Maiine, la aceasta ora, in mod cert voi dormi foarte adanc sau deloc pentru ca la 7 am avion spre Bruxelles. Acum ca tati a intrat pe o „linie de plutire” (desi moare de dorul fetitei lui si eu de dorul lui) incepe aventura mea. Plec sa caut apartament pentru noi trei…plec departe de minunea mea de fetita – pentru prima data o perioada atat de lunga (10 zile). Mi se strange sufletul si am permanent un nod in gat gandindu-ma ca o las acasa, fara mine, fara tatal ei, de care deja ii este foarte dor…dar nu am ce face…sa vezi boceala naibii ce o sa mai trag eu de dorul ei! Ea a mai stat fara mine, dar era foarte, foarte mica…acum intelege, vorbeste…este cu totul altfel…ma apuca plansul numai cand ma gandesc la faptul ca plec..10 zile…asta da, va fi o piatra de incercare foarte grea pentru mine, dar si pentru ea. Sper sa trecem cu bine peste episodul asta…oricum…o sa ma rup in bucatele mici de dorul ei! Sper sa gasesc repede un apartament ok (eu una mi-as dori din suflet ceva la parter cu o curte mica sa o pot tine pe fata cat mai mult afara nu doar cateva ore in parc!), dar sa vedem…
Am niste emotii cumplite…pentru tot ce ma asteapta acolo..pentru tot ce las aici (ca pe langa fi-mea ma mai doare sufletul si ma doboara si gandul ca, in curand, o sa fiu departe de ai mei, o foarte lunga perioada de timp- bunica-mea si mama- cu care ma vad aproape zilnic, unchi-miu, taica-miu)….pentru ca imi dau seama ca gata, a venit momentul.Pana acum…m-am lasat purtata de val gandindu-ma..”lasa ca mai e”, ” lasa ca ma descurc”…dar acum sincer…sunt putin speriata. Cel mai greu imi este sa-mi inchipui cum vor fi zilele fara „mamicuta..fa, mamicuta..drege, mamicuta, da-mi”…fara zambetul ei, fara ghidusiile ei, fara ochii ei, fara glasciorul ei…offfff…na ca iar bocesc! N-am crezut niciodata ca voi fi genul asta de mama…ca eu sunt mai dura de felul meu….iaca, sunt!!!
As vrea sa inchid ochii, sa dorm si cand ma trezesc sa fie toate rezolvate…eu sa nu fi fost plecata deloc, sa fiu cu fetita mea si cu sotul meu….
Gata, m-am descarcat…acum ma duc sa dorm…Bruxelles j’arrive! (cam zombi si stresata nevoie mare…dar tot vin!)
Ramasesem in urma cu noi (la noi sunt deja vechi) retete promise pentru bebei…ma tin de cuvant ca cine stie cand mai apuc sa le postez!
