Archive for iulie, 2009

Campioana la inot!

V-am zis ca o luam pe bunica cu noi sa faca poze! Azi, va prezint o campioana la inot care nu se mai da „dusa” din apa, da din picioare ca o adevarata broscuta si a fost foarte incantata sa demonstreze bunicii ei (si ceva mai tarziu unchiului ei) ce frumos face ea baie in piscina! 0 lacrimi, numai zambete si chiote! Putina plaja ….pozitii pe sezlong de domnisoara cu fite, care se simte privita de cei din jur….inca o dupa-amiaza (pana spre seara- se vede si din poze) reusita! Pozele i le dedicam lui tati si ii spunem si pe aceasta cale ca ne este foarte dor de el si ca il iubim mult!

PS: Cu aceasta ocazie…adica datorita prezentei mamei mele care a stat cu fata afara la plaja…am profitat si eu si am inotat  pe bune….si uite asa am constatat cat de ruginita sunt…am obosit imediat! 😀

cati 1

 

 

 

 

 

 

 

 cati 2

 

  

 

 

 

 

 IMG_5117

 

 

 

 

 

 

 

 

 IMG_5114

 

 

 

 

 

 

 

 

 cati 4

 

 

 

 

 

 

 

 

 cati 5

 

  

 

 

 

 

 cati 6

 

 

 

 

 

 

 cati 9

 

 

 

Comments (2) »

Primele experiente la piscina

Pentru mine, acest loc, Clubul Floreasca, are o semnificatie aparte…imi este imposibil sa ma duc acolo fara sa ma gandesc la lucruri minunate! Totul a inceput in 1994  la petrecerea de final de liceu (am poze..trebuie sa le caut !)

Pe urma…dupa niste anisori….

419

 

 

 

 

 

 

 

Apoi…a fost botezul Catincai..

botez

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iar acum…povestea continua astfel!

PRIMA DATA LA PISCINA, ieri 29 iulie!

cati

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O adevarata „domnisoara” nu bea apa tolanita, dar urla cat o tin plamanii „vreau jos mami” cand o bagi in piscina! La a doua intrare in piscina Catinca descopera placerea datului din picioare in apa, iar a treia oara „se cere” singura in piscina si striga la toata lumea „uite tanti inot, uite nenea….”

cati 13

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Seara, rapusa de oboseala il ia pe Coco in brate, are inca puterea sa mai zambeasca si sa spuna „facem poza pentru tati” si doarme visand ca inoata (toata noaptea s-a invartit prin tot patul!) pana dimineata la 10.15.

cati 16

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A DOUA OARA LA PISCINA! Azi nici nu s-a trezit bine si ma intreba daca mergem „dupa ce fac nani mami” la piscina!

Ajunse acolo…”tanti” ne da pai sa bem apa din sticla!

cati 14

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Mami …vreau in piscina”. Cererea se soldeaza cu o noua repriza de suspine „vreau jos” (asta inseamna ca vrea afara din apa!) pentru ca apa este ceva mai rece decat ieri!

cati 12

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne intoarcem pe teren sigur si „cineva” isi aduce aminte de un anumit articol la care ravneste intens – SUTIENUL (nu de alta…dar daca are si mami trebuie sa aiba si ea!)! Costumul de baie l-a primit cand era mica (ca acum tare mare mai este!)  de tot de la prietena mea Mada…comparatia intre anul trecut si acum..o veti face singuri!

cati 11

 

 

 

 

 

 

 

 

cati 10

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Da’ cum se pune?”

cati 9

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daa..asa mai merge…acum „poze pentru tati!”

cati 7

 

 

 

 

 

 

 

 

cati 6

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si un mic remember de anul trecut din aceeasi perioada…iulie.

cati 8EforieNord Iulie-August 2008 300

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acum ca ne-am potolit scoatem sutienul si facem putin topless…sa ne „vada si pe noi soarele”. Bebe este invitat de oanoare pe sezlongul Catincai….

cati 5

 

 

 

 

 

 

 

 

Urmeaza a doua baie…cand facem cunostinta cu o fetita putin mai mare decat noi ceea ce ne da curaj si stam mai mult in piscina! Apoi…din nou plaja si pe urma mergem la Mia (strabunica) si la Ada (bunica) sa papam „pempenas”! Maine speram s-o luam pe bunica cu noi ca sa ne faca poze in apa sa vi le aratam!

cat 3

Comments (7) »

Vreau o bona verificata de un cadru legal!

M-am saturat de ororile de la stirile date la TV asa ca nu ma mai uit decat la cele economice si politice! De multa vreme! In seara asta insa, mama mea mi-a povestit episodul „BONA”.L-am cautat si l-am gasit!

http://stirileprotv.ro/bin/tv/?media_id=60333629

 Sincer, sunt absolut ingrozita! Limbaj, gesturi, tratamente aplicate unor copii! Sunt mama si cred ca daca copilului meu i s-ar aplica astfel de „tratamente” as fi in stare de orice. Intotdeauna mi-am spus ca daca as fi nevoita sa apelez la serviciile unei bone as aplela numai la o agentie specializata care sa fie capabila sa-mi arate toate verificarile necesare (cazier, sanatate, referinte directe luate sub forma de declaratie sau interviu de la cei unde a mai lucrat, etc). Exista si la noi astfel de agentii, dar din pacate, din spusele prietenelor mele care au apelat la ele, nu toate sunt puse la punct in ceea ce priveste astfel de servicii si informatii complete pe care le poate cere un un parinte care vrea sa stea linistit.

Intotdeauna am fost de parere ca „notiunea” de bona ar trebui „reglementata” cumva de legiuitori…nu orice cucoana care nu are bani suficienti sau nu are ce face acasa poate fi bona. Nu orice spurcata, isterica si cu probleme psihice poate fi bona! In multe tari civilizate, statul a creat un cadru legal si controlat de angajare a bonelor…discutam cu cineva ca in Suedia sau Danemarca (imi cer scuze chiar nu mai stiu exact!), mamele care vor sa se intoarca la munca mai devreme ( la ei concediu de ingrijire copil este mult mai scurt decat la noi) beneficiaza de niste plati compesatorii, lunare, pentru angajarea unei bone, cu singura conditie ca aceasta sa fie luata de la firma specializata. La randul ei, bona are niste obligatii si niste avantaje: este obligata sa aiba in ingrijire cel putin doi copii, sa lucreze un anumit numar de ore (restul se platesc extra si se platesc bine!), trebuie sa aiba analizele facute la cel putin 6 luni altfel nu mai are drept de lucru (si o cheama statul la verificari!). In acest fel lucrurile sunt mult mai sigure, preturile pentru servicii sunt uniforme si nu variaza de la cer la pamant ca la noi, iar parintii aia chiar stau linistiti ca acasa, copilul lor este in siguranta.

Nu toata lumea are noroc sa aiba „bunici”, unii sunt nevoiti sa apeleze la bone…si iata ce se intampla! Pe de alta parte se trambiteaza sus si tare ca avem cel mai mare concediu de ingrijire copil, ca femeile nu fac copii, ca nu se intorc la munca pentru ca primesc indemnizatie….chiar nu vede nimeni niste realitati? Daca am avea cu cine sa ne lasam copiii in siguranta acasa…cate dintre noi nu s-ar intoarce mai repede la munca sa castige poate mult mai multi bani decat        ” deja celebra alocatie”?

Mi se face greata cand ma uit la acest filmulet si vad prin ce trec cei doi copilasi, cum li se vorbeste si ce batai iau pentru ce?…pentru nimic…pentru faptul ca sunt copii. Mi-as dori ca parintii lor sa nu se lase, sa mearga cat pot de departe si mi-as dori foarte tare ca fiecare dintre voi, cei care citesc aceasta postare, s-o dea mai departe, asa cum crede el de cuviinta, ca un indemn catre toti parintii…de a lua atitudine impotriva bonelor „de ocazie” si „de recomandare”. Nu fac lobby agentiilor de profil…mi-as dori foarte tare sa se gaseasca, in urma acestui caz si a altor cazuri care au fost mediatizate, o solutie legala, sa se vada putin interes din partea statului pentru acest lucru…sa se creeze (de ce nu?) un organism abilitat care sa dea drept de munca „bonelor” pentru ca astfel de orori sa nu se mai intample. 

 Imi permit sa platesc bona si mi-as fi permis si mai mult daca ma intorceam la munca mai devreme de 2 ani! N-am facut-o …ca multe alte mame…din cauza ca da, vreau sa-mi stiu copilul in siguranta!

 

Comments (3) »

Catinca Mania!!!

In fiecare zi fata mea dezvolta cate o pasiune noua pentru un ceva…si o tine lelea asa cateva zile…pana cand ii trece!

Ultimele pasiuni:

1. Aripioarele de inot pe care le vom folosi incepand de maiine….si care dupa ultimele explicatii ale copilului meu „sunt super mami, super frumoase!” (unde o fi auzit expresia numai ea stie, dar a inregistrat-o si a folosit-o aseara!)

2. Ochelarii de soare pe care-i are de o vesnicie si a refuzat sa-i poarte pana acum…cand ii foloseste inclusiv pe post de „ochelari de soare de noapte” (ca smecherii din Bamboo!). Mai mult de atat, este foarte mandra si-mi spune ca arata ca o „boscuta” (broscuta) cand „poata ochelai ca mami”.

IMG_5069IMG_5070

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Coditele…adica un anumit tip de codite! Pana acum nu-i pasa cum ii pieptan parul si nu comenta. De doua zile incoace doreste numai anumite coafuri si se tanguie toata daca ii fac altceva!

Asa da…..

IMG_5046

 

 

 

 

 

 

IMG_5050

 

Si asa da….desi imi ia foarte mult timp sa i le fac si trebuie sa aiba rabdare.

 

 

 

 

 

 

 

Asa nu….desi este o simpla coada facuta in varful capului!

IMG_5057

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4. Incruntatul ca mami…pe care-l reproduce spunand „asa face mami cand e suparata pe Cati”

IMG_5064

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Asta este fata mea si tare mandra sunt de ea!!!!

IMG_5053

Comments (2) »

Ieri vacuta, azi magar!

Din ciclul „Catinca le spune!”

Ca sa intelegeti exact!

El…animalul de plus, este Coco!

Catinca Maria 1772

Initial, cand l-a primit de la nasii sai, adica atunci cand avea nici o luna, i s-a spus Doudou…a dormit cu ea din prima zi cand a poposit in casa noastra si imediat ce fata mea a inceput sa constientizeze notiunea de jucarie, Doudou a devenit prietenul ei cel mai bun. De aici pana la „obsesia” numita Doudou n-a fost decat un pas. Nu mai vroia sa mearga nicaieri fara el, sa doarma fara el, sa manance fara el. Bietul animal a facut multiple bai cu sampon si in scurt timp a ajuns sa sufere de diverse „boli de blana” (adica sa arate jalnic), dar tot iubitul ei a ramas. In timp ce noi o tot dadeam cu Doudou in sus si Doudou in jos, fata mea a „prins grai” si s-a trezit ca nu-i place numele asa ca i-a spus Coco.  Asa a fost botezat pentru prima data un magar cu nume de papagal.

  Am contactat nasii si i-am pus la treaba sa caute un frate geaman in tara din care l-au adus. Jale mare…nu au gasit. Au gasit in schimb pe numita „vacuta”, din aceeasi familie de plus ca si el, luata cu forta din familia de jucarii a nasei mici care nu mai parea interesata de ea. Ajunsa la destinatie in Romania, VACUTA a fost primita cu indiferenta totala si a fost exilata departe de patul Catincai unde trona regeste Coco (Doudou). Acum vreo 3 luni si jumatate ma tot straduiam eu sa-i explic fetei mele cum e cu fratii si surorile si dupa acest episod Catinca a decis brusc ca Vacuta este sora lui Coco. Ca urmare, a fost acceptata cu surle si trambite in patul Catincai, are voie sa se pupe cu Coco, se iubeste si cu fata mea…ce mai…dragoste mare. Coco ramane insa pe planul 1. Bun…v-am spus povestea magarului cu nume de papagal.

In prima poza arata tare bine, era tanar, frumos si pufos…asa arata in primvara (de atunci nu i-am mai facut poze ca mi-e jena!). Pe vacuta nu o avem pozata, dar vom face si cu ea poze!

coco

 

 

 

 

 

 

 

 

Ieri…ma conversam cu fi-mea! Nu stiu ce ma apuca pe mine si o intreb cine este sora mea!

Raspunsul vine ferm – „Vacuta este sora lu’ mami, Coco sora lu tati !” O mare familie fericita de rumegatoare si mai putin rumegatoare!

Azi o intreb din nou!

Raspunsul putin modificat: „vacuta este sora lu’ tati si Coco sora lu’ mami!”  😀

Si uite asa am fost ieri vacuta si azi magar!

Comments (4) »

Orasul de turta dulce

Azi inauguram o noua rubrica! Rubrica numita „POVESTILE LUI TATI” (ca daca e articolul lui…na’, e blogul meu si ii spun rubricii cum vreau!). Sotul din dotare, de singuratate, de plictiseala sau pur si simplu pentru ca incepe sa-l atinga „microbul blog” a inceput sa „se produca” jurnalistic si fotografic (intre noi fie vorba…e innebunit sa viziteze, sa calatoreasca…daca vrei o vacanta linistita la soare, in care sa zaci pur si simplu…nu ti-ai gasit persoana potrivita!). Pe mine ma bucura pentru ca are talent (pe care si l-a folosit ani de zile in radiourile bucurestene!) la vorbit, dar are talent si la scris. Ca atare..am sa-i gazduiesc cu drag povestile pe blog 😀 (asta daca nu cumva se decide sa-si faca si el unul)! Plata se face in natura 😀 (are de platit bine pentru ca m-am caznit sa-i aranjez pozele in ordinea in care le-a trimis – data viitoare trimite-le ca atasamente numerotate si cu indicatii precise!). Mai era si un filmulet, dar l-am scos pentru ca nu stiu din ce motiv nu merge sonorul.

 Prima este aceasta! Mie mi-a placut foarte mult!

 

Habar nu am daca intr-adevar ideea de turta dulce reprezinta pentru toata lumea acelasi lucru ca si pentru mine, dar pur si simplu cind am intrat in centrul istoric al orasului Gent la asta m-am gindit. Asa ca fiind povestea mea o voi intitula cum vreau. Trebuie sa admit din capul locului ca habar nu am sa spun povesti si atit mai putin sa le creez, dar de cind sotia mea a inventat termenul de „tara cealalta” pentru a ii explica fetitei noastre unde plec si unde o sa vina si ele, „parfumul” de basm imi inunda din cind in cind narile. Asta e „imaginea orasului de turta dulce”.

image002

 

 

 

 

 

 

 

Asa cum se intampla cu orice mare descoperire, am ajuns la Gent din intimplare. Trebuie sa cumparam niste mobila si m-am gindit ca ar fi bine sa dau o fuga pe la IKEA (corporatist basmul asta nu?). Am decis ca Ikea de linga Bruxelles nu e buna, ca ziua e lunga si  ca nu ar strica sa fac putin  turism asa ca am ales Ikea Gent ca sa si vizitez ceva. Si nu-mi pare rau deloc.

 GPSul m-a dus pe stradute strimte, cu autobuze si tramvaie, direct in centrul istoric al orasului. Am parcat masina si m-am uitat dupa un turn de catedrala … normal, ca sa gasesc chiar centrul.

image003

 

 

 

 

 

 

 

Pe stradute o multime de magazine. Pot spune despre mine ca sunt destul de cumpatat atunci cind e vorba de cumparaturi, ca fac diferenta intre ceea ce am nevoie si ceea ce nu am nevoie. Din vitrine, anunturile inspititoare „Solden, solden, solden, solden”, insa pentru mine turismul comes first!!! Asa ca am vizitat una dintre cele doua catedrale. L-am vazut chiar si pe un nene care vindea bilete ca sa te urci in turn … dar cum nu aveau lift am renuntat … experienta San Pietro ma face sa fiu ceva mai circumspect atunci cind e vorba de scari multe  in spirala…

image0004

 

 

 

 

 

 

 

In centru istoric, lume muuuulta de tot. Turisti cita frunza si iarba, o multime de muzici si miros de haburgeri si de cirnati pe gratar. Pina la urma m-am lamurit ca este o sarbatoare a orasului. In toata atmosfera aia de petrecere persista insa o urma foarte apasata de bun gust. De unde si pina unde? Pai muzica pe care am auzit-o era jazz si inca unul bine cintat, nu ca m-as pricepe, dar gidila frumos de tot urechea. Ma indrept spre locul cu pricina, un fel de cort alb, unde niste oameni beau bere, iar niste pusti (in jur de 20 de ani) cintau de zor jazz. Acea locatie era festivalul de jazz rezervat tinerelor talente. Am prins chiar finalul, cu aplauze, suficient sa ma bucur de bucuria celor 4 baieti de pe scena ca sunt aplaudati pentru prestatia lor. Imi pare rau ca nu i-am pozat … stiu nu sunt un jurnalist bun de calatorie, dar inca nu aveam complet sentimentul de „fairytale”. Am mai mers 2 pasi si am dat de „vara africana”.

image0005

 

 

 

 

 

 

 

De asemenea atmosfera de petrecere, de oameni linistiti, care nu au nici o grija si pentru care asta inseamna vacanta. Am luat-o pe malul apei si am gasit si cetatea, se vede si in poza asta, in spate.

image 006

 

 

 

 

 

 

image oo7

 

 

 

 

 

 

 

Cetatea, evident, am vizitat-o si m-am urcat in turnuri, evident,  fara lift. Poate pentru un copil, evul mediu inseamna cavaleri si printese, pentru mine, armele expuse acolo si torturile descrise, temnita si acum umeda, reprezinta un indiciu despre cit de violent este trecutul omenirii. Din cetate am pozat orasul, fumos, vazut de sus … mai putin 4-5 blocuri comuniste si un furnal, de-ti vine sa te intrebi daca arhitectul sef al orasului nu a fost neam cu Ceausescu.

image 008

 

 

 

 

 

 

image 009

 

 

 

 

 

 

image 0010

 

 

 

 

 

 

image 0011

 

 

 

 

 

 

 

Sincer, daca aveam un aparat de fotografiat mai serios decit telefonul, le ceream inapoi o parte din banii de pe bilet pentru ca mi-au stricat pozele cu blocurile lor.

image 0012

 

 

 

 

 

 

 

 In drum spre parcare am trecut pe linga solduri, solduri, solduri, si intr-un final mi-am luat o camasa … ca pina la urma toata povestea cu soldurile te prinde, ajungi sa fii convins ca TREBUIE sa iti cumperi ceva. In fine, amanuntul cel mai simpatic este ca tot acest festival cu muzica, bere, cirnati si chiftele este sabatorirea zilei cind Charles Quintul i-a scot in strada pentru a-i umili pe cei care refuzau sa platesca impozitele din ce in ce mai mari.

Comments (5) »

Trei zile cu temperaturi la ridicate!

Ahhh…nu, nu vorbesc de vremea de afara…desi se potriveste de minune!!! Tocmai cand ne pregateam sa incepem lectiile de inot (adica mami sa o invete pe Cati sa inoate!) ne-am „captusit” cu un nou tip de viroza..fara alte simptome fata mea a inceput sa faca febra. Rosu in gat nu, muci nu, stranut si febra daaaaa! O viroza care, conform spuselor pediatrei (confirm ca a avut dreptate!), dureaza fix 3 zile in care face febra. Noi am avut noroc si nu am facut ai mult de 38,2 in prima zi…dupa care doar cate un 38 razlet. Acum, dupa 3 zile, suntem bine, nu mai facem febra…asa ca de poimaine ne ducem la inot. Am achizitionat colac cu pestisori, aripioare de inotatoare si vom proba costumul de baie primit anul trecut sa vedem daca ne mai vine!

Comments (2) »

Inca o luna si fac 2 ani!

LA MULTI ANI IUBITA MEA! UH5S-10V_7ieoLt7lLk

 

 

 

 

 

 

 

 

UH5S-10T_kXSm4QlQLp

Comments (5) »

Tatiiiii!!!

Am facut o pauza de cateva zile cu povestile pentru ca am profitat si am recuperat din timpul petrecut fara fata mea! Am stat mai mult pe afara, cu prietenii, am facut impreuna „meniuri” intregi, supa, piure, cozonac si tortulete din pietricele si bilute, am facut parada modei cu hainutele noi si…am numarat zilele pana la venirea lui tati (care are cateva zile libere!). In cinstea venirii lui, Cati a pregatit o punga cu „alune” (a se citi bilute!) pentru „ca-i plac lu’ tati!”, am facut „cozonac cu stapide” din paste nefierte, am invatat pe de rost numele printeselor – Abadada (alba ca zapada), netucereasa (cenusareasa), fumoasa din padurea adomita. In plus, in cinstea lui tati ne-am decis sa iesim afara la joaca (inclusiv drumurile cu masina) fara pampers doar cu chilotei si a functionat fara evenimente rusinoase….uraaaa!!!! Azi-noapte a venit tati si azi a fost veselie si bucurie mare….am sarbatorit printr-o iesire in parc de unde am cumparat inca o jucarie de impins….de data aceasta o roata „magica” si o cutiuta pentru facut baloane de sapun….tati i-a facut toate poftele si dupa-amiaza urmeaza „runda 2” de distractie. Acum Catinca si tati fac nani foarte obositi!

Iata cateva poze de zilele trecute si de azi +comentariile aferente!

Acum facem tortulet……..                                                     

IMG_4951

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu-i a mea…dar imi place! Se asorteaza cu pantalonii!

IMG_4953

 

 

 

 

 

 

 

 

Mami, pe tine nu te-a invatat nimeni ca nu-i frumos sa pozezi oamenii cand papa „banzica Piladelpia”?

IMG_4955

 

 

 

 

 

 

 IMG_4956

 

 

 

 

 

 

„Plec la cumparaturi! Gata, am venit, dar am luat „doar banane”!

IMG_4961

 

 

 

 

 

 

 

 

IMG_4959

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sa ma duc…sa nu ma duc sa-i cer tricileta??? Mai bine ma duc la mami si ii spun s-o ceara ea!

IMG_4962 

 

 

 

 

 

 

 

IMG_4964

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un tortulet cu stapide si putina apa ca m-a luat setea de la atata gatit!

IMG_4968 

 

 

 

 

 

IMG_4971 

 

 

 

 

 

 

 

 

Putina relaxare…imi place aici langa fantanile astea…parca am mai fost! Ia uite…da cine-i bebe ala din brate de la tine mami si de ce rade tati asa fericit…? Eu? Aveam fix o luna? Hmmmm

IMG_4974 

 

 

 

 

 

 

 

 IMG_4980

 

 

 

 

 

 

 

 

 Bitmap in Graphic1

 

 

 

 

 

A venit tatiiiiii! M-am jucat in toate leaganele si m-am jucat la toate jucariile pana am obosit!!!! Mami a suflat in plasticul ala si a facut baloane de sapun, ne-am plimbat, am facut poze! Ce fericita sunt!

IMG_4984IMG_4986

 

 

 

 

 

 

 

IMG_4988IMG_4991

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IMG_4993IMG_4999 

 

 

 

 

 

 

 

IMG_5005IMG_5022 

 

 

 

 

 

 

IMG_5025IMG_5033 

 

 

 

 

 

 

 

IMG_5038

Comments (6) »

Peripetii imobiliare belgiene!

Cei care au avut o legatura cat de mica cu agentii imobiliari din Romania…cu sigurata stiu sentimentul….timp de un an  (1 an…da, n-ati inteles gresit!) am cautat, in Romania, un apartament in care sa se mute mama si bunica mea….si am cam luat toate agentiile imobiliare la mana. Nu imi este frica si nici nu ma feresc sa spun ca agentii imobiliari din Romania sunt niste INCOMPETENTI, prosti si pe deasupra si nesimtiti. Nu cred ca-mi ajung degetele de la o mana sa numar cati agenti ca lumea am intalnit. Asta a fost o paranteza.

 Ei bine….revenim la peripetiile mele belgiene. Inainte sa plec…ca o persoana meticuloasa si  tipicara ce sunt m-am apucat (cu vreo luna inainte, daca nu chiar mai mult) sa caut apartamente pe cele doua site-uri mari de imobiliare ale belgienilor, site-uri care reunesc aproape toate ofertele agentiilor, mari, mici si chiar ale „agentiilor tepe”. Stapanind foarte bine limba franceza…m-am apucat si am scris o cerere ca la carte ( care cuprindea tot ceea ce doream- zone, cartiere, apropiere de parc, metrou, cate camere, cum sa fie, ca nu vreau aia si ailalta etc…verzi si uscate, dar super complet!), cerere pe care am trimis-o tuturor agentiilor la care am gasit apartamente interesante (impreuna cu solicitare concreta legata de apartamentul la care ma oprisem). Am incercat sa le explic cat mai clar ca sunt din alta tara, ca vin pentru foarte scurt timp la Bruxelles si ca doresc niste oferte pe email, oferte concrete si bazate strict pe cerintele mele. Mi-au fost necesare fix doua zile sa-mi dau seama ca agentii imobiliari de la Bruxelles sunt la fel de idioti si incompetenti (daca nu mai rau de atat) ca ai nostri! Nu o sa stau sa povestesc ca eu ceream amanunte despre un apartament si ei imi trimiteau despre un altul sau ca eu ceream apartament in bloc de  maxim 4 etaje si ei imi trimiteau duplexuri la etajul 7  sau ca eu ceream o zona si ei ma trimiteau fix in capatul celalalt al orasului…o sa stau sa va spun insa ca majoritatea nici nu s-au obosit sa-mi raspunda. Intr-o zi, ma suna o tipa…de la o agentie de acolo (eram inca in tara!). Parea super profi ..imi reciteste la telefon toate criteriile de cautare pe care i le scrisesem „ca sa fie sigura ca a inteles totul cum trebuie”…ma roaga sa stabilim deja o intalnire…stabilesc pentru 29 iunie adica fix a doua zi dupa ce ajungeam la Bruxelles, dar ii spun foarte clar ca intalnirea nu este valabila decat daca imi trimite pe mail un numar de apartamente din care eu sa selectez si sa-i spun ce vreau sa vad (de altfel, asta le-am cerut la toti pentru ca, dupa cum le-am explicat si lor…timpul era extrem de scurt si nu aveam cum sa-mi pierd vremea vizionand niste apartamente care nu aveau legatura cu ceea ce cautam!). Imi promite ca face selectia si imi trimite pe mail…ok! Trec saptamanile si eu deja mai aveam vreo 4 zile pana sa plec si nu primisem nimic de la madama. Trimit un mail, trimit doua…nimic. Intr-o zi ii trimit un mail in care ii spun ca intalnirea se contramandeaza (eu cu bun simt) avand in vedere ca nu am primit nici macar o oferta de la ei. Mi se intoarce imediat un mail inapoi cu 10 oferte…care stupoare, nu respectau nici macar un singur criteriu de cautare din lista mea. Scriu inapoi acest lucru si mi se intoarce un mail foarte revoltat de la doamna in cauza care imi spune ca asistenta ei mi-a trimis foarte multe oferte si ca nu exista asa ceva sa nu selectez nimic din ele. Ca sa intelegeti mai bine..ofertele erau ceva de genul…eu cer cartierul Aviatiei, bloc de maxim 4 etaje, apartament la parter, etaj 1, 2 sau 3, de 3 camere, aproape de metrou si de parc si care sa coste maxim 800 euro pe luna si ei imi trimit Rahova, etajul 7, cu statie de tramvai langa (dar te duce pana la metrou…ai de mers vreo 5 statii) si costa vreo 1200 euro.

Cu chiu cu vai am reusit sa stabilesc cate doua-trei intalniri pe zi timp de trei zile….pentru niste apartamente care s-au dovedit a nu fi ceea ce aratau pozele si descrierile.

O alta paranteza pana sa trec mai departe – m-a socat o faza…pe aceste site-uri am gasit o agentie (care avea si site propriu) si care avea postate niste apartamente de intepeneai cat de misto erau…si colac peste pupaza…erau si extrem de bine ca pret. Mi-a mirosit mie ceva ciudat comparandu-le cu restul apartamentelor, dar le-am scris…si le-am tot scris…de vreo 10 ori..cerand informatii despre unele din acele apartamente. Raspuns 0. Intr-o zi, dupa ce doua cunostinte, care locuiesc in Bruxelles, au incercat sa-i sune si pe numarul agentiei si nu a raspuns nimeni, m-am enervat si le-am scris un mail in care-i intrebam daca ei chiar exista sau sunt cumva o agentie fantoma. In jumatate de ora mi-a venit inapoi un mail de la un domn agent care isi cerea scuze pentru ca nu mi s-a raspuns si care imi spunea ca din pacate absolut niciunul dintre apartamentele de pe site-urile mentionate nu mai este disponibil (10!!!!!!!) dar ca au o multime de alte apartamente noi intrate. I-am raspuns ca astept oferta conform criteriilor mele de selectie si a venit un nou mail: „ne pare rau, dar din pacate nu avem nici descriere si nici poze de la noile apartamente…n-ar fi mai bine sa fixam o intalnire si sa mergem direct sa vizitati???”. Merde…cum zice francezul si belgianul…nu frate, ca sunteti incompetenti si eu nu am auzit in viata mea asa ceva nici macar aici in Romania unde ceri verde si ti se da maro. Daca vreodata aveti nevoie de agentiile belgiene feriti-va de astia …se numesc N.A.I si au un site pompos cu multe apartamente ireal de frumoase si ieftine!

Ok. Am ajuns la Bruxelles…am fost la vizionari….intram pe site-urile alea care reunesc ofertele zilnic…si nu intra nimic nou….stateam si asteptam in fata cladirilor unde aveam vizionari ca proasta si ei veneau tarziu cu zambetul pe buze fara sa le pese ca eu am stat ca proasta acolo…mai mult…intr-o zi, am ajuns cu 10 minute mai devreme (ca de’ nu cunosteam orasul si plecam din timp de acasa!) si ma suna agentul (razand aproape sfidator) ca ei nu vin la intalnire si ca sa nu plec spre vizionare ca nu-l gasesc pe propietar…asta in conditiile in care cu o zi inainte imi confirmase ca a vorbit cu proprietarul ….afara ploua torential…si eu stateam din nou ca proasta in ploaie si incercam sa-i explic unui bou ca eu nu mai vreau sa reprogramez intalnirea cu ei ( intre noi fie vorba…oricum zona era de rahat si „cele 5 minute de mers pe jos pana la metrou” erau vreo 15 pe niste stradute intortocheate si dubioase).

Am intalnit doi agenti super profesionisti…unul de la care am si vrut sa inchiriem un apartament (era francez din Lyon) si care a alergat ca sa nu intarzie de a ajuns fleasca de transpiratie la intalnire si o belgianca pe la vreo 40 de ani super dichisita si cu tatele pe afara care mi-a facut o impresie super buna (tatele au facut impresie la sot nu la mine!) pentru ca tipa chiar stia sa-si vanda marfa si chiar puteai vorbi cu ea omeneste.

Din ciclul alte peripetii:

A doua zi dupa ce am ajuns, sotul meu imi spune …”uite, am mai gasit niste apartamente de inchiriat pe intranetul de la mine de la birou…hai sa mergem sa-l vedem pe asta”. Imi arata un apartament care din poze parea naspa…sau nu stiu ce era in capul meu…cert este ca eram deja nervoasa si am facut gura ca nu vreau sa-l vad. Spre finalul povestirii veti vedea ca eu m-am dus sa caut apartament la Bruxelles ca sa-l gaseasca tot sotul, printr-o bafta, ce-i drept! Pana la urma ne-am dus sa-l vedem si in secunda in care am intrat acolo mi-am dat seama ca ” ESTE APARTAMENTUL!”.  Povestea pe scurt. Chiriasul lucreaza in bransa cu sotul, proprietarul de asemenea.  Chiriasul s-a certat cu iubita si vrea sa plece de acolo ca nu are rost sa stea in 3 camere singur. El vrea sa predea contractul pe care il are cu proprietarul..noi vrem sa-l luam…i-am zis din prima. Problema: noi avem nevoie repede…maxim 1 augut…el are nevoie de timp sa gaseasca ceva. Ok…ii spunem ca vrem, ca picam noi la intelegere…si cand sa plecam…apare un alt contracandidat! Oupsss! Ramane ca ne suna tipul a doua zi…..povestea de aici curge furtunos…in sensul ca acel chirias ne-a sunat si ne-a zis ca de fapt proprietarul a gasit pe altcineva cu care deja negociaza si ca noi suntem optiunea 2 daca nu semneaza cu aia. Apropiatii…dar mai ales bunica mea (daca n-ai batrani sa-ti cumperi!) ne spun ca este o cacealma si ca precis chiriasului nu-i convine ca-l presam sa plece din casa si ca este posbil sa nici nu existe contracandidat (asta zice mama!) ci sa ne taraie asa pana isi gaseste! Zilele trec…eu sunt din ce in ce mai disperata ca mi-am lasat fata acasa ca sa ma duc si sa nu gasesc acolo nimic, agentii din ce in ce mai idioti, apartamente ioc…si ce este bun este mult mai scump decat ne permitem….si uite asa…ajungem in ultimele zile. Insist pe langa sot sa-l sune din nou pe chirias, el nu vrea ca zice ca nu facem bine daca sunam…pana la urma purtam noi o discutie in care ne dam seama ca oricum pentru noi este egal 1 august sau 1 septembrie…ca oricum vrem sa fim acasa de ziua fetitei, sotul oricum vrea sa-si ia atunci, la mijlocul lui august, concediu ca sa stea cu noi o saptamana…deci una peste alta…cu mutat cu aia, cu ailalta…tot la 1 septembrie ajungem. Asa ca il suna pe chirias care ii spune ca inca nu are vesti de la proprietar si ii spune ca daca lui ii convine 1 septembrie pentru noi este perfect si asa. Chiriasul pare super interesat si spune ca revine cu un telefon dupa ce vorbeste cu proprietarul (asta era marti seara!). Miercuri, nimic…joi eu plecam acasa. Eram cu nervii la pamant…aveam o singura optiune (un apartament la etajul 3, mai ieftin decat asta, dar nu se pot compara!- oricum pentru mine apartamentul ala era asa….ultima optiune de disperare!), sapasem tot internetul belgian, luasem cu sotul toate strazile la rand (din cartierul pe care l-am ales!) si ne oprisem sa notam fiecare anunt de inchiriere din geam…toate erau ba date, ba luate…plecam acasa cum venisem…cu nimic. Miercuri seara…ne ducem asa..la plezneala sa vedem doua apartamente….si cand iesem noi oripilati dintr-un apartament (frateeee asemenea tapet oribil ca acolo nu am vazut nicaieri in viata mea!) suna telefonul….era CHIRIASUL! Ne spune ca a vorbit cu proprietarul ca el si-a gasit sa se mute undeva de la 1 septembrie si ca cei cu care era in discutie proprietarul nu sunt dispusi sa astepte pana atunci! Bunica mea avusese dreptate! Fusese jocul lui…Pentru unii poate parea aiurea, dar mie mi-au dat lacrimile de fericire…nu este usor sa te muti intr-o tara straina si sa nu ai macar sentimentul ala ca-ti place macar casa in care locuiesti…ori pentru mine apartamentul asta este ideal (mai ales ca eu o sa stau multeeeee ore pe zi in el!)…are o gradina mica (perfect pentru Catinca!), e la parter- din 2 etaje (de fapt e complicat…in fata este etajul 1, in spate este cumva inaltata gradina si este parter), este foarte frumos in interior, are deja dulapuri in perete in fiecare camera si biblioteca in living (deci scutim si niste bani de mobila!), bucatarie super utilata,  sunt la cateva minute de mers pe jos de un parc imens (de 2-3 ori cat herastraul), la 3 minute de metrou..avem garaj etc, etc….Sotul mi-a zis sa nu ma bucur pana nu vedem contractul semnat ca se poate intampla orice…ei bine…contractul este la sotul meu…si il va semna miercuri…am inima cat un purice si ma rog la Dumnezeu sa mearga totul bine!

Cam astea au fost peripetiile mele imobiliare….si ca sa va faceti o idee …cateva poze care va arata cum este cartierul in care voi sta. Imi place foarte tare ca la belgieni…majoritatea caselor/minibloculete…cum vreti sa le spuneti arata asa…si in spate au gradini private (de regula apartin partelului) Practic se formeaza un dreptungi imens intre doua randuri de case (pozitionate pe doua strazi paralele) care este format tot numai din gradini…adica nu se aude nimic din traficul de afara si in general am constatat ca este super liniste (adica copiii lor sunt foarte cuminti…nici nu stii ca exista!)

Fotografii-0087Fotografii-0080

 

 

 

 

 

 

 

Fotografii-0081Fotografii-0078

 

 

 

 

 

 

 

Fotografii-0084Fotografii-0082

Comments (18) »

Circulatia si mijloacele de transport in Bruxelles!

Am avut norocul  sa vizitez sau sa stau in destul de multe tari, mult mai frumoase sau mai spectaculoase decat Belgia…dar ma declar total si definitiv impresionata de circulatia si mijloacele de transport  din Bruxelles. Este o adevarata placere sa mergi cu masina, este relaxant sa mergi cu metroul….

Daca are cineva impresia ca in Bruxelles nu exista blocaje in trafic, ca nu se merge bara la bara pe autostrada sau ca nu se blocheaza din cand in cand intersectiile…ei bine …se inseala..dar este CU TOTUL SI CU TOTUL ALTCEVA decat am vazut pana acum!

Cele mai frumoase lucruri:

– oamenii aia nu prea stiu sa foloseasca claxoanele…foarte rar auzi unul…in 10 zile…am auzit de vreo 5 ori 😀 (asta in conditiile in care am umblat foarte, foarte multe ore)

– se circula atat de relaxat, de civilizat…incat atunci cand te gandesti cum e la noi iti vine sa te muti, macar din motivul asta, acolo ca sa faci o cura de „liniste si respect”. Te lasa sa te bagi, nu-ti taie nimeni fata, nu vocifereaza, nu injura, nu dau din maiini….nici macar daca ai „adormit la stop”. Nu sunt fite si mers in scatait de roti, trecerile de pietoni sunt sfinte, nu te claxoneaza nimeni nervos sa maresti pasul daca esti visator pe trecerea de pieton.

– Daca cumva te apuca nebuneala si vrei sa mergi ca boul pe mijlocul drumului sau sa treci pe unde nu este trecere de pietoni…no problem…ei se opresc si te invita zambitori sa treci!

Sunt de o relaxare absolut impresionanta…

Am intrat la un moment dat intr-o intersectie aglomerata (conducea sotul meu) si ne-am bagat si noi cum am putut , dar tot blocam intersectia (impreuna cu alte 6 masini)….credeti ca am auzit injuraturi, claxoane sau altceva….Nop! Nenii aia au avut rabdare timp de doua semoafoare pe verde pentru ei…pana s-a deblocat intersectia…

Este absolut impresionanta reteaua de autostrazi, ringurile si tunelurile…intri in tunel in buricul orasului si iesi direct pe autostrada…sau intri in tunel care la mijloc se bifurca si fiecare iesire te scoate in alt colt al orasului…ce mai…se circula frumos si bine. Apropo…au si ei gropi…multicele, dar nu ca la noi! 😀

BILA NEAGRA

Oamenii astia au niste reguli de parcare absolut idioate…pe care, culmea, nici macar localnicii nu le cunosc bine. Am vorbit cu cativa dintre cei care locuiesc acolo si nici macar ei nu au fost capabili sa ne explice ce si cum….Singura regula clara o vezi cand ai un panou care iti spune ce ai voie si ce nu sa faci, intre ce ore…in rest exista o multitudine de reguli (unele inteleg ca foarte noi si destul de smechereste facute) conform carora esti „mancat” daca parchezi.

Un alt lucru care m-a derutat putin este regula prioritatii de dreapta si in general lipsa semnelor de circulatie. La ei esti obligat sa dai prioritate oricarui vehicul care vine din dreapta, indiferent daca iese de pe o alee, straduta, din garaj etc. Nu prea exista semne de circulatie, iar alea care exista sunt foarte mici si se cam pierd in peisaj….dar in  mare toata lumea respecta pe toata lumea si cei care vin din dreapta in general se opresc si ei si se uita ca sa nu existe accidente.

Metroul

Super bine pus la punct…o retea bine dezvoltata cu ajutorul careia ajungi aproape oriunde…mai putin in cateva comune (a se citi sectoare) . Metroul este legat si cu trenul si cu tramvaiul ceea ce este super ok.

Eu l-am folosit cu mult succes si multa placere pentru ca necunoscand orasul imi era foarte greu sa ajung rapid la vizionarile de apartamente care erau puse unele dupa altele. Am reusit sa ma descurc perfect …mai putin in prima zi cand m-a derutat un nene in metrou si mi-a zis ca pot lua orice metrou care vine pentru a ajunge la destinatia dorita si nu era asa…trebuia sa iau un anumit metrou. Oricum…metroul circula super bine, vine foarte des si ai panouri electronice care iti arata in timp real la ce statie este metroul care vine spre tine

Este foarte curat, nu este imbulzeala, nu miroase a pipi, ai scari rulante si la unele statii chiar si trotuare rulante si fiecare statie este decorata altfel. Cel mai tare m-a impresionat o statie numita Vandervelde (imi pare rau ca nu i-am facut poze) care era pictata ca o pajiste cu padure, cu iarba etc. Pana la jumatatea peretelui era pus mozaic marunt de culoare maro…care era chipurile pamantul. De acolo in sus erau pictate peisajele. Foarte frumos.

Alte lucruri care la noi sunt aproape inexistente…bezile pentru biciclete (se merge foarte mult cu bicicleta pe acolo!) si benzile speciale pentru autobuz.

Comments (5) »

Primele impresii de la Bruxelles! Partea 1

A promis ca voi povesti incet, incet cam tot ce m-a impresionat placut sau neplacut la Bruxelles, locul unde, incepand din septembrie, ne vom muta pentru o perioada de timp!

Aceasta este strada pe care am locuit pe perioada cat am stat acolo. Se afla langa un parc mare si frumos…cel despre care vorbeam in postarea anterioara. Pot spune ca nu este genul de zona in care mi-ar placea sa locuiesc pentru ca este o zona cu multe cladiri mari, stil vechi, genul de cartier destul de linistit, dar care imi da sentimentul de cartier putin batranicios – acum..intre noi fie vorba…un cartier frumos pe care nu-l prea vezi prin Bucuresti, dar ai optiuni si mai bune de atat. Chiriile in acea zona sunt extrem de mari pentru ca este foarte aproape de centru, circulatia intensa…dar chiar si asa nu simti ca te sufoci de gaze de esapament. Ca paranteza….Bruxellul nu este locul ideal pentru iubitorii de masini mari. Cand spun asta ma refer la masini mai mari decat golf 5. Daca ai un  X3, o Honda CRV sau chiar si un opel Astra…faci parte din categoria „minoritara”. La ei majoritatea (si cand spun majoritatea spun 99% dintre masini) conduc  masini mici sau foarte mici gen smart, peugeot 206, fiat etc….Matizul sau Ticoul ar face furori. Pe de o parte este de inteles de ce aleg sa conduca astfel de masini: benzina este foarte scumpa, motorina la fel, locuri de parcare sunt putine si amenzile pentru parcare necorespunzatoare sunt foarte mari (minim 30 euro, dar merg pana la 100), parcarile platite sunt scumpe, dar sunt extrem de multe si uimitor…sunt pline (2 euro ora). In plus, circulatia este atat de civilizata (cum eu nu am vazut absolut nicaieri in lume pana acum!!!) incat oamenii aia nu au de ce sa traisca cu sindromul „imi iau masina mare ca sa fiu in siguranta ca nu ma face nimeni conserva”! Mai mult de atat, masinile noi sunt mult mai scumpe decat in Romania…m-am uitat cu sotul meu si ne-am crucit ce diferente de pret sunt intre masinile noi din Romania si masinile noi de la ei…Despre circulatia din Bruxelles voi mai povesti …pentru ca tare imi va lipsi(pana in septembrie) sentimentul ala placut de a merge cu masina pe acolo.

Revenind la strada pe care am locuit- cateva poze!

Toate casele (sau aproape toate) astea aliniate si lipite una de alta au in spate gradini comune sau individuale (de regula apartin doar parterului (complet izolate de zgomotul strazii).

Imagine037Imagine038

 

 

 

 

 

 

 

Imagine040

Leave a comment »

De bine ce-am venit!

De bine ce-am venit…si ca sa-mi creasca putin gustul amar legat de ceea ce se intampla pe la noi si nu ar trebui sa se intample…ieri m-am „luat de gat” cu niste paznici din parcul Floreasca.Langa aleea principala de la baza parcului exista un intrand de 5×5 m pe care s-au pus (inteleg ca de vreo 2 zile) pietricele pline de paf si de mizerie….dar s-au pus. Ieri seara, stand pe aleea principala, impreuna cu vreo 6-7 copii de varsta Catincai si tot atatea mamici…fi-mea isi ia galeata si lopata si se duce sa o umple cu pietricele. 10 pasi mai incolo stau aceeasi 3 paznici de parc (daca asa s-or numi) pe care acum o luna i-am rugat sa alunge un betiv agresiv care facea ca toate alea exact in mijlocul locului de joaca al copiilor si care mi-au raspuns atunci ca ei sunt pusi acolo ca sa pazeasca lumea sa nu calce pe flori si sa nu le rupa si ca daca doresc sa anunt politia.

Revenind….fi-mea se duce sa-si umple galeata..in mijlocul altor copii mai marisori care se jucau „frumos” aruncand cu pietre unii in altii. Ma ridic sa ma duc s-o iau de acolo si pentru ca eram singura mama care s-a deranjat sa se ridice si al carei copil oricum nu facea niciun rau…se gandesc domnii paznici sa se ia de mine…ca sa iau copilul de acolo ca pietrele alea sunt puse pentru trecere si ca locul de joaca al copiilor este in centru asa ca s-o duc acolo! Nu mi-a venit sa cred ce aud si i-am intrebat iritata „cum adica locul de joaca al copiilor este in centru?” „Pai da, daca vreti sa se joace cu pietre o duceti in mijloc nu aici…aici nu e loc de joaca pentru copii!” Si mai iritata intreb: „Unde scrie, unde exista panouri care semnaleaza ca orice copil nu are voie sa se joace in acest parc decat acolo in mijloc?” ” Pai doamna, pe noi ne iau la trei pazeste daca gasesc pietre pe alee.”

M-au apucat furiile si le-am explicat personajelor ca daca au impresia ca si-au gasit prostul sa-l caute in alta parte a parcului, ca din ceea ce vad nu exista pancarte care sa semnaleze ca intr-un parc copilul nu are voie sa se joace decat la locul de joaca, ca fata mea nu a aruncat pietre absolut nicaieri ci doar si le-a pus in galeata si ca daca sunt smecheri sa ma „amendeze” pentru incalcarea legii. De asemenea i-am intrebat daca nu-i ia nimeni la trei pazeste pentru rahatii in care calcam, pentru faptul ca dorm si isi fac veacul toti vagabonzii si betivii pe la locul de joaca si pentru faptul ca peste tot in iarba si la locul de joaca zac sticle sparte.

Raspunsul: „Pupatea-si pe portofel ne iei cu smecherii din astea…”

Mi s-au aprins toate becurile si (in jurul meu a inceput galagia..s-au trezit si celelalte mame care au sarit de fund in sus) si le-am zis ca copilul meu se joaca ACOLO si ca daca nu le convine sa cheme politia, sa ma amendeze sau daca nu sa se care naibii de acolo si sa ma lase in pace!

S-au carat de acolo! O victorie amara!

Ca o paralela…iaca ce se intampla in parcurile din Bruxelles la ora 13, la pranz! Oamenii vin si-si mananca pranzul, in pauza de masa, isi fumeaza linistiti tigarile…PE SPATIUL VERDE! E drept, la final isi duc toate mizeriile la cos…si nici n-am vazut picior de paznic!Fotografii-0089

Fotografii-0090

Comments (2) »

Iaca, m-am intors!

Au fost 11 zile grele…foarte grele, departe de fetita mea…am multe de povestit. Am ajuns azi noapte acasa si diseara ma voi pune pe scris cu primele impresii despre „tara cealalta” (asa ii spune Catinca).

Pana diseara ma bucur de fiecare secunda cu printesa mea frumoasa, vorbareata si inalta (asa mi se pare mie acum, dupa 11 zile).

Comments (4) »