Archive for decembrie, 2009

„Flacaul” 2009 si peripetiile zilei de azi!

Cum spuneam ieri, am amanat impodobirea bradului. Unul din motive, pentru mine cel mai hotarator (v-am mai zis ca am si eu „piticii”  mei!) a fost acela ca aveam o problema …beteala alba. Nu aveam eu programul si asa destul de incarcat si de bulibasit (atat de incarcat incat nu am ajuns la mama de vreo 2 zile!)…dar daca mi-a casunat sa fac bradul alb-rosu…pai asa trebuia sa fie! Asa ca azi iata ce am facut: 

Am fost la posta sa iau cadoul de la Mosul Blogosferic. De acolo am plecat catre Mosilor.

 Mi-am petrecut o ora intr-un centru de printare, copiere etc (nu pot spune mai mult ca stric surpriza – ma citesc si „beneficiarii” acestei surprize) de pe Mosilor, unde am ajuns cu greu intr-o alta ora de mers la pas cu masina (alta paranteza….Doamne ce-mi lipseste traficul din Belgia!). Ajunsa acolo….suprize, surprize…nema locuri de parcare, doar munti de nameti ….am dat ture pana cand am gasit pe o straduta un loc unde efectiv mi-am infipt masina…spunandu-mi ca este suficient de aglomerata strada ca sa rog pe cineva sa ma impinga daca nu mai pot iesi.

Mi-am terminat treaba acolo si cand sa platesc…surpriza…card refuzat, fonduri insuficiente…noroc ca aveam si bani suficienti in portofel. Era a doua plata refuzata in ultima vreme, in conditiile in care eu am un overdraft mare despre care STIAM sigur ca exista acolo si nu am umblat la el. Spumegand, m-am suit in masina (care a iesit din prima din nameti!) cu intentia sa ma opresc la celebra banca a lui peste prajit, Raiffeisen (al carei client sunt de peste 7 ani) de pe Mosilor, dar teapa: 0 locuri de parcare. Am luat-o din nou prin traficul infernal pana la Doamna Ghica la o alta filiala unde iar mi-am infipt masina intr-un namete. Am intrat in banca si in afara de zambete fals- amabile am primit si urmatoarea replica: „overdraftul” vi s-a suspendat automat din calculator pentru ca nu aveti viramente lunare care sa depaseasca 30% din overdraft. Am incercat sa le explic ca exista viramente lunare, de la sotul meu si amarata de alocatie a Catincai…care, adunate, depasesc 30%, asa cum, normal exista si plati facute cu acest card….inutil. Dupa vreo 10 minute de parlamentari mi-am dat seama ca este inutil. Mi s-a recomandat sa iau legatura telefonic „cu cei abilitati” (care mama naibii or fi aia!), dar ca nu se va rezolva teoretic nimic pana nu am viramente. AM VIRAMENTE! De 7 ani incoace tot am! „NU, nu mai iau legatura cu nimeni…imi bag picioarele in banca lor de doi bani si ma duc la alta banca! ” . Intrebarea pe care am pus-o de o mie de ori si la care nu am primit absolut niciun raspuns este: DE CE O BANCA ISI PERMITE SA INCHIDA UN OVERDRAFT FARA ANUNT PREALABIL, IN SCRIS SAU TELEFONIC, DE CE FACE ASTA ATATA VREME CAT AM FOST INTOTDEAUNA UN BUN PLATNIC SI EXTREM DE RAR AM  FOLOSIT OVERDRAFTUL?”

Am plecat, m-am oprit la prima casa de schimb…vanand in continuare un loc de parcare si, intr-un final, am luat-o catre Cora Pantelimon. Se facuse deja ora 15…

Am ajuns la Cora intr-o ora cu tot felul de isterici in jurul meu care imi taiau fata si nu semnalizau, cu un camion care pur si simplu s-a lipit de mine scrijelindu-mi oglinda retovizoare din stanga pe toata lungimea lui impresionanta….o alta paranteza…istericilor astora le-as lua cheile de la masina si i-as pune sa mearga pe jos, la -10 grade ….cel putin o zi din viata lor…poate asa s-ar mai calma! Stiu, ma repet, dar pe bune daca asta nu este lucrul care imi lipseste cel mai tare din Belgia….traficul!

Am ajuns acasa la 17…dupa ce mi-am luat, aproape din zbor, mult ravnita beteala alba (ciufulita, anemica cum o fi, dar ESTE!) si alte cateva nimicuri+ un DVD cu Hello Kitty care s-a dovedit a fi o teapa majora (doua episoade de 7 minute fiecare si vreo 10 minute de reclama la plastilina!).

Am intrat pe usa si m-am linistit brusc….o mutrita proaspat trezita din somn…vroia sa pape. I-a trecut insa cheful de papa cand a vazut cadoul de la Mos pe care a insistat sa-l desfacem repede-repede. ….

Spre seara a inceput magia….bradutul nostru, „flacaul” 2009…a fost pus pe pozitii, cu greu, de catre tati si nenea Gelu (taticul prietenei  Cristinica!). Mare, dolofan si greu tare…”flacaul” ne facea cu ochiul…Cati tropaia in jurul lui, mai scormonea in pungile cu globuri, mai tragea de beteala…

„Mami…podobim bradutul? Al nostru e mai frumos decat ala din parc” ( a se citi bradul din parcul de la Facultatea de Constructii pe care l-a vazut luminat si impodobit cand am trecut cu masina…)

Si ne-am apucat…mai mult mami decat Cati…nesperat, Cati a ales sa-mi dea globuri la mana pentru ca „ea nu stie sa le puna”….pana cand a uitat ca „nu stie sa le puna” si a inceput sa le infiga cu mult avant si maiestrie pe crengi…aliniate ca niste sodatei (uitat-va la baza bradului…alea sunt puse de ea!). A pus cu tati steaua din varf si mi-a dat o multime de indicatii pretioase. Catinca are doua globuri anume pe care i le-am luat la primul ei Craciun…si a fost foarte mandra sa le puna ea si sa le aleaga locul…(unul e cu galben…iese in evidenta!)

Am ajuns la luminite …am pus luminile rosii si le-am aprins ca sa vad unde le pun pe cele albe…ca sa fie cat mai luminat. In spatele meu s-a auzit: „Oaaaaa…luminite, face luminite, bradutul face luminite!” Le-am pus si pe cele albe si desi nu a topait in jurul bradului asa cum ma asteptam….Catinca a fost multumita.

Statea in fata lui si mai aranja cate un glob…tacuta si concentrata…la final a spus:

„Mami o sa-i placa lui Mosu’ bradutul nostru! E cel mai frumos bradut!”

Asta era tot ce asteptam…ea nu este extrem de exuberanta de felul ei…dar cand spune, pai stiu clar ca spune ce gandeste…!

I-am pus si pe renii cantatori sub brad, dar locul ales de mine nu a fost cel mai bun…Catinca- Barbie i-a mutat! La final,  s-a dus si a luat-o pe Hello Kitty, primita de la Mosul Blogosferic, a pupat-o si a pus-o pe o creanga langa globul cu Minnie (unul din cele doua despre care va spuneam ca sunt speciale!). „Tu stai aici!”

Am avut o zi grea, enervanta si cu peripetii….dar am sters totul cu buretele pentru ca am avut o seara absolut minunata in care am vazut doi ochi sclipind…ochii printesei mele!

Reclame

Comments (12) »

„Colonelul” si Hello Kitty – Mos Craciun Blogosferic stieeee!

Daaa….a ajuns si la noi!!! Azi am ridicat de la posta cadoul nostru de la un Mos mic si dragut  si de la mamica lui super talentata si originala!

Incep  prin a spune ca pe Paula si Roxana nu le-am cunoscut virtual pana de curand, de foarte curand! Drumurile nostre blogosferice nu s-au intersectat pana acum si trebuie sa recunosc ca m-au impresionat foarte, foarte tare cadourile lor. De ce? Pentru ca dragii mei…la cadourile astea chiar s-a muncit, chiar s-a pus suflet! Imi si inchipui manutele mici ale Roxanei migalind la „globuletele” facute din nuci impachetate frumos si legate cu sforicica…ca sa nu mai vorbim de maiinile dibace ale mamicii ei care, pentru un copilas total necunoscut s-a chinuit si a reusit sa faca o Hello Kitty absolut perfecta…sau cum a zis Catinca…”e la fel ca asta din desene mami!”

Despre elefant nu mai vorbesc…”colonelul” a fost la mare inaltime…ba chiar i s-a facut onoarea sa asiste la pranzul Catincai. Baloanele sunt deja umflate pentru ca tati a fost „somat” imediat ce am deschis cutia, iar Hello Kitty este singura exceptie a bradului nostru  (facut exclusiv in alb-rosu!)…sta asezata, la loc de cinste, dupa ce a fost pupata. Felicitarea de la Roxana a fost si ea foarte apreciata, iar Catinca mi-a zis ca acei copilasi ii canta Mosului cantecelul pe care o sa i-l cante si ea!

Roxana, Paula, va multumim din suflet si va pupam…mai ales eu pentru ca mi-ati facut fetita sa zambeasca si sa se bucure, dar si pentru ca v-ati ocupat cu atata drag de acest cadou.

„Ce este asta mami?”

„Un cadou de la Mos Craciun trimis asa…inainte, prin posta!”

„Ce este aia posta?”

„Uite mami…e colonelul si are zapada in spate!”

„Tatiiiiii….”

„Hello Kitty, e la fel cu aia din desen!”

Globuletele

Colonelul in actiune!

„Uite….fuge Colonelul!”

” Colonelul” la masa!

Multumim din suflet Mosule!

Comments (5) »

O brad frumos……!

Bradul de Craciun! Ecologistii imi vor sari in cap (desi am plantant o padure intreaga de copaci…ma rog, nu eu, tati!), dar Craciunul fara brad natural….in viziunea mea, nu are farmec! Nu miroase a cetina, nu are acelasi aspect, nu ma simt la fel. In fiecare an, indiferent cat de scumpi au fost, am facut eforturi si ne-am luat brad. Problema mare este ca la mine nu merge asa…cu orice fel de brad! Am fost crescuta de bunicii mei intr-o casa care avea 4 metri inaltime si in fiecare an al copilariei mele am avut brazi frumosi, inalti si extrem de desi. De la bunicul meu, care nu era un om pretentios, dar avea si el o pasiune…asta cu alesul bradului, am invatat ca bradul nu este brad daca este „chel” cu trei crengi rare si amarate. Asa ca…la mine alesul bradului este o adevarata problema, care, in fiecare an se transforma dupa cateva ore de batut pietele si de negociat intr-un calvar. Bradul trebuie sa fie extrem de des…sa bagi cu greu mana printre crengi, inalt nu-mi pot permite sa-l iau ca stau in apartament (dar mai bine, ca m-ar costa de m-ar usca!) si trebuie sa fie simetric….Destul de multe cerinte si, dupa cum bine stiti cu totii, cand gasesti asa ceva ti se cere si pielea de pe tine. Anul trecut am umblat 3 ore prin Obor si ma pregateam sa renunt pentru ca pe al meu il luasera toti nervii, eu inghetasem bocna, iar aia vroiau toti 2 milioane jumatate pe brazii pe care-i alegeam eu! In final am ajuns in piata la Berceni….si l-am luat de acolo!

Anul asta…pentru ca l-am rugat pe Mosul (de vreo 500 de mii de ori in gand!) alegerea bradului a durat maxim o ora….cred ca am batut toate recordurile avand in vedere ca mie imi ia jumatate de ora sa-l intorc pe toate partile ca sa vad cum e!

„Operatiunea” bradul a inceput la ora 13 cand am dus-o pe Cati la bunici (constienti fiind de antecedentele noastre in cautarea bradului!). Ca niciodata, nu am inceput cautarile din Obor (de unde ne luam de obicei brad!) ci de la Ikea. Bradutul meu ma astepta acolo, cuminte, intr-un colt, chiar in fata la Baneasa Shopping. L-am vazut, l-am placut si l-am lat cu noi acasa.

In acest an, in premiera, am decis sa impodobim bradul mai devreme…de regula il impodobeam pe 23 seara, dar vom face aceasta operatiune azi, ca sa se bucure Catinca mai mult de el! Asa ca ne pregatim sa-i punem „flacaului” hainute frumoase de sarbatoare.

In fiecare an imi impodobesc bradul bicolor….anul acesta va fi rosu cu alb si da, probabil nu-l voi impodobi meticulos ca altadata (pentru ca la mine si impodobitul are etapele lui riguroase!…ce sa-i faci asa sunt eu mai dusa cu capul!) pentru ca, in mod cert….Catinca Barbie (poate nu stiati, dar de cateva zile, copilul meu si-a schimbat singur numele!) isi va baga nasucul…iar eu ma bucur nespus! Acestea fiind spuse…lucrurile stau asa: Catinca este la bunici…tati trage un pui de somn,  iar eu ma duc sa pregatesc si sa sortez globurile. Pe la 19  as vrea sa ne apucam de treaba…desi sunt foarte nefericita ca nu am beteala alba si nici nu am gasit!

Revin cu poze de la impodobire!

Later edit: impodobim bradul maiine…am profitat de lipsa Catincai ca sa impachetez cadourile, pe toate!!!! In plus, poate maiine dau o fuga sa mai caut beteala alba! Asa ca poze maiine!

Comments (4) »

Cadoul lui Mos Craciun sau al lui Mos Nicolae!?

Catinca a fost „cadoul” meu de Mos Nicolae…cam pe atunci se pare ca a fost ea conceputa…si cadoul bunicilor si strabunicilor de Craciun….Acum ceva vreme…cat de repede a trecut timpul….aflasem dupa doua teste de sarcina pozitive ca voi avea un bebe..si am avut ambitia (chinuitoare de altfel!) sa NU spun nimanui pana la Craciun. Nici macar lui tati!  Totul a inceput intr-o dimineata cand, in drum spre birou, in masina, mi-am aprins o tigara si mi-a venit instantaneu sa vomit! Mie????? (fumatoare inraita cu multe „cuie” la activ?). In secunda 2 mi-am spus in gand….”e clar, sunt gravida”! M-am oprit la parter, in Unirea, la farmacie,  mi-am luat un test pe care l-am facut inainte de a ajunge in birou! Pozitiv! Noooo, e gresit! Cateva ore mai tarziu l-am facut pe al doilea…pozitiv! Calcule peste calcule….clar….cam de Mos Nicolae!

Mi-am spus…”ok, atunci sa fie cadou de Craciun pentru toata lumea!” Si rabda, nene, rabda….ma manca limba ingrozitor….imi venea sa strig in gura mare la toata lumea, dar ambitia m-a facut sa tac. Cum nu mi se parea normal sa stie nimeni inaintea lui „tati” a trebuit sa nu spun nimanui…nici prietenei mele, nici colegelor de la birou….ce sa mai vorbim de mama sau bunica…carora imi venea sa le zic de aproximativ 100 de ori pe zi!

Asa ca da….pe 20 decembrie, acum ceva vreme…inca ma mai „perpeleam in suc propriu” cu un cadou micut impachetat si ascuns in sertar…special pentru „tati”, care astepta sa fie pus sub brad: doua teste pozitive si un „cadou” micut si extrem de pretios…in burtica! 

Sunt amintiri unice si irepetabile ….calde, de departe cel mai frumos si cel mai special Craciun din viata mea…

Il vad si acum pe tati deschizand cadoul si privind uimit „chestiile” alea…care intai nu l-au trimis cu gandul la ceea ce erau si cauta politicos in gand o „intrebuintare” pentru ciudateniile pe care i le face cadou nevasta! Ii vad si acum fata…in momentul in care i-am dat un indiciu spunand atat: „doua liniute!” S-a luminat tot, ii sclipeau ochii si pentru cateva momente mi-am dat seama ca, in mod cert, fericirea momentului cand afli ca vei avea un copil, nu poate fi mimata! Si in ziua de azi cred ca atunci cand afli ca vei fi parinte exista un „ceva” din atitudinea ta care nu se compara cu nimic.

Ii vad si acum pe bunici si strabunice si pe unchiuletu’ Nicu….stransi toti, la masa traditionala in familie, ciocnind cate un pahar de vin…si pe mine care stateam ca un arc asteptand momentul oportun „sa plasez vestea”! Cand ciocneau ei mai cu foc….ma trezesc si eu si zic…”pai da, da ciocnim cu bunicii si strabunicile”….evident ca nimeni nu m-a bagat in seama…vorbeau, radeau….acea atmosfera calda de sarbatoare in care toata lumea vorbeste cu toata lumea. Asa ca….am repetat mai tare si mai raspicat…poate, poate!  Primul care „s-a prins” a fost socrul meu si pe urma bunica-mea….sincer, nu-mi amintesc foarte tare figurile lor in acele momente pentru ca eu eram prea ocupata sa ma bucur, in sfarsit, ca am reusit sa scap de tacerea autoimpusa….si sa spunnnnnn, sa spun la toata lumea! Stiu doar ca desi „le-a picat fisa” mai greu….a fost bucurie mare. Trebuie sa fie minunat sa ajungi bunic, dar cred ca este fabulos sa ajungi strabunic….spun asta privind relatia speciala dintre fi-mea si bunica mea care m-a crescut si care, la peste 80 de ani sta si coase la masina geci, haine si asternuturi pentru papusa bebelus a Catincai….cu aceeasi ardoare si acelasi entuziasm cu care o facea pentru mine cand eram mica….dar cu mult mai multi ani care apasa pe umeri si mai ales pe ochi atinsi de cataracta. Eu sunt o norocoasa ca mi-am cunoscut strabunicii (2 strabunice si un strabunic!) si sincer, mi se incalzeste sufletul cand vad ca si Catinca are norocul de a avea doua strabunice + o gramada de bunici care stau si-n cap numai ca sa fie pe plac printesei!

Daca ar veni la mine pestisorul auriu si mi-ar spune ca imi indeplineste 3 dorinte de Craciun…stiti ce i-as cere? Sa ma intorc in timp si sa retraiesc momentul in care i-am spus sotului meu ca vom fi parinti, sa retraiesc acea seara cand le-am spus alor nostri si ….sa fiu o musculita sa-i vad fata sotului meu atunci cand „a facut cunostinta” cu Catinca, la 5 minute dupa nastere!

A trecut vremea si Cati va petrece al 3-lea Craciun impreuna cu noi….eu nici acum nu stiu daca in afara de Dumnezeu trebuie sa-i multumesc pentru acest „cadou” minunat si perfect lui Mos Craciun sau lui Mos Nicolae!

Un lucru stiu insa ….Mos Craciun si Mos Nicolae exista! Trebuie sa stim doar sa-i cautam in sufletul nostru si sa stim sa ne bucuram de darurile lor!

Comments (10) »

Mos Craciun si pozitia de drepti!

De cateva zile ma tot chinui s-o invat pe Catinca (cu vocea mea de magarus in suferinta!) prima strofa dintr-un cantecel cunoscut noua tuturor.

Mos Craciun se incapataneaza sa aiba plete albe si nu dalbe, sa vina prin zapada si nu prin nameti, sa aduca cadouri si nu daruri, pentru copii in general nu pentru fetite si baieti. Daca la inceput a trebuit sa explic fiecare lucru in parte adica dalbe, nameti, daruri…azi, spre disperarea mea am auzit o versiune noua…Mosul vine de prin zavoi (????!!!!) nu de prin nameti! Asta nu este tot! Nu stiu de ce, dar fiica mea frumoasa tine musai sa ia pozitie de drepti cand incepe sa cante aceasta strofa…ca este in pat, pe covor sau oriunde altundeva (bine ca nu-l canta in masina!) ea se ridica tantosa in picioare si incepe sa cante…sa cante este un fel de a spune pentru ca, pana in acest moment, a mostenit totala lipsa de „voce” (ca sa ma exprim elegant!) a parintilor ei care, daca fac imprudenta sa incerce sa cante, se goleste totul in jurul lor pe o raza de cel putin 500m :D.

Sper totusi ca Mosul se va multumi cu o versiune modificata sau daca nu cu Ala bala portocala (spusa impecabil cap-coada!), cu „Cutu-cutu na Grivei” (de asemenea spus impecabil!) sau alte cateva din astea …cel mai probabil insa se va alege cu o versiune completa si nemodificata din „Inger, ingerasul meu!” care, in opinia Catincai, nu trebuie sa lipseasca din viata ei cotidiana…de 3 ori pe zi (dimineata, la pranz si seara!)- cu impreunarea manutelor si statul in genunchi de rigoare. A nu se intelege ca sunt o fire ultra religioasa, dar bunica mea a considerat ca este bine sa stie copilul aceasta rugaciune, iar eu si sotul meu am aprobat-o pe deplin asa ca am incurajat-o sa o invete….a fost cea mai „rapida invatare de poezie” daca o pot numi asa a Catincai…a prins-o imediat si a retinut-o imediat  (mai putin partea cu Sfantului Duh caruia ii spune si acum „spantul dup!”

Asa ca Mosule….pazea ca te asteapta o seara destul de obositoare anul asta!  Daca anul trecut ai scapat „ieftin”…anul asta trebuie sa te echipezi mult mai bine ca sa nu cumva sa te „miroasa” smechera! Stiu ca ne citesti….asa ca nu-ti zic pe nume, da? Inainte, trebuie sa discutam putin pentru ca trebuie sa-ti mai comunic una- alta!

Comments (1) »

Am batut toate recordurile!

Da, asta merita consemnata….azi, pentru prima data de cand am nascut am uitat ca am copil! De ce? Pentru ca m-a trezit telefonul care suna si cand am vazut cat este ceasul am sarit ca fripta si m-am dus sa vad ce este cu fetita mea….era 12.37 …da, nu mint, 12.37!

Noi ne-am culcat la 4 dimineata, sotul a reusit sa ajunga acasa in jur de ora 3 si ceva dimineata…iar acum este la aeroport sa-si recupereze un bagaj pentru ca s-au incurcat niste bagaje!

Da, Catinca a dormit pana la 12.37, culcata fiind la 10.30 (devreme as spune eu, fata de cum se culca de cand am venit acasa si tinand cont ca ea functioneaza inca dupa ora Belgiei, adica o ora in urma Romaniei!)….mama cat a dormit!!!!!!

Nu stiu daca dormea sau am trezit-o eu cand am intrat, ca o vijelie, ingrijoarata in camera ei…dar s-a ridicat in fundulet imediat si mi-a zis…”mami m-am trezit!”.

Am dormit pana la 12,37……oauuuuu…ca in vremurile in care mergeam la petreceri pana dimineata!

Doamne, multumesc, ce copil cuminte mi-ai dat!

PS: Nu cred ca mai am vreo sansa cu somn de dupa-amiaza si oricum cred ca as fi o mama nebuna  sa incerc ceva in acest sens ca doar a dormit copilul!

Comments (4) »

Cand Motanul nu-i acasa….

Pisica danseaza pe la petreceri! Acu’ na, ce era sa fac si eu…firma tatalui meu organiza petrecere de Craciun, era al doilea an in care am fost invitata…un bun prilej sa-mi mai amintesc si eu de vremurile bune cand rupeam „pingelele” dansand…ca la petrecerile astea de la taica-miu de la firma asa se danseaza…ca in vremurile bune. Un alt prilej sa petrec si eu putin timp cu sora mea, pe care si asa o vad rar! Oricum…am constatat cu multa bucurie ca nu am „ruginit” de tot si inca mai pot si mai stiu sa dansez….chiar si house!

Asa ca, pisica…a iesit de dimineata si a „prestat” intens la datul cu lopata in jurul masinii ca sa pot pleca…dar a nins continuu si masina a ajuns in aceeasi stare! Norocul meu a fost ca bunicii (socrii) care au venit sa stea cu fata au propus sa ma duca bunicul la petrecere…asa ca madam, cu rochie noua si papainoage noi (Doamne, ce ma dor picioarele!), derapand precum Bambi pe zapada, si-a pupat copilul din dotare si a plecat! Ce mama denaturataaaa! 😀

In tot acest timp, Motanul saracu’ s-a confruntat cu intarziere de doua ore la avion si a aterizat de abia acum, cand va scriu….iaca, eu am facut-o lata! Am papat, am dansat, am socializat…mi-am mai amintit si eu cum era in vremurile in care mergeai la petreceri. Am fost insa cumintica…m-a adus taticul meu acasa cu masina (ca nu-i frumos sa umbli asa cu straini nu), m-a lasat in fata casei si m-a pazit pana am intrat ca sa fie sigur ca nu „o tai” pe tocurile alea prin zapada, la o alta petrecere! 😀

M-am simtit bine…acum ma simt si mai bine fara tocuri si stiind ca tati a aterizat cu bine…ma cheama patul ceva de speriat, dar mai trag putin de mine pana ajunge el. Bunica doarme pe canapea, iar Catinca sforaie in patul ei de multa vreme!

Cateva poze si am plecat!

Fata numarul 1a, adica moi si tatal!

Fata numarul 1b..adica sora-mea cu fata numarul 1a si cu sotia tatalui meu!

„Danseaza cu mine vals!” „Lasa-ma in pace…un house ceva nu pun astia?” Discutie tata-fiica…pana la urma…am rezolvat eu problema si m-am „sacrificat”- dovada o face prima poza!

Comments (4) »