Lacrimi de crocodil!

Asta am varsat eu in aceasta dimineta..!

De o perioda incoace pe fi-mea a apucat-o „criza de 2 ani”. Acum ceva vreme s-a speriat in parc de un barbat in varsta, nebun, care striga si face ca toate cele la copii. L-a vazut, din pacate, cateva zile la rand…pana cand am decis ca nu mai mergem in acel parc. Decizia a fost luata insa prea tarziu pentru ca fi-mea, copilul minune care dormea singur cum il puneai in pat, a inceput sa fie speriata seara la culcare si sa-mi ceara sa o „iubesc putin la mine in brate” ….adica sa stau cu ea pe piept 2-3 minute, dupa care s-o pun frumusel la ea in pat. Mai prost in toata aceasta poveste este ca au inceput si trezirile nocturne (3-4)  in care striga dupa mine. Ma duc o iau in brate un minut dupa care se culca la loc in patul ei. Azi noapte insa am avut o premiera: treziri nocturne cu motiv. Prima…vroia „putina apa”. A doua „schimba pampersul ca este ud” (pampersul de noapte nu l-am scos inca!). A treia „vreau la wc-ut sa fac pisu”…a patra..nu mai stiu ca m-au apucat nervii si i-am zis ca daca nu se culca imediat pleaca Coco si eu ma supar pe ea….toate astea s-au petrecut la intervale de cate jumatate de ora…ea nedormind in acest timp, dar stand cuminte in pat…eu apucand sa atipesc iepureste….A venit dimineta si s-a trezit…am dat-o jos din pat si am pus-o in patul mare si m-am dus sa-i fac laptele. Intre timp a sunat mama si vazand ca nu mai apar cu laptele m-am trezit cu fi-mea in tocul usii. Am incheiat conversatia cu mama, am dus-o inapoi in patul mare si i-am zis sa astepte. In timp ce faceam laptele…apare Catinca, din nou, in tocul usii de la bucatarie. Pe un ton suparat ii explic frumos sa se duca in pat ca deja m-a suparat foarte tare azi-noapte ca nu doarme si ca nu ma lasa sa dorm si ca nu este cuminte si ca nu vreau sa ma supar si mai rau pe ea.

Reactia copilului meu m-a facut sa izbucnesc instantaneu in plans. Si-a impreunat manutele si stand acolo in tocul usii a inceput sa spuna pe un ton foarte serios si deloc miorlait:

„Iarta-ma mami, iarta-ma mami…bino sa ne impacam!”

 

M-am asezat in fund pe gresie si am luat-o in brate si am inceput s-o pup…dupa care a mai facut un gest care pur si simplu m-a terminat (cred ca v-am mai zis ca fi-mea nu pupa, nu mangaie..decat papusile ei!): si-a pus palmele pe obrajii mei si a inceput sa ma mangaie.

Este pentru prima data cand fata mea constientizeaza ca greseste, cand face pasi pentru impacare, cand ma mangaie asa, cand spune din proprie initiativa „iarta-ma”!

 M-am simtit ultimul om pentru ca am certat-o, dar am simtit o emotie atat de puternica si o mandrie atat de mare ca am un astfel de copil…ca am mai bazait vreo 10 minute dupa aceea.

Anunțuri

5 răspunsuri so far »

  1. 1

    salmi said,

    Ooof, Oana, mi-au dat si mie lacrimile…dar te inteleg asa de bine! Am trecut anul trecut cu Silvia prin faze din astea si avea 5 ani…dupa o vizita la un castel din Kalmar, a ramas cu frici…una din ele erau despre oameni care fura copii…eu trebuia sa stau cu ea pana adormea, uneori se trezea noaptea…am luat-o cu rabdare. Nu te supara pe ea ca se poarta asa, nu-i spune ca ccc comportamentul ei te supara, nu e ceva constient si nu o ajuti certand-o. Las-o cu frica ei, povesteste-i in fiecare seara ca frica ei nu e intemeiata, ca oamenii rai nu vin la voi in casa, etc. Ii va trece, e prima frica din viata ei si cu ajutorul tau trebuie sa stie sa le gestioneze pe cele care vor urma…pentru ca nu va fi ultima. Las-o sa-si exprime frica in felul ei de copil…e normal sa se trezeasca si sa nu vrea sa stea singurica pana va uita. II va trece, dar dupa o vreme…
    Pupam cu mult drag.

    PS. Ai un premiu si-o leapsa la mine pe blog.

