Catinca

Pur si simplu nu am avut o idee despre ce titlu sa pun acestui post…asa ca am apelat la esential: Catinca!

Credc ca am spus de o mie de ori pana acum ca fetita mea nu a fost  genul de pupacioasa si de iubareata…de la o vreme insa a inceput sa aiba tot felul de manifestari de tandrete, dragalasenie, mangaieri, strans in brate…de ma topesc precum untul la soare..

Pentru mine, „multumesc mami ca mi-ai facut mancarica buna” a devenit deja un lucru uzual…mai noi sunt manifestarile de aruncat in bratele mele si strans tare. Acum cateva zile vroia sa „pupe manuta” mea ca sa treaca buba si s-a luptat corp la corp cu mine ca sa o las sa ma pupe acolo unde am fost muscata de paianjen(nu am lasat-o pentru ca nu era deloc igienic!). Azi, si-a pus manutele pe obrajii mei si mi-a spus pe un ton bland si cu o lumina aparte in ochisori- „te mangai ca sa te iubesc!”. Catinca este un copil extrem de voluntar si extrem de incapatanat…probabil asta este si motivul pentru care la ea nu functioneaza decat explicatiile amanuntite, reale si cu enumerarea tuturor implicatiilor. Nu este usor de pacalit…as spune ca este din ce in ce mai greu de pacalit si nici usor de convins sa faca un lucru…dar daca o convingi atunci este in stare sa faca orice numai ca sa nu te supere. In seara aceasta, spre exemplu, pentru ca stie ca nu-mi place sa nu se culce imediat si ca ma supar daca ma striga de o suta de ori sub tot felul de motive reale sau mai putin reale ( gen „nu l-ai invelit pe bebe”, nu o gasesc pe Minnie, vreau apa, vreau pipi- dar nu face!) ..revenind…in seara asta avea in nasuc un muculet (scuzati expresia!). ca sa nu ma cheme a preferat sa se zgarme in nas pana si-a facut praf nasucul pe interior si si-a dat sangele. Vazand ca nu reuseste, a incercat sa-l sufle…si l-a umplut de sange pe Coco. intr-un final a cedat si m-a strigat. M-am speriat ingrozitor cand am vazut-o plina de sange la nas, dar m-am prins imediat ce se intamplase cand i-am vazut degetul. Am intrebat-o de ce nu m-a strigat si mi-a raspuns senina ca a crezut ca poate singura si nu a vrut sa ma trezeasca din somn. Ce as putea sa mai spun…altceva decat ca o iubesc? Are doi ani si jumatate si ii PASA! Nu este un copil terorizat, batut, certat, fortat sa doarma (intotdeauna se culca singura, cantam si spunem poezii inainte de culcare si niciodata nu am avut probleme cu ea sa o culc…se culca si doarme!), nu este un copil care sa fi fost lasat sa tipe si sa planga dupa maica-sa (si de 100 de ori daca ma cheama, ma duc!) si cu toate astea a inteles, cu explicatii amanuntite ca oamenii dorm, au nevoie de odihna si nu este frumos sa-i trezesti!

Sambata am fost la Anvers…am stat doar o ora si jumatate pentru ca era foarte frig  Nu am apucat sa vizitam mare lucru, doar am ratacit prin piata centrala si pe stradutele in jur. Ne vom duce pentru a vizita mai amanuntita cand se incalzeste. Catincai i-a placut foarte mult…veti vedea din poze de ce! singura problema, o reala problema: gauffre. Celebrele Gauffre belgiene, singurele „dulciuri” de care este dependenta si pe care le cere indiferent unde iesim in oras nu erau de gasit in Anvers asa ca placa preferata, timp de o ora si jumatate a fost „hai sa cautam gofrulet, eu vreau gofrulet”. Pana la urma am gasit si copilul meu nu si-a mai dorit nimic altceva decat sa se plimbe cuminte de mana, alaturi de mine si de tati. Un lucru marunt…dar absolut suficient sa convingi un copil de doi ani sa fie un inger.

Poate sunt incoerenta…dar inca sunt „vraja’ numita Catinca.

PS: Inainte de poze vreau sa va spun ultima noutate….”mami, je veux…TELEVIZOR!” :d Am ras cu taica-su de nu stiam unde sa ne mai ascundem ca sa nu ne vada…este un progres mare…este prima data cand foloseste „je veux” corect!

Anunțuri

8 răspunsuri so far »

  1. 1

    flory said,

    Oana ai o fetita tare dragalasa si isteata!! Sa va traiasca si sa va bucure sufletul toata viata.

  2. 3

    ellis said,

    Frumoase poze, minunat copil, pare tare delicata. Sa fiti fericiti!

  3. 5

    Ciolitto said,

    Esti norocoasa rau. Numai pe strada cati parinti vad zapaciti de proprii copii, cearta, urlete, „stai cuminte”, „iti iau ciocolata, numai sa taci”… cate si mai cate. Deci chiar esti norocoasa si stii cum sa-ti educi copilul. Felicitari!!!

    • 6

      oanamada said,

      Oooo…lume noua! Bine ai revenit! Am vazut ca ai disparut o perioada si de la tine de pe blog. Ciolitto, multumesc…cred ca nu este numai meritul unei educatii care trebuie pornita de la bun inceput…asa este felul ei…este genul de copil care intelege lucrurile daca i le explici nu daca i le impui. In ceea ce priveste povestea ta …eu nu sunt de acord cu recompensele astea date „numai ca sa taca”. Unui copil trebuie sa-i explici pe limba lui si sa-i argumentezi …daca ii dai recompense ca sa taca sau ca sa faca anumite lucruri singurul lucru pe care-l va intelege va fi ca trebuie sa faca lucruri doar ca sa primeasca ceva ce-si doreste….
      Asa ca da, sunt norocoasa..stiu! 😀

  4. 7

    Timi07 said,

    Pupam fetitza frumoasa si isteatza!
    Ce dulci sunt cand combina doua limbi in aceeasi propozitie 🙂 cu o seninatate de care doar un copilas e in stare.
    Bun venit in club!!!! Sa vezi ce cocktailuri romano-franceze urmeaza. Eu le ador!

    • 8

      oanamada said,

      Si noi va pupam fetelor frumoase si speram ca sunteti bine….o sa intru pe mess sa mai vorbim putin sa mai stiu si de voi cate ceva!


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: