Archive for martie, 2010

La Multi Ani Mama!

Toata ziua m-am gandit la postarea asta…de fapt, ma gandesc de saptamani intregi! Ce sa scriu mai frumos, mai cald? Ce poti scrie despre mama ta, ce cuvinte ii poti spune care sa ilustreze cel mai bine sentimente, trairi, care s-o faca fericita de ziua ei…

Am scris si am rescris aceasta postare de cateva ori…pana la urma, am sters tot… e aproape mizeul noptii si ma grabesc sa postez asa ca m-am decis sa scriu exact ce simt….si iata ce a iesit!

Fiind acum mama, ma uit la Catinca si imi dau seama ce simte o mama pentru fiica ei. Traiesc prin ea, respir prin ea, tremur pentru ea, invat in fiecare zi sa iubesc si sa cunosc lucruri noi prin si pentru ea…visez pentru ea, sper pentru ea….lucruri pe care  le-a facut si inca le mai face mama pentru mine. Sunt pisaloaga cu fi-mea, uneori se enerveaza pe mine, alteori ma ignora, alteori imi rade in fata…are 2 ani si 7 luni…la 30 va face ceea ce fac eu (sau mai rau :D), dar nu ma va iubi mai putin oricat de „aiurea” i s-ar parea ce cred eu sau ce vad eu…iar eu voi simti la fel ca mama…Sunt ferm convinsa de aceste lucruri asa cum sunt convinsa ca mama, fie ca intelege sau nu intelege ce e in capul meu uneori, fie ca ma mai „infig” in ea uneori, fie ca nu cadem „la pace” in idei si conceptii….este MAMA, este persoana aia care traieste si gandeste toata lista aia pe care am enumerat-o mai sus! Este MAMA si asta ajunge!

Asa ca…draga mama, de ziua ta…iti fac aceasta urare: sanatate multa pentru ca ai nevoie, bani (stiu ca nu aduc fericirea dar fara ei nu poti trai) si sa fii, ca si pana acum, MAMA!

In plus…”cineva” m-a rugat sa-ti mai transmit o urare: ” La Multi Ani, bunica Ada, pentru mine sa fii mereu BUNICA de pana acum!”

La Multi Ani si te iubim!

Semnat….cele doua capre, una mica si una mare! 😀

Comments (23) »

Saracie, credinta si mandrie de batran!

Ora 14…  la coada la Kaufland! Broboada neagra de sub care iese parul alb ca neaua, ingrijit. Haine ponosite, lustruite de atata purtat, calcat si spalat. Haine curate, asa cum ii sta bine unui om care intr-o viata intreaga a tinut la o infatisare decenta. Privire trista, ingrijoarata….scoate din cos un pui, doua pungi de zahar si o punguta de napolitane varsate…incepe sa se caute in portofel…o hartie de 5 lei, inca una si foarte mult maruntis. Intr-un final imi dau seama ca ma zgaiesc la ea aproape nepoliticos, dar nu ma vede…este prea ocupata sa numere maruntisul!

Achit cumparaturile mele si pentru ca am si eu o bunica pe pamant si una in ceruri ma gandesc sa fac ceva. Ma duc catre ea si ii spun ” Va rog sa ma iertati, n-as vrea sa va simtiti jignita, dar am si eu bunici…pe unii nu-i mai am…v-ar deranja daca de Paste v-as face eu cadou acest pui?” Pentru prima data, dupa multa vreme, desi am mai fost pusa in astfel de situatii, m-am fastacit. Ochii ei au fost de vina! Avea o privire atat de vie, de patrunzatoare…ca aproape instantaneu mi-am dat seama ca n-am facut bine ca am intrebat-o.

Mi-a raspuns politicos ca imi multumeste ca „am suflet” si vreau sa dau pomana de Paste la oameni batrani, dar ca nu poate sa accepte pentru ca le-a cumparat ca sa dea si ea de pomana.

Am zambit amar si i-am urat Paste Fericit si sanatate si mi-a raspuns cu un zambet larg la urari.

Azi, viata mi-a dat o noua lectie: credinta invinge saracia!

Dincolo de lectia asta insa ma doare sufletul pentru toti acesti bunici si strabunici ai nostri care-si poarta si-si numara maruntisul din buzunare. Ma doare si mai tare pentru ca nu multi dintre ei mai au rude, copii sau nepoti dispusi sau capabili sa-i ajute cu ceva….

Demnitatea lor, mandria lor…felul in care se imbraca, se poarta si privesc in jur este de cele mai multe ori dezarmanta (in comparatie cu ceea ce traiesc si felul in care traiesc) si ma gandesc, cu multa tristete, ca generatia noastra, generatiile de dupa noi (vorbesc aici de o majoritate, nu de exceptii!) nu vor fi capabile sa fie asa…ei, batranii nostri, sunt „construiti” altfel – datorita vremurilor pe care le-au trait, datorita felului in care au trait, datorita valorilor care le-au fost imprimate.

Niciodata nu mi-a placut sa dau de pomana la biserica pentru ca acolo nu se mai aduna oamenii cu adevarat nevoiasi. Intotdeauna am preferat sa dau unor oameni care nu se agata de mine cu disperare cu acel „da-mi si mie, Dumnezeu sa-ti dea sanatate” prelung si mieros. Poate suna crud ceea ce scriu, dar anii mi-au demonstrat ca cei care ajung sa stea undeva ca sa primeasca pomana pentru ca intr-adevar au nevoie de ea ca sa traiasca sunt acele persoane pe care le vezi tacute, intr-un colt, ferite de gloata care aproape iti scormone in geanta…cu privirea in pamant, aceia pentru care saracie nu inseamna mizerie, murdarie…oricat de ponosite sau rupte ar fi hainele de pe ei. Intotdeauna, instinctiv m-am ghidat dupa ochii lor…si cred ca nu sunt singura! Urasc cersetorii „de profesie”, dar ador cu fiecare particica a corpului meu acei ochi ai batranilor carora le-am dat vreodata ceva, acei ochi care spun cat milioane de cuvinte, acele cuvinte simple, lipsite de prefacatorie si incarcate de suferinta…”Multumesc, sa te ajute Dumnezeu fetito!”.

Stiu, e o postare trista, total nepotrivita blogului nostru, dar nu m-am putut abtine…au trecut ore bune de atunci si ma tot gandesc la acea batrana….

Sa le dea Dumnezeu sanatate si putere batranilor asemenea ei ….

Comments (8) »

Faringita si „un metru de copil”

Am fost la medic…faringita de origine virala!

Plamanii sunt bine, gatul este inca rosu, dar este spre bine. Azi noapte a scazut si febra asa ca am rarit dozele de antitermice, iar azi nu a mai crescut mai mult de 37.5. O pot scoate afara, dar trebuie sa ferim copilasii mici si persoanele in varsta inca vreo 2 zile ca sa nu-i molipsim.

Cu ocazia vizitei la doamna doctor am aflat ce minuni poate face o trusa de doctor la casa omului….consulturile multiple efectuate asupra lui Bebe, Coco si ceilalti si-au vazut efectul asa ca fetita mea a stat cuminte si nu a scos nici macar un cuvintel, nu a facut crize de plans (asa cum facea de obicei cand vedea stetoscopul) ba chiar a deschis si gura din proprie initiativa si a zis un aaaaaa lung.

De ce „un metru de copil”? Paiiii…sunt mandra „beneficiara” a unei fete de fix 1 metru inaltime si 15 kilograme greutate…

PS: Ultima noutate…diseara ne viziteaza un bun prieten al meu si al sotului meu care a citit pe blog ca este fata bolnava. El a fost intotdeauna „slabiciunea” Catincai…inca de mica il suna la telefonul ei mobil si vorbea cu el….auzind ca vine la noi Catinca mi-a zis, cum am ajuns acasa, cu o voce foarte serioasa: „Mami, diseara trebuie sa-mi pun pantofiorii astia negri si fustita ca sa fiu frumoasa cand vine el la noi!”

Comments (8) »

Febra, muci, tuse, febra…

Cam asa stam. Dupa o zi in care febra a ajuns la apogeu…39 de grade si a scazut, cu mare greutate, dupa doua ore si ceva, la 38.6 (cu supozitor cu novocalmin si sosete cu otet)…o noapte cu treziri etrem de dese si cu febra tinuta „in frau” cu anittermice alternate, ferbra care a refuzat sa scada sub 38…a venit ziua de sambata.

Ziua de sambata apogeul mucilor care s-au declansat ca un robinet. Ochi lacrimosi de nu-i putea tine deschisi si chinuiala cu aparatul de scos muci. Noaptea de ieri a fost un cosmar pentru mine…treziri din ora in ora, cosmarurile Catincai, muci, febra, tuse…

Azi, parca e ceva mai bine, febra se mentine la cote rezonabile…38.1-38.2 sub antitemice administrate la intervale de 4 ore. Mucii incep sa se diminueze, ochisorii nu mai curg asa rau.

Maiine dau o fuga sa o asculte pediatra la plamani ca sa fiu sigura ca suntem pe drumul cel bun.

Singurul lucru bun…in mare si-a pastrat pofta de mancare…a refuzat laptele de dimineata, dar in rest a mancat absolut normal…ba chiar si cu febra 39 ea cerea mancare.

Mama ei de viroza belgiana!

Comments (22) »

Acasa!

Da, am ajuns cu bine…dar nu suntem prea bine! Ieri am sesizat ca maimutica a tusit de doua ori, dar am zis ca poate s-a innecat ca ea asa face tot timpul. Azi, in avion a tusit din nou, apoi din nou pe drum spre casa. A dormit bine si cand s-a trezit era ragusita. Apoi, a tusit din ce in ce mai des, culminand in aceasta seara cu un 38.2 si tuse frecventa (gatul este rosu, m-am uitat!). Acum nu mai are febra, dar cred ca incep deja mucisorii. Ghinion de nasansa! Ce sa zic…nu mi-a fost o zi bolnava cat am fost in Belgia si taman acum…deja am sunat-o pe pediatra si a si bagat-o pe un sirop de tuse…sa vedem maiine ce si cum…daca se agraveaza o sa dau o fuga cu ea pana la doctor.

Despre ce simt eu acum…no comment…ca va dati si singuri seama!

Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care ne-au scris…voi reveni cu raspunsuri la comentariile voastre…ca acum sunt prea obosita si amarata!

Noapte buna!

Comments (7) »

Motivul tacerii…

Motivul tacerii noastre: facem bagaje, „ne certam” ce jucarii luam, punem tot felul de prostii in valize (nu ca nu m-as fi obisnuit deja!), alergam stanga-dreapta…intr-un cuvant suntem chiar pe ultima suta de metri!

Maiine venim!

Cum unde? Acasaaaaaaaaa!

Meniul a fost deja comandat la bunica Ada si la Miutica…bunica Olga si bunicul Fane s-au ocupat intens de casuta noastra sa ne astepte cat mai primitoare, bunicul Radu a pregatit locul de joaca din gradina si face exercitii pentru incins gratarul…prietenii ne-au facut deja program intens! Vine ziua bunicii Ada, ziua strabunicii Mia, vine Pastele, vine si botezul finutei….le vom onora pe toate cu multa bucurie!

Asteptam covorul rosu….venim acasa! Uraaaa!

PS: De ieri am copil de 2 ani si 7 luni si sunt tare mandra!

Va pup si vom reveni de acasa!

Comments (8) »

Premiu!!!

De la Frunzulite si mamica lor care s-au gandit sa-mi aduca primavara intr-un oras unde ploaia este rege…si chiar au adus-o…de doua zile e soare si frumos! Multumesc mult dragelor!

Frunzele zic:

Premiul acesta are reguli stricte. Adică:
1: Să postezi premiul!
2: Să oferi premiul la 12 prieteni!
3: Să afişezi linkul lor!
4: Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor!
5: Să scrii din partea cui este premiul!

Asa sa fie!

Si premiul merge la:

  GhiocelaAlina si Ema , Alina, Laura, Cojocarii, Irina si Sofia, Carliont si mamica lui , Ellis, Flory si harnicuta Bubutza, Monicuta, Guguluf cel voinic si maricel si mamica lui, Paula si Roxy

Later edit: Am vazut ca l-am mai primit de la Monicuta….o pupam!

Comments (4) »

Fara titlu!

Chiar nu am stiut ce titlu sa pun! Am primit-o de la mama pe email!Undeva, in lume, chiar se intampla….un aparat foto a surprins, din intamplare! Nu a „pozat” nimeni pentru o imagine mai buna, pentru „marire”, este un gest pur si simplu….pe mine ma ia cu fiori! Impresionant, socant…cred ca intr-adevar este fotografia anului!

 Textul tradus din spaniola:
    Nu a pierit inca omenirea.
    Este fotografia zilei, lunii, anului sau a secolului.
    Poza a aparut intr-un cotidian din India, cu textul atasat:
    ” Doar un sarac poate fi atat de marinimos. Ce pacat ca omul nu este
intotdeauna asa.” 

Leave a comment »

Barbie se spala pe cap!

Nu stiu care au fost experientele voastre cu spalatul pe cap, dar noi am avut multa vreme probleme. Copilul meu, extrem de cuminte in alte conditii,  facea ca toate orataniile cand il spalam pe cap si nu functiona nimic….pana mi-am adus aminte ca, cu foarte multa vreme inainte de a o avea pe Catinca, am cumparat de undeva un cadou pentru cineva (pe care nu am ajuns sa i-l mai dau ….)…era vorba despre o chestie ca un bor de palarie, din plastic, cu elastic in jurul capului…special pentru  copii, pentru spalat pe cap. L-am cautat si a devenit „palaria de spalat pe cap”. Este o minune…nu mai am probleme, iar spalatul pe cap a devenit o mare distractie pentru Catinca…se spala singura, se sapuneste pe par, se clateste…ce mai…e minune!

Mai nou, vrea s-o spele si pe Barbie…dar palaria este prea mare si nu putem pentru ca i-ar intra sampon in ochi…asa ca a renuntat. Acum doua seri ne-am spalat pe cap si Catinca a insistat sa-i fac poze cu parul desfacut si ud…sa vada toata lumea ca ea este cuminte si nu plange…bine, ea ar fi vrut s-o spal si in acelasi timp sa fac si poze, dar nu aveam cum…asa ca multumiti-va cu povestea si cu pozele de dupa…de la uscare (la care a participat si Barbie!).

Pozele si povestea le sunt dedicate bunicii si mai ales strabunicii ei care au avut „de tras” multi ani cu o alta domnisoara, care urla ca ii intra sapun in ochi…de’, uneori apar si solutii salvatoare care scutesc generatiile de „dupa” de „suferinte” similare! 😀

Comments (6) »

Seara pasiunilor..

…mai noi si mai vechi…ale mele sau ale Catincai!

Tati avea chef de plimbare si am zis sa dam o fuga, duminica seara, prin Grande Place, sa manance copilu’ familiei un „gofrulet” (gauffre).

Ne-am plimbat noi ce ne-am plimbat si pentru ca ma obseda de multa vreme ideea (de fiecare data cand am fost era inchis!) i-am tarat pe cei doi pe stradute, la un magazin de care eu sunt indragostita. O sa ziceti ca-s nebuna…da stiu, este o pasiune de colectionari, o pasiune tare costisitoareee, dar zau daca nu m-as „baga” si eu! I-am si zis sotului din dotare ca daca ajung la magazinul vreodata cand este deschis, bugetul familiei este in fooooarte mare pericol. Este vorba despre un magazin de miniaturi…imi amintesc, copil fiind ca vecina bunicii mele din partea tatalui avea in casa la ea o casuta (mare, cam de un metru inaltime!) luminata, in care erau tot felul de mobile micute …si tare imi doream. Am mai crescut si am revazut, parca in Cutezatorii, un articol despre colectionarii de casute si minaturi. Tare mi-am mai dorit. Le-am revazut, dupa ani si ani de zile in vitrina unui magazin din Viena si iar mi-a dat tarcoale gandul…dar de unde sa iei asa ceva in Romania!? pe scurt…magazinul cu pricina este specializat pe asa ceva!  Ca sa va faceti o idee….pozea facuta de sotul din dotare prin geamul magazinului INCHIS! Da’ nu am eu norocul sa nimeresc  o data cand va fi deschis?! 😀

Pasiunea numarul doi este aceasta:

Da, un magazin de bomboane….in care am intrat sa cascam si noi ochii si in care, fi-mea a mancat primele bomboane din viata ei…A fost atat de dulce si de cuminte incat nu m-a lasat sufletul sa nu-i dau…Ne plimbam noi pe acolo si evident, vorbeam romaneste…la un moment dat vine vanzatoarea catre mine si imi intinde (ca sa gust) o cutie cu biscuiti umpluti cu gem de caise. Iau unul..ii intinde si Catincai cutia…ea se uita la mine si refuza. Vreau sa-i dau de la mine, dar refuza. Fac doi pasi si vanzatoarea langa mine…imi intinde o cutie de bomboane…sa gust: „doriti sa gustati si din acestea..sunt umplute cu ciocolata si alune intregi!” imi spune in romaneste. Catinca casca ochii mari si se da doi pasi inapoi…cred ca in capul ei a fost ceva de genul „ce naiba de limba vorbeste asta…ca inteleg si eu ce zice!?” Iau bomboana. I se ofera si ei si spune „nu vreau”. Fac doi pasi si o intreb pe vanzatoare ceva..cand simt ca cineva ma trage de haina „mami, m-am razgandit..vreau si eu bombonica din aia…e si pentru copii?” (ea stie ca bomboanele sunt doar pentru oameni mari si respecta chestia asta!”). Ii spun sa-i zica vanzatoarei ca s-a razgandit si sa o roage sa-i dea….se duce, ii spune „m-am razgandit…vreau si eu bombonica din aia”…dupa care nu mai are rabdare sa-i dea vanzatoarea din cutia special destinata acestui scop ca se si repede si-si baga mana in borcanul unde erau bomboanele puse la vanzare. Mananca, mesteca  foarte satisfacuta…dupa care se duce la taica-su si ii spune: „nu cumparam si noi ca sa mai papam si acasa?”…si am cumparat! 😀 Uite asa s-a nascut o noua pasiune…sper ca inca o pot tine in frau, asa cum fac si cu ciocolata, pasiunea pentru bomboane…

Pasiunea numarul 3….nelipsitul gofrulet! Poza a solicitat-o Catinca pentru ca i-a placut ca restaurantul respectiv (asta era, un restaurant!) avea luminite multe…

In final…vitrina de Paste!

Leave a comment »

Gradinita si gradina!

Da, in sfarsit ne-am hotarat! Mai bine zis…in sfarsit ne-am dus si am fost acceptate! Dupa indelungi miscari de trupe (ca si aici iti trebuie „una alta” ca sa bagi copilul la gradi fara programari prealabile!) am reusit sa rezolvam cu gradinita! Ieri, pentru Catinca, dar si pentru mine, a fost o zi foarte importanta! Am fost sa vizitam gradinita si sa purtam toate discutiile! Cum toate miscarile le face secretara (ca sa nu credeti ca este prea mare diferenta fata de Romania!)…am purtat discutiile cu cine trebuia…adica cu doamna secretara sefa! Fiind zi pedagogica…gradinita era aproape goala…doar copii care erau la program de ingrijire (adica cei ai caror parinti nu aveau cu cine sa-i lase!). Mie mi-a convenit situatia pentru ca in felul asta am evitat contactul cu multi copii (v-am zis ca este epidemie de varicela!). Gradinita pe care am ales-o este una independenta (adica nu este o gradinita care tine decat partial comuna- sector!- ceva de genul semi-privat) si pentru care se plateste, anual o taxa (calculand am ajuns la concluzia ca platim exact cat am plati in Romania pentru o gradinita particulara (fara mancare!) sau pentru una de stat (cu mancare si atentii). Conditiile sunt foarte bune, ma declar multumita…mai ales ca fiind o gradinita cu o taxa anuala nu are acces toata lumea (ma refer la categorii de persoane…ca sa ma exprim elegant „mai putin curate”). Am vizitat toata salile pentru maternelle (pentru ca pe noi asta ne priveste!), bucataria (foarte mare si curata- vazuta doar din tocul usii pentru ca acolo se intre doar cu boneta si halat!), wc-urile (singura mea problema legata de gradinita!).

Mi-a fost dat meniul pentru o luna (luna martie) spre vizionare…ca sa-mi fac si eu o idee ce mananca copiii astia. In mare sunt extrem de impresionata de felul in care aleg sa le faca meniul…dar am si ceva probleme pe care nu stiu cum le voi rezolva.

In primul rand, fiind o gradinita independenta, respecta toate religiile existente (inclusiv in ceea ce priveste alimentatia). Ca atare, pentru musulmani, in zilele in care li se da carne de porc (da, da….le dau carne de porc la copii sub 3 ani) se face un meniu diferit. Meniul este format obligatoriu din felul 1 (am constatat ca sunt supe de tot felul, in principal de legume, cat mai diversificate!), felul doi (aici am eu probleme – o zi pe saptamana este miel, una porc, una pasare – pui, gaina, una este de legume si o zi pe saptamana este meniu international (mexican, unguresc, tailandez etc) si desert (in general fructe, dar si creme de fructe, de vanilie sau prajiturele). Problema mea este mielul si porcul. Lasand la o parte o multime de lucruri pe care ea nu le-a mancat pana acum gen fasole, varza, sparanghel, rechin, creveti etc, etc….sau a mancat foarte rar gen ciuperci, chiestia cu porcul si cu mielul m-a cam incurcat ….mi se pare extrem de devreme sa-i dau asa ceva…daca la creveti, rechin si alte „animale” inotatoare ma impac mai repede cu ideea la porc si mai ales la miel mmmm, nu-mi convine deloc. Am exprimat aceasta nemultumire si doamna secretara mi-a explicat ca pana in septembrie cand va intra intr-un an scolar nou (acum va intra doar ca sa se acomodeze, cu program partial), daca ma inteleg cu educatoarea poate putem face cumva ca in zilele in care nu-mi convine meniul sa-i dau eu mancare de acasa. De fapt lucrurile stau cam asa…mancarea se plateste separat (ceva de genul 3 euro pe zi), dar daca alegi optiunea mancariii date de la ei..pe asta trebuie sa mergi. Daca nu, poti trimite copilul cu pranzul de acasa. Nu se prea pot amesteca pentru ca este greu sa le tina cineva evidenta…vom vedea ce facem! Micul dejun, din ceea ce am inteles este o chestie foarte misto! O grupa de copii are in jur de 25 de copii. Prin rotatie, conform unor norme alimentare impuse de gradinita, fiecare parinte aduce micul dejun pentru copii…asta inseamna 25 de iaurturi, sau 25 de fructe, sau 25 de branzici cu biscuiti etc.

Oricum, in marele dosar pe care-l am de completat (ditamai teancul de hartii) exista un exemplar de doua foi care se duce la medicul si la bucatarul gradinitei, exemplar in care sunt scrise toate doleantele tale privind alimentatia copilului, toate alergiile de care sufera, probleme de sanatate care necesita un alt tip de alimentatie, interdictii pe care le pun parintii ( de genul : nu are voie ciocolata sau zahar sau tort etc).

Apropo de dosar – exista o foaie in care completezi doleantele tale medicale: de exemplu daca doresti sa-i fie luata temperatura zilnic, sa fie verificat medical cu o anumita ritmicitate, sa fie urmarite anumite aspecte – motorii sau de alta natura etc.

Mai am o foaie in care trebuie trecute toate persoanele de contact…adica noi doi, plus inca o persoana care sa poata fi contactata in anumite cazuri, care sunt persoanele care au voie sa ia copilul de la scoala (adica daca nu-l trec pe taica-su nu o poate lua sub nici o forma!).

Una peste alta sunt multe formulare de completat si imi place atentia acordata detaliilor, chiar daca am de muncitila hartoagele alea.

Revin la problema wc-urilor. Wc-urile sunt asa: 4 wc-uri cu usi inchise pentru copii mari si 4 wc-uri deschise, fara usi (ca sa nu-si prinda degetele!), de dimensiune foarte mica (speciale pentru copii mici). Copiii sunt incolonati, la numite ore si adusi gramada la wc. Daca au nevoie la alte ore vine cineva cu ei! Problema mea: wc-urile alea nu au colace, nu au nimic si sunt folosite ca atare. Sincer, ma asteptam la colace cu punga din aceea de unica folosinta pe ele…dar nu! Nu-mi surade deloc ideea ca ar putea lua diverse chestii de pe wc (oricat de curate ar fi si chiar sunt pentru ca acolo este o tanti care numai asta face!). Voi incerca sa „negociez” cu educatoarea sa-i dau un colacel din ala de copii pe care sa-l puna pe wc cand se duce…sa vedem daca vrea!

Pe scurt, reactia Catincai! I-a placut! I-a placut foarte tare! S-a repezit la corturi, la jucarii, la casute (este plin de jucarii de toate felurile si toate marimile!). A povestit cu mult entuziasm despre patuturile mici (care sunt ca niste targi cu picioare- adica niste chestii dintr-o panza foarte groasa cu picioare de vreo 10 cm pe care se pune pernuta si paturica si se face nani), despre jucarii, despre ce a vazut acolo…

Sa vedem ce se va intampla cand s-o trezi singura! Ma ia groaza cand ma gandesc! Ma ia groaza si cand ma gandesc ce s-o intampla cu mine cand m-oi trezi singura si fara copchilu’ meu ….offff! Nici nu vreau sa ma gandesc!

A socializat foarte bine cu doamna secretara…ba chiar a plecat fara mine cu aceasta…in alta camera, sa faca niste copii la buletinele noastre…

Pentru inceput cam asta este. Catinca va incepe gradinita pe 17 mai. As fi vrut putin mai devreme pentru ca asa nu apuca decat o luna si jumatate de gradi ca la 1 iulie incepe vacanta, dar nu se poate pentru ca pe 8 mai este nu stiu ce sarbatoare si copiii pregatesc deja scenete si alte chestii si mi s-a spus ca nu s-ar integra, nu si-ar gasi locul exact in mijlocul acestui proces! Pentru inceput va merge cu program partial..pana la 12 sau daca sta la masa, pana la 13, urmand ca de la 1 septembrie sa mergem cu program plin! Acum trebuie sa ma apuc sa fac dosarul ala si chiar am de munca zdravan la el!

Asta a fost ieri….azi, a fost gradina! Am gradinarit amandoua ca niste „gospodine” ce suntem (ca asa spune Catinca!). Am taiat toate crengile aiurea din gardul verde, am smuls buruieni, am greblat, am sapat, am pus gazon nou si ingrasamant de regenerare peste cel vechi…Catinca mi-a umplut toata bucataria de apa…carand apa cu un faras de copil „ca sa creasca iarba mare”! A desenat cu creta niste chestii suprarealiste pentru bunici si acum doarme dusa.

Mai jos aveti poze de ieri…dupa ce ne-am intors de la gradinita!

Comments (14) »

Varicela – a doua oara norocoase!

Ieri am aflat ca fetita nasilor a facut varicela acum 3 zile! M-am panicat toata gandindu-ma la ce este mai rau, la faptul ca nu o sa mai ajungem acasa, in Romania, de Paste, la chinuiala cu boala pe care o cunosc fooooarte bine!

Din fericire am scapat. Catinca a fost in contact cu fetita pe data de 1 martie, iar eruptia a inceput miercuri pe 10…conform tuturor site-urilor care vorbesc despre boala, copilul este contagios cu 48 de ore inainte de eruptie…deci am scapat!

Este a doua oara cand fi-mea scapa de varicela…prima data a fost „chiar in gura lupului”. Avea vreo 6 luni si s-a jucat o seara intreaga, nas in nas, cu prietena ei Cristinica (fata prietenei mele!) careia i-au aparut bubitele exact in acea seara, iar eruptia mare, a doua zi. Din fericire, nu a facut! Cristinica facuse vaccinul exact cu un an inainte…dupa cum s-a dovedit, degeaba!

Ca urmare a acestei intamplari am intrebat mai multi medici pediatri si toti mi-au zis ca este inutil sa-i fac vaccinul deoarece nu o fereste de boala decat in proportie de 40% si ca, mai devreme sau mai tarziu, tot o va face.

Oricum, pentru noi varicela asta are povesti lungi…eu am facut-o la 17 ani, ultima din toata scoala (am rezistat eroic!), taica-su a facut-o la 29 de ani (si eu am dormit 2 saptamani pe canapea in sufragerie pentru ca un doctor incompetent ii spusese ca are pojar – la final, exact cand ii cadeau cojile, a venit un doctor competent, un pediatru, care a spus ca este de fapt varicela!)

Comments (6) »

Beauty news…sau cum ajuta copiii descoperirile cosmetice!

Asa se numea una din rubricile mele dintr-o revista la care am scris multa vreme si cu mult drag si a carei sectiune de frumusete am scris-o, lunar, timp de multi ani…am testat tone de cosmetice, am scris despre mii de proceduri de machiaj, de ingrijire, dar ceea ce mi s-a intamplat azi nu am patit niciodata si nici nu credeam ca se poate!

 Am descoperit sapunul care fixeaza rimelul pe gene! Oh yeahh! Datorita Catincai …sau din cauza ei!

Printesa mea a incercat, cu talentul ei de pictorita, sa-mi deseneze ceva pe fata cu o carioca…asa ca trebuit sa frec zdravan cu sapun…si evident, m-am dat si pe la ochi, doar la un singur ochi (desenul era facut pe tampla!). Un sapun lichid, banal, cumparat de la Cora cica pentru piele sensibila. M-am dat cu rimel si am plecat! In aceasta dupa-amiaza imi spun eu….”hai sa ma demachiez!” Am curatat intai un ochi si am ajuns la cel langa care fusese pictura si care „fusese tratat” cu sapun ….curata rimelul daca poti! Nu se lasa dus de pe gene, neam! Parca era machiaj permanent. Mi-am inrosit ochiul de cat am frecat cu discheta data cu demachiant! Daca am vazut ca nu merge asa zic…hai sa incerc cu crema de ochi…poate are ceva demachiantul. Nimic! Ultima strigare….incercam din nou cu sapun, dar nu tot cu ala ca cine stie…pe urma nu se mai curata niciodata! 😀 Nop…nu a mers…in final, in disperare de cauza, am rupt pisica in doua si am incercat cu sapunul buclucas….si surpriza…s-a curatat!

Ma gandesc maiine sa ma spal bine cu el pe fata si sa ma machiez complet….doar asa, ca experiment, dar ce ma fac daca gresesc putin machiajul si am nevoie de retusuri?

Comments (8) »

Natasa, Barbie, patinajul si salele mele!

Ea este „Natasa”…asa a boteazat-o bunica Ada cand a vazut-o ieri dimineata pe Skype! Nu vrea sa stea la poza pentru ca este „suparata” …de ce, numai ea stie! Coafura, in conceptia ei este tot de Barbie…de fapt toate sunt de Barbie pentru ca pe ea o cheama Catinca Barbie.

Azi a fost urat afara asa ca m-am trezit chitita s-o duc din nou sa patinze…visul ei cel mare este sa patinze ca Barbie (din desenul animat cu Barbie si poneiul magic!) sau mai degraba sa se invarta cum se invarte Barbie pe gheata.

Am ajuns la patinoar si am constatat cu uimire ca, desi i-am pus patinele in picioare pentru a doua oara in viata ei, se tine pe ele in echilibru (pe uscat!) si merge foarte bine….asa ca am profitat si am pozat-o!

Din fericire, fiind in timpul saptamnii, dimineata, cand toti copiii sunt la scoala…eram la patinoar doar noi si inca o mamica cu doi copii….5 oameni pe un patinoar mareeeee, mareee. Asa ca voinice foc..ne-am aventurat pe suprafata lucioasa si alba…eu in pozitia „cocosatul”, Catinca Barbie sustinuta din spate de sub brate si strigand cat o tinea  gura….”sunt Barbie…si patinezzzz, mami invarte-ma ca pe Barbie”. Picioarele ei fugeau in toate directiile, iar cand nu fugeau stateau nemiscate asteptand sa fie impinse de mami….

15 minute de patinaj care mie mi s-au parut ore, iar salelor mele ani….Catinca a fost extrem de fericita! Atat de fericita incat mi-a zis: „Mami da’ tu stii sa patinezi ca Barbie?” I-am spus ca stiu si atunci mi-a zis s-o scot afara pe bancuta si sa-i arat cum patinez eu…..inca 10 minute de magie, de aceasta data pentru mine…Doamne, aproape singura pe un patinoar nu cred ca am fost vreodata. Mi-am amintit cu drag de zilele in care stateam zilnic, ore intregi pe patinoarul Floreasca, mi-am amintit cum se taie gheata cu spatele si chiar mi-a reusit si o jumatate de pirueta din cele pe care le faceam odinioara perfect. Am dat vreo trei ture cu viteza maxima, savurand ideea ca nu trebuie sa feresc pe nimeni….am visat putin, alaturi de Catinca (care radea si striga de pe bancuta!) ca sunt Barbie si fac piruete!  Daca nu eram cu fetita …cred ca as fi stat acolo la nesfarsit…dar Barbie mica era deja obosita!

Salele mele au uitat de durere…dar acum si-au amintit! Catinca a mancat cu pofta spanac cu ou si un castron plin cu supa si a adormit lemn…

Comments (7) »

Pisica lesinata din nou!

Daca tot am vorbit o gramada (inclusiv la comentarii!) despre „bau-bau”-ul nostru, „pisica lesinata” va spun ca s-ar putea sa devina pisica preferata! Pisica lesinata se transforma, pe zi ce trece in prietena Catincai…asa ca va trebui, foarte curand s-o inlocuiesc….

1. Ii uda gradina ca sa aiba mancare buna! 😀

2. O striga mereu prin casa si ma pune s-o sun la telefon ca sa vina la ea sa se joace impreuna.

3. S-a hotarat: pisica lesinata este alba, ba nu, crem, pufoasa si are ochii albastri, dar de fapt ii are galbeni si arata exact ca pisica din filmul la care se uita tati! Ati inteles ceva? Bine atunci…nici eu, dar nu conteaza…Catinca stie mai bine!

Leave a comment »

Am netttttt!!!!

Da, e real! Am net! Sunt asa fericita ca nici macar nu ma simt cat de obosita sunt si cat de rau mi-a fost azi-noapte!

Poveste scurta: am mancat ca o purcica ce sunt aseara! Tati ne-a alintat pe noi, pe fete, cu lalele minunate (fiecare fir are cate un „puiut” mic pe langa laleaua mama!) si cu un gratar facut ca la carte. Am bagat in mine cartofi copti, fripturica cu tot felul de sosuri si minuni, ceapa rosie, branzica telemea de vaca …teoretic nimic care sa-mi faca rau, dar in niste cantitati pe care stomacul meu, obisnuit cu mult mai putina mancare, le-a „taxat” instant. Asa ca m-am indopat cu metoclopramid, debridad etc, etc si am dormit cam rau. M-am culcat pe la 3 dimineata ca tot aveam senzatie de greata…si m-am trezit in suntetul disperat al mobilului sotului meu, pe la 8. la telefon erau nenii de la internet (adica de la compania de telefonie pe care vine si netul nostru!). A venit un baietas grec, care, dupa 2 minute, ne-a spus cu surasul pe buze ca nu este absolut nici o problema cu netul ci ca am fost deconectati pur si simplu de la linia telefonica. De ce nu stie nici el, dar a tinut sa ne mentioneze de „n” ori ca Belgacomul, compania unde lucreaza, a luat-o razna rau si ca in ultima saptamana a tot avut cazuri din astea de clienti care stateau saracii ca prostii si asteptau sa li se intimple lucruri bune, fara sa aiba vreo vina pentru porcariile facute de companie. Din pacate, nu avem cum sa-i schimbam pentru ca ei detin monopolul…sunt unici…adicatelea nu am cum sa am internet decat prin compania lor de telefonie (toate firmele de internet lucreaza cu ei!)….bleahhhh!

Important este insa ca AM NET si culmea, merge bine!

Acum, veti auzi mai des de noi!

Comments (10) »