Calatorii- Franta prin ochii unui copil, unei adolescente, unui adult!

A fost odata ca niciodata o fetita de 5 ani, un urs numit Tetu (care mai exista si azi, intr-o forma de dezintegrare avansata!) , mamica, taticul si bunicii ei Mia si Nele, doi bunici pe care nu vroia deloc sa-i lase acasa, in Romania. Aceasta fetita a trebuit intr-o zi sa plece in prima ei calatorie, catre o tara numita Franta, un oras numit Paris…un oras despre care toata lumea spunea ca este minunat…dar ea vroia la Mia ei nu in orasul acela cu mami si cu tati. Dar a plecat…pentru cativa ani! Mintea si sufletul ei de copil a „stocat” informatiile si peste ani, fetita si-a amintit, fara sa fie ajutata, urmatoarele:

Parisul este un loc unde ploua tot timpul, unde rareori ajungi sa porti sandale, unde tu, copil „cocolosit” de Romania, privesti cu ochii mari cum ceilalti copii umbla in sosete si sandale pe 18 grade. Parisul este un loc unde exista un muzeu mare, Louvre, pe care ea, fetita de 5 ani l-a vizitat de atat de multe ori incat invatase prezentarile ghizilor pe dinafara. Ce a retinut un copil de 5 ani din celebrul muzeu? Tabloul Giocondei, niste scaune mari (asa pareau!) aurite si un perete care mirose ingrozitor a pipi…lumea vorbea ca era un rege, cam nerusinat – dupa parerea ei de fetita, care nu facea pipi la wc ci pe perete.

Fetita a retinut si o cladire mare, numita George Pompidou…i-au placut mult scarile rulante imbracate in niste tuburi de sticla. De asmenea a retinut un bulevard mare careia mami si tati ii spunea Champs Elysees, cel mai frumos bulevard pe care-l vazuse ea pana atunci, plin de luminite in apropiere de Craciun. Cele mai ‘magice’ amintiri le-a avut legate de Craciun cand a fost la niste magazine mari (imense zicea ea!) care aveau vitrine cu tot felul de animale, din plus, miscatoare…mirosea a castane coapte, amestecate cu mirosul ploii si sus, pe o cladire era o reclama luminoasa frumoasa cu „pisicile aristocrate”…atunci a mancat  mere trase in zahar ars rosu!

Fetita isi mai aminteste curtea mare unde se juca cu copii, gradinita unde nu vroia sa mearga, dar unde exista un profesor pe care il adora, il chema Bernard. De altfel, Bernard si orele de lutarie (o camera mare plina cu lut, cuptoare unde copiii erau liberi sa faca tot felul de minuni!) erau singurele ei bucurii la gradinita! In clasa ei era o fetita…ei i se parea o printesa, era fata de conte. Fetita asta despre care toti spuneau ca este foarte bogata, venea in fiecare zi la scoala cu un animal. Odata a venit cu un sarpe (inofensiv, dar mare!) pe care l-a pierdut …din cauza asta s-au oprit toate orele de curs. Amintiri neplacute …are si din alea…a luat paduchi de le un copil murdar de la scoala, a facut pipi pe ea la gradinita pentru ca nu a stiut sa spuna in franceza ca vrea pipi (dar asta a facut-o sa invete repede franceza!).

La coltul strazii unde locuiau era un magazin cu fructe, in piata era o rotiserie care mirosea divin…si tot acolo era un magazin de reviste de unde mami o trimitea (ca sa vorbeasca franceaza!) sa ceara si sa cumpere singura figurine panini cu strumfi (niste cartonase autocolante pe care le lipeai in niste cataloage si faceai o poveste!)

Aromele, culorile, stralucirile…Paris…o lume pentru o fetita de 5 ani, „aterizata” dintr-o tara care nu avea aceste lucruri.

Franta…au vizitat mult si s-au plimbat…

Castele vechi, reci, intunecate ca vremea de afara, care nu-i placeau deloc…zone frumoase cu multe vii, colorate, un oras Lyon absolut superb (asa i s-a parut ei!), un peste sarat (imbracat in sare) care ei i-a placut la nebunie (simte si acum mirosul lui in nari!), un loc „la tara”: unde mergeau deseori cu prietenii…care avea o curte imensa si un deal in curte (o movila, spune adultul de azi!) care de fiecare data era cazemata copiilor. Tuturor le placea sa stea pana tarziu in noapte, vara…in acea curte…ei, fetitei, ii placea acolo pentru ca de acolo, de la un magazin, ii lua mami bomboana ruj si guma de mestecat care pocnea in gura.

Cea mai puternica amintire…Mont Saint Michelle…o insula si  peninsula (in timpul fluxului este insula, in timpul refluxului este peninsula!)  in acelasi timp, un spectacol marcant, inpaimantator si totusi magic pentru un copil de 5 ani…un loc pe care viseaza sa-l revada! Bratara lucrata manual pe care a cumparat-o mama ei de acolo si pe care ea o poarta azi cu mandrie.

Multe jucarii, magazine imense, colorate, pline de minunatii…Auchan, locul unde isi faceau cumparaturile si unde fetita se simtea ca intr-un rai…

Anii au trecut…fetita s-a intors acasa cu parintii ei, a inceput scoala…Franta a ramas in sufletul ei ca fiind acel oras intunecat si totusi extrem de luminos, cu arome de castane coapte, culori de mere trase in zahar rosu si lumini de neinchipuit.

Ajunsa adolescenta, fetita vorbea ca o frantuzoiaca, dar gandea ca o romanca…Franta era o amintire, un loc format din franturi de imagini, mirosuri, culori, lumini….iar ea vroia sa se intoarca acolo ca sa le completeze. La Paris nu a ajuns, in Franta da! Avea 17 ani…si mama ei, dupa o perioada foarte grea prin care trecusera amandoua, a facut un efort urias pentru a-si putea trimite fata, impreuna cu colegii ei intr-o excursie care avea ca destinatie finala…Franta!

Destinatia finala a fost Gorges du Tarn…un loc extrem de rustic, un satuc format din casute de piatra (absolut toate), in care se pescuieste direct cu mana, din rau…un loc unde se bea lapte proaspat de vaca si se mananca extraodinar. Un loc…la numai cateva zeci de kilometri de Marsilia. Ochii adolescentei au privit uimiti o alta Franta…o tara mult mai verde, mai colorata si mai vie decat Parisul pe care-l cunoscuse ea…mai vie, mai salbatica. A regasit pestele acela cu sare dupa miros, pe unul din cheiurile pline de pescari care-si vindeau marfa, din Marsilia. A mancat fructe de mare, salata de alge. S-a sprijinit de palmieri giganti si a stat si a privit apusurile de soare de sus, dintr-o casuta de piatra. Cand spunea Franta dupa aceasta calatorie nu se putea gandi decat la un singur oras: Avignon…celebrul oras-cetate langa care se afla podul atat de „cantat”….un oras care a marcat spiritul ei romantic de adolescenta. Stradute mici, atat de inguste incat daca intindeai maiinile in lateal atingeai peretii, muscate si flori atarnand de la geamuri si mici piatete pietruite…un orasel magic, cu mici magazine de artizanat local…un oras care face o adolescenta sa viseze la printul pe cal alb si printesele din povestile copilariei. Pe langa vegetatia vazuta…Marsilia a palit…a ramas vie amintirea celebrului Chateau D’ if, despre care Dumas povestea in „Contele de Monte Cristo”…o insula inconjurata cu apa de un albastru socant de stralucitor si transparent…o insula fara prea mari pretentii…dar cu mari povesti!

Si au mai trecut anii…multi ani. Adolescenta a devenit adult si a venit vremea sa completeze puzzle -ul…cel putin asa credea ea!  Impreuna cu sotul ei, la numai un an de la casatoria lor…au decis sa faca, cu masina, un mic tur al Europei, o mica extravaganta, avand ca destinatie finala…ce altceva decat Franta…de aceasta data Nisa.

Ochii si simturile adultului pierdut intr-o lume materialista, ratacit de visele copilariei si adolescentei au regasit totusi cateva elemente comune cu vremurile trecute: mirosul de castane coapte, merele si o Franta cu totul noua. O Franta a luxului…o Riviera franceza care rimeaza cu povestile din filme, Jandarmeria din Saint Tropez, Monte Carlo cu petreceri la care particpa Angelina Jolie, un Cannes luxos.. Adultul a fost fermecat de vilele cu piscine imense care parca se prabusesc in Marea Mediterana, de viata de noapte si petrecerile Nisei, de micul dejun (cafe au lait si croissant) luat la o cafenea minuscula de langa celebra piata de flori din Nisa. Adultul a fost fermecat de luxul din Monte Carlo, de mirosul de parfum scump care pluteste pe toata strazile Saint Tropezului, de inghetata de menta savurata pe cheiul la care stau acostate iahturi de lux, lucitoare…aroma bogatiei, aroma vietii fara griji in care te cufunzi cu mare usurinta si uiti de tot. S-au trezit dimineata si priveau pe geam marea…au ramas nemancati la pranz pentru ca habar nu aveau ca restaurantele se inchid in timpul pranzului…Adolescenta de altadata s-a intors in Marsilia…un oras care i s-a parut tern si neimpresionant pe langa ceea ce vazuse pe toata coasta…dar s-a dus din nou la Chateau d’If…si a descoperit istorie…alta decat in cartile lui Dumas…iar apa era la fel de transparenta si de uimitoare ca data trecuta. Adultul a descoperit locuri atat de frumoase…incat se va intoarce acolo mereu, mereu…o liniste combinata cu viata traita la maxim…lumina, soare, cald, oameni zambitori si relaxati…flori, cafenele micute cu una- doua mese..unde sa-ti pierzi vremea…. Riviera Franceza este de departe locul unde „vedeta” nu este vedeta ci doar un alt turist care se plimba alene pe strazile Cannes sau Monte Carlo, cu papucii in mana, palaria si ochelarii de soare. Riviera Franceaza este de departe un loc unde muritorul de rand (adica cel ce nu-i vedeta!) isi poate face o minunata vacanta la preturi decente, apropiate de Romania…este un mit ca este scump…nu cazarea este scumpa, mancarea, autostrazile…alea te omoara.

Daca ar fi vreodata sa ma mut si sa traiesc in alta parte (pentru tot restul vietii mele!) as alege unul din orasele mici de pe langa Cannes, Nisa sau Saint Tropez.  Nu in cele celebre..exista cateva orasele in jurul acestora care sunt un rai…

Aceasta a fost prima poveste a calatoriilor mele…Franta, locul de care ma leaga cele mai multe amintiri legate de calatorii, bune, rele…amintirile copilariei, adolescentei si maturitatii…locul in care ma voi intoarce mereu pentru un motiv sau altul….locul pe care vreau sa-l descopere incet, incet fetita mea – poate peste ani veti citi, pe acest blog, viziunea ei despre Franta.

Later update: Pozele adultului :D… Riviera Franceza !

Nisa

Buna dimineata…din camera noastra!

Promenade des anglais

Piata de flori!

Parcul de langa hotel…Albert I

Nisa seara

Cannes

Marsilia

Piata de peste

Chateau D’if

Monte Carlo

Petrecere Angelina Jolie

Circuitul de la Monte Carlo

Casino de Monte Carlo

Saint Tropez

Celebra jandarmerie!

Petele albastru deschis sunt piscinele luminate ale vilelor!

Anunțuri

24 răspunsuri so far »

  1. 1

    abramburika said,

    Foarte frumoase amintiri si imi place sa calatoresc cu altii prin locuri pe unde nu am fost.

    • 2

      oanamada said,

      Petro…cum am zis sunt amintiri frumoase care merita mentionate …poate ii inspira pe altii…si, in acelasi timp, cei care au fost acolo, sunt invitati sa-mi spuna parerea lor, locuri noi in orasele respective, locuri pe care le-am „ratat”…tocmai ca sa am motive sa ma intorc!

  2. 3

    salmi said,

    Foarte frumos ai povestit, am fost si eu fetita alaturi de tine ;).

    Am fost si eu pe riviera franceza, adult fiind si am avut aceeasi impresie ca si tine: cazare ieftina, dar mancare scumpa…noi am mancat pe autostrada. Tot in luna de miere am fost ;).

    Astept continuarea!

    • 4

      oanamada said,

      Miha….mancarea cea mai scumpa mi s-a parut in Cannes si Marsilia…la Nisa chiar am gasit vreo 2 restaurante absolut decente. La cat am batut noi Riviera, de multe ori ajungeam sa mancam chestii gen fast food pentru ca nu aveam rabdare sa stam sa „pierdem vremea” la masa!
      noi nu am fost in luna de miere…luna de miere am facut-o in Spania (voi povesti la un moment dat) ci la un an de la nunta. Exact la un an de la nunta am planificat sa ne aflam in orasul meu preferat – Venetia!Pupici

      • 5

        salmi said,

        Ah da uite ca am recitit, nu stiu de ce citisem ca ati fost in luna de miere ;). Noi am stat putin in Franta…Nisa o noapte si o zi la Monte Carlo. E o tara unde ne-am promis ca vom merge sa stam mai pe indelete…la Paris mai ales. Planuim la vara, sper sa ne iasa. Si sa nu fie asa gri ca in copilaria ta :).

        Hmmm, venetia…alta minunatie…astept cu nerabdare povestile.

      • 6

        salmi said,

        Acum am vazut si pozele, superbe!

  3. 7

    oana said,

    ma bucur mult ca am gasit blogul asta!mai povesteste despre calatoriile tale/voastre!!!!
    O asa lectura face bine la psihic!

    • 8

      oanamada said,

      Oana, bine ai venit! Blogul este dedicat de fapt fiicei mele, dar ma mai apuca asa pe mine cate o nebunie si mai scriu si altele…:D

  4. 9

    ghiocel07 said,

    Draga mea, am calatorit alaturi de fetita, adolescenta si adiulta de azi prin locuri cunoscute mie dar si prin unele pe care-mi doresc sa le vad. Este o plimbare realista, o plimbare frumoasa cu multe amintiri. Felicitari pentru modul de a scrie, valorifica acest talent care nu-i dat oricui. Multumesc pentru aceasta clipa de relaxare.

    • 10

      oanamada said,

      Eu iti multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru ca ne citesti mereu. In ceea ce priveste talentul valorificat…l-am tot valorificat pe bani, niste ani buni, in jurnalism….:D. A venit vremea sa scriu de placere pentru ca jurnalismul nu mai este ceea ce era la inceputurile carierei mele.
      Pupici

  5. 13

    ayandari said,

    superb!Acum hai sa-ti spun eu: in sudul Frantei n-am mai fost de cand aveam 4 ani :-)) ( dap, sunt nascuta intr-o tara araba si am fost in sudul Frantei , pana la 4 ani de multe ori cu ai mei- fireste ca nu mai tin minte nimic), pozele tale si ceea ce ai povestit m-au facut sa-mi doresc iar o vacanta pe acolo prin sud, o sa facem probabil un tur cu masina ( ca si voi) pe undeva pe la anu’ probabil.La Paris insa, am fost aproape anual pana in ’89, an de an am plans in orasul ala ca de lingoare .Copil fiind,sufeream teribil, ca ma dezlipeam de prietenii mei de joaca, ca ma luau ai mei anual, vara, sa ma duca iar la Paris! ( ce neobrazare din partea lor,asa-i? 😀 ) in timp ce alti bieti copii de varsta mea nu vazusera nici Brasovul!Apoi in adolescenta, eram indragostita si plangeam ca amorezul ramasese in Bucuresti iar eu faceam vacanta la Paris ( Doamne, ce copil fara minte eram atunci ), mi se parea Parisul ingrozitor, Louvre-ul, muzeul Picasso, muzeul Dali,muzeul de arta medievala (Musee National du Moyen Age )-sper ca am scris bine ca eu nu stiu o boaba de franceza-, Montmartre-ul, Moulin Rouge si alte asemenea splendori nu le vedeam decat printre susine si fara sa ma uimeasca in vreun fel.Singurul lucru care-mi placuse la nebunie a fost muzeul Grevin ( din ceara ).
    Anii au trecut, cand l-am cunoscut pe D. am aflat ca el locuise 3 ani in Paris si-i era extrem de dor sa se reintoarca acolo.Astfel incat, acum 2 ani abia am reusit de Paste sa ne reintoarcem la Paris.vazut cu ochi de adult am inteles-o pe mama de ce adora orasul asta, l-am inteles pe D. de ce era fermecat de el, am inteles si eu de ce ai mei se zbateau sa ma plimbe si sa-mi faca o cultura.Parisul este divin.In afara faptului ca am revizitat tot ce ti-am insirat mai sus, am ajuns si la Disneyland ( noi de data asta am fost cu avionul si am facut Parisul la pas,cum se spune).colo mi-am pierdut rasuflarea, am fost ca un copil de 5 ani.Am intrat la ora 10 dimineata si am iesit la ora 19,timp in care aveam picioarele butuci de mers, dar nu m-as fi oprit niciodata din vizitat.
    Tot de la Paris ne-am cumparat si multe obiecte pentru cununia civila ( inclusiv vestimentatia-erau cu mult mai ieftine decat la noi ), am fi putut atunci lua o groaza de chestii dar eram cu avionul si nu puteam cara prea mult.]
    Cum creste Ayan, il iau de-o aripa si ne intoarcem la Paris sa vada si el minunatiile astea pe care le-am vazut noi!

    • 14

      oanamada said,

      Aha…deci si tu esti „atinsa” de „microbul” numit Paris???? Povestea ta …faptul ca nu vroiai sa mergi acolo imi aminteste atat de mult de mine…vezi cum este omul nostru…cand suntem copii nu vrem…cand suntem adulti tanjim…adevarul este ca daca s-ar potrivi toate …ce frumos ar fi!!!! Disneyland nu l-am vazut…astept sa mai creasca maimuta putin…am inteles de la mai multe persoane ca este femecator pentru copii daca au undeva in jur de 6-7 ani…asa ca…

  6. 15

    Alex said,

    servus Oana, super calatoriile pe care le faceti! Spune-mi te rog, fotografia cu covor rosu, pertecerea angelinei, unde era facuta? poti sa-mi spui localitatea/hotelul s-o pot localiza? Ma fascineaza sculptura aia gigantica cu printesa de bronz . .

    • 16

      oanamada said,

      Buna Alex si bine ai venit! fotografia este facuta in Monte Carlo, undeva in apropiere de Cazino…ma voi uita pe poze sa vad daca gasesc vreun reper anume si iti voi spune.

  7. 17

    aha, mersi, ma multumesc cu atat. dac-o fi sa ajung pe acolo si n-o vad, poate ma ciocnesc de ea :))
    spor la calatorit in continuare
    Mi-a placut povestea cu visul din venetia..

  8. 19

    Mihaela said,

    Sper ca vom fi vecine. Si visul meu este sa ma stabiliesc in zona Nice. Am stat acolo luna de miere de 1 luna. Abia astept luna Septembrie sa mergem din nou acolo, de data aceasta in 3. Ador Franta! 🙂

  9. 22

    oanamada said,

    Daca ne ajuta Doamne-Doamne sper sa ajungem si noi prin zona! Poate ne nimerim in acelasi timp…desi noi ne gandeam sa mergem undeva prin iunie- iulie.


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: