Soarele de pe strada mea!

In aceasta seara mi s-a confirmat ca, pentru Catinca, este primul Craciun pe care-l constientizeaza la cote maxime. Pe langa bucuria imensa…de aici sunt gata sa izvorasca si primele “probleme”. Zilele trecute am fost la o serbare corporatista cu Mos Craciun. Totul bine si frumos…copilul si-a spus (de doua ori) poezia, si-a asteptat cadoul…a fost foarte multumita de el pentru ca “era o punga plina, plina de dulciuri si o jucarie” DARRRRR….imi spune in timp ce plecam: “Mami ala nu era Mosul ala adevarat!” Nu m-am lasat daramata de prima fraza….”de ce mami?” “Pai mami, pe sub mustata aia de Mos avea una asa ca lu’ Niculetu’ (unchiul ei, a se citi, usor grizonata!)” Am explicat cu amanunte cat este de ocupat Mosul cu fabricarea cadourilor cerute de copii, am explicat cat are de lucru pana in seara cand trebuie sa dea la copii cadourile si ca, uneori, este nevoit sa-si trimita ajutoarele la astfel de srbari….si s-a declarat multumita. A tinut insa sa spuna la toata lumea pe care a intalnit-o in ziua respectiva ca Mos Craciun era foarte ocupat…. asa ca si-a trimis un ajutor la serbarea unde am fost noi.

Spuneam ca in aceasta seara mi s-a confirmat ca este primul Craciun constientizat….este prima data cand o vad atat de entuziasmata, atat de rabdatoare la impodobit bradul, atat de dornica si de vesela….prima data cand imi spune “Ador Craciunul si da, ai dreptate este foarte amuzant sa impodobim bradul”. S-a implicat la maxim, a agatat glob cu glob, s-a chinuit sa ajunga la crengile de sus, a dansat pe colinde, a cantat, a fost veselie mare…ahhh si sa nu uitam, pastram traditia: in fiecare an, ea si tati pun primul glob in brad, steluta din varf!

Este si primul Craciun in care simt ca timpul zboara prea repede, ca bebelusul meu nu mai este bebelus ci fetita in toata regula, primul Craciun in care nu eu iau deciziile privind felul in care asez globurile, in felul in care pun luminile….e un sentiment tare ciudat…Doamneeee….cat de repede a crescut! Parca mai ieri stateam cu un bot de om in brate in fata bradului luminat, un pui mic….cu niste ochi imensi, mirati de multitudinea de luminite. Da, sunt nostalgica, dar azi o priveam si nu-mi venea sa cred cat de repede au trecut anii…si parca a fost ieri!

Va las sa vedeti pozele, iar la final, voi pune o poza de la primul nostru Craciun…ca sa va dati seama de ce sunt atat de ….