Archive for ianuarie, 2010

Tarambus, neturi si monstrul de praf!

Noutatile zilei!

1. Tarambus = tamburus…si discutam despre tamburusul de la inchizatoarea gentii de doctor primita de la Mos Nicolae (bunica Ada!)

2. Neturi= sireturi (avem pantofi din aceia de lemn si sireturi…si invatam sa punem sireturile!)

3. Monstrul de praf – unul din desenele educative cu Hello Kitty unde cele doua pisici surori refuza sa faca curat in camera si seara vine Monstrul de praf la ele si le face sa stranute…in aceasta seara am vazut primul impact al acestui desen animat! „Mami am bagat hainutele lui bebe in dulap ca sa nu le vada Monstrul de praf!”

In rest am dat in boala capsunilor…(adica ea, nu eu!), am fost azi la Anvers (doar vreo 2 ore ca era frig rau!)…e un oras dragut..voi povesti mai multe si va voi pune cateva poze.

 Aici ninge de rupe de vreo ora.. asa ca pana maiine vom avea un covor remarcabil de zapada – numai bun pentru un nou om de zapada!

Comments (2) »

Calatorii- Franta prin ochii unui copil, unei adolescente, unui adult!

A fost odata ca niciodata o fetita de 5 ani, un urs numit Tetu (care mai exista si azi, intr-o forma de dezintegrare avansata!) , mamica, taticul si bunicii ei Mia si Nele, doi bunici pe care nu vroia deloc sa-i lase acasa, in Romania. Aceasta fetita a trebuit intr-o zi sa plece in prima ei calatorie, catre o tara numita Franta, un oras numit Paris…un oras despre care toata lumea spunea ca este minunat…dar ea vroia la Mia ei nu in orasul acela cu mami si cu tati. Dar a plecat…pentru cativa ani! Mintea si sufletul ei de copil a „stocat” informatiile si peste ani, fetita si-a amintit, fara sa fie ajutata, urmatoarele:

Parisul este un loc unde ploua tot timpul, unde rareori ajungi sa porti sandale, unde tu, copil „cocolosit” de Romania, privesti cu ochii mari cum ceilalti copii umbla in sosete si sandale pe 18 grade. Parisul este un loc unde exista un muzeu mare, Louvre, pe care ea, fetita de 5 ani l-a vizitat de atat de multe ori incat invatase prezentarile ghizilor pe dinafara. Ce a retinut un copil de 5 ani din celebrul muzeu? Tabloul Giocondei, niste scaune mari (asa pareau!) aurite si un perete care mirose ingrozitor a pipi…lumea vorbea ca era un rege, cam nerusinat – dupa parerea ei de fetita, care nu facea pipi la wc ci pe perete.

Fetita a retinut si o cladire mare, numita George Pompidou…i-au placut mult scarile rulante imbracate in niste tuburi de sticla. De asmenea a retinut un bulevard mare careia mami si tati ii spunea Champs Elysees, cel mai frumos bulevard pe care-l vazuse ea pana atunci, plin de luminite in apropiere de Craciun. Cele mai ‘magice’ amintiri le-a avut legate de Craciun cand a fost la niste magazine mari (imense zicea ea!) care aveau vitrine cu tot felul de animale, din plus, miscatoare…mirosea a castane coapte, amestecate cu mirosul ploii si sus, pe o cladire era o reclama luminoasa frumoasa cu „pisicile aristocrate”…atunci a mancat  mere trase in zahar ars rosu!

Fetita isi mai aminteste curtea mare unde se juca cu copii, gradinita unde nu vroia sa mearga, dar unde exista un profesor pe care il adora, il chema Bernard. De altfel, Bernard si orele de lutarie (o camera mare plina cu lut, cuptoare unde copiii erau liberi sa faca tot felul de minuni!) erau singurele ei bucurii la gradinita! In clasa ei era o fetita…ei i se parea o printesa, era fata de conte. Fetita asta despre care toti spuneau ca este foarte bogata, venea in fiecare zi la scoala cu un animal. Odata a venit cu un sarpe (inofensiv, dar mare!) pe care l-a pierdut …din cauza asta s-au oprit toate orele de curs. Amintiri neplacute …are si din alea…a luat paduchi de le un copil murdar de la scoala, a facut pipi pe ea la gradinita pentru ca nu a stiut sa spuna in franceza ca vrea pipi (dar asta a facut-o sa invete repede franceza!).

La coltul strazii unde locuiau era un magazin cu fructe, in piata era o rotiserie care mirosea divin…si tot acolo era un magazin de reviste de unde mami o trimitea (ca sa vorbeasca franceaza!) sa ceara si sa cumpere singura figurine panini cu strumfi (niste cartonase autocolante pe care le lipeai in niste cataloage si faceai o poveste!)

Aromele, culorile, stralucirile…Paris…o lume pentru o fetita de 5 ani, „aterizata” dintr-o tara care nu avea aceste lucruri.

Franta…au vizitat mult si s-au plimbat…

Castele vechi, reci, intunecate ca vremea de afara, care nu-i placeau deloc…zone frumoase cu multe vii, colorate, un oras Lyon absolut superb (asa i s-a parut ei!), un peste sarat (imbracat in sare) care ei i-a placut la nebunie (simte si acum mirosul lui in nari!), un loc „la tara”: unde mergeau deseori cu prietenii…care avea o curte imensa si un deal in curte (o movila, spune adultul de azi!) care de fiecare data era cazemata copiilor. Tuturor le placea sa stea pana tarziu in noapte, vara…in acea curte…ei, fetitei, ii placea acolo pentru ca de acolo, de la un magazin, ii lua mami bomboana ruj si guma de mestecat care pocnea in gura.

Cea mai puternica amintire…Mont Saint Michelle…o insula si  peninsula (in timpul fluxului este insula, in timpul refluxului este peninsula!)  in acelasi timp, un spectacol marcant, inpaimantator si totusi magic pentru un copil de 5 ani…un loc pe care viseaza sa-l revada! Bratara lucrata manual pe care a cumparat-o mama ei de acolo si pe care ea o poarta azi cu mandrie.

Multe jucarii, magazine imense, colorate, pline de minunatii…Auchan, locul unde isi faceau cumparaturile si unde fetita se simtea ca intr-un rai…

Anii au trecut…fetita s-a intors acasa cu parintii ei, a inceput scoala…Franta a ramas in sufletul ei ca fiind acel oras intunecat si totusi extrem de luminos, cu arome de castane coapte, culori de mere trase in zahar rosu si lumini de neinchipuit.

Ajunsa adolescenta, fetita vorbea ca o frantuzoiaca, dar gandea ca o romanca…Franta era o amintire, un loc format din franturi de imagini, mirosuri, culori, lumini….iar ea vroia sa se intoarca acolo ca sa le completeze. La Paris nu a ajuns, in Franta da! Avea 17 ani…si mama ei, dupa o perioada foarte grea prin care trecusera amandoua, a facut un efort urias pentru a-si putea trimite fata, impreuna cu colegii ei intr-o excursie care avea ca destinatie finala…Franta!

Destinatia finala a fost Gorges du Tarn…un loc extrem de rustic, un satuc format din casute de piatra (absolut toate), in care se pescuieste direct cu mana, din rau…un loc unde se bea lapte proaspat de vaca si se mananca extraodinar. Un loc…la numai cateva zeci de kilometri de Marsilia. Ochii adolescentei au privit uimiti o alta Franta…o tara mult mai verde, mai colorata si mai vie decat Parisul pe care-l cunoscuse ea…mai vie, mai salbatica. A regasit pestele acela cu sare dupa miros, pe unul din cheiurile pline de pescari care-si vindeau marfa, din Marsilia. A mancat fructe de mare, salata de alge. S-a sprijinit de palmieri giganti si a stat si a privit apusurile de soare de sus, dintr-o casuta de piatra. Cand spunea Franta dupa aceasta calatorie nu se putea gandi decat la un singur oras: Avignon…celebrul oras-cetate langa care se afla podul atat de „cantat”….un oras care a marcat spiritul ei romantic de adolescenta. Stradute mici, atat de inguste incat daca intindeai maiinile in lateal atingeai peretii, muscate si flori atarnand de la geamuri si mici piatete pietruite…un orasel magic, cu mici magazine de artizanat local…un oras care face o adolescenta sa viseze la printul pe cal alb si printesele din povestile copilariei. Pe langa vegetatia vazuta…Marsilia a palit…a ramas vie amintirea celebrului Chateau D’ if, despre care Dumas povestea in „Contele de Monte Cristo”…o insula inconjurata cu apa de un albastru socant de stralucitor si transparent…o insula fara prea mari pretentii…dar cu mari povesti!

Si au mai trecut anii…multi ani. Adolescenta a devenit adult si a venit vremea sa completeze puzzle -ul…cel putin asa credea ea!  Impreuna cu sotul ei, la numai un an de la casatoria lor…au decis sa faca, cu masina, un mic tur al Europei, o mica extravaganta, avand ca destinatie finala…ce altceva decat Franta…de aceasta data Nisa.

Ochii si simturile adultului pierdut intr-o lume materialista, ratacit de visele copilariei si adolescentei au regasit totusi cateva elemente comune cu vremurile trecute: mirosul de castane coapte, merele si o Franta cu totul noua. O Franta a luxului…o Riviera franceza care rimeaza cu povestile din filme, Jandarmeria din Saint Tropez, Monte Carlo cu petreceri la care particpa Angelina Jolie, un Cannes luxos.. Adultul a fost fermecat de vilele cu piscine imense care parca se prabusesc in Marea Mediterana, de viata de noapte si petrecerile Nisei, de micul dejun (cafe au lait si croissant) luat la o cafenea minuscula de langa celebra piata de flori din Nisa. Adultul a fost fermecat de luxul din Monte Carlo, de mirosul de parfum scump care pluteste pe toata strazile Saint Tropezului, de inghetata de menta savurata pe cheiul la care stau acostate iahturi de lux, lucitoare…aroma bogatiei, aroma vietii fara griji in care te cufunzi cu mare usurinta si uiti de tot. S-au trezit dimineata si priveau pe geam marea…au ramas nemancati la pranz pentru ca habar nu aveau ca restaurantele se inchid in timpul pranzului…Adolescenta de altadata s-a intors in Marsilia…un oras care i s-a parut tern si neimpresionant pe langa ceea ce vazuse pe toata coasta…dar s-a dus din nou la Chateau d’If…si a descoperit istorie…alta decat in cartile lui Dumas…iar apa era la fel de transparenta si de uimitoare ca data trecuta. Adultul a descoperit locuri atat de frumoase…incat se va intoarce acolo mereu, mereu…o liniste combinata cu viata traita la maxim…lumina, soare, cald, oameni zambitori si relaxati…flori, cafenele micute cu una- doua mese..unde sa-ti pierzi vremea…. Riviera Franceza este de departe locul unde „vedeta” nu este vedeta ci doar un alt turist care se plimba alene pe strazile Cannes sau Monte Carlo, cu papucii in mana, palaria si ochelarii de soare. Riviera Franceaza este de departe un loc unde muritorul de rand (adica cel ce nu-i vedeta!) isi poate face o minunata vacanta la preturi decente, apropiate de Romania…este un mit ca este scump…nu cazarea este scumpa, mancarea, autostrazile…alea te omoara.

Daca ar fi vreodata sa ma mut si sa traiesc in alta parte (pentru tot restul vietii mele!) as alege unul din orasele mici de pe langa Cannes, Nisa sau Saint Tropez.  Nu in cele celebre..exista cateva orasele in jurul acestora care sunt un rai…

Aceasta a fost prima poveste a calatoriilor mele…Franta, locul de care ma leaga cele mai multe amintiri legate de calatorii, bune, rele…amintirile copilariei, adolescentei si maturitatii…locul in care ma voi intoarce mereu pentru un motiv sau altul….locul pe care vreau sa-l descopere incet, incet fetita mea – poate peste ani veti citi, pe acest blog, viziunea ei despre Franta.

Later update: Pozele adultului :D… Riviera Franceza !

Nisa

Buna dimineata…din camera noastra!

Promenade des anglais

Piata de flori!

Parcul de langa hotel…Albert I

Nisa seara

Cannes

Marsilia

Piata de peste

Chateau D’if

Monte Carlo

Petrecere Angelina Jolie

Circuitul de la Monte Carlo

Casino de Monte Carlo

Saint Tropez

Celebra jandarmerie!

Petele albastru deschis sunt piscinele luminate ale vilelor!

Comments (24) »

Diverse!

1. Am dat premii..verificati lista, am dat leapsa mai departe, verificati lista!

2. Am fost la doctor: e cum am banuit! Reactie alergica la intepatura de paianjen..arata horror, dar va trece …m-am tratat binisor de una singura…mi s-a dat in plus o crema ceva mai buna, iar Catinca a primit de la nenea doctor (pe care l-a placut foarte mult -vad ca fata asta a mea are o inclinatie speciala spre doctori…sa dea Domnul sa nu aiba parte de ei decat ca prieteni si ca rude!) un inel de plastic cu bilute in interior pe care mi le zangane mie in cap! Ca paranteza…nu vreti sa stiti ca aveam programare la aceasta clinica dermatologica (dermatologie generala si estetica – adica scos alunite si alte alea!) la 18.15 si la 18.16 eram deja in cabinetul medicului in mijlocul consultatiei…). Doctorul, un italian in varsta, foarte bun cunoscator al Romaniei (vorba sotului, poate i-au placur romancele, nu Brasovul si Timisoara!) a fost extrem de amabil, atent si m-a mai si intrebat daca mai am si alte intrebari de natura dermatologica la care imi poate raspunde!

3. Ieri am citit (prin bunavointa cuiva…stie ea cine!) un articol nu tocmai laudativ la adresa Bruxellului- cum ca ar fi un oras urat, murdar, mizer, cu o circulatie aiurea rau…ma rog…numai de rau! Nu sunt eu mama aparatoare a belgienilor si nici ei nu sunt „parintii mei adoptivi”, dar m-a intrigat, intr-un fel, cat de superficial putem privi si cataloga un oras pe care-l vedem in treacat, de multe ori fara sa fim indrumati catre zonele care merita vizitate…cred ca este natura noastra a oamenilor de a cauta raul si uratul, inainte de bine si frumos. Ca atare, am luat o decizie: incepand de azi…voi lucra la o postare, extinsa pe mai multe episoade…in care va voi impartasi impresiile mele privind orasele si tarile pe care le-am vazut in toata vietisoara mea, o data sau de mai multe ori…si voi face si topuri proprii, la fel de subiective ca si articolul de care va vorbeam,  privind anumite lucruri pe care le-am sesizat, care m-au impresionat pozitiv sau negativ, care m-au marcat …ce a ramas in capul meu legat de acele orase. Nu cred sa foloseasca foarte mult cuiva, dar mi-ar placea interactivitate la acest articol, mi-ar placea sa-mi spuneti ce parere aveti voi si cum vedeti voi lucrurile. Am avut chiar, la un moment dat, o discutie cu Ghiocela legata de Austria pe care ea o lauda, iar eu sunt de alta parere…cred ca, in afara de amintirile placute ale acestor calatorii, mi-ar prinde bine si sfaturile unor alte persoane care le-au vazut si prin sfaturile lor ma pot convinge sa ma reintorc acolo.

Sectiunea unde voi posta aceasta serie de articole o voi numi simplu si banal…”calatoriile noastre!”

4. Ultimul punct, dar cel mai important….Catinca mi-a zis azi „je t’aime” si seara mi-a zis „belle”….mi s-au inmuiat picioarele! In aceasta seara i-a spus si lui taica-su je t’aime…nu vreti sa stiti cum arata fata lui…

Faptul ca incepe sa vorbeasca franceza ma bucura enorm, cu atat mai mult cu cat (o spun cu sufletul strans de frica si panica!) as vrea sa o dau la gradinita incepand cu finele lunii februarie!

Acestea fiind spuse…ma apuc de treaba cu articolul!

Comments (4) »

Premii

Mi-era dor de niste premii si iata ca am primit unul foarte frumos de la Salmi. Multumesc mult draga mea!

Premiul merge mai departe la Alina&Ema,  Alina Downuder, Laura, Ellis, Forfecutsa, mami de Ayan, Andra si Mara, Stefania, Paula si Roxi, Petro, Zicolorata, Zu, Flory (primul tau premiu cred!), Ghiocela!

Comments (10) »

Leapsa cu posete!

O leapsa „zdrobitoare” primita de la Monica Forfecutsa…spun zdobitoare pentru ca la mine poseta este un fel de geanta de postas…asa  a fost intotdeauna. Azi mi-am varsat (la propriu geanta!) si iata ce am gasit! (oricum, fiecare zi este o surpriza!) 😀

Compartimentul principal:

– portofelul, fularul Catincai, o pereche de manusi ale ei, niste bonuri de la Cora, niste bonuri de la H&M (daca am nevoie sa schimb ceva), stickul (de cand il cautam!!!!), baterii de rezerva pentru aparatul foto, servetele umede si servetele uscate (cand ai copil mic nu se stie niciodata!), ruj, rimel, crema protectoare pentru fata (nu ca ne-ar arde soarele pe aici!), niste bani romanesti (oare de cand stau acolo?), 2 bile de cauciuc (astea stiu de cand sunt aici!), caciula lui bebe.

Compartimentul  secundar

– medicamentele mele pentru stomac, niste algocalmin, niste bani pusi special acolo de rezerva, actele de la masina, inca un ruj, un ob ( pe principiul niciodata sa nu pleci nepregatit!)

Compartiment exterior

– o cartela de la parcare, marunt pentru parcare, 2 bonuri de la GB (eu tot pastrez bonuri pentru ca astia dau bonusuri la cumparare – adica la finalul fiecarui bon ai reducere la ceva la urmatoarele cumparaturi!), 3 hartiute cu adrese…si o lista de cumparaturi (expirata!)

Ca atare…multumesc Monica, am facut curat in geanta! 😀

Leapsa merge mai departe la  Salmi, Mami de Ayan, Abramburika, Zicolorata, ZU

Comments (8) »

Legatura intre tortelini si creveti

Asta mancam eu ieri cand printesa mea a venit la mine si mi-a zis ca vrea si ea! N-am avut curaj sa-i dau ca erau „din pachet” si ii facusem cu tot felul de sosuri condimentate cu diverse chestii, dar i-am promis ca azi ii fac si ei!

Primul lucru dimineata: „Mami azi imi faci crevetei???” Imi tot storceam creierii ce vrea ea sa zica…” hai mami, crvetei din aia de care ai mancat tu ieri…. „Ahaaaa…” „Tortelini mami, nu creveti…!” „Da, da…din aia, tortelini!”

M-am pus pe treaba si am migalit o gramada de tortelini umpluti cu carnita de pui tocata de mine si amestecata cu usturoi, patrunjel, rosii etc, i-am fiert si i-am pus la cuptor cu sos de rosii cu busuioc si cu cascaval ras…au iesit mai buni decat aia pe care-i mancasem eu ieri…iar catinca a fost extrem de fericita cand s-a trezit in fata unei farfurii pline pe care a devorat-o..spunand din cand in cand …”e delicioasa mami!” Va intrebati care este legatura intre creveti si tortelini…ei bine, Catinca imi tot da tarcoale de multa vreme, cand ma vede mancand creveti, iar eu tot incerc sa-i explic …ca nu sunt pentru copii. i-am dat o singura data sa guste o faramita si nu a parut sa nu-i placa, dar nici sa se dea in vant, dar cred ca undeva acolo in capsorul ei se tot gandeste la crevetei.

Cam astea ar fi noutatile…maiine incerc sa ajung la un medic dermatolog pentru ca de o saptamana am o eruptie pe mana care nu-mi mai trece – am stat linistita pentru ca arata ca celebrele mele reactii la intepaturile de insecte (a se citi paienjeni!), dar vad ca in loc sa se atenueze, parca se intinde si se umfla. Mancarimea s-a mai diminuat, dar deja arata destul de urat…

Comments (6) »

Pupici si multumiri!

De foarte multe ori v-am spus ca fata mea nu este o iubareata si o pupacioasa…pana acum o vreme. A invatat incet,  incet sa multumeasca atunci cand primeste ceva si sa zica „te rog” cand vrea ceva. De o perioada buna a inceput sa laude gustul diverselor lucruri pe care le mananca cu aprecieri gen „e delicioasa”, „e foooarte buna”, etc.

Ieri am facut un meniu nou pentru ea: friptura de curcan la cuptor cu portocala si cartofi si supa-crema de cartofi batuta cu smantana. Am avut un succes atat de mare cu amandoua incat am fost recompensata, la final, in cel mai frumos mod posibil: „Multumesc mami ca mi-ai facut mancarica asa buna”…si am fost luata de gat si pupata!

M-am topit definitiv…a fost atat de draguta si de dulce incat imi venea sa o mananc!

Comments (7) »

No news…

…is good news! 😀

Azi n-am avut muncitori! Am dormit pana la 11.00 pentru ca eram amandoua obosite. Catinca s-a trezit peste noapte (pe la 5 dimineata) ca sa ma trimita sa-l aduc pe bebe din sufragerie „ca plange saracul ca este singur si l-a uitat acolo”!

A fost o zi super frumoasa, ne-am plimbat, am facut ceva cumparaturi la Cora pentru ca maiine vin nasii si fetele lor pe la noi la un gratar (oameni nebuni, facem gratar la 4 grade!) si pentru cunoascatori (stiu ei care sunt!), am facut „cunostinta” cu „negresa fantastica”! (e de bine!)

Noapte buna….si weekend placut!

Comments (11) »

Linisteeeee!!!

Ora 8 dimineata…picamere, ciocane si vreo 2 bormasini! Casa se zguduie, eu sar din pat, Catinca doarme in continuare. Ora 9…picamere, ciocane, bormasinile sus mentionate plus niste bubuituri groaznice facute de bucatile de zid, aruncate prin burduful agatat pe geamul de la etaj. Catinca doarme…..cam asa a decurs intreaga zi…Catinca s-a trezit intr-un final, bubuiturile au continuat la aceeasi intensitata, continuu si fara pauza (nici macar un minut) pana la ora 16.30. Catinca doramea 9cum Dumnezeu a reusit sa adoarma in galagia aia nu stiu!). Pe mine m-a luat o sfarseala psihica si fizica si m-am intins pe canapea…m-am trezit la 7 seara (cand s-a trezit si Catinca!), tafnoasa, fara chef si cu bubuituri rasunand surd in urechi.

Ps: pe la 13 m-am dus  la ei la usa sa-i rog politicos sa faca timp de macar 2 ore alte treburi mai putin „galagioase” si mi s-a raspuns ca daca am copil sa-l duc la cresa sau sa-l plimb pe strada. Sa chem politia???? Degeaba. legea lor spune clar 7-22…orele intre care pot lucra! Pe la 14 s-a dus vecina mea scotianca…(o doamna in varsta) ajunsa la capatul rabdarii si ea (apropo, lucrarile se fac deasupra ei asa ca la ea este si mai rau decat la mine unde pur si simplu zanganeau cheile in usa de la zgomot si vibratii!)…si i s-a zis ca daca nu-i convine sa faca o plimbare prin parc….este primul lucru pe care pot spune ca-l urasc cu toata fiinta mea la tara asta: Lipsa de respect fata de linistea celorlalti, reglementata smechereste de lege!

Mi s-a zis ca pana la finele saptamnii scapam de spar pereti…sa dea Domnul ca altfel ma sui pe pereti! Apoi va urma gresia, faianta, parchegtul si cine stie ce…. Maiine le voi asculta sfatul si daca avem noroc de vreme buna o sa petrec ceva timp prin parc…apoi ma intorc in iad!

Acum….e linisteee…o linite atat de mare ca am dat drumul la televizor sa zangane ca mi se parea ca sunt in pustietate.

Asa ca sunt nervoasa si fara chef de scris…voi reveni cand sunt in toane mai bune..

Comments (11) »

Sambata dimineata pe la 10.30!

Mami doarme! Tati se duce la Cati care se trezise! Cati vrea la mami sa vada cum doarme! Tati o aduce si o pune in pat langa mami!

„Mami, trezeste-te!”

„Mai dorm putin!”

„Bine….”

Ma uit la ea printre gene…se cuibareste langa mine sub patura…si se uita pe pereti. Trage de fir si se aprinde lumina! O stinge.

„Mami, nu mai dormi!”

„Un minut”…mormai eu….si ma intorc cu spatele!

O manuta mica ma zguduie: „Mami, am venit aici sa beau laptele…nu mai dormi!”

N-am mai dormit!

Comments (6) »

Reduceri!!!!

Toate cadourile „in bani” primite in ultima vreme de la cei dragi care au „mirosit” ca as prefera sa-mi cumpar eu una alta…au fost puse la „pastrare” pentru acest moment! Am asteptat cu sufletul la gura sa ajung aici si sa prind perioada reducerilor care este, dupa cum bine va inchipuiti, mult diferita de clasica metoda romaneasca…adica „marim pretul cu 30% , il taiem, si scriem reducere 30% – rezultat final, vindem cu acelasi pret!).

 Dupa ce saptamana trecuta, inainte sa ma imbolnavesc, l-am trimis pe tati pe jos (vorba vine, cu metroul) pe ninsoare ca sa ne facem noi program de shopping….si am shoppinguit in graba (ca era Catinca obosita si nu avea chef!) cate ceva…mi-am luat gandul de la un nou shopping pentru ca m-am imbolnavit. Ochisem o multime de lucruri…dar ce sa-i faci.

Azi m-am trezit cu gandul „TODAY IS THE DAY!”. Ma simteam mai bine, am mancat si eu omeneste ieri, sunt functionala….e sambata, o las pe fata cu tati si fugggggg! Oupsssss….tati a avut niste drumuri de facut care s-au cam prelungit si a ajuns de abia pe la 13 acasa…eram tare amarata pentru ca astia inchid destul de devreme magazinele si nu o sa am timp sa iau la puricat reducerile, dar mi-am pus banutii in geanta si am tulit-o cat m-a tinut motorul. M-am intors dupa 3 ore…super repede-  pentru ca nu am intrat decat in doua magazine! 😀 De ce zambesc….pentru ca sunt happyyyy! Doua mi-au fost de ajuns!!! N-am mai fost asa happy, dupa shopping, de ani intregi, n-am mai facut un shopping la reduceri in care sa spun ca mi-au ajuns 3 ore (cu tot cu drum casa-magazin, magazin-casa!)…cred ca niciodata! Mai mult…n-am mai facut un shopping asa de avantajos, ma refer la bani, de cand am fost in Italia….si…..tadammmmm…nu mi-am cumparat atatea perechi de pantofi dintr-o data NICIODATA pana acum!

V-am zis vreodata ca eu sunt maniaca cu pantofii? Am pur si simplu „damblaua” pantofilor (cred ca de la tatal meu mi se trage mania…si de la mama, dar ea e mai normala la capitolul asta!)…nu mi se par niciodata suficienti, inutili etc si foooarte rar mi s-a intamplat sa-mi cumpar o pereche de pantofi (sau de cizme) pe care sa nu-i port pana si-au dat „obstescul sfarsit”. Am suferit foarte mult in primul an dupa nasterea Catincai pentru ca nu prea puteam sa-mi port pantofii cu toc din cauza greutatii. Pur si simplu nu ma puteam sui pe tocuri pentru ca aveam impresia ca mi se dezintegreaza gleznele…dar a venit momentul mult asteptat…sunt din nou „pe tocuri”.

Revenind …cele doua magazine la care m-am oprit sunt Zara (reduceri pana la 70%!) si Cecil, un magazin de pantofi de dama de care m-am indragostit inca de prima data cand am venit la Bruxelles sa caut apartament! La Cecil ochisem prin noiembrie o pereche de pantofi (ii veti vedea, dar pe alta culoare!) indigo, din piele intoarsa. Sotul din dotare mi-a zis sa astept reducerile…(adevarul este ca erau 70 de euro) si am asteptat. Cand am fost saptamana trecuta erau 45 de euro, dar nu i-am luat pentru ca nu avea Catinca rabdare sa mai stea la cumparaturi. Azi….erau 30. Am intrat pentru o pereche si am plecat cu 3….asta dupa ce patronul magazinului mi-a mai facut, din proprie initiativa, o reducere de 10 euro, peste reducerea deja existenta…pentru ca una din perechi era ultima din tot magazinul. 😀  

La Zara….imi pare rau ca nu am facut o poza….sunt maldare de haine unele peste altele (nu numai in rafturi) puse pe niste mese imense…trebuie doar sa ai rabdare sa cauti si sa scormoni. Este absolut incredibil cum se manifesta oamenii ca niste termite gata sa devoreze tot. Este si mai incredibil cum se manifesta vanzatorii care sunt calmi si „danseaza” cu gratie printe maldarele alea fara sa se uite chioras la faptul ca nimeni nu pune absolut nimic la loc. Ceea ce este si mai incredibil…la sfasitul zilei pun lucrurile pe caprarii, le impaturesc la loc bucata cu bucata etc (i-am vazut cu ochii mei la reducerile trecute!) …cred ca le ia ore intregi sa stranga tot. Oricum, Zara-ul despre care va vorbesc este mare si iti trebuie rabdare…eu am rezistat inauntru aproape 2 ore! 😀

Ca sa nu o mai lungesc – captura de azi (si gata ca nu ma mai duc ca nu mai am cu ce!): 5 perechi de pantofi eu (4 din piele, unii din catifea), o pereche (din piele) Catinca, o geaca de primavara, un sacou-geaca de primavara si 3 bluze foarte misto!  😀 :D….si un sot uimit ca m-am intors multumita si in timp record  pentru ca stie ca de la shopping  ma intorc nervoasa ca era prea scump, prea urat, prea lung, prea scurt stiti voi…cum e cand nu-ti gasesti ce cauti! Avand in vedere ca nu mi-am mai cumparat de incaltat de aproape 2 ani de zile (ma rog…exceptie fac apreschiurile pe care mi le-am luat din Bulgaria!)…am facut-o lata!

Iaca achizitiile cu explicatiile de rigoare:

Astia sun de la Zara…cu ei mi-am intregit tinuta (imi luase Mos Niculae o rochie aceeasi culoare!). Probabil asta va fi tinuta in care o voi boteza pe micuta Maia…

Ador albastrul electric…m-am rugat ani de zile sa se poarte culoarea asta ca sa pot sa-mi umplu dulapul cu haine si pantofi de culoarea asta! Una din geci este tot albastru electric! Astia sunt balerinii din catifea…la cat au costat nici n-am stat sa ma gandesc de doua ori…vin foarte frumos pe picior!

Achizitiile de la Cecil:

Astia sunt cei pe care ii ochisem…nu i-am luat indigo pentru ca m-am gandit ca negri sunt mai „eficienti”. Nu par spectaculosi, dar sunt dintr-o piele intoarsa extrem de moale si de fina si au un calapod super-comod.

Astia mi s-a parut ca seamana foarte tare cu modelul de balerin clasic de la Chanel….si cum nu aveam pantofi crem cu negru am zis ca este momentul.

Astia sunt cei la care am mai capatat o reducere de 10 euro pentru ca erau ultimii din magazin (ce coincidenta….si erau chiar numarul meu :D). Au o croiala  fistichie, dar pe mine m-a atras cel mai mult combinatia de la t0c-talpa de pluta cu aceasta croiala. Tanjeam dupa asa ceva inca de anul trecut, dar cum spuneam…nu puteam purta tocuri.

La final, dar nu cei din urma…balerinii Catincai, cu tinte!!! Este foarte incantata de ei, s-a fatait toata seara prin casa  incaltata cu ei!

Comments (16) »

La Multi Ani bunica Olga!!!!

Te pupam!

Mami, Tati si Cati!

Comments (1) »

Domnisoara doctor!

Tadammmmm….

Domnisoara doctor: Catinca Maria

Pacientii: Bebe si Ana Grasana (nu radeti…asa o cheama!)

Motivul vizitei la domnisoara doctor: „au racit saracii…!”

Prima operatiune: stetoscopul! (poate in felul asta scapam de frica stetoscopului….mullllt mai mare decat frica de injectie…nu ma intrebati de ce!)

Mdaaa…sunt raciti! Niste picaturi in nas!

„Asaa…acum ne uitam in gatutul lor!”

Diagnostic: ” Au nevoie de injectii!”

Concluzia mea – daca intri „pe mana” doctoritei Catinca…ajungi sigur sa faci injectii!

Comments (11) »

Tata de fata!

Intotdeauna mi l-am inchipuit pe sotul meu ca fiind „tata de baiat”. Habar n-am avut ce resurse „zac” in el! 😀 Il vedeam jucandu-se cu masinute, cu mingea cu orice, numai cu papusi si mancare de plastic nu!

Este TATAL DE FATA! Cel mai tata dintre tati! Pe zi ce trece ma conving din ce in ce mai mult ca fata mea este norocoasa cu un asa tata, iar eu sunt cu adevarat o mamica fericita ca are langa ea un asa tatic! Nu, nu este o oda si o ridicare in slavi, nu, nu vreau sa-mi cumpar nimic costisitor (ca sa creada cineva ca-l „perii”! :D)…este realitatea.

Mi-a fost de ajutor de la bun inceput, s-a trezit noptile cot la cot cu mine,  a hranit-o cu biberonul, a dus-o la plimbare, a schimbat-o, a spalat-o…toate astea dupa ce venea de la un job stresant, care de foarte multe ori il nemultumea profesional si ii macina nervii. A stat cu ea si cu mine in noptile cu febra mare (in loc sa sforaie duios pe perna lui!)…a facut tot ceea ce face o mama,  mai putin alaptatul. :D. Le-a facut pe toate, fara sa se planga, fara sa comenteze, fara sa se lase rugat, fara sa dea ochii peste cap.

Catinca a crescut si nevoile ei se schimba permanent. A inceput sa mearga, sa cada, sa se catere, sa se joace, sa invete…si eu nu am fost singura langa ea in toate aceste momente.

Sa nu intelegeti ca el este perfectiunea…nici eu nu sunt, nici nimeni. Uneori ma enerveaza in asa hal incat daca nu ar fi mai mare decat mine, l-as arunca pe geam! 😀 Cu toate astea…este clar…e rezistent in ceea ce priveste „crescutul copiilor” si are „talent de tata”. As putea spune ca are si „talent de sot” pentru ca i-a pasat de mine si de sanatatea mea si mi-a fost alaturi.

  E foarte clar ca nu stie sa se joace cu papusile ca mine, ca nu face fata pasiunii de bucatarit a Catincai, ca nu are rabdarea si talentul sa faca tot felul de lucruri cu plastilina, ca nu stie sa „cumpere”  de la magazinul Catincai atat de multa vreme ca mine….DAR este suficient de capabil sa-l imbrace pe bebe, sa pieptene o papusa, sa „manance” cu pofta diverse alimente din plastic, sa faca masinute si alte chestii din plastilina si sa cumpere timp de 5 minute ceva de la Catinca. Oare as putea sa-i cer ma mult? Nu cred ca multi tati de fete fac asa ceva.

Pe langa asta…eu nu stiu sa fac precum face el garaje, castele si piramide din lego pentru Coco, nu stiu sa ma joc cu masinile cu fata mea asa cum o face el, n-am rabdarea si curajul sa ma tarasc dupa Catinca pe la centrele de joaca din parcuri, pe la tobogane, nuam rabdare sa vad a mia oara impreuna cu fi-mea DVD-ul cu masinutele Cars sau cel cu Hello Kitty, nu stiu sa fac „oulet  fiert” ca tati…

Pentru moment Catinca este „fata mamei”- sta toata ziua cu mine si, evident, prefera sa faca anumite lucruri numai cu mine (chiar daca tatal ei este acasa!). Au existat chiar si perioade in care l-a respins pe tati si nu vroia sa faca cu el nimic…doar mami (intrase cam mult sub fusta maica-sii!)

Cum arata o zi din viata unui tata de fata de 2 ani si aproape 5 luni?

Daca este in timpul saptamanii…cam asa:

Dupa ce vine de la job…incepe programul: „tati vreau sa ma uit la Hello Kitty…tati nu mai vreau sa ma uit la Hello Kitty, vreau Cartea junglei” (uneori chiar in timp ce tati vrea sa vada un meci sau un film). ” Tati fac pipi…vreau la olita sau la wc”, „tati ti-am facut o mancarica buna…hai papa”, „tati hai sa ne jucam de-a magazinul”. Tati indeplineste totul, cu calm. Daca este frumos afara se efectueaza si o plimbare tarzie (uneori chiar si la 8 seara!) si se duce una bucatica pintesa putin la leagane in parc. Daca este nevoie de ceva cumparaturi si mami nu le poate efectua dintr-un motiv sau altul…se duc ei doi. Daca mami gateste…atunci printesa sta efectiv numai pe capul lui tati. „Tati s-a trezit plastilina?” se aude un glscior…”Da tati, stai ca iti dau…” si se amenajeaza locul de joaca dupa care intra mami in actiunea (sau nu!). Atat cat poate sau mai poate…seara incearca sa mi-o „ia de pe cap” si sa se ocupe el de ea! Poate nu are „concentrarea” mea pe amanuntele pe care si le doreste Catinca, dar se descurca.

Momentul baitei s-a transformat. Pe masura ce Catinca a crescut…a inceput sa refuze sa-i faca tati baie sau sa participe si el la baie…asa ca el a ramas acum responsabil doar cu carat copilul in brate pana la baie si carat copilul inapoi (aici in Belgia, ca in Romania este suficient de cald in casa ca sa o las sa umble pe jos desculta si dezbracata!), cu potrivitul apei si temperaturii din baie. Cat ne facem noi „frumoase” dupa baie, tati incalzeste lapticul (i-a luat ceva sa-l nimereasca la temperatura buna – a fost si refuzat de cateva ori de Catinca pe motiv ca este „prea cald”, dar acum il nimereste!)

La sfarsit de saptamana tati este cel care se trezeste la primele apeluri ale printesei…asa ca daca sambata se aude „mamiii, m-am trezit” (pentru ca nu stie ca este sambata!), duminica se aude „tatiii, m-am trezit!”. Ii face lapticul, o imbraca, ii prepara micul dejun si papa impreuna…pana se trezeste mami. De regula, weekend-ul este al lui…daca nu facem ceva impreuna toti trei, mami pleaca in diverse locuri  sau face mancare, iar Cati si tati au „program de voie”.

Trei lucruri nu stie tati sa faca: codite , supita si mancare pentru Cati (mancare – o fripturica de pui cu piure stie!), dar nu-i suparare…pentru ca aceste codite sunt de prea multe feluri ca sa-si bata capul („una singura ca a ta mami”, de barbie, de printesa, de dormit..etc!), iar mancarica nu este cazul ca are cine sa faca (mai putin ieri cand eram la pat!)

La final…cine spune ca „rolul” unui tata este doar sa-si mangaie pe cap odrasla cand vine acasa si sa-i spuna „noapte buna” la culcare, habar nu are despre ce vorbeste si habar nu are ce pierde (daca este tata!). 

Tati de Cati nu o face pentru ca trebuie, nu o face nici macar pentru ca vrea…o face pentru ca-i place si pentru ca-i este drag sa o faca. Asta se vede, asta se simte…asta vad eu si asta simte din plin copilul nostru! Asta este cel mai important lucru pentru un copil…sa-si simta amandoi parintii aproape, sa poata comunica cu amandoi, sa se joace cu amandoi, sa „creasca” efectiv cu amandoi.

Eu una sunt extrem de fericita ca fata mea „prepara” tot felul de „mancaruri” in asteptarea tatalui ei si ma intreaba mereu…”mai este pana vine tati?”…pentru ca stiu sigur ca in momentul cand va intra pe usa tati, nici nu se va dezbraca de haine pana nu „va manca” tot ce i-a gatit Catinca…pentru ca stiu sigur ca pentru el nimic si nimeni nu este mai important decat fiica lui…doar este Tatal de fata!

So…Tata de fata…te iubim!

Comments (12) »

Pe scurt…

EU…enteroviroza…ieri la pat…cazuta lata+ multiple drumuri la baia cu care m-am „imprietenit” la catarama! Hrana…ceai de menta si pumni de medicamente!

Azi…ceva mai bine,sunt slabita, dar  ma tin pe picioare, am facut mancare pentru printesa si am fost recompensata cu „multumesc mami ca mi-ai facut mancarica!” (s-o manance mama pe ea de scumpa!). Hrana…ceai de menta si paiine prajita!

EL…ieri in concediu…sa aiba grija de fata ca eu nu eram capabila! Azi, la munca!

Catinca…slava Domnului..bine…ieri plimbat cu tati la cumparaturi si calarit tati la greu! Azi, jucat in gradina in zapada si admirat cum ninge!  Dormit bine, papat bine!

Voi reveni…

Comments (4) »

2 Premii!

Imi cer scuze ca preiau premiile, oferite cu atata drag, asa de tarziu! Va multumesc pentru ele si va pup!

De la Miha

Si de la Ghiocela

Fiind inceput de an vreau sa ofer acestor premii tuturor cititorilor mei fideli din Blogosfera, mai vechi si mai noi, dar in mod special: Alinei si celor trei frumoase, Laurei si celor 2 pitici, Irinei si Sofiei, Sabinei si Amaliei, Forfecutsei, Mami de Ayan si lui Ayan, Isabelei si strumfului ei, Adrei si frumoasei Eva, Ciolitto, Paula si Roxi, Petro si Silvia frumoasa, Zicolorata si Pupicu , Zu si bebele ei dulce, mamica de Alessia si frumoasa eiSofiei si mamicii ei.

In rest…va multumesc tuturor ca ne cititi si sper din suflet ca in acest an sa ne impartasim numai lucruri frumoase si bune, numai realizari si zambete!

Comments (13) »