12 zile!

O alta numaratoare inversa! Viata mea, in ultima vreme, este facuta din nenumarate numaratori inverse! Nicioadata nu mi-a placut sa stau sa contorizez timpul, dar de o vreme incoace vad ca am capatat o obsesie! E de bine, e de rau?

Ce-i cu astea 12 zile? Pai…de azi in 12 zile voi ateriza (la propriu!) cu micuta noastra Catinca…la Bruxelles, pe o perioada lunga si doar vag definita (pentru ca nu stii ce rezerva viitorul) si vom incepe o noua fila a vietii noastre! Auchhh…ce filosofic suna!

Cum ma simt acum:

1. Speriata de ce si cum va fi aici…acolo…

2. Dezorientata ….

3. Curioasa..de cum ne vom adapta, de ce viata vom avea

4. Panicata…ca nu pot sa mut toata casa „de acasa” cu mine

5. Nerabdatoare…sa termin odata cu stresul asta care dureaza de luni bune si care mi-a generat numeroase  cosmaruri

6. Optimista…pentru ca in mod cert Catinca va avea de catigat din aceasta experienta…si eu la fel!

7. Adult, pentru ca am momente in care incep sa vad, cu mai multa responsabilitate, niste „chestii” din viitorul nostru

8. Copil, pentru ca nici n-am plecat bine si deja „vreau la mama si la bunica!”

9. Fericita …pentru ca vom fi noi doi si zana noastra…pe cont propriu…si atunci sa ne vedem!

10. ???? Habar n-am…un amalgam de sentimente pe care nici macar nu sunt capabila sa le exprim!

Cum o sa ma simt atunci….pai… va voi spune in mod cert peste 13 zile! 13 la mine e cu noroc! 😀 (cel putin pana acum asa a fost!)

10 răspunsuri so far »

  1. 1

    alina said,

    o sa fie bine! 🙂 si mie 13 mi-a purtat noroc, iar Catrina e nascuta chiar intr-o zi de 13! 🙂

  2. 2

    D@n!el@ said,

    ..dc pleci, ia-ma si pe mine…:))

  3. 3

    salmi said,

    Oana, ai sa citesti peste o vreme postul asta si vei zambi, sunt sigura. Iti inteleg perfect sentimentele, grijile, nerabdarea, ingrijorarea si tot ce vrei…noi peste jumate din 12 zile 🙂 vom implini 2 ani…ma crezi ca acum totul e atat de departe?…desi am avut atatea indoieli, ingrijorari si sentimente…la dublu chiar, pentru ca eram cu 2 copii. Eu te sustin, cand ai vreo grija, scrie aici…e clar ca nu vor fi toate perfecte, nu vor fi toate asa cum ti-ai imaginat(eu de obicei nu-mi imaginez nimic, ca sa nu fiu dezamagita, noi nici macar unde vom locui n-am stiut, a fost o surpriza pana in ultima clipa, e drept ca placuta…stiam ca e un apartament cu 3 camere si atat). Hai ca m-am intins, o sa scriu peste cateva zile povestea noastra, pentru ca nu aveam blog pe vremea aceea…Va imbratisez cu drag sa va dau curaj. Va fi bine!

  4. 4

    oanamada said,

    @Danutoo…nu te opreste nimeni sa vii cu mine! 😀
    @Miha…sunt convinsa ca ai dreptate si iti multumesc pentru sustinere..esti intodeauna langa mine si vorbele tale ma ajuta cum nici nu-ti poti inchipui! Una din marile mele probleme este ca sunt foarte atasata de familionul meu, de mama, de bunica mea…sunt obisnuita sa le vad aproape zilnic, am anumite rutine, obiceiuri, pe care mi le pastrez de ani de zile si cred ca cel mai greu imi va fi sa stau fara ele. Prietenii, mai mult ca sigur ne vor vizita si vor veni cu randul pe la noi…(deja in octombrie vin primii :D), mai mult ca sigur va veni si mama la un moment dat, poate si tata cu sora-mea si sotia lui, poate si unchi-miu, dar bunica-mea nu va avea cum sa vina! O sa sufar tare rau fara ele…mai ales ca ele imi sunt si un mare sprijin….o mai las pe Cati acolo, mai plec, imi mai fac treburile, ma duc si mananc cu ele (deci nu gatesc decat pentru fata!) …stii, din astea!
    De abia astept sa citesc povestea voastra…chiar te rog sa o scrii pe blog…sunt convinsa ca am multe de invatat din experientele tale!
    Pupici

    @Alina, saru-mana pentru incurajari…sper sa fie bine! Tu cum mai esti? Te-ai facut bine?

  5. 5

    alina said,

    Gata, Oana, m-am facut bine. 🙂 Sper ca si tu. 🙂

  6. 6

    georgiana-musso said,

    oana,draga mea,eu ma bucur pentru voi. nu stiu cum e sa fii in pielea ta desi de foarte multe ori imi spun „ce-as pleca si eu”..daaarrr vi se intampla un lucru minunat si dorit de foarte multa lume,sigur ca nu o sa fie usor s-o iei de la capat dar o veti lua impreuna,iar cu optimismul si determinarea de care ai dat dovada sigur o sa fie o poveste frumoasa.

  7. 7

    salmi said,

    Oana, recunosc ca la faza cu dorul de mama si de bunica nu ma pot pronunta. Adica dorul de mama exista(bunica am avut doar una care a murit cand aveam 18 ani si nu am fost apropiate, nu am crescut alaturi ed ea doar cat am fost mica) dar noi nu am fost asa apropiate, nu am locuit mereu aproape una de alta si nu prea aveam ajutor cu fetele. Mare schimbare pentru noi nu a fost decat ca distanta dintre noi s-a inzecit, poate chiar mai mult. E adevarat ca prieteni apropiati nu am avut decat cativa, care nu pot veni in vizita, desi ii asteptam cu drag. E departe, au alte dorinte de concedii, au si ei problemele lor. Mama insa vine regulat, ma ajuta mult cat e aici trebuie sa recunosc, sora mea si cumnatul(fratele sotului) ne viziteaza cand pot(noi oricum ne vedeam rar, caci ne desparte oceanul) iar restul de 2-3 rude le vedem anual deocamdata.
    Probabil ca asta va fi mai greu pentru tine, iti dau dreptate. Dar faptul ca veti fi impreuna, tu, Catinca si tati cred ca va insemna foarte mult si va veti regasi in lumea noua. Succes inca o data, mergi fara ganduri, cu cat iti faci mai multe cu atat te stresezi mai mult. Ia-le pe toate asa cum vin, va fi bine. Va imbratisez cu drag.

  8. 8

    oanamada said,

    Salmi….vezi tu..la mine exact asta este cel mai greu….dupa divortul mamei si moartea bunicului…am fost noi trei…eu mama si bunica mea. + bunica mea m-a crescut de cand aveam un 1 si putin, aproape toata copilaria mi-am petrecut-o cu ea…avem niste afinitati cu totul aparte, practic ea a fost intotdeauna prietena mea nu bunica mea. Tot ceea ce nu puteam vorbi cu mama pentru ca era „mama” vorbeam cu ea…este cu ceva cu totul special! Dincolo de asta eu am fost pana acum sprijinul lor permanent si …si au avut pe cine sa se bazeze sa le rezolve diverse lucruri (ele fiind amandoua extrem de bolnave si din cauza problemelor reumatologice grave sunt si greu deplasabile!). Toate chestiile astea ma macina pe interior..pentru ca fiind aici puteam sa le zic ca nu ma pot duce in nu stiu ce zi sa fac nu stiu ce, dar puteam rezolva in alta zi…etc…ori acum vor fi singure! Pe unchiul meu se pot baza, dar in mica masura pentru ca el nu are nici rabdarea, nici timpul si uneori si nici nervii sau disponibilitatea sa rezolve unele lucruri…
    Un alt lucru, extrem de important , este ca fi-mea desi este extrem de mica, a dezvoltat aceleasi afinitati cu bunica-mea (bine, o si vede aproape zilnic!) si tinde sa aiba aceeasi relatie speciala cu ea ca si mine..Se trezeste cu gandul sa mearga la „Ada si la Mia” (Ada mama, Mia – bunica mea!), dar cand ajunge acolo…bunica-mea devine cumva, intr-un mod special, universul ei! Cu mama se intelege foarte bine si tine mult la ea, dar mama este mai putin ingaduitoare (ca mine asa…adica nu-i cauta in coarne ca bunica-mea!) si atunci…evident…bunica-mea este preferata! Ma doare intr-un fel ca le privez de prezenta Catincai care pentru ele este realmente…”un foarte bun motiv pentru care traiesc ziua de maiine!” Stau in cap…numai sa o faca pe ea fericita si sa o vada acolo la ele, macar si pentru 5 minute intr-o zi!
    Na, ca ti-am zis!
    Ma gandesc la tine ca ti-a fost tare greu cu fetele singura, acolo…si faptul ca nu reusesti sa te vezi cu rudele si prietenii cred ca este cea mai neagra bila in toata povestea asta cu plecatul departe. Vom vedea…cred ca tine si de structura fiecaruia..unii pot trece peste niste chestii si se obisnuiesc, intr-un final (sau cel putin reusesc sa traisca bine cu ideea!), altii nu reusesc…vom vedea in ce categorie ma incadrez eu! Tu, pana una alta, esti in categoria castigatoare si te admir ca ti-ai facut o viata asa frumoasa acolo!
    Pupici

    • 9

      salmi said,

      Oana ai perfecta dreptate. Nu toti suntem construiti la fel sufleteste, unii sufera mai mult, altii mai putin si altii deloc. Stiu multi care s-au intors in Ro dupa ani buni de strainatate tocmai pentru ca nu au putut rezista printre straini. Esti o femeie inteleapta si eu te percep cu picioarele pe pamant. Ai sa vezi si tu cum va fi si veti alege ce va fi mai bine pentru voi. O imbratisare calda de tot!

  9. 10

    oanamada said,

    Salmi…pup mult si iti multumesc din nou ca esti alaturi de mine!


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: