N-am fost niciodata superstitioasa…mai mult de atat, intotdeauna am crezut cu tarie ca cei superstitiosi „patesc” tot felul de chestii tocmai pentru ca ei cred in bazaconiile astea! Asa ca, din spirit de contradictie sau pentru ca pur si simplu vreau sa cred ca nu a fost altceva decat un ghinion…am numit postarea aceasta „ghinion de ghinion”.
Va spuneam intr-o postare mai veche ca drumul vietii noastre de familie se va schimba …ca pornim catre Bruxelles, pentru o perioada definita de timp, pentru ca sotul meu a primit un post acolo.
„Filmul” vietii noastre a inceput sa se schimbe palpabil inca de aici din Romania. Nu o sa stau sa va povestesc cate hartoage au fost facute (mai mult de sotul meu decat de mine!) si cat de dezorientata am fost incercand sa-mi imaginez ce trebuie sa iau cu mine cand plec intr-o tara straina pentru niste anisori….e ca si cum te muti cu totul…
„Sesiunea bagaje”
Vreau doar sa va povestesc ce „ghinion de ghinion” am avut noi ca familie, dar mai ales sotul meu! El trebuia sa plece pe 10 iunie. Pe 9 a primit, de la noul job, un mail in care ii erau solicitate niste hartii in plus (dupa care a trebuit sa alerg eu a doua zi). Bagajele nu erau terminate, casa era plina de trollere, haine imprastiate, liste si listute si printre ele se strecura cu viteaza si gratie fi-mea care, in mod evident, solicita atentie! Noaptea dormeam aproximativ 4-5 ore pentru ca pur si simplu nu puteam adormi…cred ca de la stres! Pe 11 iunie seara…pe la 12 noaptea am reusit sa inchid si ultima valiza burdusita. Sotul meu masurase masina in lung si-n lat si calculase cu mare precizie cate trollere intra in ea….omisese insa un amanunt : cat de burdusite erau acestea! Asa ca pe la 1.00 noaptea, dupa ce carase in masina, impreuna cu prietenul nostru, toate trollerele, cutiile si ursuletul de calarit al Catincai, am declarat „Sesiunea de bagaje inchisa”. Cand a venit in casa…transpirat si mort de oboseala..ii atrag atentia ca mai este un geamantan burdusit de bagat in masina….unul MARE. Oupsssss….dar unde? Masina este plina ochi! S-a votat in unanimitate ca se va pune bagajul a doua zi, inainte de plecare.
Pana la Arad…te lasa nervii!
A doua zi, face sotul meu „lego” si haltere la prima ora…scoate tot si rearanjeaza pana intra toate bagajele! Face un dus si reuseste sa plece spre Arad! Uraaaa! Ura si la gara as putea spune…pentru ca dupa ore intregi de mers…il apuca noaptea si se opreste la Deva ….blocaj la Sibiu, blocaj la Sebes….si uite asa pierde timp aiurea!
Ghinionul „loveste” in Ungaria!
Mda…cam asa…vorbesc cu el inainte de a iesi din Romania…toate bune si frumoase…ramane sa-l mai sun eu mai tarziu! Orele trec si se face 13.00. Ia sa sunam sa vedem ce face: telefonul inchis! Imi spun ca este intr-o zona in care probabil nu are retea. Sun si dupa o ora, dupa doua, deja ma panichez. Pe la 16-17 suna telefonul meu – un numar ciudat…e clar..e el!
Raspund si aflu cu stupoare ca:
1. Domnii de la Vodafone Romania au uitat sa-i deschida roaming-ul asa ca a trebuit sa cumpere o cartela de acolo!
2. S-A STRICAT MASINA!
Daca la punctul 1 stiam ce am de facut (sa-i sun si sa ma cert cu ei!)…la punctul 2 am ramas muta si recunosc, nu prea vroiam sa inteleg ce se intampla.
Da, s-a stricat masina…a facut brammm, brummm…sau ce naiba o fi facut si gata, s-a oprit! Curge lichid, posibil furtun spart…o iau cu platforma..o duc in service Opel…il intorc din drum vreo 50 de km pana la Gyor..cam asta am inteles eu in prima faza…si oricum asta era esenta!
Inchid telefonul contrariata si simt cum incepe sa mi se stranga stomacul. Pun mana pe telefon si sun la Vodafone unde, ca de obicei, port o conversatie extrem de inteligenta cu un pusti care nu stie de capul lui…si care tot incearca sa-mi explice mie ca sotul meu a cerut niste relatii despre roaming si nu a cerut sa i se porneasca acest serviciu (pe naiba!)…ma apuca piticii…fac „marrrr si ham”…nenea nu se sperie! Mai mult incearca sa-mi zica cum ca oricum el nu-mi poate porni serviciul…ca solicitarea trebuie facuta de catre titular…ma apuca iar piticii si ii spun „amice, sunt nevasta-sa si sotul meu a ramas in drum cu masina in Ungaria…asa ca fa bine si deschide acum roamingul!”. Cedeaza, „face o exceptie” si-l porneste imediat.
Imi sun sotul pe numarul de Ungaria…ii spun ca am rezolvat la Vodafone si incep sa pun intrebari…la care nici el saracu’ nu stie sa-mi raspunda…asteptam pana ajunge in service-ul non-stop unde au promis ca-l duc. Va reamintesc ca asta se intampla vineri dupa-amiaza! Inchid telefonul si de abia atunci incep sa ma panichez: masina stricata, intors din drum, nu ajunge la timp, ce face cu bagajele, ce se intampla daca nu se poate repara repede….din ce in ce mai multe intrebari incep sa mi se plimbe prin cap. In timp ce stateam paralizata pe fotoliu facand eforturi sa ma gandesc ce as putea face, cum l-as putea ajuta, ajunge socrul meu la noi acasa (venea s-o ia pe fetita la plimbare!). Ii povestesc si se albeste la fata! Incearca sa para relaxat, dar nu reuseste..se aseaza pe fotoliu si il vad ca incearca sa se gandeasca si el ce e de facut!
Circ si telefoane!
Nici nu vreau sa ma gandesc cat vor veni facturile la telefoane! Urmatoarele ore mi le-am petrecut calare pe telefon! Sotul meu a ajuns la service-ul cu pricina care s-a dovedit a nu fi service Opel ci un service oarecare, pozitionat „strategic” intr-un camp…cu niste domni „extrem de amabili” care erau gata sa se repeada sa-i dea motorul jos..atata doar ca nu si-au gasit fraierul! A urcat masina inapoi pe platforma, a platit 60 de euro pentru ca-i pusesera aparatul de testare pe masina…si a cerut sa fie dus la un service Opel!
Ohhh, da…am uitat sa va spun ca masina noastra a iesit din grantie de putin timp!
Aventuri in Gyor!
Orasul asta va avea, pentru tot restul vietii mele, o rezonanta aparte! Sotul meu, nervos si stresat (nu spunea, dar ii simteam tensiunea in voce!) ajunge in final la service-ul Opel din Gyor unde…surpriza…inchis pana luni! Helloooo…el trebuie sa fie luni la Bruxelles! Platforma descarca masina..isi iau banii 130 de euro si el este nevoit sa lase masina incarcata ochi, cu toate bagajele, cheile si talonul (ca asa e regula!) in curte la service (curte pazita,dar oricum…)!
Ok..si acum??? O intrebare pe care cred ca ne-o puneam toti si nu gaseam raspuns!
Un tata ca nimeni altul!
Da, da…intotdeauna l-am admirat pe socrul meu…dar de data aceasta chiar a batut toate recordurile…cand toata lumea isi dadea cu parerea si incerca din rasputeri sa gaseasca o solutie… ma suna socrul meu…”vezi ca sunt acasa la noi cu fata..vin acum spre tine sa ti-o aduc pentru ca plec in Ungaria! ” Am ramas inmarmurita! Omul asta tocmai „aterizase” de la munca, era obosit…si pleca in Ungaria ca sa-i dea lui fi-su masina lui pentru a pleca mai departe si sa ramana el sa rezolve problema masinii stricate (dupa care intentioneaza sa duca masina reprata la Bruxelles si sa si-o recupereze pe a lui!)! La ora 20.00 socrul meu era in fata blocului…cu o geanta pe scaunul din fata si cu fi-mea in papuci (de graba a uitat sa-i puna pantofii! :D). Dupa ce eram stresata ca naiba acum ma stresasem si mai rau, incepuse deja sa ma doara stomacul si capul…ma gandeam cu groaza cum o sa conduca omul asta obosit si cum o sa ajunga la timp in Ungaria! Era un contratimp continuu si mi se parea ca nu se mai termina nebunia asta. L-am sunat pe la 12 noaptea…conducea. L-am rugat sa ma sune cand se opreste sa doarma si mi-a zis sa ma culc linistita ca se descurca si vorbim maiine…Peste noapte m-am trezit de cateva ori si ma gandeam sa-l sun…dar am renuntat pentru ca am zis ca o sa spuna ca sunt nebuna si ca poate il trezesc din somn! Ei as! A doua zi dimineata l-am sunat si am aflat cu stupoare ca socrul meu a condus toata noapte (cu pauza de o ora si ceva – in care a dormit putin in masina!). La 12 si ceva ajunsese la Gyor. La 13.30 sotul meu era deja pe autostrada catre Austria si socrul meu in camera de hotel! Asa tata..sa tot ai!
Multe sute de kilometri!
Pana la Bruxelles…mai erau multe, multe sute de kilometri ….sotul meu a condus vitejeste (a dormit aseara in Germania) si azi…a ajuns la Bruxelles. Cu sinceritate spun…de multa vreme nu m-am mai simtit atat de usurata si de fericita…aproape ca am uitat ca masinuta mea zace inca intr-un service ( cu toate bagajele inghesuite in ea!) si ca de abia maiine dimineata vom afla ce are si cat o sa ne coste „distractia”. Cand l-am auzit pe sotul meu ca tocmai isi lua in primire garsoniera in care va locui pana gasim apartament….zau ca mi-au dat lacrimile…zilele astea au fost un cosmar pentru toata lumea! Imi venea sa strig „Bruxelles, mon amour! ” chiar daca n-am fost niciodata pana acum acolo..ma bucuram ca un copil ca a ajuns „tati a lui Cati” la destinatie!
Ghinion de ghinion!
Iaca…asa a inceput noul „drum” al familiei noastre ….pentru superstitiosi va insemna…numai ei stiu ce…pentru mine inseamna doar o serie absolut incredibila de ghinioane…care gata, s-au desfasurat in toata splendoarea lor si acum fac loc unei serii de lucruri frumoase si ne deschid calea spre noroc! M-am consumat (probabil nici a mia parte cat sotul meu), ne-a dat vietile peste cap la toti…dar va fi bine! Acum s-a spart tot ghinionul!
Tati, mami si Cati iti ureaza bafta la noul loc de munca, te iubim si-ti tinem pumnii!
Bruxelles…pazea, vin si eu curand! (si dupa aceea vine si Catinca!!!)
Soarele de pe strada mea! 