Despre kilograme in plus si sarcina!

Cand am ramas gravida cea mai mare frica a mea era sa nu ma fac „cat casa”! De ce ti-e frica nu scapi! 😀

Desi auzisem toate povestile posibile, ba ca-ti revii la greutatea normala in 9 luni, ba ca nu-ti mai revii la greutatea normala si ca ramai deformata toata viata, ba ca ti se lasa sanii, ba ca te ingrasi „ca porcul” pentru ca mananci ca porcul, ba ca pierzi putin din kilograme la nastere…etc…m-am vazut in final pusa in fata faptului implinit si mi-am zis ca asta este, fie ce-o fi, copilul sa fie sanatos ca dupa aceea vad eu ce si cum fac! Nu m-am privat de nimic, dar nici n-am mancat „ca porcul”. N-am avut pofte, dar, da, daca ma apucam sa mananc ciocolata, mancam una intreaga…noroc ca nu am mancat prea des. La inceputul sarcinii nu am fost frustrata decat de gandul ca „abia ce ajunsesem si eu sa arat aproape cum vroiam’ si ca urma sa ma ingras vazand cu ochii. Pe masura ce inaintam in sarcina descopeream incet, incet ca mi se micsoreaza „universul meu vestimentar” si chestia asta ma frustra rau de tot. Cand am ajuns sa am ditamai burtoiul si sa ma doara spatele si picioarele…zau daca-mi pasa in ce ma imbrac…comod sa fie!

In tot acest timp, tati a fost mincinosul perfect…la fel si rudele si prietenii mei care imi tot spuneau ca arat bine, ca nu m-am ingrasat asa rau, ca din spate nu se vede ca sunt gravida (asta mi-au spus-o pana prin luna a 7-a dupa care nu am mai auzit acest lucru de la nimeni!). Cantarul insa nu m-a mintit…daca pana in luna a 6 kilogramele nu dadusera buzna in viata mea, de prin luna a 7 a inceput sa-mi fie frica sa ma mai sui pe el. Tati continua sa-mi zica incurajator ca nu sunt mare cat o balena….desi eu ma simteam deja un casalot. Catinca a fost mare, greuta la nastere, iar eu am avut doua caldari de lichid acumulat in organism. Primul meu soc a fost la 15-20 de minute dupa nastere cand stateam si-mi priveam picioarele care devenisera brusc foarte subtirele pentru ca nu mai erau umflate (asa mi se parea mie ca erau, subtirele). Acum, cand ma uit la pozele mele de cand eram gravida si imediat dupa nastere…ma sperii, Doamne, am fost cat muntele Everest :D!

Am pornit sarcina de la 54 de kilograme si am luat 25 de kile…mancand atent, fara sa exagerez, dar si fara sa ma privez. Am luat mult…si totul in ultimele luni de sarcina. La nastere am scapat de vreo 10 kilograme, in primele 3 luni de viata ale Catincai de vreo alte 3 si pe urma….PAUZA! Nu dadeam un gram jos. Sa slabesc nu a fost primul meu gand dupa ce am nascut… dar de cantarit ma tot cantaream pentru ca priveam cu jind dulapul plin cu haine la care nu aveam acces. Ma enervam mai ales cand aveam eu chef sa port un anumit lucru (de exemplu blugi!) si nu incapeam exact in blugii aia de care aveam eu chef!

De altfel asta a fost si una din strategiile mele mentale de a ma lupta sa revin la greutatea mea: nu mi-am cumparat decat cateva haine, strict necesare, pe perioada cat am fost „cat muntele”…am umblat mai mult in pantaloni de trening si in cateva rochite elastice pe care acum nu prea mai pot sa le port ca s-au intins cam mult :D. In felul asta mi-am zis ca obsesia mea pentru toale va fi un motiv suficient de bun sa ma lupt sa slabesc ….ca sa pot incapea din nou in ele.

Catinca mi-a captat toata energia si atentia…asa ca o buna bucata de vreme..ideea ca sunt grasa a trecut pe locul 2, 3,4…absolut nimeni din anturajul meu, nici macar cei foarte apropiati, nu m-a presat, nu mi-a zis ca ar fi momentul sa slabesc, sa fac ceva…si bine au facut! M-ar fi frustrat ingrozitor! Eu sunt oricum genul de om care si-a dorit toata viata sa fie slab si nu va ajunge niciodata sa arate slab cum vrea el pentru ca asa este structura mea (si daca am 50 de kilograme arat slaba moarta la fata, dar in rest nu!). Asa ca ai mei stiau foarte clar ca, la un moment dat, voi face ceva in acest sens.

Momentul a venit de la sine, nu dupa 9 luni cum se zice ci dupa un an cand lumea a inceput sa-mi spuna ca am slabit. Nu am facut nimic special…doar alergam toata ziua (si facea mii de genoflexiuni aplecandu-ma dupa Catinca) dupa Catinca care incepuse sa mearga binosor. De „alergat ” alergasem si pana atunci, dar impingand la carut…lucru care se pare ca nu m-a ajutat decat la recapatarea formei fizice si a tonicitatii muschilor nu si a siluetei. Intr-o zi, n-am sa o uit niciodata, mi-am scos cele 4 perechi de blugi din dulap (fiecare era alta masura!) si am constatat cu stupoare ca incapeam in toate, doar ca la 2 din ele nu puteam sa-mi inchid nasturii si una ma strangea ingrozitor. A fost ca un miracol pentru simplul motiv ca pana atunci nu reusisem sa ii ridic mai sus de coapse….

„DECI SE POATE” mi-am spus si acela a fost punctul de pornire care mi-a readus aminte de faptul ca mie imi plac la nebunie hainele si am multe si vreau si mai multe, cat mai multe! 😀 Acela a fost momentul in care fusta mea etalon de slabire a reaparut in peisaj..momentul in care a inceput sa-mi pese cu adevarat daca mi se vede burta, daca am sunculite, etc.

De ce scriu postarea asta? De ce acum? Pentru ca ieri seara ne-am vazut cu niste cunoscuti (au venit cu treaba aici la Bruxelles)..pe care nu-i vazusem de cand am fost insarcinata si ultima data, la nunta lor, cand fi-mea avea pana intr-un an. Reactia lor a fost ceva de genul „Oauuuuu, mama da’ cat de slaba esti!!!! Ultima data erai dolofana bine!” (va dati seama ce a crescut pipota in mine de mandrie!). Am stat si mi-am amintit cat de slaba ma simteam la nunta lor in comparatie cu putin timp in urma cand fusesem gravida. Azi i-au trimis sotului meu poze de la nunta (iar el mi le-a trimis mie insotite de acest mesaj – „Mama, cat erai!!!!”).

Asta este una din poze. dupa cum veti vedea aceasta rochie a fost „favorita mea”, singura, dupa parerea mea care ma facea sa arat cat de cat decent….si am purtat-o pana la „epuizarea ei fizica”. (Pitica din poza este fi-mea, iar cei doi sunt nasii ei si ai nostri!)

Catinca Maria 3946

Sinceritatea lui de acum (na’, ii convine sa spuna acum!) m-a amuzat, dar m-am socat…eram grasa rau…plina de sunculite …cum Doamne iarta-ma m-am simtit eu slaba la nunta oamenilor alora?

Asa ca m-am gandit sa le spun mamelor in devenire sau celor care sunt deja proaspete mamici…ca se poate, ca toate prostiile alea cu deformatul, cu slabitul in 9 luni …toate sunt mituri…cazuri particulare…si da, se poate daca nu transformi toata viata ta intr-o permanenta obsesie. Azi, am din nou 54 de kilograme. Copilul meu are 2 ani si eu umblu in pantaloni scurti si mulati de stofa (e drept, cu ciorap opac ca celulita e in floare- dar asta nu are legatura cu sarcina!). Incap in hainele mele dragi si nu mai sunt un casalot. As putea spune ca  am muschii mult mai tonici decat inainte de sarcina  pentru ca datorita Catincai am facut mult mai multa miscare- si asta zilnic.  Ma uit cu drag la pozele mele de „femeia munte” pentru ca stiu ca a meritat fiecare kilogram- o am pe Catinca! A meritat si pentru ca cei din jur au stiut cum sa procedeze cu mine, mi-au lasat timp sa-mi revin eu mental si sa decid eu cand si cum si ce…fara sa-mi reproseze, sugereze etc.

Pana la multumirea deplina mai am un pas de facut….in primavara lui 2006 (inainte sa raman gravida) imi cumparasem o rochie  de seara absolut bestiala …marimea 36 ( cred ca este de fapt marimea 38 – ca atat purtam eu la 52 de kilograme). Nu am mai apucat s-o port. E noua, cu eticheta pe ea, si imi face cu ochiul tot timpul. Vreau s-o port! (daca s-ar putea s-o port de Craciun ar fi si mai bine! :D)

Exista poze mult mai concludente, dar din pacate nu le am aici, sunt in Romania…dar merg si astea!

Pe vremea cand EL (adica Ike, catelul meu) era „copilul” meu….acum, multi ani! Azi are o varsta matusalemica, e surd si bolnavior, dar still alive!

IMG_0109

Apogeul siluetei mele… 51 kg in 2005 +10 kg rochia! 😀

419

Gravida in 4 luni sau cam pe acolo….

2058

Burtica ceva mai mare…cu finutul si Mada, prietena mea!

2070

Concert George Michael cu unchiuletu’ si matusica si cineva  care dansa in burtica!

20571

Ne apropiem de 7 luni!

2109

Ultimul eveniment organizat de mine la job, inainte de a intra in prenatal…am trecut de 7 luni de ceva vreme!

2063a

Catgoria „casalot”!

20341

Am nascut de 2 ore! August 2007!

Catinca Maria 0098

4 zile de la nastere…plecam de la spital unde a avut mami treaba!

Catinca Maria 0214

Catinca face o luna!

IMG_1528

IMG_1698

La 2 luni si jumatate…botezul!

181

Catinca la 3 luni si putin

Catinca Maria 0867

La 5 luni de la nastere!

Catinca Maria 1792

Catinca Maria 2271

Martie 2008

Catinca Maria 3488

Vara lui 2008..Catinca se apropie de 1 an…eu de incep sa scad sub 60 kg!

IMG_1994

Catinca Maria 4301

IMG_2461

Catinca face un an!

DSC00152

Intre 1 an si 2…ai Catincai. IMG_3138

IMG_4386

P1040403

In iulie anul acesta!

Imagine056

Acum!

IMG_5815

IMG_5875

IMG_5936

Anunțuri

16 răspunsuri so far »

  1. 1

    alina said,

    Oana, tu ai fost si ramai o fata frumoasa. Si SLABA!!! Arati acum exact cum mi te amintesc eu din facultate!! 🙂
    Parerea mea personala este ca nu ai fost niciodata grasa (m-am uitat la toate pozele, ok?). Sunculitele alea au si ele un rost, cat alaptezi, cat n-ai nopti intregi de somn, organismul face niste rezerve, altfel ne-am topi pe picioare, noi mamele.
    Stiu cum e cu hainele, si pe mine ma frustreaza treaba asta (ca am haine, unele nou-noute, vorba ta, cu eticheta pe ele, de 50-55 kg, iar eu sunt la 60+). Dar STIU ca nu sunt grasa. Obezitatea incepe la alte cifre, acolo si nesanatosul. Deocamdata nu-mi fac nici o grija.
    Si sa stii ca si organismul meu a functionat cam la fel – cu singura exceptie ca eu am pus mult doar la prima sarcina, doar ca, nedand jos tot inainte de urmatoarele, practic greutatea finala a fost aceeasi de fiecare data (72 kg).

    Te pup!!

    • 2

      oanamada said,

      Alina te pup si multumesc mult pentru cuvintele tale frumoase. Poza in care sunt cu Ike, catelul meu este, cred ca de prin anul 2 de facultate..ca parca atunci se purtau papucii aia oribili ascutiti la modul turcesc! :D. Cu sunculite am ramas…mai am cateva colacele la nivelul stomacului, dar „lucram la ele”. 😀 Imi prinde bine la moral sa-mi spui ca in facultate eram slaba….eu ma simteam grasa…bine…acum ce sa zic aveam si tare multe slabaturi in an: Ana Maria, Dana, Otilia…etc. Si tu erai slaba!!!! La noi nu se vede cand suntem slabe si pentru ca nu suntem extrem de inalte. Cum spuneam…kilogramele noastre merita pentru ca nu le-am facut din motive de „mancat ca porcul” ci pentru copii….si la tine a meritat din plin pentru ca ai trei minuni frumoase foc si oricum „esti frumoasa ca o inghetata!” 😀
      Te pup
      PS: Daca ti-o mai amintesti pe Otilia…m-am intalnit cu ea intamplator si are un baietel…era la fel de uscata cand avea fi-su 5 luni cum era si in facultate! 😀

      • 3

        alina said,

        Pai pe Otilia nici ca mi-o pot inchipui altfel decat slaba!! 🙂 🙂
        Stiu ca si eu eram slaba (moarta, as zice acum!). Mi-aduc aminte ca si eu nu ma vedeam slaba, tot imi gaseam prea multe kg … 🙂 🙂 Acuma sa fiu sincera n-as vrea sa ma mai intorc la perioada 44 kile … :).

  2. 4

    adra_bell said,

    Si eu tot 25 de kile am luat, am pornit de de la 59 am ajuns la 84 acum am 62. Eu am luat mult in primele 6 luni de sarcina, am citit o explicatie care spunea ca la femeila slabe organismul se pune pe facut rezerve la modul serios. Asa o fi fost, nu mancam foarte mult, nu mancam dulciuri si totusi ma ingrasam.
    Am inceput sa slabesc cand avea Eva vreo 10 luni, fara sa tin regim.

    • 5

      oanamada said,

      Adra…eu cred ca si chestia asta cu luatul in greutate intr-o anumita perioada a sarcinii depinde de fiecare in parte. Prietena mea este insarcinata cu gemeni….a luat ceva in greutate, nu extrem de mult, dar de la 6 luni incoace nu s-a prea miscat liniuta la cantar. Acum intra in 37 de saptamani si va naste luni (nu mai poate merge mai departe de atat cu sarcina!) si bebeii au luat binisor in greutate tinand cont si de faptul ca sunt gemeni (din ce am citit eu gemenii se nasc oricum mai slabuti!) – unul are aproape 2,700 si celalalt 2,400. Este clar ca au avut de unde sa se „hraneasca” . Pragul de 60 de kilograme mie una mi s-a parut cel mai greu de trecut….adica parca nu vroia deloc organismul sa scada sub greutatea asta …si nu numai acum dupa sarcina…si inainte cand incercam sa slabesc.

  3. 6

    Dana Ene said,

    Sunt de acord cu Alina. Mi se pare ca ai fost frumoasa pe tot parcursul.
    Nu cred ca vreuna dintre mamicil, care la randul lor au trecut prin sarcina si perioada de dupa, ar putea sa ne contrazica.
    Acum arati bestial!

  4. 8

    D@n!el@ said,

    ha ha ha. pai sa-ti spun o povestioara, despre cum am plecat la drum cu 58 (eu avand 1 72 cm )si am facut cezariana cu 2 saptamani inainte de termenul final , avand spre 87 kg…? partea misto e ca pana prin luna a 7-a nici nu s-a vazut ca am luat in greutate. iar in ultima luna (decembrie a fost la mine) credeam ca o sa mi se rupa genunchii dc le mai cer sa ridice hardughia de deasupra lor :). am fost fericita cand dr mi-a dat ok-ul de internare, pt un singur motiv: ma gandeam ca dc mai stau 2 saptamani, mai iau vre-o 5 kg ca popa ! :))) „noroc” cu complicatiile datorate anesteziei, care m-au tinut in spital 1 saptamana, m-am facut sa dorm in fund 1 luna si sa slabesc 17 kg in acest interval. cu restul…am un 58-59 kg acum…dar inca mai lupt cu ele 🙂 .bravo tie pt silueta, normal. dar stiu ca e nashpa la modelul nostru ca slabim ff rau la fatza. : ( deh…nu poti sa le ai pe toate…

    • 9

      oanamada said,

      Danutza…daca are importanta cum arati in ochii privitorului….dupa mine tu ar cam trebui sa ramai la greutatea asta. Mie mi se pare ca esti slaba frate! Esti si inalta si kilogramele alea pe care le scrii tu acolo nu se vad. Asta primavara ma uitam cu jind la tine ca purtai deja blugi care veneau misto pe fundul tau…si eu inca nu incapeam in aia pe care-i vroiam eu! Nu am stiu de complicatiile de la anestezie…va trebui sa-mi povestesti pe larg cand ne vedem!
      Pup

      • 10

        D@n!el@ said,

        asadar te uiti la fundul meu…rushine!!!! :))))))
        mie-mi place cum aratai si mai plinuta un pic. mi se pare ca te prindea tare bine la fata.

  5. 11

    adelamaria said,

    Mai, ce sa zic? Bravo tie, jos palaria! M-am uitat la poze, nu mi-ai parut grasa, am vazut o silueta de femeie care abia nascuse…Doar cine nu stie ce inseamna asta poate sa afirme altceva!
    Eu am plecat de la 49 kg in sarcina (la 1.63 m) si din pacate inca am 58, desi fata face doi ani (avem copii de varste apropiate, apropo!)…Incerc mereu, dar nu reusesc sa fiu consecventa. Oboseala e inca prea mare, inca nu dorm noptile, inca nu-mi regasesc ritmul propriu…Nu ca ar fi o scuza, da’ ma cunosc si stiu cum functionez la stres…Recunosc ca sunt demoralizata si ca nu ma plac asa, dar altceva decat sa incerc in continuare sa revin la forma initiala, nu stiu ce as putea face.

    • 12

      oanamada said,

      Adela sa-ti traiasca fetita. Cum o cheama?
      Multumesc pentru laude. Eu 49 kg cred ca am avut copil fiind…adult in niciun caz! 😀 Nu ai de ce sa te simti demoralizata….dupa ani si ani de incercari de toate tipurile (sport, gimnastica aerobica, jogging pana imi pica limba, patinaj, dans la greu, regimuri +bolile mele de stomac care ma „slabesc” unul 2 kg …) am ajuns la concluzia ca singura metoda eficienta de slabire este sa nu creezi o obsesie din chestia asta si sa iti ajuti coprul sa slebeasca in „ritmul lui”. Pupici

  6. 13

    Olivia said,

    Casalot mort de foame, poate..

  7. 15

    georgiana-musso said,

    auzi oana,esti senzatie in poza picior peste picior si cu catinca in brate,cea la o luna…mie imi plac femeile voluptoase,cu carne pe ele …da na,strugurii sunt acri:))

  8. 16

    salmi said,

    Si eu sunt de acord cu Alina! 😉
    Eu am luat 25 de kg cu Diana si le-am dat jos intr-un an…am putut sa imbrac hainele dinainte de a ramane insarcinata dar nu pe toate. Eu eram genul ingust in solduri si sarcina m-a latit. Multe din haine care ini erau fixe pe fund nu m-au mai incaput…
    Cu Silvia am luat cam 18, pornind de la aceleasi kg ca de la Diana, 45-48 kg. Dar le-am dar jos mult mai greu…si nu pe toate nici pana acum. Nu am tinut cura ever, ma simt bine acum la 58 de kg desi sunculitele se vad, colaceii la fel. Dar era si varsta, desigur…nu e tot atata sa ai 25 sau 33 de ani…parerea mea.

    Oricum, eu zic ca arati teribil! Mai bine decat in facultate pentru ca sarcina ti-a maturizat corpul si esti mai…femeie. 😉


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: