Sanador, bataia de joc suprema

Intr-o lume in care se arunca cu noroi in doctori si in sistemul medical de stat…eu am sa va vorbesc despre mizeria si bataia de joc din sistemul medical PRIVAT. Bataia de joc suprema se numeste Sanador! Dupa cum stiti cu totii…traiesc de niste ani in strainatate, intr-o tara in care serviciile in general nu sunt cele mai bune (desi multa lume asa crede!)…deci n-as avea motive sa ma plang prea mult, prea rau…nici macar daca as nimeri in plin scandal, in sistemul de stat unde sunt infectii intra-spitalicesti si multe altele! Nenorocul face ca am nimerit in sistemul privat…eu…si de o vreme incoace mama mea. Nu sunt omul care dezvolta obsesii! De regula fac scandal pe moment si ma calmez ulterior! „Marele” Sanador (desigur, cu ghilimele) m-a facut insa sa cred , cu sinceritate, ca NU exista pe acest pamant un spital/clinica/policlinica particulara care sa-si bata joc cu mai multa nonsalanta/nesimtire/dezinvoltura de client, pe bani multi,  decat Sanador.

Acum 3 saptamani am alunecat in bucatarie si am cazut. Mi s-a umflat mana instantaneu. Cum nu prea stiam unde sa ma duc…si imi doream sa evit spitalul Urgenta de la Floreasca unde stiam ca dureaza mult am intrebat si eu prieteni…cel mai apropiat spital cu sistem de urgenta si ortopedie era Sanador.

Am ajuns la Camera de garda unde…da, in 10 minute am fost primita. Un salon fara triaj, unde stau la un loc, separate doar de cate o perdeluta si cei cu mana rupta si aia lesinati si aia de tusesc de zici ca e sfarsitul lumii. Doamna asistenta era foarte preocupata sa-mi ia tensiunea in loc sa ma izoleze….sau mai bine zis sa-l izoleze pe domnul care tusea de-si dadea matele…la nici 50 cm de mine (patul alaturat). Dupa proceduri standard (tensiune, intrebari despre lovituri la cap sau in alta parte) a ajuns la concluzia ca ca am nevoie de o radiografie. Am solicitat sa astept afara, pentru a nu contacta alta boala de la domnul (care NU a parasit spitalul nici 3 ore mai tarziu, cand am plecat eu). Vai mama lui de triaj…nu exista! Mi s-a facut radiografia. Pe scurt, am primit rezultatul de la radiografie, 2 ore mai tarziu, dupa ce am facut scandal. In tot acest timp am fost dusa cu zaharelul…una din placi fiind ca „vine in 5 minute”. Finalul….doctorita de pe urgenta, cu privire vinovata desi NU era vina ei ma cheama si imi citeste DIRECT din calculator (pentru ca filmele si interpretarea TOT nu venisera) ca am o fractura. Imi propune cu juma de gura sa „incerce sa vada” ce ortoped este in spital si sa ma duc mai departe. Evident, am zis pas! M-am dus frumos…fara mare circ si programari la Medicover….si a fost ok, doar ca am pierdut O ZI INTREAGA! Daca era doar episodul asta…taceam! Ceea ce s-a intamplat insa acum cateva zile cand am fost cu mama la Sanador  e depasit TOATE lucrurile vazut de mine pana acum aici sau in strainatate. Mama are niste problem foarte delicate de sanatate si singurul loc in care putea fi consultata de un anumit medic era…Sanador. Saptamana trecuta avea programare joi, la ora 16.20. Joi, la 15.50 suna Sanador sa anuleze programarea pe motiv ca medicul nu putea fi prezent…. stiau de cu o zi inainte ca medicul respectiv putea sa nu vina (fusese fix aceeasi situatie cu o zi inainte- dar acestea sunt detalii pe care, pentru protectia numelui si renumelui medicului nu le voi da decat autoritatilor)! Nu tu scuze, nu tu nimic. Daca mama venea din Militari….probabil, la momentul anuntului era pe la Romana….dar ce naiba, cui ii pasa? La insistentele mamei o reprogrameaza pentru saptamana urmatoare joi.

CLINICA Sanador de la Victoriei! Suna cu o zi inainte cei de la Sanador si o intreaba daca confirma programarea. Raspuns „DA”. Mama, avand probleme mari de deplasare/ urcare scari etc intreaba cu subiect si predicat daca au lift! „Avem, dar e in modernizare!” Etajul consultatiei? 4! Mama explica situatia si este rugata de catre domnisoara de la call center sa revina a doua zi dimneata, in ziua consulatiei „pentru ca nu sunt tot timpul aceleasi cabinete” Revine a doua zi si I se spune ca este la etajul 1. Greu de urcat pentru ea, dar nu imposibil.

Stiu ca e lung ce povestesc, dar o fac cu multe detalii pentru ca da, aceasta postare va ajunge peste tot, inclusiv in presa, la protectia consumatorului si la conducerea „marelui Sanador”. M-am jurat ca nu las lucrurile asa si nu o voi face. Veti vedea mai departe de ce!

Ajung la Sanador la ora 16, joi 4 august, tragand-o pe mama de brat, la 40 de grade afara (cu locuri de parcare vai sufletul lor). La receptie, o domnisoara cu ecuson pe care scria ceva de genul „sunt noua, aveti rabdare cu mine” ne spune surazatoare ca da, avem programare si da, consultatia e la etajul 4. ” Ma uit socata la ea, mama face ochii mari. Ma uit la ea, ma uit la scarile spiralate ca un melc, mai uit la muncitorii deloc grabiti sau aplicati care incearca sa cosmetizeze niste perdele/jaluzele ca sa acopere liftul la care in mod evident NU lucreaza. Intreb…evident, unde este liftul de rezerva. Nu este, la niaba, unde ma cred eu?  Explic faptul  ca ni s-a spus ca urmeaza sa fie consultata la etajul 1 si ca am sunat dimineata fix in acest scop si ca daca stiam ca este etajul 4 nu bateam drumul chinuind-o prin caldura si tarand-o dupa mine. Domnisoara ridica din umeri usor iritata si imi spune ca „nu stie ea cu cine am vb, dar consultatia e la etajul 4”. Ii zic mamei sa se aseze pe un scaun stiind ca urma sa „fac lucruri my way!”. Dupa un Ping-Pong in care i-am precizat domnisoareai cat de penibil este sa functionezi in secolul asta ca spital privat si sa nu ai 2 lifturi macar …cat de penibil e sa iti bati joc de client pe banii loc….ii spun domnisoarei ca nu sunt deloc interesata de argumentele sale, ca am un om netransportabil 4 etaje si ca nu ma intereseaza cine m-a pus sa vin acolo, dar mie trebuie sa mi se rezolve aceasta problema. Langa ea, o alta „colega” imi arunca priviri ucigase, dar nu graieste nimic (norocul ei!). Domnisoara incepe sa dea, veizibil panicata telefoane si…imi comunica, aratand cu varful degetelor catre un scaun subtirel si subred cu roti ca „vin niste baieti brandcardieri s-o ia pe doamna s-o urce la 4”. Seriossss? 4 etaje, pe simulacrul ala de scaun si pe o scara melc. Ii spun doamnei calm ca astept intai sa-mi dea o hartie pe care scrie negru pe alb ca spitalul isi asuma responsabilitatea in cazul in care cei doi brancardieri o scapa pe mama pe scari si isi rupe gatul! Intai se face ca nu aude…apoi da un telefon, apoi mai pleaca…panica generala! Intre timp vin mai multe personae care protesteaza vizibil enervate sau chinuite de faptul ca trebuie sa urce pe scari….dar, in mod trist, se conformeaza . O rog pe domnisoara sa anunte medicul ca noi suntem venite de multa vreme (deja intarziasem), dar ca nu putem ajunge la etajul 4. Ii sugerez exasperata sa gaseasca un cabinet la parter si imi spune ca nu au libere, dar ca vin brancardierii! Ii explic, din nou, ca fara hartia de asumare a clinicii eu nu o las sa urce pe scari si ca nici nu am de gand sa plec de acolo pana mama nu este consultata, in conformitate cu programarea. Panica e din ce in ce mai mare fapt pentru care domnisoara imi da lovitura supreama : „garantia v-o dau brancardierii”. In momentul ala mi-am pierdut ULTIMA farama de rabdare sau toleranta, atat fata de domnisoara cat si vais a vis de Sanador. Mi-am jurat in gand ca vor plati…dar JUR ca nu aveam habar ce urma sa vad. Pe scurt…am facut urat de tot…am cerut sa vorbesc cu un superior care, uimitor, n-a aparut, dar…au aparut brancardierii care se bateau s-o ridice pe mama de pe scaun si erau f nervosi ca fusesera pusi sa coboare ca sa o duca si „ea nu vrea” (nu vrea sa le dea nici macar ceva de baut pentru efort nu?). A aparut curand si un cabinet liber, un asistent care a condus-o pe mama la cabinet si doamna doctor care era SINGURA din toata clinica aia mizerabila care merita aprecierea! Partea si mai grea….acum urmeaza:  Cat am stat sa o astept pe mama (care a declarat ca daca nu eram cu ea…pleca si nu intra la medicul de care avea atata nevoie)…pe la domnisoarele receptionere au trecut urmatoarele persone: o gravida cu cerclaj (cred ca era pe putin in lun a 6) care a fost trimisa la etajul 5 (si injurand realmente printe dinti a urcat pe scari)- eram langa scari! O doamna de vreo 80 de ani care de abia calca si a fost trimisa la etajul 3 sau 4 (nu-mi amintesc exact pentru ca eram concentrata pe picioarele ei care se impiedicau la fiecare 2 trepte urcate) si….ultima „reduta”….o doamna operata de cancer (bandajele de peste burta era foarte vizibile!) care a fost trimisa la etajul 5 si care a stat privind scarile vreo 3-4 minute pana a decis sa urce totusi.

NU VA ESTE RUSINE NESIMTITILOR???????

A doua zi dupa consultatie mama a primit sondaj pe email in care era intrebata despre marile calitati ale Sanador! Va urez din toata inima mea sa dati faliment !

Nu medicii sunt de vina ci patronii, managementul, paparudele alea de la call center si de la receptie, toata organizarea voastra de 2 bani! Sa va fie rusine ca va bati joc de oameni pe banii lor, pe bani MULTI! Apropo, bataia de joc la adresa mamei mele a fost pe 220 lei (sper macar ca 200 s-au dus la medic pentru ca merita). Bataia de joc din spital, la adresa mea a fost de peste 300….tot cu 3 …cate ore am stat eu sa-mi citeasca cineva, in URGENTA, o nenorocita de radiografie la incheietura maiini!.

Leave a comment »

« Intr-o zi se va termina. Pana atunci insa multi oameni vor trebui sa inteleaga multe lucruri pe care nu le inteleg acum… »

Are 8 ani si jumatate. A trait in vietisoara ei cat nu am trait eu si ta-su pana la 40 de ani. Nu atat ca si numar de experiente….vorbim de intensitati, de senzatii …bune sau rele ! Vorbim de culturi, de amalgamuri  si trairi…cunoaste inca de la varsta asta gustul fricii…nu al fricii de bau-bau cu care ne speriau rudele rauacioase…gustul amar al terorii. Generatia ei stie sa ne descrie, fara definitii, cu realitati, ce este terorismul, ce sunt bombele, ce sunt tragediile…ce sunt dramele. Am citit si auzit  azi psihologi romani explicand cum trebuie sa ne ascundem copilul dupa o perdea protectoare si doar sa-l  lasam sa traga cu ochiul hoteste « pana creste mare ca sa inteleaga ». Ma infurii si imi vine sa-i iau pe inconstientii astia si sa-i duc azi in aeroport in Zaventeem. Sa-mi zica si mie unul din asta cum sa-i spun eu copilului meu ca gustul fricii nu e real ? Cum sa-l invat pe copilul meu , care traieste acolo, sa fie precaut, sa priveasca in jur, sa discearna, intr-o lume nebuna si mai ales lasa? Sa-i ascund ? Nu pot ! La scoala se va vorbi si da, dupa cum stiti deja multi dintre voi, azi, in Bruxelles, copiii au fot inchisi, blocati, pentru siguranta lor, in scoala. Despre ce credeti ca au vorbit copiii de la clasa 1 in sus ? Despre papusele si ultimul Star Wars ? Nop….au vorbit despre gustul nenorocit al fricii…gustul ala pe care il simt cu totii azi, oriunde ne-am afla. Noi, in copilarie, aveam monstri, fantome si tot felul de personaje ciudate, dar ireale…ei au ASTA ! Ei au niste realitati crunte, niste reprezentari ingrozitoare ale unei realitati pe care NOI adultii o privim printre degetele rasfirate (pentru ca suntem firoscosi ) si EI, copiii, o infrunta ! Le e frica, se framanta si emit tot felul de filosofii copilaresti care insa fac realitatea sa para si mai hada ! NU, nu i-am ascuns nimic Catincai ! A avut voie sa vada aproape 100% ceea ce au transmis televiziunile din Romania. Am evitat imaginile cu raniti, cu sange, cu mutilari ! Totusi…azi, prima imagine a tragediei pe care a vazut-o a fost a hall-ului de la check-in prin care trecem des, foarte des in ultimii 6 ani. Hall-ul prin care am trecut grabite, sambata dimineata, cand am venit spre Romania tarand troller-ele si cainele, obisnuite… o rutina pe care o facem de cand ea avea 2 ani si jumatate . « Mami, Dumnezeule mare…asta e aeroportul ! Este intrarea pe care intram noi ! Uite panoul negru de langa usa » Privea cu ochii mari imaginea de la televizor…o imagine cu un militar intr-o gramada de placi cazute din tavan, intr-o gramada de moloz, o bucatica de realitate, niste urme din ceea ce cunostea si totusi…stia si comenta fiecare imagine in parte! Cu ochii mari…si totusi fara panica!

In timp ce ingrijorarea si panica ma cuprindeau pe mine care faceam eforturi sa ascund faptul ca incerc sa dau de fiecare dintre prietenii nostri si sa stiu ca sunt ok, sa ascund faptul ca taica-su fusese la o aruncatura de bat de statia de metrou in care a fost bomba si ca nu stiam ce va face, cum va face, unde se va duce, in timp ce incercam sa par calma la zecile de telefoane si mesaje care veneau spre mine pentru ca nu ajungeau la el…. copilul de 8 ani, construia ! Construia pentru mine si pentru toti adultii o lume in care gustul terorii si terorismului au structura si in mod miraculos au rezolvari. Toata ziua i-a fost frica pentru taica-su ! S-a albit la fata si i-au iesit ochii din orbite cand a aflat ca prietena ei Luna era sa intre in metrou la statia unde a fost explozia. A fost pisaloaga intensiv sa stie ce face nasa si nasul ei care erau in aeroport. A intrebat, a gandit, a construit ….s-a gandit la fiecare si la toti ! Din cand in cand ma mai intreba : « de x ai dat ? Ce stii de Y ? »

Apoi….s-a imbracat frumos, s-a pieptanat si am plecat ! Calma, ca si cum nimic nu se intamplase. Senina chiar ! Mi-am spus….”Doamne ce bine este sa ai 8 ani ! Chiar nu percepi lucrurile la intensitatea lor reala !”

In masina insa…dupa o tacere lunga am auzit din gura ei 3 lucruri care ma vor urmari toata viata ! 3 lucruri care « m-au invatat sa invat » de la copilul meu si sa-i mai dau naibii de flosofi, psihologi si atotstiutori in parenting ! M-au invatat ca trebuie sa casc bine de tot urechile si ochii la copilul meu…pentru ca EA, fiica mea imi spune tot ce trebuie sa stiu! Cele 3 lucruri spuse, intr-un drum de 15 minute, mai mult ca niste cuvinte spuse pentru sine :

  1. «  Cand ne vom intoarce la Bruxelles, pentru ca iti dai seama mami ca ne vom intoarce…avem o viata si prietenii mei de la scoala si nu numai sunt acolo si nu o sa fug din toata Europa de frica (a fost Franta, acum Belgia…astia spuneau si ceva de Madrid unde o fi si asta in Europa).. deci cand ne vom intoarce sa stii ca nu o sa imi schimb parerea…as vrea sa inteleg exact de ce acei oameni aleg sa ucida alti oameni ! Aici in Romania nimeni nu intelege ce s-a intamplat acolo pentru ca ei nu cunosc aeroportul ala si toti iau lucrurile ca pe niste stiri senzationale…in Belgia si in Franta inteleg pentru ca au trait frica de a nu se putea duce la scoala, de nu merge la concert si de a nu putea sa mearga nici la magazin la Zara fara sa fie verificati in genti cum te-au verificat pe tine
  2. « Cand au fost atentatele de la Paris cerul era innorat si afara era intunecat! Azi, dupa ceea ce s-a intamplat la Bruxelles, ploua! Pamantul e suparat sau Doamne Doamne vrea sa arate lumii ca plange pentru ca nu-i place ca se intampla astfel de lucruri. Oamenii chiar nu vad si nu simt lucrurile astea ?”
  3. Intr-o zi se va termina. Pana atunci insa multi oameni vor trebui sa inteleaga multe lucruri pe care nu le inteleg acum si pana atunci mie o sa imi sara inima pana in creier de frica pentru oamenii pentru care imi este frica si azi. Stiu ca iti faci griji pentru tati si nu vrei sa-mi arati asta…dar stiu si ma bucur ca nu trebuie sa-ti faci griji si pentru mine…ne facem griji amandoua doar pentru tati si pentru prieteni. Mi-e frica si sa ma uit pe geam mami….dar sa stii ca nu o sa raman in casa din cauza asta !

 

Va mai spun un lucru- pentru prima data de cand suntem in Romania…Catinca a tinut acest « monolog » in franceza ! La final m-a intrebat daca am fost atenta la ceea ce spunea sau ma gandeam la altceva. I-am raspuns ca am fost foarte atenta. «  Atunci ma scuzi ca am vorbit in franceza acasa la noi, in Romania, dar mi-a fost mai usor sa spun ce simt.  Cuvintele au venit mai usor in fraza » Sunt mandra sa o am ! Cand gustul oribil si amar al fricii a pus stapanire pe mine ea a venit cu 3 puncte esentiale « de viata » care m-au facut sa cred si sa sper ca nu e totul pierdut in lume !

Ma bucur din inima ca nu am fost azi la Bruxelles ! Imi pare  si rau pentru ca nu am fost pentru ca mi-a fost foarte greu departe de sotul meu ! Azi…n-am impartit « rele » cu el. Am impartit insa « bune » cu fiica mea!

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei decedati, sa-i apere pe cei raniti ! Nu, nu Dumnezeu….COPIII NOSTRI sunt cei care sunt capabili si pot sa « stabileasca » ziua in care, asa cum spunea Catinca, toata nebunia asta « se va termina ». Copiii nostri minunati ! Sunt cu gandul si cu sufletul alaturi de toti prietenii nostri din Bruxelles care, printr-o minune, sunt teferi cu totii !

«Intr-o zi se va termina. Pana atunci insa multi oameni vor trebui sa inteleaga multe lucruri pe care nu le inteleg acum »

PS: Toti 3 (Cristi, eu si Catinca) va multumim tuturor celor care v-ati gandit azi la noi, care ne-ati sunat, ne-ati dat mesaje, cautat si care ne-ati purtat de grija in sufletul vostru!

Leave a comment »

Cu fi-mea, la sectie de politie din Bruxelles

Azi a fost o zi de kk. DACA vreodata, in viata voastra, aveti de gand sa va dati copilul sa faca muzica la Bruxelles…NU o faceti la scoala Ecole de Musique Tchaikovsky din Bruxelles, din Georges Henri, scoala care apartine unei rusoaice cu pretentii de mare pianista si sarlatanca. Eu…in incapatanarea mea am dat-o acolo . Un an de zile nu a progresat mai deloc la chitara, instrument pe care si l-a dorit, nu am direcctionat-o noi! Profesorul avea o metoda care s-a dovedit ineficienta, greoaie, plcticoasa etc…de ajunsese copilul sa nu mai vrea sa repete. Scopul…chitara, pentru ea, pentru ca a cerut-o NU pentru ca visam noi sa fie chitarista! I-am propus sa renunte – nu a vrut! Intoarse din vacanta de vara am aflat ca a va schimba scoala (cea obligatorie) si va urma cursurile Scolii Europene si, sub presiunea noastra, a acceptat sa cerem o amanare (adica sa scriem la scoala de muzica sa cerem sa nu-si piarda locul si sa reia de la 15 octombrie in loc de 1 sept, timp in care sa se obisnuiasca cu noul ritm, scoala etc). Am telefonat, am primit confirmare telefonica si am fost invitata sa trimit si un email. L-am trimis si dupa 3 zile am primit ca raspuns la email o confirmare ca e ok. Dupa alte 3 zile (cu REPLAY) ..o factura pe octombrie. Am scris inapoi…am primit un raspuns bizar cum ca profesorul Catincai pe nume Alexandre se numea brusc Catherine si ca eu trebuie sa platesc cursurile. I-am scris inapoi incompetentei …ca sper ca glumeste si sa citeasca in acelasi email mai jos confirmarea ca fiica mea are suspendate cursurile pana in data de 15 octombrie si ca habar n-am cine este Catherine…profesorul ei numindu-se Alexandre. Raspunsul sec a fost: „Profesorul s-a schimbat. Alexandre nu mai preda in scoala noastra. Profesoara este Catherine. Vom factura din 15 octombrie.”. O saptamana mai tarziu (va jur ca am pastrat corespondenta) primesc un email de reamintire ca NU am platit factura pe octombrie. Evident, imi sare tandara si fac scandal, tot pe email spunand ca este lipsa de bun simt, de profesionalism etc , etc…NIMIC! Trec zilele si sun pentru ca vroiam ca acea factura sa fie anulata! Nici pardon nici…Ma rog…ajungem la 15 octombrie, se anuleaza factura si duc copilul la noua profa (intre noi fie vorba MULLLLT mai buna decat primul!) Noua profa, la indicatiile scolii, ma pune sa cumpar carti noi de chitara, in valoare de vreo 35 de euro. Le cumpar de la secretariat UNDEEEEE aflu cu stupoare ca am o restanta de plata, niste taxe de inscriere anuale, care trebuiau facturate in ianuarie si au fost facturate in iulie- 20 euro. Mi s-a zis ca mi-a fost trimisa factura pe email in iulie (evident vrajeala!). M-am hatanat cu secretara vreo 7 zile. In final…dupa ce am fost amenintata ca nu o mai primesc pe fata la curs…am zis sa platim pentru ca bietul copl nu avea vina, iar ei sustineau ca au trimis email in iulie (eu nu am primit!). Concluzie: amenintari, rahaturi, porcarii, o gramada de bani nejustificati! Si vine luna noiembrie! Catinca bolnava, noi cu mutatul…cui I-a stat capul sa-i anunte ca nu se duce copilul sau sa plateasca (concluzia..Cati nu a fost 3 sendinte – bune de plata conform regulamentului si neconstentate de noi). Eram constienta ca voi pierde banii pentru cele 3 saptamani de haos+boala…darrr: saptamana trecuta duc copilul la chitara si sunt chemata ca la scoala „la colt” de  catre secretara! Aici NU se umbla cu cash…ii solicit factura din nou promitand ca voi plati imediat ce voi avea cum si explicandu-I frumos ca ne-am mutat, ca suntem in santier etc, etc.Ea spune ok, no prob! FACTURA, pe noiembrie-decembrie fusese emisa pe 25 noiembrie, cu intarziere de…calculati voi cat era saptamana trecuta. Evident…am uitat, nu, nu am uitat, la NAIBA… factura era fix ultimul lucru la care ma gandeam cand eu am vreo 60 de cutii nedesfacute, un copil de dus la scoala, acte si alte porcarii de facut.Finalul! MA JUR ca daca eram in Romania o calcam in picioare pe secretara! Am lasat copilul la scoala de muzica si am plecat! Am bagat-o la propriu pe usa si m-am dus, 30 m mai incolo sa platesc parcarea si sa stau in masina (e ingrozitor de frig pe culoarele scolii). Ajunsa insa la masina (2-3 minute) am avut un sentiment bizar (stiu….e neobisnuit…dar mie CHIAR mi se intampla!). M-am intors…am deschis usa si m-am trezit nas in nas cu Catinca…cu ochii iesiti din orbite, plangand, bantuind pe culoarele scolii de muzica! Scoala e la parter, da direct in strada, la un trotuar de 1 m pe langa care trece, foarte aproape autobuzul si daca nu feresti capul…ori te agata, ori iti da una cu oglinda dupa ceafa!

Copilul a intrat in clasa si profesoara (fara sa fie vinovata) a intrebat-o unde sunt. Fata I-a zis ca in masina, in parcare (puteam sa fiu 300m mai jos la shopping – ceea ce fac de regula!). I-a spus ca-I pare rau, dar ca nu am platit factura pe noiembrie-decembrie (deci nu era ca si cum aveam restante de luni e zile …doar putin peste o saptamana) si a trimis-o la secretariat…2 usi mai incolo…sa ma sune secretara ca sa rezolv problema! Pana aici..era doar istorie si nervi! COPILUL intra in secretariat ii spune idioatei sa ma sune ….si aia, stiind exact situatia…ii spune ca nu ma suna si o da AFARA…spunandu-i sa plece! Distanta intre secretariat si usa de la intrare (care da direct in strada aglomerata!) e de max 6 metri. Copilul meu incepe sa tremure de nervi, plange si se indreapta spre usa (fara sa vrea sa iasa pentru ca a FOST invatata sa nu o faca in situatiii extreme!). Exact in acel moment eu intru e usa si dau cu ochiii de ea! Ghici ce? Am batut-o pe secretara? Cine ma cunoaste va spune ca da! Cine traieste in Belgia si stie mersul…va spune NU! EXACT! NU …am facut un circ infernal….atat de mare incat s-au oprit  cursurile si toti parintii de pe culoare au auzit (asta era scopul)! Intr-o Belgie cu alerta terosista 3 in 4 TU,  dai un copil de 8 ani afara? Adica eu iti las copilul pe mana, te mai  si tu il dai afara? Daca Catincai I se intampla ceva?  Le-am anuntat ( intre timp a venit si idioata de directoare ca imi tot spunea ca ce ma dau de ceasul mortii ca fetei nu I s-a intamplat nimic si ca eu am veni…DAR daca nu veneam????) ca ma duc sa fac plangere la Politie! Proastele naibiii…mergand pe principiul ca „atacul e cea mai buna aparare”…au luat-o la picior, pe jos si au ajuns la politie inaintea mea (sectia e la 3 minute pe jos…dar mai mult cu masina pentru ca trebuie sa cauti loc de parcare!). IN Belgia….singurul mod sa-ti faci dreptate este legea…si, desi mi-ar fi placut rau de tot sa ii „explic” pe limba mea secretarei in ce pericol mi-a pus copilul….am ales „surasul” Belgian. Le-am vazut prin geam in sectia de politie…de fapt Cati le-a vazut si era nervoasa rau! Atat de nervoasa incat era in stare sa coboare singura si sa intre in sectie! Am reusit sa gasesc loc de parcare dupa vreo 15 min…plecasera! Fara sa fie admise la comisar! Pentru ca…. in PROSTIA lor…s-au dus sa spuna ca eu nu am platit din septembrie  (dahhhh????- aveam dovezile de plata pe telefon si le-am aratat la politie!🙂, dar oricum nu conta pentru ca POlitia nu este interesata de spete comeciale sau plata). Ca atare…au spus ca le-am amenintat:….da, asa e.. dar…ca vin la Politie…so what???? Pana la urma „hartuite si amenintate” au plecat fara audienta…doar la biroul de sortare! In schimb eu am ajuns la comisar! Pentru ca a arunca un copil in strada e GRAV! Discutabil dupa lege (probabil nu voi ajunge in instanta pentru ca am ajuns la Catinca INAINTE sa iasa din cladire!….ma rog,ea nu avea de gand sa iasa…dar DACA ea nu era „scolita” de noi in acest sens????”) Din pacate, nici macar marea lege Belgiana NU te acopera 100%. Comisarul, desi tata de fata de 10 ani, afirmand si el ca le-ar fi calcat in picioare pe”doamnele” imi spune ca legea nu ma acopera in fata judecatorului care va spuna ca in cateva minute NU se putea intampla nimic copilului DACA iesea…si nu a iesit…pentru ca am intrat eu si e cuvantul lui contra cuvantului secretarei etc, etc! Concluzia…omul a fost impresionat de judecata logica a Catincai, de lipsa ei de frica, panica si inhibitii in interiorul unei sectii de politie. A fost impresionat pentru ca are si doi copii din care unul e fata de 10 ani si a inteles EXACT ce am simtit eu. Din pacate…sansele noastre sunt minime! Minim…o sperietura grava pentru nesimtite si iresponsabile, maxim…o amenda DACA institutia abilitata cu protectia copiilor in mediu scolar si extrascolar gaseste ceva de amendat. Un Potential judecator de penal va folosi cele 3 minute, va folosi faptul ca Catinca NU a iesit etc….Ca si in Ro……nici Belgia NU este scutita de legi ambigue! SI TOTUSI….DACA copilul meu iesea din scoala si patea ceva? De ce au refuzat sa ma sune? Daca copilului meu I se intampla ceva in afara scolii, cu mine la DOAR 30 M?  PS: Azi am avut o zi urata! Catinca insa mi-a dat o lectie la final: ” OK mami….n-as fi plecat oricum din scoala…te asteptam…dar eu la scoala asta nu mai vreau sa vin! NU vreau insa sa renunt la chitara!”…

Azi…am invatat ca Begique sucks a lot din cauza unei nesimtite…si ca fiica mea E INTREAGA SI RESPONSABILA! (ceea ce conteaza mai mult decat orice pe lume…multumesc Doamne!) Am stat 2 ore la Politie…un om minunat, tata si el, neputincios in proportie de 80%, dar dragut! Copilul meu insa…made MY DAY! Love you my girl….

Leave a comment »

Intr-o lume fara ipocrizie….La multi ani Romanie!

Am o prietena care imi spune mereu ca ma citeste cu sufletul la gura si ca scriu pentru suflete si cu suflet! Anculet…azi vei avea putin de citit! Ca niciodata in ceea ce ma priveste! Intr-o lume fara ipocrizie Diaspora filosoafa, snoaba, plina de impresii legate de durata si scopul „vizitei lor prelungite pe meleaguri straine”  si paradoxal….ingrozitor de ipocrita ar spune DOAR …La multi ani Romania! Eu am ales sa fac astfel pentru a vreau sa fiu Diaspora aia sincera ! Eu aleg lipsa de ipocrizie! Eu vreau si pot sa-mi iubesc tara, atat cat pot si cat vreau …..fara alte argumente stupide!

La multi ani Romania!

Leave a comment »

Daca vrei caine..ia unul! Daca nu vrei…ia unul!

In tara numita Belgia…lumea are caiini! De regula sunt de rasa…pentru ca, prin natura legilor si lucrurilor nu exista maidanezi! Adoptii din strainatate, mai rar, pentru ca belgienii (de altfel oameni reci si distanti) nu au notiunea si nici structura prin care ar putea macar sa conceapa idea ca EXISTA (nota bene…nu ca ei ar face ci pur si simplu a exista) personaje care abandoneaza un animal DUPA ce si-au asumat responsabilitatea pentru el! Aceasta este tara in care faci puscarie  3 luni daca indraznesti sa-I faci ceva vulpii care vine in curtea ta, tara in care dai 30 de euro pe o consultatie de RUTINA pentru animalul tau de companie, tara in care exista veterinari specializati, pe anumite categorii de animale si da, tara in care esti fulgerat rau de tot cu privirea (uneori chiar admonestat verbal) daca NU ai punguta cu tine a sa strangi caca de catel! So what? Sunt o multime de oameni care NU respecta legile si aici, cu orice risc! Dap…uneori, pe talpa pantofilor mei e jale…DAR nu sunt o regula…sunt exceptii! NU am vazut niciodata in 6 ani un catel sau o pisica vagaboanda. NOI o avem pe Bijou! O catelusa luata din canisa belgiana, de sorginte slovaca! E un deliciu de caiine! Ca posesor de animale pe TOT parcursul vietii mele, unele dintre ele EXTREM de inteligente …va pot spune ca Bijou este superba si UNICA, dar nu este un caine easy! E incapatanata si razbunatoare, a avut tot felul de metehne (unele mai scarboase pentru preferintele unora, altele mai chinuitoare pentru stapan….) si desi tocmai a implinit un an…prin natura rasei ei….nu e nici acum un caine easy to live with! Ca om care a trait TOATA viata lui inconjurat de catei, pisici si alte animale pot sa spun ca nu  mi-a fost deloc usor cu ea…mi-a pus toate resursele de vigilenta la incercare…mai ceva ca un copil mic! Ceea ce pot sa spun este a mi-am dorit-o din INIMA…pentru mine, dar mai mult de atat, pentru CATI. Intr-un fel, sacrificiile pentru care platesc fizic azi..au meritat din plin! Ma jur ca NU exista o jucarie mai misto, mai de durata si mai rentabila ca un catel, luat la momentul potrivit (pe fi-mea chiar a responsabilizat-o din anumite puncte de vedere)! De departe insa…cel mai FUN nu este sa le privesti, pe Cati si Bijou….ci pe TATI si Bijou! E dragoste adavarata…o iubire aparte! Da, Cristi a acceptat sa ia acest caiine pentru ca …M-AM lasat de fumat (conditia era ca il ia dupa un an de zile ca sa fie sigur ca nu ma reapuc). Da, Cristi nu si-a dorit cainele si a comentat mult si bine la multiplele udari de covoare si kk facute prin casa! Da, cainele era o chestie naspa pentru el, o complicatie, o chestie chinuitoare si un compromis major! Stiti ce? NU exista pe lumea asta o fiinta la care BIjou sa reactioneze cum reactioneaza la el! NU exista pe lumea asta o bucurie pana la tremurat asa cum exista cand vine el acasa..

Catinca e bolnava…eu dorm cu ea…Cristi cu Bijou…care NU are voie in pat…nu atunci cand dorm eu acolo, dar DA cand doarme cu el! Cainele NU mananca decat regimul dat de doctor…si totusi …sunca…cascaval si cine mai stie ce…pe ascuns de la el! E innebunita dupa el si da…desi el recunoaste cu juma’ de gura…si el dupa ea! O tine in brate, o mangaie, vorbeste cu ea…nici macar nu se mai infurie cand exista „accidente” in casa! Ea…ca o muiere profitoare …il joaca pe degete cu ochii ei galesi si datul din coada! Copilul meu….happy la maxim! Sotul care nu si-a dorit-o…happy…cainele „meu” cica a devenit „al lui”! Eu …care mi-am dorit-o si care realmente ma ocup de 100% (inclusiv pieptanat zilnic, tuns si toate cele)+ 10 kilograme peste ca sa o pot avea pe ea (dap…m-am lasat de fumat a sa castig pariul si sa iauc aiine)….Stiti ce?

Daca iti doresti…ia un catel! Daca nu iti doresti…IA unul! Viata, mi-a demonstrat, o data in plus….ca nu exista un suflet mai frumos si un liant mai misto pentru o familie ca un catel! Bijou ne face pe toti fericiti…si credeti-ma…suntem ATAT de diferiti! Este IMPOSBIL sa dati gres!

Te iubim…BLONDO! (asa ii spunem noi…”blonda”+100 de alte apelative

Leave a comment »

Unul din acele momente, zile, clipe…

Unul din acele momente, zile, clipe… in care nu stii ce sa spui mai intai!

1.La multi ani Mihai, Gabi, Gabriela, Mihaela…unii de suflet…altii de conjunctura (pana la urma chiar nu conteaza, urarea e sincera si din inima pentru fiecare din ei!)..

2.Mi-e dor de voi, dragii mei colegi alaturi de care am petrecut ani, ani si ani…unii mai frumosi, altii mai frustranti! Unii dovediti si azi ca sunteti prieteni de suflet, frumosi, asa cum va stiu…altii sunteti la fel ca in liceu, naspa si frustrati pentru ca nu va place mutra mea! Eu tot va iubesc…de la mii de kilometri departare si „I don’t funcking care” daca va place sau nu de mine! Am CEL PUTIN O amintire placuta cu fiecare dintre voi pentru ca VREAU si nu pentru ca TREBUIE (daca nu e reciproc…ghinion….inseamna ca sunt mult mai pozitiva decat voi).In seara asta v-ati distrat fara mine( si zau ca nu e vina voastra ci a mea !)…imi lipsiti toti cu bune si cu rele! Pentru ca au fost niste timpuri, niste ani, in care unii v-ati bucurat de bucuria mea…si da, eu m-am bucurat, poate, de prietenia voastra! A trecut vremea ipocriziilor infantile! Au fost niste vremuri misto daca tragi linie…cel putin pentru mine care vad partea plina a paharului! Stiti sigur care sunteti cei pe care I-am iubit, adorat sau antipatizat…si eu stiu! Azi as fi vrut ca multi dintre voi sa fie capabili sa fie superiori pustismelor….no matter what! No problem! Au fost uniii…unul cel putin! Respect prietene, Ion Badescu! Sunt fericita ca, in tot acesti ani te-am considerat  si avut ca prieten al meu…pentru ca ESTI si…ESTI! Una peste alta…insa…mi-e dor de voi. toti..si da, daca nu aveam cea mai aglomerata perioada din ultimii ani…Georgeasca ar fi fost acolo, cu voi, sa va streseze! Ohhhh, da! Va pup pe toti…Chiar daca nu va convine! Sunteti tineri si frumosi….sincer, aratati minunat!

3. Azi, 41 de morti bilant….e trist si m-am infuriat citind niste postari stupide, fatarnice, politicianiste….am INCETAT sa cred in vreun partid, individ sau orice concept idiot, manipulant etc….DIN seara in care, cu sufletul facut ghem, privind in ochii mariti de panica ai copilului meu de 8 ani sunam disperata pe mobilul surorii mele, al prietenilor mei! IN acea noapte, copilul meu,  nu a putut adormi! A avut cosmaruri peste noapte si la 3 dimineata inca zacea treaza in bratele mele! De frica ca I-a murit matusa…de panica ca ne-au murit prietenii! Da…parinti nebuni…sa punem in astfel de situatie un copil de 8 ani?! V-as dori sa fiti in pielea mea…la mii de km  departare de familie, prieteni, sora….cu telefoane care suna si nu raspunde nimeni! Sa vezi orori la TV si sa nu-I gasesti pe cei despre care STII ca frecventeaza aceste locuri! Azi, pot spune ca Dumnezeu mi-a dat norocul, sansa sa nu am pe nimeni din cei apropiati ranit/mort in tragedia de la Colectiv! AM insa MULTI, FOARTE MULTi prieteni care au pierdut apropiati in acea noapte! Atata vreme cat am coloana vertebrala, nu am sa permit unor ipocriti, basisti cu haine vopsite sau manevrati politic de orice directie sau current….sa murdareasca memoria oamenilor care au murit, a celor care sufera, a celor care se lupta pentru cei care sufera, a celor care fac lucruri pe bune pentru cei care sufera! NU DAU DOI BANI pe concepte politice, pe idei, pe filosofii, pe cifre, pe judecati! VA ridicati voi, ipocritilor, in 2 picioare si va ganditi cate vieti curmate, 41, pana acum??? Cate vieti stigmatizate (arsurile sunt pe viata, cicatricile la fel) pentru totdeauna…cata intoleranta a societatiii…INEVITABILA intr-o societate needucata in acest sens!? Va intereseaza X, Y , Z?….NU!

Ma doare in cot de cine conduce tara asta, de cine face legi, de cine isi da demisia si de cine isi bate joc de banii mei! Ma intereseaza DACA SI CAND copilul meu va dori sa vina in tara lui, DACA SI CAND voi ajunge sa ma intorc si eventual sa mor in tara mea…daca si cand un Adrian Despot va face diferenta intre un filosof care „si-o trage” (scuzati limbajul vulgar) cu Raicu (spre deliciul publiculului) si concepte sanatoase despre familie, sacrificiu etc. Stiu…pentru unii dintre voi conteaza cifre, concept politice, vrajitori unsi cu toate alifiile…LA NAIBA, va treziti? Sora mea, copilul meu, nepotii mei si pana si eu, la aproape 40 de ani VREM altceva! EU AM plecat ca sa ofer copilului meu altceva, dar visez sa vrea sa se intoarca acasa la ea…si eu sa mor…acasa la mine…intr-o zi, intr-o tara misto, cu oameni, misto, fara tragedii si bataie de joc…Pentru moment…Romania nu imi ofera asa ceva!  Dar VREAU! SI SPER! Si … pe bune….nu o sa permit nimanui sa-si bata joc de visul meu! Vreau ca la 70 ani sa imi tarasc „parturile”, mergand ca belgienii, cu 20 pe ora, cu decapotabila de epoca pe strada…pentru ca pot…pentru ca vreau si pentru ca NIMENI nu imi zice de Dumnezei! Pentru ca pot sa las copiului  eu acea decapotabila de ceva zeci de mii de euro…daca nu sute! Pentru ca nu mor mancata e sobolani la Fundeni…ci mangaiata de dusuri si masaje Shiatsu la un camin privat! SUNT sigura ca cine are creieri functonali intelege unde bat!

Azi a fost o zi! O zi in care am plans si am ras! De tristete, de bucurie, de speranta, de oboseala, de dezandejde, de furie, de ipocrizie, de mandrie ca am  si de dezandejde ca n-aam! Azi a fost o ZI! Ziua in  care suflete dragi mi-au spus ca sunt acolo…lte suflete mi-au spus ca nu sunt acolo asa cum n-au fost niciodata! Azi a fost o zi in care, ca in multe alte zile, am invatat ca viata are valoare + adaugata….sau nu! Un peste alta merita! Azi…mi-am luat fata in brate….si m-am bucurat pentru fiecare milimetru de viata! Nu uitati….fiecare milimetru conteaza!

Leave a comment »

Despre romanii mei….respect!

E greu sa vorbesti despre tragedii…ba nu, e simplu: arunci cu noroi, in unii, in altii, in altii…si in final se ajunge la concluzia ca mortii sunt de vina! Ba nu! Mortii si aia vii care au incercat sa-I salveze: doctori, pompieri, prieteni, eroi fara nume!

In Bucuresti s-a intamplat  o tragedie! In prima ora dupa incendiu  am trait momentele de panica la intensitate foarte mare! Ma aflu la mii de kilometri de casa, de Romania! Am o sora studenta, prieteni care frecventeaza Centrul Vechi, nepoti care frecventeaza cluburi! In prima ora, postul romanesc pe care-l urmaresc NU a spus despre ce club este vorba…s-a spus doar ca este vorba de Centrul Vechi….Panicati, sotul meu si cu mine sunam pe toate telefoanele la cei mentionati mai sus si, evident, niciunul nu raspundea!

Am urmarit cu sufletul strans, ore intregi, transmisiile si nebunia de pe FB. Da, in final, sunt fericita (daca, intr-un astfel de context pot spune asa ceva!) ca n-am prieteni care au fost acolo! N-am nici macar un cunoscut (sau pana in acest moment nu am aflat asa ceva desi am studiat listele de raniti care circula). Prietenii mei insa au cunoscuti, prieteni, rude care au fost in club in acea noapte! Au…sau au avut!

Ieri seara, 27 de suflete s-au stins! In spitale sunt alte peste 180 de suflete care se zbat in suferinte groaznice si cand spun groaznice inmultiti ceea ce considerati voi groaznic cu 1000 (nu vorbesc tampenii, bunica mea din partea tatalui a luat foc si stiu din povestile ei pana unde merge durerea). Cine a calcat macar o singura data intr-un spital de arsi stie despre ce vorbesc.

Am dormit 5 ore (copilul meu nu vroia sa doarma deloc de teama si de panica ca s-a intamplat ceva cu matusi-sa)…MULT, stiu…altii n-au pus geana pe geana azi-noapte! Ma intreb insa…nenea patronu’ de la club a dormit bine? O sa mai doarma vreodata bine, in tot restul vietii lui?

Aseara, azi-noapte, in timp ce imi strangeam copilul speriat in brate si imi zvacneau tamplele gandindu-ma prin ce cosmar trec familiile oamenilor alora, oamenii aia care erau COPIII unor parinti, parinti ca mine….mi-am dat seama de ceva!

Pentru unii va suna stupid in contextul asta tragic, groaznic, cumplit! Mi-am dat seama si mi s-a confirmat si azi ca ROMANII mei merita respect! Mi-am dat seama ca Iadul genereaza solidaritate si „trezeste” ceea ce este mai bun in fiecare dintre romanii mei! Aseara, in grupul meu de prieteni a fost un om, un prieten,  Sorina care a plecat sa doneze sange! Printre primii! A mobilizat, s-a luptat, a trimis, a spus…a facut tot ceea ce a putut, din punct de vedere uman! Din ceea ce stiu,  nu a avut pe nimeni cunoscut sau apropiat acolo! Sorina mea are un nume! Aseara au fost insa multe femei si multi barbati ca ea!Au fost multi…unii care aveau prieteni acolo…alti care nu cunosteau pe nimeni din acel club! Au fost medici, pompieri, jandarmi…OAMENI!

AZI am postat pe FB niste poze cu o coada imensa la donat sange! REMARCABIL! Ma inclin in fata fiecarui suflet care a fost acolo…pentru alte suflete! MI-as fi dorit sa fiu acolo, sa pot si sa incerc si eu sa fac ceva!

Tot azi am citit marturia unei doctorite/ infirmiere! Sunt jurnalist si am vazut, trait, citit multe la viata mea! Asa ceva insa….nu-mi va iesi in veci din minte…declaratiile ei sunt parca dintr-un film de groaza, un scenariu facut de o minte dementa pentru suflete si minti ratacite!

Am vazut marturia unui tanar care raspundea la intrebarea reporterului! „Cum te-ai savat, cum ai scapat?” „Pai simplu…m-am catarat peste oameni!” Cinic, rece, cu o aparenta indiferenta! Cine crede insa ca omul ala o sa mai fie vreodata cu mintea si sufletul intregi dupa ceea ce a vazut….ei bine cine crede asta e in cel mai elegant mod…nebun!

Dupa ce am citit multe texte, unele contradictorii, altele disperate, altele dure, rele, veninoase, suparate, furioase….la mii de kilometri de casa, neimplicata fiind in mod direct,  doar emotional, pot sa spun doar ca….

Sunt romanca si ma mandresc! Ii iubesc si le multumesc pentru ca exista pe toti cei care aseara au facut totul: doctori, asistenti, pompieri, jandarmi, politisti, oameni de rand, Sorine, Mihaele, Ioni, Andrei….oricum v-ati numi! Ieri, azi, maiine…si atata vreme cat exista oameni ca voi…nu conteaza numele….”iadul”  va distruge, dar nu va invinge! Da, intotdeauna vor exista partile rele, oamenii fara creier, suflet sau constiinta…dar oameni ca romanii mei, cei care au facut ceea ce au facut ieri si azi pentru victime…ei bine….mai e o speranta!

As vrea sa le multumesc colegilor mei de breasla, jurnalistii, in mod special celor care stiu mereu sa fie primii, cei mai buni si mai ales cei mai informati…datorita lor, noi astia care suntem la mii de kilometri (si nu numai) de Romania….avem o sansa sa stim, sa simtim si sa fim cu voi!

Mi-as dori ca vinovatii sa plateasca….dar stiu ca plata va fi punctuala, infima fata de suferinta si pierderile de vieti! As vrea sa cred ca odata cu acest carnagiu va lua sfarsit orice risc de aceasta anvergura din Romania…dar stiu ca sper degeaba! Dupa 3 zile de doliu si vreo luna de lipsa de spagi…”programul” va reintra in normal! Din pacate suferinta, arsurile, mutilarile pe viata, moartea…vor deveni  doar „povesti” care, da, in mod tragic….vor fi aduse in prim- plan la urmatoarea tragedie! Stiti ce? Am varsta unora din cei care au fost in clubul ala! Copilul meu va avea…peste cativa ani 14 ani, varsta unui copil care a murit aseara! Sora mea are varsta unei fete care se zbate intre viata si moarte! Da, nu-mi place rockul si nu, nu are legatura cu Satanismul sau lipsa lui, cu „pletele lungi si creierul mic” (cum spunii inepti)..putea sa fie concert Julio Iglesias si zau ca daca sareau nenorocitele alea de scantei finalul era la fel!( Deschideti ochii, nu mai frecventati cluburi doar pentru ca sunt la moda, doar pentru ca sunt in Centrul Vechi sau oriunde! Nu mai intrati in locuri nesecurizate! NU VA protejeaza nimeni! De plans insa va plang multi! Nu numai familia si prietenii…ci si medicii, pompierii de care poate v-ati agatat disperati, arsi, goi, fara par…marcati viata unora care va vad cum va zbateti pe marginea dintre viata si moartea! Marcati si viata unora ca mine…la mii de kilometri departare…ma gandesc la chipurile voastre si la chinurile voastre si la aparatele care va tin in viata! E pacat de viata voastra si da, uneori nu va dati seama cat de mult conteaza sa fim Uniti in tot ceea ce facem! Acum..romanii s-au unit sa va salveze pe voi, cei care aveti o sansa! Uniti-va cu totii…pentru ca astfel de nenorociri sa NU se mai repete vreodata! Da cand veti scapa si va veti continua viata…..luptati-va sa nu mai traiasca nimeni ceea ce ati trait voi!

In seara asta ma gandesc la voi toti, oameni pe care nu va cunosc! Luptati! Nu spun rugaciuni pentru voi….ci catre voi! Va rog…. luptati ca sa traiti si ca sa-I invatati pe altii ca trebuie sa fie mai atenti decat ati fost voi…sa invete sa aleaga, sa selecteze si sa aiba pretentii…pretentie la viata si la respect pentru viata! Luptati! Din pacate…eu nu pot decat sa va tin pumnii si sa gandesc pozitiv pentru voi! Nu, Dumnezeu nu le face si nu le decide! VOI sunteti in spital…cu o sansa la viata…pentru ca niste oameni, niste romani s-au luptat si au facut lucruri pentru VOI! Le puteti multumi daca luptati sa traiti!  Dumnezeu sa-I odihneasca in pace pe cei care nu au supravietuit si sa le aline sufletele si viata celor care au ramas in urma lor sa treaca peste acest cosmar si aceasta tragedie!

Despre romanii mei respect! Despre cei care-l merita! Multi!

Leave a comment »

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 367 de alți urmăritori