Archive for Calatoriile noastre

Sambata partea 1 – Amsterdam la 26 de grade

Am avut doua zile pline, pline. Actiune din plin, adrenalina la maxim ( o sa vedeti de ce), locuri frumoase, uimitoare, frumusetea naturii si ceva cu totul neobisnuit, temperaturi de peste 25 de grade! :D

Prima parte, in aceasta seara, va fi ziua de sambata: vizita la Amsterdam si adrenalina de seara! Urmeaza cat de curand, ziua de azi, una mai romantica si mai pasnica, dar la fel de calda. Maiine, avem iar o zi de vizitat…dar despre asta…ceva mai incolo.

Amsterdam, un oras pe care nu-l vazusem, pe care imi doream sa-l vad si despre care auzisem toate minunile. Prima tinta, piata plutitoare de flori…apoi aveam in plan centrul si niste muzee, dar l-am schimbat! :D

Amsterdamul este cu totul altfel decat in povestile auzite. Va asteptati probabil sa va spun ca este un oras frumos/ urat, dar mie una imi este greu sa-i pun o eticheta. E un oras cu totul diferit fata de ceea ce am vazut pana acum. Nu m-a extaziat prin arhitectura, nu m-a lasat cu gura cascata, n-am vazut stranse la un loc (cum am vazut spre exemplu la Roma) multe lucruri iesite din comun, dar in mod cert ma voi duce din nou si din nou….este un oras aparte. Din punctul meu de vedere, arhitectonic este monoton, as spune chiar usor plictisitor, seamana cu Bruxelles destul de mult, doar ca mie una, cladirile din Bruxelles imi plac mai mult. Este un oras verde si totusi nu este…nu vorbim de o vegetatie bogata, in care “respiri” frunze si copaci, ci despre o vegetatie constanta, aliniata frumos, simetric. Amsterdamul este orasul anti-masini prin definitie! Oamenii aia parca urasc masinile. Bicicletele sunt reginele absolute in trafic…este aproape ametitor. In mod normal ti-e frica sa nu te calce masina…acolo ti-e frica sa nu te calce bicicletele. Oamenii aia traiesc cu “bicicleta in buzunar”. Unul din socuri a fost acela cand am vazut pe bicicleta oameni de la 3 ani la 80, in fuste scurte, fuste lungi, imbracati elegant, sport…chiar nu conteaza: bicicleta este un “must”. Parcarea masinii(in parcari stradale) este cea mai scumpa intalnita pana acum: intre 5-6 euro pe ora.

La cat de “simetric” este totul in acel oras, cladiri, copaci, poduri, totul…ma asteptam ca populatia sa fie pe stilul nemtesc…usor scortoasa, blazata. Nu stiu daca a fost de vina caldura de afara (am ajuns pe 24 de grade, am plecat pe la 17.30 si erau 28 de grade) care le-a dat aripi si veselie, dar olandezii mi s-au parut extrem de veseli, de relaxati, de galagiosi…total diferiti de morocanosii belgieni. Paradoxul insa a aparut cand am cerut indicatii privind piata de flori si am fost ignorati de catre primul localnic….adica veseli, voiosi, dar lipsiti de amabilitate. Al doilea semn privind “aparentele inseala” a fost pe canal, cand ne plimbam cu vaporasul (traseul de o ora ca sa vezi orasul) si nenea care era la carma vaporasului s-a suparat pe un alt nene (persoana privata) care se plimba cu barca si nu s-a dat din calea lui si l-a lovit pur si simplu (lateral) cu vaporul in barca. Poate au fost intamplari, poate cautam eu nod in papura pentru ca la mine conteaza foarte mult prima impresie pe care mi-o face un oras si prima senzatie, in acest caz, a fost ca nu-mi place Amsterdamul. Nu cred ca am mai vizitat pana acum, in toata viata mea, un oras care sa ma intrige atat de mult precum Amsterdamul.

Revenind…prima oprire era planificata: piata plutitoare de flori la care am ajuns intr-un final, dupa ce am mers vreo 15 minute pe jos….socandu-ma la fiecare pas pentru ca ma simteam de parca intram cu picioarele in viata oamenilor. Toate casele, cu geamuri la strada, la nivelul umarului meu, nu aveau perdele, jaluzele…practic vezi tot. Mai mult, de caldura si voie buna…o tanti isi scosese scaunul in fata usii si facea plaja, o familie lua masa pe trotuoar etc….la fiecare pas, intram parca in vietile lor. Fotografia de mai jos este facuta in fata casei unui om…banca era a lui…in strada, pe trotuar. :D

Piata de flori. Daca nu-ti plac florile, daca urasti florile, daca n-ai plantat si nici nu ai de gand sa plantezi in viata ta flori…ei bine, du-te in Piata plutitoare de flori din Amsterdam…si pleci mai mult ca sigur cu cateva plase. :D M-am dus chitita sa-mi iau flori. Visam la niste chestii si m-am intors cu o tona de alte chestii, fara legatura cu ceea ce visam. Este absolut naucitor ce gasesti acolo. Am vazut flori pe care nu le-am vazut in viata mea (si am crescut plantand flori si ingrijind impreuna cu bunica mea gradina plina de flori din toate colturile lumii). Pur si simplu ador locul ala…nu-mi venea sa mai plec de acolo…De altfel, asta a fost si motivul pentru care am schimbat programul…am stat foarte, foarte mult acolo, desi mi s-a parut ca am stat cinci minute. Catinca a fost fascinata, a mirosit, a pipait, a intrebat, a cerut, a vrut, a exclamat de bucurie! Despre piata de flori din Amsterdam am de gand sa scriu o alta postare in care sa va povestesc ce si cum…pana atunci va spun doar atat: daca va doriti vreo floare, oricat de ciudata, de exotica, de neobisnuita ar fi…acolo o gasiti! Dupa piata de flori am poposit jumatate d eora pe strada de shopping din apropiere…o strada pietonala lunga, atat de lunga ca nu poti sa vezi capatul daca stai la mijlocul lungimii ei. Nu mai aveam rabdare si nici putere sa intru si in magazine (va dati seama ce impact a avut piata de flori?), dar mi-am propus sa revin pentru un shopping…pentru ca in mod cert merita! Se facuse cald, mult mai cald decat spuneau previziunile meteo…toti 3 eram imbracati ca pentru un 24 de grade Belgian-Olandez- German…adica un 24 de grade cu un confort termic de 21, vant si tot tacamul. Vant era, dar era cald, iar temperatura a urcat si a urcat ….Ne-am oprit sa mancam, timp in care tati, amabil s-a dus sa mai “alimenteze” cu inca 12 euro parcarea si sa duca tona de pungi cu flori :D. L-am asteptat, am papat toti trei si am decis ca suntem prea obositi sa mergem in centru sa mai vedem si muzee asa ca am ales traseul cu vaporasul pentru a vedea orasul. Din punctul meu de vedere aici m-am lamurit cum e cu Amstedamul…traieste prin oameni, prin biciclete si prin distractia oferita de plimbarea cu barca pe canale. Toti au barci, biciclete, unii chiar locuiesc pe barci  (veti vedea poze). Arhitectonic nu ma declar impresionata, ca oras clar nu-mi place, dar chiar si asa raman la impresia pe care v-am spus-o mai sus- ma intriga, ma fascineaza intr-un fel ciudat. In concluzie, plimbarea cu barca, din punctul meu de vedere a fost nereusita pentru ca in afara de cateva lucrui pe care nu aveam cum sa le aflu…n-am vazut decat casa primarului (absolut banala, dar e a primarului) si niste cladiri cu o istorie minima, lipsita de spectacol. Am vazut, din vaporas turistic, orasele multtt mai mici si mai neansemnate care mi s-au parut mult mai spectaculoase.

Amsterdamul este un oras de vizitat…este o lume aparte, este spectaculos, nu prin istorie, nu prin locatie, nu prin arhitectura….este spectaculos pentru ca exista si vibreaza! Pana pregatesc postarea cu Piata de Flori…va las sa vedeti cateva poze.

Case plutitoare

Leave a comment »

Parcul regal din Bruxelles

Poze facute duminica in Parcul Regal din Bruxelles…le gasiti pe Lentila de cauciuc.

Comments (5) »

Bruxelles vazut de sus

De cand am ajuns in Bruxelles am fost impresionata de Basilica Koekelberg…o vezi de departe si iti dai seama din prima ca are niste dimensiuni impresionante. Duminica, tati a venit cu ideea sa mergem si noi acolo.

Este frumoasa, impunatoare, simpla si totusi “lucrata” cu mare finete. Mi-a placut.

Aceasta Basilica este a cincea in” topul” celor mai mari biserici din lume. Istoria ei a inceput in 1880 cand regele Leopold vrea sa faca pe platoul Koekelberg un cartier regal. Desi intial a vrut sa faca acolo un Pantheon, a renuntat nefiind sustinut de popor. Asa i-a venit ideea sa construiasca “un sanctuar national”. Inspirat de ideea parizienilor de a pune Sacre Coeur in Montmartre…a ales sa faca o constructie imensa, care sa poata fi vazuta din capatul celalat al unuia din cele mai mari bulevarde din Bruxelles. Piatra de temelie a fost pusa in 1905 si s-a pornit la constructie fundatiei pentru o basilica in stil neo-gotic. Primul razboi mondial a secat insa finantele si a schimbat gusturile arhitecturale asa ca s-a optat in final pentru un nou proiect, de aceasta data un proiect art-deco. Arhitectul a realizat, in 3 ani, o macheta a ceea ce avea sa devina Basilica, o macheta la scara 1/40. Basilica a fost terminata multi ani mai tarziu, in 1969.

Mie una mi-a placut foarte mult si faptul ca exista un lift care te duce pana sus pe terasa de unde ai vedere asupra intregului Bruxelles. Un alt plus sunt vitraliile (pe care le-am vazut de foarte aproape) care sunt exceptional lucrate.

Iata cateva imagini. Mai multe veti gasi pe blogul meu de fotografie, Lentila de cauciuc.

Comments (2) »

Vacanta in Turcia partea 1- sau cum sa-ti alegi vacanta

Despre calatoriile noastre v-am mai povestit si in trecut cate ceva…diferenta, de aceasta data…a fost prima calatorie, prima vacanta in adevaratul sens al cuvantului (ca asa am mai avut cate 3-4 zile furate), in trei. Eu una, recunosc, sunt o persoana foarte, foarte exigenta….iar cand vine vorba de vacante si calatorii ma tot gandesc la amanunte…nu stiu daca este tocmai de bine pentru ca, de cele mai multe ori, sfarsesc prin a ma enerva pe lipsa de profesionalism a agentiilor de turism, pe prostia agentilor de turism, pe servicii proaste in general si in particular…de aceasta data cred ca am fost mai rau ca niciodata. In primul rand nu am putut sa-mi planific vacanta din timp pentru ca am depins putin de niste lucruri care nu stiam cand si cum se vor intampla. In al doilea rand am facut “imprudenta” de a nu-mi planifica vacanta din tara ci din Belgia (ideea era sa plecam in vacanta din Romania si nu din Belgia pentru ca tot veneam in Romania) lucru absolut imposibil in contextul unui puhoi de agentii de turism romanesti, unele mai mari, altele mai mici, toate insa pline de incompetenti incapabili sa raspunda la un email sau sa raspunda civilizat la un email. Cautarile mele au debutat prin consultarea site-urilor gen Trip Adviser. Mi-am fixat zona, mi-am fixat in cap cerintele si am ales o lista de hoteluri care indeplineau macar partial conditiile cerute de  mine si care aveau cronici bune si foarte bune pe trip advisor. Intotdeauna am considerat ca este greu sa te iei dupa altii pentru ca suntem diferiti si, in mod logic, ceea ce-mi place mie nu-i place altuia si ceea ce-i place altuia poate nu-mi convine mie, dar, in mod logic, atunci cand vezi o tona de cronici scrise de oameni, poti trage concluzii destul de bune legate de locul unde mergi si-ti poti forma o opinie. Mentionez ca noi mergeam pentru prima data la all inclusive, deoarece pana acum, neavand copil, am preferat sa ne facem vacantele astfel incat sa nu stam inchisi intr-un resort pentru a manca, bea, dormi, sta la piscina- am preferat sa vizitam, sa vedem sa ne plimbam. Bunnnn…dupa ce mi-am fixat hotelurile, am ales vreo 10 (repet, 10) agentii de turism romanesti carora le-am luat emaiulurile de pe site-urile lor frumos impopotonate si le-am trimis cate un email la fiecare in care le solicitam oferte concrete pentru hotelurile alese de mine si pentru alte hoteluri care sa indeplinesca conditiile. Conditiile au fost scrise pe puncte, ca la scoala, cu specificatii foarte clare privind motivul pentru care cer acele lucruri- in general lucruri care ma interesau legat/raportat etc la copil. Nu am cerut chestii aberante ci doar niste treburi punctuale, pe care nu le regasesti pe site-urile de prezentare ale unui hotel (sau le gasesti mai rar). Cateva exemple: plaja cu nisip – ca vorbim de turcia, intrare in apa lina si fara pietre (ca ma duceam cu un copil de 3 ani la mare), aer conditionat cu sistem de control in camera -ca luasem teapa in alte hoteluri, iar acum eram cu copchiulu dupa mine, internet in camera…ma rog, lucruri de acest gen. Cum stim cum totii…in Romania este o criza cumplita si toata lumea ar trebui sa stea in fund si-n cap sa-ti vanda ceva….ei bine….nu mi-au raspuns decat doua agentii. Probabil aveau atat de multi clienti la concedii de 5 stele, ultra all inclusive, incat nu mai aveau timp de pierdut si pentru emailuri. Cele doua agentii care mi-au raspuns mi-au oferit politicos niste sejururi de 3000 de euro la niste hoteluri (cu niste cronici ingrozitoare), in cu totul si cu totul alte statiuni decat cerusem eu, nu mi-au dat oferta pentru hotelurile cerute de mine, iar in ceea ce priveste amanuntele solicitate de mine…nimic, zero. S-au “ostenit” suficient cat sa-mi faca un copy/paste la oferta standard si, pentru amanunte suplimentare, consultati site-ul hotelului….Am avut impertinenta sa solicit insistent niste amanunte si ghici…nu am mai primit raspuns de la una din agentii, iar a doua mi-a raspuns ca alte amanunte si oferte nu are. Ok….mi-am zis, aplicam metoda 2, tipic romaneasca, pilele. Am vorbit cu un amic, o persoana care merge an de an la all inclusive si m-a indrumat catre o alta agentie (la care apropo, trimisesem email), dandu-mi adresa de email a patronului, turc. I-am scris, tralalaa…toata tarasenia si am asteptat. Raspunsul a venit prompt, intr-o romana destul de buna…”colega mea va lua legatura cu dumneavoastra si va va ajuta sa alegeti”. Imi este extrem de greu sa va reproduc cele 10 emaiuluri schimbate cu domnisoara in cauza, pe care mai lipsea s-o implor sa-mi vanda dracului ceva….pana la urma m-am fixat pe un hotel…sub presiunea ca trebuie sa ma decid foarte, foarte repede ca nu mai sunt locuri la avion. Doamna in cauza m-a luat de cateva ori peste picior explicandu-mi ceva de genul ca ea nu are timp sa stea sa caute pentru fiecare client in parte sa vada daca plaja e cu pietre sau cu nisip si nici sa verifice daca internetul este disponibil in camere sau nu, cat despre hoteluri zgomotoase/nezgomotoase mi-a explicat ca nu exista hotel antifonat (asta in conditiile in care eu o rugasem sa-mi specifice daca este un hotel orientat catre familii sau catre tineret- cu discoteci multe, etc.). Ajunsesem la un moment dat sa cred ca m-am tacnit eu si ca ma duc sa dau cateva mii de euro intr-un hotel care-si spune all inclusive sau ultra all inclusive si de fapt nimic nu este free ci pe bani. Am renuntat in final la hotelul ales si la presiunile doamnei din cauza presiunilor facute de sotul meu care intrase intre timp pe fir si care imi flutura pe la nas o multime de cronici negative legate de hotelul ales. In plus, lui ii casunase pe un alt hotel, foarte mult laudat de terte persoane care fusesera acolo si cu niste cronici foarte bune pe Trip Advisor, mai putin vreo doua care vorbeau de salmonella sau enteroviroze- lucru care m-a facut sau dau 10 pasi inapoi, mai ales ca ma gandeam la Catinca. Mie, nu-mi placea defel acel hotel…nici cum arata, nici ce promitea sa ofere. In disperare de cauza, cu nervii facuti prastie si fara vacanta rezervata, pe picior de plecare in Romania, cu bagaje nefacute, cu o Catinca agitata, cu perspectiva botezului la care urma sa fim nasi si pentru care trebuiau pregatite si cumparate diverse…m-am dat batuta si pentru prima data am zis…fie ce-o fi, ia-l pe ala. Si ala a fost. Hotelul se numeste Papillon Zeugma si este in Belek. In mod normal…aici ar trebui sa se incheie povestea si sa urmeze pozele. In mod logic…povestea continua pentru ca trebuie sa va spun daca a fost teapa sau nu, daca a fost semi-teapa sau miracol….

PS: Hotelul a fost rezervat tot prin prieteni binevoitori care s-au zbatut pentru noi, dar una peste alta se pune ca am plecat cu Ali Baba (care nu au binevoit sa-mi raspunda la emailul meu nici pana in ziua de azi). Nu pot sa trag decat o singura concluzie….trebuie sa-mi fac agentie de turism pentru ca in mod clar sta lumea la coada la vacante in strainatate de oamenii astia nu au timp sa faca oferte.

Comments (2) »

A Paris, mon cher!

Weekendul asta am decis sa mergem la Paris. Cum tati avea liber joi si vineri…am plecat de joi pana sambata. Am fi stat noi pana duminica, dar am zis sa aiba Catinca o zi la dispozitie sa se odihneasca din moment ce maiine este ziua cea mare, ziua in care incepe gradinita. Asa cum v-am mai povestit, de Paris ma leaga multe amintiri, ma leaga momente din copilaria mea…Eram putin mai mare decat Catinca si da, acolo am mers prima data la gradinita. Au trecut 30 de ani…si nu ma asteptam ca mintea mea de copil sa fi stocat atat de multe informatii in imagini care sa-mi foloseasca 30 de ani mai tarziu. Am recunoscut fara mare greutate strada unde am stat, am recunoscut imediat cartierul, magazinul de fructe de la coltul strazii etc…am recunoscut locurile pe unde ma plimbau mama si cu tata…mi s-a parut totul familiar, intr-un mod ciudat, usor umbrit de vreme si modificat de modernism… Am simtit o stragere de inima cand am intrat in Paris…franturi de imagini din mintea mea se suprapuneau acum cu realitatea….Parisul este altul decat il stiau ochii mei de copil si totusi acelasi cand l-am privit prin ochii Catincai: cladiri imense, vitrine pline cu minunatii, lumini multe, aglomeratie, Tour Effeil.

In mod cert Catincai ii vor ramane in minte asa cum mi-au ramas si mie anumite locuri pentru ca le va lega de ceva. Unul dintre ele va fi cu siguranta Tour Eiffel din cauza luminitelor de pe toata suprafata lui, din cauza caluseilor de care s-a indragostit si din cauza ca “l-a tinut” ca sa nu cada. Al doilea va fi Catedrala Sacre Coeur unde a “castigat” prima ei medalie (a se citi a scos singura de la un aparat o medalie inscriptionata cu Sacre Coeur)…in rest, numai ea stie ce va tine minte. Experienta proprie imi spune ca un copil tine minte exact lucrurile la care nu se asteapta adultii.

Am privit Parisul cu ochii adultului care a invatat tot liceul (liceu de franceza) despre istoria Frantei, despre monumentele de acolo, cu ochii adultului “indopat turistic” de magia Parisului, de romantism, de Sena, de cafenelele pariziene, de pictori si buchinisti, de pietele de flori, de Champ Elysee si magazinele de lux, de magia gradinilor Tullerie unde azi se sta la plaja pe scaune de lemn sau in iarba, de Bateau Mouche care aluneca incet pe Sena….am ajuns la concluzia ca daca as fi trait la Roma probabil nu as fi fost atat de impresionata cum am fost cand am vizitat-o…..Parisul mi s-a parut maret, luxos, frumos,cosmopolit, dar  nu mi-a atins coarda sensibila asa cum ma asteptam…. In mod cert a fost vorba  si de vreme care ne-a dat rau de furca…am dardait de nu mai puteam! (prognoza spunea 17 grade – au fost maxim 8 grade, vant taios, ploaie-  asa ca si eu si sotul am plecat ca niste flori…doar Catinca a avut haine groase adecvate vremii- urmare logica…eu m-am “captusit” putin !). Daca veti vedea in unele poze mutra mea ceva mai posomorata e din cauza ca eram super ofticata ca nu prea puteam face mare lucru pe frigul ala…

Am apucat sa facem un tur complet al Parisului cu autobuzul turistic, din care ne-am dat jos in cateva puncte importante. Desi imi doream foarte mult n-am reusit sa ajung sa vad George Pompidou …una din imaginile care mi-au ramas in minte din copilarie si nu am reusit s-o conving pe Catinca sa se lase pictata de unul din pictorii din Montmartre (era deja foarte obosita cand am ajuns acolo!). Data viitoare…pentru ca in mod cert va exista o data viitoare…sper cat mai curand! N-am apucat sa fac nici shopping pentru ca am fost pe fuga, dar nu am ratat unul din magazinele unde mergeam cu mama…din pacate, ochii de adult l-au gasit acum complet neinteresant. I-am luat totusi Catincai de acolo o fusta si o pereche de pantaloni de marinar…

In mod cert Parisul este un loc in care este extrem de greu sa mergi, ca turist, cu un copil mic, fie el si foarte cuminte cum a fost Catinca. Ai atat de multe de vazut, este atat de  multa aglomeratie….Totusi, trebuie sa spun, Catinca a fost extrem de cuminte si as putea spune chiar mai rezistenta la “alergatura” decat noi adultii.  I-a placut foarte mult Parisul, i-a placut sa se plimbe peste tot pe unde am fost si a dormit lemn dupa plimbarile noastre lungi. A mers cu toate mijloacele de transport posibile – pentru prima data: metrou, tren, funicular, vapor, autobuz turistic….:D.

Vreau sa ne intoarcem acolo…mai am multe locuri prin care vreau sa pasesc….weekendul asta a fost experimental…urmatorul il vom planifica mai bine! Suntem la doar 3 ore si jumatate distanta (cu masina!) si ar fi pacat sa nu mergem din nou!

Joi – Ziua 1

Vineri – Ziua 2

Sacre Coeur favorita Catincai!

Montmartre

Cu vaporul

Sambata, ultima zi!

Jardin de Tullerie+Louvre

Am plecat spre casa…ora 18 si ceva…Cati deja doarme!

Asta e pentru bunica mea…ca sa ma creada ca e lumina si la 9 seara…am ajuns acasa!

Comments (12) »

1 mai cu miros….de peste si apa de mare!

Daca tot nu puteam sa “executam” niste mici adevarati…ne-am zis noi aseara ca poate facem un drum la mare, la Oostende ca sa mancam niste fructe de mare “de la mama lor”! Previziunile meteo nu erau deloc bune…ploaie din cand in cand pana la pranz! Am plecat din Bruxelles pe soare, 17 grade si vant destul de puternic. Echipament complet, variat, pentru toate tipurile de vreme…asa cum sta bine unor oameni care s-au obisnuit cu vremea capricioasa din Belgia. A fost soare pana aproape de destinatie cand am intrat intr-un nor si ne-a plouat de credeam ca nu se mai opreste. Am ajuns la Oostende si pofticioasa din mine simtea deja in nari mirosul de fructe de mare.

Ii promisesem fetei ca o ducem sa vada balena, dar am zis sa megem intai sa mancam….si bine am facut! Ne-am dus in port, acolo unde sunt celebrele rulote/chiosc…sau ce or mai fi ele cu fructe de mare. La numai 100 de metri se afla si piata de peste (din care recunosc, spre rusinea mea, nu am luat nimic pentru ca nefiind mancatoare de peste, nu cunosc denumirile pestilor respectivi…mai ales ca majoritatea erau trecute in flamanda!). Am ajuns in port, in “raiul” fructelor de  mare si am dat iama…printre picaturi am reusit sa fac poze (e greu tare sa tii in mana aparatul, cartofii prajiti ai copilului si mancarea ta, mai ales cand ploua marunt si rar…exact cat sa te scoata din minti!). Ce am mancat…numai burta mea stie sa va mai spuna ca eu am pierdut numarul…imi pare rau de mancarea de melci calda…n-am mai avut loc si pentru ea (dar data viitoare sigur!). Sa nu credeti ca sunt vreo gurmanda, din contra, nu prea mananc de felul meu, dar cand ma “scapi” pe langa fructe de mare….e grav de tot! Cand mai arata si ca in imaginile de mai jos…spuneti voi daca le poti “rezista”! Marea mea fericire a fost aceea ca am regasit singurul peste la care am visat vreodata, pestele al carui miros mi-a ramas in nari, din copilarie….l-am cautat peste tot pe unde am fost, inclusiv in Franta, unde il mancasem prima si singura data in viata mea…si l-am gasit de abia azi…asa ca mi-am luat acasa! E un peste lataret si rotunjor, uscat, afumat si cu multa sare pe el…habar nu am cum “il cheama”, dar ii recunosc mirosul din sute de pesti.

Catinca nu a poftit la creveti pentru ca am avut grija sa-i iau intai ei cartofi prajiti ca sa fiu asigurata….

Am admirat portul si ne-am minunat de obraznicii de pescarusi pe care aproape ii calcai in picioare daca nu-i ocoleai…erau atat de “domesticiti” incat erau in stare sa ti se suie, cu tupeu, in brate ca sa le dai mancare. In pozele de mai jos…sotul meu…incerca sa se fereasca de un obraznic din asta care tot “ravnea” la fructele lui de mare….asa ca, “obraznicul” a primit de la mine si de la Catinca….cartofi prajiti! Credeti ca nu i-au placut? Gresiti! I-au placut atat de mult incat mai avea putin si se catara pe Catinca…ca sa mai primeasca!

Cand am terminat cu mancatul am facut o plimbare, ne-am suit in fantana (la propriu!) special amenajata ca sa te poti baga in ea si am pornit-o catre plaja sa vedem balena esuata! Balena  am vazut-o prima data, in vara anului trecut cand m-a dus sotul meu la Oostende…este o balena, pefect conservata, pe care ai voie sa te sui, sa faci poze etc, etc, exact in mijlocul plajei. Am zis s-o vada si Cati, dar am fost putin dezamagiti pentru ca, din considerente legate de conservare…balena era acoperita complet cu nisip…Mai avem insa timp s-o vedem….

In momentul cand am ajuns pe plaja a iesit soarele, un soare orbitor…tocmai bun pentru o joaca si o plimbare pe plaja. “Plaja asta are nisip frumos si mult…” a concluzionat Catinca care mai avea putin si incepea sa se taraie prin el….am admirat marea si am facut si o prostioara….:D…i-am dat Catincai, pentru prima data, inghetata….nu m-a lasat sufletul, taica-su manca, eu mancam, inghetata era minunata (ditamai cornetul). Un moment prost ales, iar eu o mama absolut nebuna (m-a luat valul!) sa-i dau pe vantul ala si in conditiile in care ii curg  mucii continuu de cand am venit din Romania. I-am dat 3 lingurite, am invatat-o cum sa o tina in gura…si i-am zis “gata, ajunge”. Maimuta smechera…a tot incercat sa ma convinga sa-i mai dau si vazand ca “nu merge” mi-a zis pe un ton gales….”imi dai mie sa mananc coaja de la inghetata?” (in traducere libera inseamna cornetul!)….i l-am dat, dar nu va spun cum arata copilul meu manjit pana si la ochi cu ciocolata de la inghetata, pe geaca, pe maiini (in amestec cu nisip!).

A fost frumos…era plin de lume…fiecare cu fericirea lui…iar eu iubesc marea la nebunie…Poate suna ciudat, dar azi, alaturi de fetita mea, am reinavatat sa ma bucur de lucrurile marunte pe care mi le ofera marea! Stateam cu ea, pe malul marii si ii priveam ochisorii mariti de surpriza si de mirare atunci cand valurile se spargeau cu putere de mal si m-am bucurat parca mai mult ca niciodata de mare. Am pasit pe nisip cu emotia unui copil…tot din cauza ei..era asa fericita si brusc…totul mi s-a parut din nou atat de mare…atat de infinit…asa cum i se parea ei. Am privit cu drag “vaporasele” din larg si am tras cu nesat pe nari aerul sarat.Cand am plecat de pe plaja si Catinca mi-a zis sa-i curat pantofii de nisip am avut un “deja vu” …eu, mica, stand in fund pe iarba, la marginea plajei…si buncii mei scuturandu-mi nisipul cald de pe picioare…

Intr-un final, undeva pe la ora 17.00 ne-am luat albinuta (o morisca de lemn micuta pentru gradina pe care si-a dorit-o Catinca) si marele set de “ustensile pentru nisip” pe care i le-am cumparat Catincai si am pornit spre masina…

Pentru ca maiine facem un gratar, la noi acasa, cu nasii nostri, ne-am oprit si am cumparat niste creveti giganti (scampi) proaspeti (minunati la gratar!), niste somon afumat (a poftit tati la el!), niste sprot afumat (am poftit eu!), un mango (l-a cerut Catinca) si am pornit-o spre casa.

Catinca a adormit bustean inainte de a iesi din Oostende. Tati m-a intrebat daca vreau sa conduc eu pana acasa si i-am zis ca da, am chef…urma sa opreasca la prima benzinarie pe autostrada si sa facem schimb…..dar, ca un copil care s-a bucurat de placerile marete ale marii…am adormit bustean. :D

A fost o zi minunata si am de gand sa ma duc cu fata, in vara, la Oostende cat mai des posibil (in fond este doar la o ora distanta si se merge excelent pana acolo!). “Atipeala” mea mi-a dat putere sa tund iarba cand am ajuns acasa, sa fac o pizza cu sparanghel si curcan si sa fac si curatenie (evident nu singurica…cu ajutoare!).

Va las sa “gustati” putin din farmecul marii, al fructelor de mare si mai ales…din farmecul Catincai.

Mancarea mea de melci…aia pe care n-am mancat-o!

“Obraznicul!”

Iese soarele …si noi intram in fantana!

Cumparam pentru acasa scampi si mergem pe plaja!

Inainte insa…navigam si admiram flori!

Unde e balena!? (in stanga imaginii se observa un morman de nisip…acolo e balena!!!!)

Inghetata, barcute, vant…si mult nisip! Stiu…eram singura “nebuna” care isi imbraca copilul asa…erau copii care au facut si baie! (16 grade, vant destul de mare…dar ce conteaza!!!?)

Mami, Cati si marea!

Da, Catinca…aici ai mancat prima ta inghetata!

Nisippppp….observati “tematica” jucariilor..este Ariel pe care a luat-o ca sa inoate in mare (bine ca nu i-a venit ideea sa-i faca baie in mod real!)

Comments (11) »

Aachen si ursul din Germania

 Am fost sambata in Germania, mai precis la Aachen…130 de kilometrii de Bruxelles. In capul meu, ma asteptam la un orasel micut, de granita. Am gasit un oras absolut superb, cu arhitectura baroca absolut fabuloasa. Un oras mare, nu-ti ajung cateva ore de vizitat. Stradute inguste, sculpturi, biserici si catedrale imense pline de ornamente si sculpturi…piatete micute pline de cafenele cu masutele in strada, oameni veseli. Magazinase micute, multe outleturi cu haine de marca si multe magazine de bijuterii, in care aurul costa la jumatate fata de Bruxelles. Eram indragostita iremediabil de Burges…acum m-am indragostit si de acest oras, total diferit de Bruges. Singura bila neagra : germana ! Toata viata mea am avut impresia ca germana este o limba « latrata »…sincer, nu cred ca as putea s-o invat vreodata! Desi este oras turistic, in Aachen am intalnit foarte multi vanzatori care vorbeau foarte putin engleza…sau deloc! Putin ciudat! Ce are aparte, din punct de vedere istoric, acest oras? Aachen, este orasul in care au fost incoronati peste 30 de suverani  ai Germaniei.  Este un oras cu o incarcatura istorica foarte mare si chiar ai ce vedea. Aici este inmormantat si Carol Cel Mare cel care a decis ca Aachen sa fie resedinta imperiului franc.

 Cu o zi inainte de a merge, mai précis vineri seara, i-am zis Catincai: “Maiine mergem intr-o tara numita Germania. » Raspunsul a venit spontan…. « ce bine…mai luam un urs din Germania ca ala pe care l-am primit de la Andrei si Adriana » (cand au fost aici, prietenii nostri au venit direct din Germania si i-au adus de acolo un urs pe care ea la botezat « Ursul din Germania « 

Locul in care erau incoronate capetele nobile!!!

Scarile care duc catre sala de incoronare

Sala de incoronare!

Straduta pietonala cu magazine!

O alta straduta!

Vitrinele magazinelor cu turta dulce!

fantana spiritelor!?

Brutarie…pacat ca nu pot sa pun si mirosul pe blog!

Comments (6) »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,489 other followers