A trecut mai mult de o luna…

De cand nu l-am vazut pe tati!

Eu una nu m-am exteriorizat in sensul asta, Catinca da! In fiecare zi il vrea pe „tati” sau „taticul ei”, seara vrea sa „vobeasca pe skype cu tati”, ziua vrea la „tati in tara cealalta”. Ii simte lipsa enorm. Eu la fel. Mi-a fost greu singura, de multe ori, mai ales atunci cand Catinca doarme, m-am simtit intr-o casa pustie si au ajuns sa ma enerveze greierii de afara!  Mi-a fost usor dintr-un singur motiv…:D…ca tati m-a „batut la cap” de la distanta! Cred ca si lui i-a fost la fel! Daca stau insa sa contorizez totul….mi-este ingrozitor de dor de el! A fost o luna lunga…cu suisuri si coborasuri in mintea si in psihicul meu…a fost luna de dinaintea unei noi vieti…luna in care a trebuit sa ma obisnuiesc, de una singura, definitiv, cu ideea mutarii la Bruxelles. Inca nu sunt convinsa ca m-am obisnuit, dar sunt convinsa de un lucru: nu mai vreau sa stau fara tati! Este prima data in mai mult de 12 ani cand am stat atat de mult despartiti unul de altul, fiecare cu viata lui si totusi uniti ….si a fost greu si frustrant al naibii!

In aceasta seara vine in sfarsit ACASA, la noi!

Despartirea a luat sfarsit! Cred ca aceasta perioada ne-a facut si un mare bine la amandoi…am vazut „live” cum este sa nu ne avem unul pe celalalt, cum este sa facem lucrurile separat, sa avem intr-un fel vieti separate….din punctul meu de vedere e RAU si nu mai vreau sa repet „experienta”!

Pentru el sunt convinsa ca a fost si mai greu…eu macar am avut-o pe Catinca cu mine permanent…el nu ne-a avut pe niciuna dintre noi si stiu exact cat de disperat este sa vina acasa sa-si ia fata in brate si sa se bucure de ea altfel decat prin ecranul rece al calculatorului!

Ne vom bucura impreuna  de aniversarea de doi ani a fetitei noastre, vom fi impreuna cu familiile noastre, cu prietenii nostri, vom merge la concert la Madonna (visul lui tati de la 14 ani!) si daca mai apucam poate „furam” si cateva zile sa mergem la mare impreuna cu micuta noastra! Apoi, vom porni in sfarsit impreuna pe noul nostru drum…Bruxelles. Va fi greu? Pentru mine, cu siguranta! Voi fi despartita, la  multi kilometri distanta, de mama si bunica mea…si asta va durea tare, rau, enorm! Voi fi departe de familie, prieteni, de locurile familiare, de parcul in care merg cu fi-mea….

Va fi insa mai usor pentru ca vom fi impreuna, tati, Cati si cu mami…un trio imbatabil! Vom face lucruri minunate impreuna si vom incerca sa ne bucuram de aceasta experienta!

Tati te pupam si te asteptam cu drag si cu mare nerabdare acasa!

Anunțuri

5 răspunsuri so far »

  1. 1

    salmi said,

    Of Oana cat de bine te inteleg…insa eu nu am putut sa trec prin asta. In momentul in care sotul meu a primit jobul aici, a existat si la noi momentul discutiei daca sa vina el singur(el voia asta, se gandea ca poate dupa primele 6 luni nu primeste contractul definitiv si sa nu ne mai „ametim” si noi cu toate) sau sa venim toti. Insa eu am fost total impotriva despartirii…el nici nu ar fi putut veni acasa timp de 6 luni, simteam ca se va prabusi lumea toata si ca cele 6 luni nu vor trece niciodata. Am fost hotarata si am reusit sa conving ca trebuie sa venim cu totii impreuna, chiar daca ne va fi greu(n-a fost asa usor, dar nici greu, au trecut cu totul altfel cele 6 luni). Ei, la voi e alta poveste…voiam doar sa-ti spun ca abia astept sa va vad sarbatorindu-va minunea mica, iar apoi sa te citesc cu povesti de Bruxelles. O imbratisare calda.

  2. 2

    oanamada said,

    @Miha…multumesc mult…conteaza foarte mult pentru mine sa am sustinere, mai ales din partea unor persoane care au trecut prin aceste experiente! E bine ca te-ai obisnuit…sper sa o pot face si eu! Adevarul este ca 6 luni…este vreme lunga..sau cel putin si eu vad lucrurile la fel ca tine…bine ai facut ca ati plecat impreuna! Multumim inca o data pentru suportul moral!

  3. 3

    Ganduri mici said,

    M-ai impresionat tare, tare. Cred ca fara sotul meu as lua-o razna atat de mult timp, norocul insa ar fi, ca si la tine, copiii. Eu nu pot sa-ti dau sfaturi, caci nu am trecut prin asta, insa iti sunt cu gandul alaturi. Cred ca intalnirea a fost fantastica!

  4. 4

    oanamada said,

    Iti multumesc mult de tot (apropo mi-ar placea sa-ti spun pe nume…ca sa nu mai folosesc „ganduri mici” desi este reclama buna! :D). Da, regasirea a fost extrem de frumoasa….am stat de vorba pana la 4 dimineata, tati si-a privit comoara (dar nu a trezit-o!), iar de cand s-au regasit sunt nedespartiti :D….cat despre mine, ca o nevasta ingrata ce sunt…l-am trimis la cumparaturi pentru maine (in timp ce eu mi-am petrecut ziua in bucatarie!). Dupa ce o culcam pe fata o sa reluam conversatiile noastre si povestile la un pahar de vin rosu! Pupici si multumesc!

  5. 5

    Timi07 said,

    O sa fie bine, o sa vezi.
    Sper sa va intareasca si mai tare viata in Brux si sa va uneasca familia si mai mult 🙂
    Cred ca fiecare traim experienta strainatatii in mod diferit asa ca nu ma arunc sa-ti dau sfaturi.


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: