Archive for Martie, 2010

La Multi Ani Mama!

Toata ziua m-am gandit la postarea asta…de fapt, ma gandesc de saptamani intregi! Ce sa scriu mai frumos, mai cald? Ce poti scrie despre mama ta, ce cuvinte ii poti spune care sa ilustreze cel mai bine sentimente, trairi, care s-o faca fericita de ziua ei…

Am scris si am rescris aceasta postare de cateva ori…pana la urma, am sters tot… e aproape mizeul noptii si ma grabesc sa postez asa ca m-am decis sa scriu exact ce simt….si iata ce a iesit!

Fiind acum mama, ma uit la Catinca si imi dau seama ce simte o mama pentru fiica ei. Traiesc prin ea, respir prin ea, tremur pentru ea, invat in fiecare zi sa iubesc si sa cunosc lucruri noi prin si pentru ea…visez pentru ea, sper pentru ea….lucruri pe care  le-a facut si inca le mai face mama pentru mine. Sunt pisaloaga cu fi-mea, uneori se enerveaza pe mine, alteori ma ignora, alteori imi rade in fata…are 2 ani si 7 luni…la 30 va face ceea ce fac eu (sau mai rau :D), dar nu ma va iubi mai putin oricat de „aiurea” i s-ar parea ce cred eu sau ce vad eu…iar eu voi simti la fel ca mama…Sunt ferm convinsa de aceste lucruri asa cum sunt convinsa ca mama, fie ca intelege sau nu intelege ce e in capul meu uneori, fie ca ma mai „infig” in ea uneori, fie ca nu cadem „la pace” in idei si conceptii….este MAMA, este persoana aia care traieste si gandeste toata lista aia pe care am enumerat-o mai sus! Este MAMA si asta ajunge!

Asa ca…draga mama, de ziua ta…iti fac aceasta urare: sanatate multa pentru ca ai nevoie, bani (stiu ca nu aduc fericirea dar fara ei nu poti trai) si sa fii, ca si pana acum, MAMA!

In plus…”cineva” m-a rugat sa-ti mai transmit o urare: ” La Multi Ani, bunica Ada, pentru mine sa fii mereu BUNICA de pana acum!”

La Multi Ani si te iubim!

Semnat….cele doua capre, una mica si una mare! 😀

Comments (23) »

Saracie, credinta si mandrie de batran!

Ora 14…  la coada la Kaufland! Broboada neagra de sub care iese parul alb ca neaua, ingrijit. Haine ponosite, lustruite de atata purtat, calcat si spalat. Haine curate, asa cum ii sta bine unui om care intr-o viata intreaga a tinut la o infatisare decenta. Privire trista, ingrijoarata….scoate din cos un pui, doua pungi de zahar si o punguta de napolitane varsate…incepe sa se caute in portofel…o hartie de 5 lei, inca una si foarte mult maruntis. Intr-un final imi dau seama ca ma zgaiesc la ea aproape nepoliticos, dar nu ma vede…este prea ocupata sa numere maruntisul!

Achit cumparaturile mele si pentru ca am si eu o bunica pe pamant si una in ceruri ma gandesc sa fac ceva. Ma duc catre ea si ii spun ” Va rog sa ma iertati, n-as vrea sa va simtiti jignita, dar am si eu bunici…pe unii nu-i mai am…v-ar deranja daca de Paste v-as face eu cadou acest pui?” Pentru prima data, dupa multa vreme, desi am mai fost pusa in astfel de situatii, m-am fastacit. Ochii ei au fost de vina! Avea o privire atat de vie, de patrunzatoare…ca aproape instantaneu mi-am dat seama ca n-am facut bine ca am intrebat-o.

Mi-a raspuns politicos ca imi multumeste ca „am suflet” si vreau sa dau pomana de Paste la oameni batrani, dar ca nu poate sa accepte pentru ca le-a cumparat ca sa dea si ea de pomana.

Am zambit amar si i-am urat Paste Fericit si sanatate si mi-a raspuns cu un zambet larg la urari.

Azi, viata mi-a dat o noua lectie: credinta invinge saracia!

Dincolo de lectia asta insa ma doare sufletul pentru toti acesti bunici si strabunici ai nostri care-si poarta si-si numara maruntisul din buzunare. Ma doare si mai tare pentru ca nu multi dintre ei mai au rude, copii sau nepoti dispusi sau capabili sa-i ajute cu ceva….

Demnitatea lor, mandria lor…felul in care se imbraca, se poarta si privesc in jur este de cele mai multe ori dezarmanta (in comparatie cu ceea ce traiesc si felul in care traiesc) si ma gandesc, cu multa tristete, ca generatia noastra, generatiile de dupa noi (vorbesc aici de o majoritate, nu de exceptii!) nu vor fi capabile sa fie asa…ei, batranii nostri, sunt „construiti” altfel – datorita vremurilor pe care le-au trait, datorita felului in care au trait, datorita valorilor care le-au fost imprimate.

Niciodata nu mi-a placut sa dau de pomana la biserica pentru ca acolo nu se mai aduna oamenii cu adevarat nevoiasi. Intotdeauna am preferat sa dau unor oameni care nu se agata de mine cu disperare cu acel „da-mi si mie, Dumnezeu sa-ti dea sanatate” prelung si mieros. Poate suna crud ceea ce scriu, dar anii mi-au demonstrat ca cei care ajung sa stea undeva ca sa primeasca pomana pentru ca intr-adevar au nevoie de ea ca sa traiasca sunt acele persoane pe care le vezi tacute, intr-un colt, ferite de gloata care aproape iti scormone in geanta…cu privirea in pamant, aceia pentru care saracie nu inseamna mizerie, murdarie…oricat de ponosite sau rupte ar fi hainele de pe ei. Intotdeauna, instinctiv m-am ghidat dupa ochii lor…si cred ca nu sunt singura! Urasc cersetorii „de profesie”, dar ador cu fiecare particica a corpului meu acei ochi ai batranilor carora le-am dat vreodata ceva, acei ochi care spun cat milioane de cuvinte, acele cuvinte simple, lipsite de prefacatorie si incarcate de suferinta…”Multumesc, sa te ajute Dumnezeu fetito!”.

Stiu, e o postare trista, total nepotrivita blogului nostru, dar nu m-am putut abtine…au trecut ore bune de atunci si ma tot gandesc la acea batrana….

Sa le dea Dumnezeu sanatate si putere batranilor asemenea ei ….

Comments (8) »

Faringita si „un metru de copil”

Am fost la medic…faringita de origine virala!

Plamanii sunt bine, gatul este inca rosu, dar este spre bine. Azi noapte a scazut si febra asa ca am rarit dozele de antitermice, iar azi nu a mai crescut mai mult de 37.5. O pot scoate afara, dar trebuie sa ferim copilasii mici si persoanele in varsta inca vreo 2 zile ca sa nu-i molipsim.

Cu ocazia vizitei la doamna doctor am aflat ce minuni poate face o trusa de doctor la casa omului….consulturile multiple efectuate asupra lui Bebe, Coco si ceilalti si-au vazut efectul asa ca fetita mea a stat cuminte si nu a scos nici macar un cuvintel, nu a facut crize de plans (asa cum facea de obicei cand vedea stetoscopul) ba chiar a deschis si gura din proprie initiativa si a zis un aaaaaa lung.

De ce „un metru de copil”? Paiiii…sunt mandra „beneficiara” a unei fete de fix 1 metru inaltime si 15 kilograme greutate…

PS: Ultima noutate…diseara ne viziteaza un bun prieten al meu si al sotului meu care a citit pe blog ca este fata bolnava. El a fost intotdeauna „slabiciunea” Catincai…inca de mica il suna la telefonul ei mobil si vorbea cu el….auzind ca vine la noi Catinca mi-a zis, cum am ajuns acasa, cu o voce foarte serioasa: „Mami, diseara trebuie sa-mi pun pantofiorii astia negri si fustita ca sa fiu frumoasa cand vine el la noi!”

Comments (8) »

Febra, muci, tuse, febra…

Cam asa stam. Dupa o zi in care febra a ajuns la apogeu…39 de grade si a scazut, cu mare greutate, dupa doua ore si ceva, la 38.6 (cu supozitor cu novocalmin si sosete cu otet)…o noapte cu treziri etrem de dese si cu febra tinuta „in frau” cu anittermice alternate, ferbra care a refuzat sa scada sub 38…a venit ziua de sambata.

Ziua de sambata apogeul mucilor care s-au declansat ca un robinet. Ochi lacrimosi de nu-i putea tine deschisi si chinuiala cu aparatul de scos muci. Noaptea de ieri a fost un cosmar pentru mine…treziri din ora in ora, cosmarurile Catincai, muci, febra, tuse…

Azi, parca e ceva mai bine, febra se mentine la cote rezonabile…38.1-38.2 sub antitemice administrate la intervale de 4 ore. Mucii incep sa se diminueze, ochisorii nu mai curg asa rau.

Maiine dau o fuga sa o asculte pediatra la plamani ca sa fiu sigura ca suntem pe drumul cel bun.

Singurul lucru bun…in mare si-a pastrat pofta de mancare…a refuzat laptele de dimineata, dar in rest a mancat absolut normal…ba chiar si cu febra 39 ea cerea mancare.

Mama ei de viroza belgiana!

Comments (22) »

Acasa!

Da, am ajuns cu bine…dar nu suntem prea bine! Ieri am sesizat ca maimutica a tusit de doua ori, dar am zis ca poate s-a innecat ca ea asa face tot timpul. Azi, in avion a tusit din nou, apoi din nou pe drum spre casa. A dormit bine si cand s-a trezit era ragusita. Apoi, a tusit din ce in ce mai des, culminand in aceasta seara cu un 38.2 si tuse frecventa (gatul este rosu, m-am uitat!). Acum nu mai are febra, dar cred ca incep deja mucisorii. Ghinion de nasansa! Ce sa zic…nu mi-a fost o zi bolnava cat am fost in Belgia si taman acum…deja am sunat-o pe pediatra si a si bagat-o pe un sirop de tuse…sa vedem maiine ce si cum…daca se agraveaza o sa dau o fuga cu ea pana la doctor.

Despre ce simt eu acum…no comment…ca va dati si singuri seama!

Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care ne-au scris…voi reveni cu raspunsuri la comentariile voastre…ca acum sunt prea obosita si amarata!

Noapte buna!

Comments (7) »

Motivul tacerii…

Motivul tacerii noastre: facem bagaje, „ne certam” ce jucarii luam, punem tot felul de prostii in valize (nu ca nu m-as fi obisnuit deja!), alergam stanga-dreapta…intr-un cuvant suntem chiar pe ultima suta de metri!

Maiine venim!

Cum unde? Acasaaaaaaaaa!

Meniul a fost deja comandat la bunica Ada si la Miutica…bunica Olga si bunicul Fane s-au ocupat intens de casuta noastra sa ne astepte cat mai primitoare, bunicul Radu a pregatit locul de joaca din gradina si face exercitii pentru incins gratarul…prietenii ne-au facut deja program intens! Vine ziua bunicii Ada, ziua strabunicii Mia, vine Pastele, vine si botezul finutei….le vom onora pe toate cu multa bucurie!

Asteptam covorul rosu….venim acasa! Uraaaa!

PS: De ieri am copil de 2 ani si 7 luni si sunt tare mandra!

Va pup si vom reveni de acasa!

Comments (8) »

Premiu!!!

De la Frunzulite si mamica lor care s-au gandit sa-mi aduca primavara intr-un oras unde ploaia este rege…si chiar au adus-o…de doua zile e soare si frumos! Multumesc mult dragelor!

Frunzele zic:

Premiul acesta are reguli stricte. Adică:
1: Să postezi premiul!
2: Să oferi premiul la 12 prieteni!
3: Să afişezi linkul lor!
4: Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor!
5: Să scrii din partea cui este premiul!

Asa sa fie!

Si premiul merge la:

  GhiocelaAlina si Ema , Alina, Laura, Cojocarii, Irina si Sofia, Carliont si mamica lui , Ellis, Flory si harnicuta Bubutza, Monicuta, Guguluf cel voinic si maricel si mamica lui, Paula si Roxy

Later edit: Am vazut ca l-am mai primit de la Monicuta….o pupam!

Comments (4) »