10 motive pentru care i-as da lui Dumnezeu nota 10!

Unul din motivele pentru care nu ma gandesc inca la al doilea copil este frica! Frica majora (si in 99% din cazuri reala!) ca cel de-al doilea copil nu va mai fi  la fel de cuminte, de mancacios, de ascultator etc ca primul. Daca aici detectati o nota de egoism in ceea ce scriu…ei bine, cred ca este reala.

Catinca a fost si este cam tot ceea ce-si poate dori un parinte. Am zece motive pentru care i-as da lui Dumnezeu, in fiecare zi, NOTA 10.

Iata-le:

1. Bebelus fiind s-a trezit o singura data pe noapte pentru alaptare (si mai tarziu, pentru biberon). E drept ca „singura data pe noapte” dura de la 2 noaptea pana pe la 4.30 pentru ca domnisoara era puturoasa la supt si mai adormea, mai sugea, iar adormea….Ulterior, cand a mai crescut putin (uite ca nu mai stiu exact pe la cate luni!) si-a scos si biberonul de noapte….ca atare, cred ca de pe la 7-8 luni am dormit toata noaptea.

2. Fiind primul copil am citit mult si am auzit miliarde de pareri venite din toate directiile, legate de somn. Ei bine, am facut cum a vrut copilul meu…adica l-am lasat sa doarma. Catinca nu a fost leganata pe genunchi, plimbata in brate sa adoarma, tinuta de mana, bibilita…a dormit si punct. Am pus-o in pat si „somn”…INTOTDEAUNA, chiar si cand a fost bolnavioara. Singurele exceptii au fost episodul de Craciun din 2008 cand a avut ceva obsesii si nu vroia sa se culce (obsesiile se numau brad si tata) si singura modalitate de a o culca era sa o las sa adoarma in brate la taica-su pe la 1 noaptea. Peste noapte se mai trezea de doua ori sa verifice daca tata e la locul lui si bradul la locul lui. Bradul trebuia sa fie la locul lui, tata nu trebuia sa fie ca altfel nu se mai culca (asa ca tata se ascundea in baie si eu faceam turul casei cu ea!). Episodul asta a durat 2 saptamani, lungi, in care eu eram disperata ca a luat-o copilul razna. Al doilea episod s-a petrecut acum cateva luni cand s-a speriat ingrozitor de un vagabond pe strada si cand tot vreo 2 saptamani „vroia umpic in brate” . Putinul insemna foarte putin. Un minut la mine in brate era suficient si se culca. Ambele episoade…au trecut aproape de la sine…fara mari smecherii si tertipuri de „rezolvare”. In concluzie, copilul meu a dormit in camera lui din ziua 1, timp de 5 luni am dormit cu randul (ori eu ori taica-su!) cu ea in camera, dupa care, ne-am mutat alaturi in camera noastra. Somnul de dupa-amiaza este sfant: ne punem in pat si adormim. fara scandal, fara plansete, fara tragedii.  A existat o perioada, tot foarte scurta cand nu prea vroia sa doarma (avea vreun an) dupa-amiaza si ma tot „luptam” cu ea…dar nu refuza pusul in pat…pur si simplu statea acolo si vorbea, se juca, lalaia…In ziua de azi, fata mea merge la nani, ne spunem noapte buna, bem laptele, seara o spunem pe „aia cu Doamne- Doamne” (adica Inger, ingerasul meu!), aranjam dupa un ritual bine definit papusile in pat, stingem lumina si gata.

3. Mancarea….a fost o chestie magica de la bun inceput. A mancat bine, a baut mult lapte (mult mai mult decat norma varstei ei!), bea in continuare. Am diversificat-o usor, fara probleme (doar branza de vaci nu a fost acceptata niciodata), mananca orice ii dau in afara de mazare care nu-i mai place. Mananca multe fructe si enorm de multe lactate. Mi-a luat intotdeauna bine in greutate si indiferent daca a fost vorba de febra, eruptie dentara sau viroza…a mancat excelent. A fost tot timpul peste media de greutate a varstei, dar acum nu se mai vede acest lucru pentru ca este inalta (ne apropiem de 97 cm…!).

4. S-a ridicat in picioare la 7 luni si la 11 luni mergea singura prin nisip (ca sa fure sticla de suc a vecinului de prosop!).

5. A vorbit foarte repede iar acum vorbeste perfect (ba chiar incepe sa vorbeasca incet, incet franceza), dar nu vrea sa cante si sa invete culorile. 😀 Pune un miliard de intrebari si inregistreaza tot felul de lucruri pe care ti le tranteste cand nu te astepti. Are o memorie excelenta a locurilor si lucrurilor. Stie exact fiecare bila de la cine a primit-o (are vreo 70 de bile!), retine locurile prin care am mai fost (chiar daca am fost o singura data!) si ce am facut acolo. Retine nume, figuri si stie sa le asocieze.

6. Nu face crize decat foarte rar (si alea se declanseaza din „nimic”), dar se potoleste extrem de repede. Nu se da cu fundul de pamant, asculta cand i se explica si te intelegi cu ea. Retine reguli de baza  (ceea ce este mai important le si respecta) privind siguranta si securitatea ei: nu se suie in lift fara mine, nu se apropie de cuptor, nu umbla la fire si prize, nu umbla la butoanele de la aragaz etc, etc.

7. Este un copil extrem de cuminte (chiar si eu ma minunez!) si rabdator. Sta 2 ore pe scaun la restaurant si se distreaza, merge la cumparaturi cu orele si nu se plange si nu se taraie pe jos…isi manifesta oboseala exact ca un copil mare: „am obosit, vreau acasa!” (si asta foarte rar!).Inca ceva: face curatenie in urma ei. Ajutata, dar face si comenteaza extrem de rar ….

8. Nu este bolnavicioasa. A avut si ea viroze, febra mare de la dinti, dar una peste alta sunt un parinte norocos pentru ca este rezistenta si are un sistem imunitar foarte bun.

9. Este sociabila cu oamenii pe care-i cunoaste si foarte, foarte precauta cu necunoscutii. Nu primeste mancare si nici altceva de mana unui strain. Am fost socata zilele trecute cand in Cora i s-a oferit ceva pentru degustare si ea a a raspuns in romana „nu vrea…am si eu acasa!”

10. Nu se indeparteaza niciodata de mine, indiferent unde suntem (chiar si in parc prefera sa ma aiba in raza ei vizuala!). In magazin intotdeauna o las sa faca ce vrea ea, tocmai pentru ca stiu ca daca me uit este langa mine…si oricum vorbeste continuu si imi alege ea ce sa cumpar…asa ca daca s-ar lasa tacerea as sti ca nu mai e langa mine. Apropo de magazine…nu darama din rafturi, nu strica, nu arunca…nici lucrurile ei, nici ale altora, nu ia sa puna in cos fara sa ma intrebe pe mine.

Toate lucrurile astea vin din „ghidajele” aplicate de mine, de taica-su si din faptul ca per total, familiile noastre ne-au respectat deciziile privind cresterea ei, dar  lucrurile astea vin, in primul rand,  de la Dumnezeu. Mi-a daruit un copil aproape perfect.

Sincera sa fiu…in micile ei momente de „scapari” (mofturi, maraieli…etc) ma intreb daca merita sa ma supar doar pentru atat…avand in vedere cate alte zeci si sute de „+” am.

Da stiu…sunt o norocoasa…si ma bucur ca Dumnezeu a „zambit” asa cand am nascut-o!

La  final…un mic remember!

Catinca Maria 0144

 

Catinca Maria 2132

 

Catinca Maria 2144

 

Catinca Maria 2774

IMG_0273

EforieNord Iulie-August 2008 303

 

IMG_3815

 

IMG_3944

 

IMG_4855

Imagine041

 

IMG_4939

IMG_5050

IMG_5218

21 răspunsuri so far »

  1. 1

    Ciolitto said,

    Ce repede a crescut 😛 In multe cele spuse de tine ma regasesc si eu, adica si din spusele mamei. Adormeam extrem de mult, nu puneam mana pe nu aveam voie, in schimb eram extrem de rusinos si la fel nu imi place asa dorm de dupa-amiaza, stateam in pat si vorbeam, cu sora mea. Aveam un obicei de a ma legana in fotoliu, nu stiu exact de ce, poate de plictiseala, poate eram nebun, nu stiu 😀 As avea si eu mai multe motive pentru care i-as da lui Dumnezeu nota 10 pentru ce parinti mi-a dat si sper ca si Catinca sa zica la fel. O seara buna

  2. 2

    ghiocel07 said,

    Toti avem mii de motive sa-i multumim lui DD si trebuie s-o facem zi de zi. Sa-ti traiasca dulcica, este o scumpa si cred ca este si haioasa. Poate concura oricand cu un fotomodel, stie sa pozeze nemaipomenit de bine. O pup dulce.

    • 3

      oanamada said,

      Ghiocel…multumim mult. Este o haioasa si face tot felul de nastrusnicii. Fotomodel imi place sa fie acum cat este mica…cand o mai creste sper sa nu-i vina vreo idee! 😀 Si noi te pupam!

  3. 4

    abramburika said,

    Sa va traiasca!!!

  4. 6

    sabina said,

    mai rar parinte care sa fie multumit de copilul lui. eu sunt multumita ca e ea si nu alt copil, zic ca-i de ajuns 🙂
    cat despre un al doilea copil, cel putin din punctul meu de vedere, nu-s timpurile de asa natura. ma rog, niciodata n-au fost. eu zic sa ne multumim cu ce avem, ca mai incolo s-o vedea ce ne rezerva viata.
    ultima poza e superba, rochita aceea ii da o alura foarte eleganta. va pup, dragelor!

    • 7

      oanamada said,

      Sa stii Sabina ca si eu gandesc asa…intotdeauna, asa cum spuneau si celelalte fete, m-am gandit ca nu fac copil pana nu-i pot oferi totul. Acum o am pe ea si ii ofer tot ce are nevoie fara sa am vreo opreliste. Cand voi avea aceasta posibilitate sa-i ofer si celui de-al doilea copil, in aceeasi masura, totul…o voi face.
      Multumim pentru laude….rochita aia o face foarte, foarte matura…nu stiu de ce, ca e dragalasa foc, dar mie in pozele cu rochita respectiva imi pare intotdeauna mult mai mare.

  5. 8

    alina said,

    eu am in minte o postare despre de ce si cum e cu doi copii sau trei, versus unul singur.
    dar principala mea motivatie atunci cand am luat decizia sa nu ne limitam la un singur copil a fost asta: vrem sa-i daruim Mariei o familie extinsa pe care sa se poata baza, mai ales ca bunici, unchi, matusi, veri nu sunt la indemana. cateodata inseamna foarte mult sa ai un frate sau o sora. eu stiu ca mi-am dorit mult sa nu fi fost singura la parinti. si chiar daca destinul decide in cele din urma cat de bine se inteleg sau cat de departe sunt unii de altii (vezi cazul sotului meu, cu sora geamana si fratele mai mic in Ro), macar exista o sansa. noi am daruit doua sanse, fiecareia dintre ele. imi place sa cred ca vor fi valorificate. de fapt, vorbesc prostii, deja sunt valorificate. 🙂

    • 9

      oanamada said,

      Si mie mi-ar placea sa-i daruiesc, la un moment dat, Catincai un frate sau o sora…dar toate la timpul lor…asa cum a fost cu ea, asa va fi si la al doilea, daca va fi sa fie!

  6. 10

    alina said,

    si-am uitat sa spun – eu am avut de invins alte frici, de natura medicala, ca sa dau curs acelor doua sanse.
    plus ca nici una din ele 3 nu bifeaza asa la cuantificatori de cumintenie ori perfectiune, cum spui tu de Cati a ta. 🙂 still worth it. :))

    • 11

      oanamada said,

      Frici de natura medicala am si eu o gramada…am Rh negativ, din cauza medicilor nu am fost imunizata dupa nastere, etc, etc. Cat despre „modelele” tale de cumintenie care folosesc paturile suprapuse pe post de trambulina….hehehe…ai inima tare doamna, ce sa zic! Sunt convinsa insa ca merita din plin pentru ca sunt frumoase si destepte!

  7. 12

    ayandari said,

    superb scris, chiar m-am emotionat, sa va traiasca si sa va bucurati mereu de ea ! Lui Dumnezeu cred ca trebuie sa -i multumim zilnic doar pentru un singur mare motiv: ca ai nostri copii se culca si se trezesc sanatosi, restul…parca nici nu mai conteaza, atunci cand ai un copil perfect normal si sanatos.
    Poza de la mare cu acel costumas de baie e dementiala :-), iar ca bebe a ta pustoaica a fost de milioane.
    cat despre bebe 2…eu imi doresc din suflet dar ma tem tare din cauza sistemului si a perioadei nefaste prin care trecem.Macar lui ayan sa-i pot oferi totul si mai vedem in viitor.

    • 13

      oanamada said,

      Mare dreptate ai..
      Costumasul l-a primit de la prietena mea Mada imediat ce am nascut-o. L-a purtat atunci (era cam mare, dar pentru poza a mers!:D) si l-a purtat cu mare succes in vara asta!

  8. 14

    salmi said,

    Oana, ai o frumusete de fata. Dar asta o stii si tu ;). Stiu cum e cand ai un copil si ti-e frica sa il faci pe al doilea. Eu nu am gandit atat de analitic ca si tine, dar in mare fricile erau aceleasi…numai ca nu le-am sintetizat. Am stat 7 ani cu frica asta…apoi s-a stins. Cand am vazut ca nu era intemeiata…caci si daca perfomantele nu s-au repetat atat de timpuriu ca la primul copil, am inteles ca nu asta conteaza cel mai mult in viata. Si ca dragostea nu se imparte, se dubleaza. Si ca cel mic in familie aduce un plus. De zambete, chiote, rasete, bucurii. sigur ca adaugi la astea si griji si nervi si stres, dar trec, le uiti, copiii cresc si tu te trezesti ca ai mai vrea copii, ca e atat de bine cu ei…

    te pup, e o decizie pe care singuri o veti lua. Eu am vrut doar sa iti impartasesc din ale mele ganduri…

    • 15

      oanamada said,

      In mod cert vom lua o decizie la un moment dat…nu ne-am pus inca problema fiind departe de casa. Probabil dupa ce ne vom intoarce acasa vom lua o decizie in acest sens. Multumesc Miha pentru laude.

  9. 18

    DanaE said,

    Ai un copil SUPERB, asa cum, de altfel, stii si tu foarte bine.
    Dar, crede-ma, merita DIN PLIN sa ai si al doilea copil chiar daca nu-i va semana 100% Catincai. Cu siguranta va fi tot un copil deosebit. Acum ai si mai multa experienta si, crede-ma, al doilea copil „se creste” mult mai usor.
    Hai, curaj!

    • 19

      oanamada said,

      Hehe Dana….tu stii cel mai bine cu frunzele tale nu-i asa?!. Multumim pentru laude, ti le intorc cu mare drag pentru fetele tale dulci.

  10. 20

    frunzalaura said,

    Mi-a placut la nebunie poza cu costumul de baie. Eu sunt impotriva dezbracatului bebelusilor la pielea goala indiferent ca e piscina, mare sau ce-o mai fi, iar fata ta arata superb in acel costumas. Din pacate la noi n-am vazut asa ceva 😦 Esti o fericita cu fata ta 🙂 Eu o iubesc pe a mea ca pe ochii din cap dar cand se trezeste noaptea de 2 ori pt lapte imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Are 1 an si nu vrea sa renunte la cele trei biberoane cu lapte (la culcare, in toiul noptii si dimineata) si am incercat toate metodele posibile si imposibile si n-a functionat nimic…

    • 21

      oanamada said,

      Laura, sa-ti traiasca fetita …Te cred ca este stresant cu biberoanele nocturne…eu una nu stiu ce sfat ti-as putea da ca eu n-am avut astfel de probleme decat primele cateva luni…sunt sigura insa ca, la un moment dat le va scoate singura. Poate o masa mai consistenta seara? (usoara insa, dar care sa-i tina de foame!). Pana pe la 1 an si 3 luni (cand a inceput sa vomite de la ele- habar n-am din ce motiv!) Catinca manca pe la ora 8.30, seara de seara, cereale Humana cu fructe, iar la culcare un biberon cu lapte.Despre costum…ce sa zic, ea l-a primit de la prietena mea cea mai buna, dar in vara asta am vazut ceva similar la Mothercare. Nici eu nu aprob nuditatea la copii, nu genul acela de nuditate ostentativa. La ce ma refer? In primul an cand am dus-o pe Cati la mare (avea vreo 11 luni!) nu am putut s-o tin cu pampers pe ea…pentru ca se irita ingrozitor de la nisipul care ii intra in pampers….asa ca am tinut-o fara. Anul asta insa, la piscina (ca la mare nu am ajuns!), nu am considerat deloc necesar s-o tin fara slipul de la costumul de baie….ca nu avea ce s-o mai irite. In plus eram la inceput cu operatiunea „nu facem pipi pe noi” si existenta chiloteilor era magica….cerea din 10 in 10 minute! 😀


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: