„Flacaul” 2009 si peripetiile zilei de azi!

decembrie 22, 2009 · Înregistrat sub Diverse din capul si din mintea mea! · Tagged impodobirea bradului, peripetii, raiffeisen

Cum spuneam ieri, am amanat impodobirea bradului. Unul din motive, pentru mine cel mai hotarator (v-am mai zis ca am si eu „piticii”  mei!) a fost acela ca aveam o problema …beteala alba. Nu aveam eu programul si asa destul de incarcat si de bulibasit (atat de incarcat incat nu am ajuns la mama de vreo 2 zile!)…dar daca mi-a casunat sa fac bradul alb-rosu…pai asa trebuia sa fie! Asa ca azi iata ce am facut: 

Am fost la posta sa iau cadoul de la Mosul Blogosferic. De acolo am plecat catre Mosilor.

 Mi-am petrecut o ora intr-un centru de printare, copiere etc (nu pot spune mai mult ca stric surpriza – ma citesc si „beneficiarii” acestei surprize) de pe Mosilor, unde am ajuns cu greu intr-o alta ora de mers la pas cu masina (alta paranteza….Doamne ce-mi lipseste traficul din Belgia!). Ajunsa acolo….suprize, surprize…nema locuri de parcare, doar munti de nameti ….am dat ture pana cand am gasit pe o straduta un loc unde efectiv mi-am infipt masina…spunandu-mi ca este suficient de aglomerata strada ca sa rog pe cineva sa ma impinga daca nu mai pot iesi.

Mi-am terminat treaba acolo si cand sa platesc…surpriza…card refuzat, fonduri insuficiente…noroc ca aveam si bani suficienti in portofel. Era a doua plata refuzata in ultima vreme, in conditiile in care eu am un overdraft mare despre care STIAM sigur ca exista acolo si nu am umblat la el. Spumegand, m-am suit in masina (care a iesit din prima din nameti!) cu intentia sa ma opresc la celebra banca a lui peste prajit, Raiffeisen (al carei client sunt de peste 7 ani) de pe Mosilor, dar teapa: 0 locuri de parcare. Am luat-o din nou prin traficul infernal pana la Doamna Ghica la o alta filiala unde iar mi-am infipt masina intr-un namete. Am intrat in banca si in afara de zambete fals- amabile am primit si urmatoarea replica: „overdraftul” vi s-a suspendat automat din calculator pentru ca nu aveti viramente lunare care sa depaseasca 30% din overdraft. Am incercat sa le explic ca exista viramente lunare, de la sotul meu si amarata de alocatie a Catincai…care, adunate, depasesc 30%, asa cum, normal exista si plati facute cu acest card….inutil. Dupa vreo 10 minute de parlamentari mi-am dat seama ca este inutil. Mi s-a recomandat sa iau legatura telefonic „cu cei abilitati” (care mama naibii or fi aia!), dar ca nu se va rezolva teoretic nimic pana nu am viramente. AM VIRAMENTE! De 7 ani incoace tot am! „NU, nu mai iau legatura cu nimeni…imi bag picioarele in banca lor de doi bani si ma duc la alta banca! ” . Intrebarea pe care am pus-o de o mie de ori si la care nu am primit absolut niciun raspuns este: DE CE O BANCA ISI PERMITE SA INCHIDA UN OVERDRAFT FARA ANUNT PREALABIL, IN SCRIS SAU TELEFONIC, DE CE FACE ASTA ATATA VREME CAT AM FOST INTOTDEAUNA UN BUN PLATNIC SI EXTREM DE RAR AM  FOLOSIT OVERDRAFTUL?”

Am plecat, m-am oprit la prima casa de schimb…vanand in continuare un loc de parcare si, intr-un final, am luat-o catre Cora Pantelimon. Se facuse deja ora 15…

Am ajuns la Cora intr-o ora cu tot felul de isterici in jurul meu care imi taiau fata si nu semnalizau, cu un camion care pur si simplu s-a lipit de mine scrijelindu-mi oglinda retovizoare din stanga pe toata lungimea lui impresionanta….o alta paranteza…istericilor astora le-as lua cheile de la masina si i-as pune sa mearga pe jos, la -10 grade ….cel putin o zi din viata lor…poate asa s-ar mai calma! Stiu, ma repet, dar pe bune daca asta nu este lucrul care imi lipseste cel mai tare din Belgia….traficul!

Am ajuns acasa la 17…dupa ce mi-am luat, aproape din zbor, mult ravnita beteala alba (ciufulita, anemica cum o fi, dar ESTE!) si alte cateva nimicuri+ un DVD cu Hello Kitty care s-a dovedit a fi o teapa majora (doua episoade de 7 minute fiecare si vreo 10 minute de reclama la plastilina!).

Am intrat pe usa si m-am linistit brusc….o mutrita proaspat trezita din somn…vroia sa pape. I-a trecut insa cheful de papa cand a vazut cadoul de la Mos pe care a insistat sa-l desfacem repede-repede. ….

Spre seara a inceput magia….bradutul nostru, „flacaul” 2009…a fost pus pe pozitii, cu greu, de catre tati si nenea Gelu (taticul prietenei  Cristinica!). Mare, dolofan si greu tare…”flacaul” ne facea cu ochiul…Cati tropaia in jurul lui, mai scormonea in pungile cu globuri, mai tragea de beteala…

„Mami…podobim bradutul? Al nostru e mai frumos decat ala din parc” ( a se citi bradul din parcul de la Facultatea de Constructii pe care l-a vazut luminat si impodobit cand am trecut cu masina…)

Si ne-am apucat…mai mult mami decat Cati…nesperat, Cati a ales sa-mi dea globuri la mana pentru ca „ea nu stie sa le puna”….pana cand a uitat ca „nu stie sa le puna” si a inceput sa le infiga cu mult avant si maiestrie pe crengi…aliniate ca niste sodatei (uitat-va la baza bradului…alea sunt puse de ea!). A pus cu tati steaua din varf si mi-a dat o multime de indicatii pretioase. Catinca are doua globuri anume pe care i le-am luat la primul ei Craciun…si a fost foarte mandra sa le puna ea si sa le aleaga locul…(unul e cu galben…iese in evidenta!)

Am ajuns la luminite …am pus luminile rosii si le-am aprins ca sa vad unde le pun pe cele albe…ca sa fie cat mai luminat. In spatele meu s-a auzit: „Oaaaaa…luminite, face luminite, bradutul face luminite!” Le-am pus si pe cele albe si desi nu a topait in jurul bradului asa cum ma asteptam….Catinca a fost multumita.

Statea in fata lui si mai aranja cate un glob…tacuta si concentrata…la final a spus:

„Mami o sa-i placa lui Mosu’ bradutul nostru! E cel mai frumos bradut!”

Asta era tot ce asteptam…ea nu este extrem de exuberanta de felul ei…dar cand spune, pai stiu clar ca spune ce gandeste…!

I-am pus si pe renii cantatori sub brad, dar locul ales de mine nu a fost cel mai bun…Catinca- Barbie i-a mutat! La final,  s-a dus si a luat-o pe Hello Kitty, primita de la Mosul Blogosferic, a pupat-o si a pus-o pe o creanga langa globul cu Minnie (unul din cele doua despre care va spuneam ca sunt speciale!). „Tu stai aici!”

Am avut o zi grea, enervanta si cu peripetii….dar am sters totul cu buretele pentru ca am avut o seara absolut minunata in care am vazut doi ochi sclipind…ochii printesei mele!