  2. 2

    oanamada said,

    Salmi..multumesc pentru sfaturi…asta am si incercat sa fac…am stat cu ea seara de seara, am tinut-o strans la piept, i-am explicat ca nu poate intra nimeni in casa ca am incuiat usa…i-am aratat ca usa este incuiata, m-am trezit ori de cate ori m-a strigat…dar azi-noapte chiar nu a fost de frica…azi-noapte cred ca nu avea somn..ca de’ ea doarme ziua si vegheaza noaptea! 😀 Toate motivele pe care mi le-a invocat au fost reale, adica chiar a baut apa, chiar facuse pipi in pampers, chiar a facut pipi la wc…dar cred totusi ca tot cauta motive de care sa se agate ca sa ma duc la ea…ce ma sperie pe mine este ca intr-un fel fricile astea se extind si pe timpul zilei…adica nu mai vrea sa stea in parc sau daca sta sta numai lipita de mine, vrea mereu „acasa la ea”, nu mai vrea sa stea nicaieri pe unde mergem…iar la piscina a facut o criza de plans cand am vorbit cu un tip care ne este prieten, dar pe care ea nu-l mai vazuse pana atunci. Este pur si simplu speriata de bombe. Nenorocitul ala a speriat-o rau de tot! Mai grav este ca desi am chemat si eu si niste vecini (parcul cu pricina este exact langa casa mamei mele) politia…nu i-au facut nimic si vine in fiecare zi acolo. Oricat incerc sa-l ocolesc, fiind exact langa casa mami mele tot dau cu nasul de el sau tot se aud tipetele lui…
    Ma duc pe blog sa preiau premiul pentru care iti multumim si leapsa
    Te pupam

  3. 3

    Timi07 said,

    Ce frumos a fost gestul Catincai si sa stii ca si eu ma simt la fel ca tine cand o cert pe Soph si ea vine cu lacrimi in ochi si ma prinde de picior spunand „sorry mamai” sau daca stau jos ma prinde de mana si ma pupa.
    Nu crezi ca reactiile astea ale ei sunt lecate si de schimbarile ce vor urma? si care au si inceput deja…tati a plecat, odata cu el si unele lucrusri din casa.
    Sophie era la fel, o puneam in patut, ne pupam, ne uram somn usor, stingeam lumina si plecam. Prima data au inceput problemele cu somnul cand a aparut Saya. A doua oara si mult mai violent cand a vazut ca dispar lucruri din casa, desi i-am spus ca ne mutam era prea mica sa inteleaga si a 3-a oara dupa cateva nopti dupa ce ne-am mutat in noul ap. A tinut o vreme dar din fericire si-a revenit. N-am facut nimic deosebit, doar am am introdus cititul unei povesti inainte de nani, pe langa faptul ca-i plac cartile povestea de seara imi da ocazia sa am zilnic un moment placut DOAR NOI DOUA (tati are shoppingul pt micul dejun de 3 ori pe saptamana si de 3 ori o duce la cresa)
    Indiferent care e cauza sper sa treceti repede peste dar inarmeaza-te cu rabdare caci oricat de mult i-ar placea Belgia, ideea de-a fi cu tati etc tot s-ar putea sa ai parte de surprize mai mutin „dragalase”.

  4. 4

    oanamada said,

    Timi te pup si pup Soph si Saya….sa stii ca si eu m-am gandit ca una din cauze ar putea fi si lipsa lui taica-su…lucruri nu prea au disparut inca din casa…nu ceva care sa sesizeze ea…insa in mod cert problema ei este seria de sperieturi pe care a tras-o cu nenea ala…pentru ca de atunci au debutat crizele ei de frica ..nu mai vroia in parc, nu mai vroia sa stea nici la mama si la bunica-mea, nici la socrii..nicaieri…ea vroia acasa. Daca vede un barbat care i se pare ei dubios…numai ea stie ce conexiuni face in mintea ei..se lipseste automat de mine si da sa planga… Sa speram ca venirea lui tati +concediul la mare+ faptul ca-i facem petrecere de ziua ei…sa o ajute sa se mai relaxeze si sa mai uite…pana atunci …vedem!
    Pupic

  5. 5

    D@n!el@ said,

    imi pare tare rau pt spaima pe care ati tras-o. o sa treaca ff greu, dar va tin pumnii sa va reveniti cat mai repede. e clar ca lipsa lui tati i-a cam destabilizat universul si exact un nebun mai trebuia. cred ca lucrurile o sa se mai linisteasca dupa ziua ei, dar si gestul pe care l-a fact de dim cu tine (desi ff frumos) arata ca in continuare ea nu este ok; incercam sa ne vedem in echipa completa. pupicele


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: