Saracie, credinta si mandrie de batran!

Ora 14…  la coada la Kaufland! Broboada neagra de sub care iese parul alb ca neaua, ingrijit. Haine ponosite, lustruite de atata purtat, calcat si spalat. Haine curate, asa cum ii sta bine unui om care intr-o viata intreaga a tinut la o infatisare decenta. Privire trista, ingrijoarata….scoate din cos un pui, doua pungi de zahar si o punguta de napolitane varsate…incepe sa se caute in portofel…o hartie de 5 lei, inca una si foarte mult maruntis. Intr-un final imi dau seama ca ma zgaiesc la ea aproape nepoliticos, dar nu ma vede…este prea ocupata sa numere maruntisul!

Achit cumparaturile mele si pentru ca am si eu o bunica pe pamant si una in ceruri ma gandesc sa fac ceva. Ma duc catre ea si ii spun ” Va rog sa ma iertati, n-as vrea sa va simtiti jignita, dar am si eu bunici…pe unii nu-i mai am…v-ar deranja daca de Paste v-as face eu cadou acest pui?” Pentru prima data, dupa multa vreme, desi am mai fost pusa in astfel de situatii, m-am fastacit. Ochii ei au fost de vina! Avea o privire atat de vie, de patrunzatoare…ca aproape instantaneu mi-am dat seama ca n-am facut bine ca am intrebat-o.

Mi-a raspuns politicos ca imi multumeste ca „am suflet” si vreau sa dau pomana de Paste la oameni batrani, dar ca nu poate sa accepte pentru ca le-a cumparat ca sa dea si ea de pomana.

Am zambit amar si i-am urat Paste Fericit si sanatate si mi-a raspuns cu un zambet larg la urari.

Azi, viata mi-a dat o noua lectie: credinta invinge saracia!

Dincolo de lectia asta insa ma doare sufletul pentru toti acesti bunici si strabunici ai nostri care-si poarta si-si numara maruntisul din buzunare. Ma doare si mai tare pentru ca nu multi dintre ei mai au rude, copii sau nepoti dispusi sau capabili sa-i ajute cu ceva….

Demnitatea lor, mandria lor…felul in care se imbraca, se poarta si privesc in jur este de cele mai multe ori dezarmanta (in comparatie cu ceea ce traiesc si felul in care traiesc) si ma gandesc, cu multa tristete, ca generatia noastra, generatiile de dupa noi (vorbesc aici de o majoritate, nu de exceptii!) nu vor fi capabile sa fie asa…ei, batranii nostri, sunt „construiti” altfel – datorita vremurilor pe care le-au trait, datorita felului in care au trait, datorita valorilor care le-au fost imprimate.

Niciodata nu mi-a placut sa dau de pomana la biserica pentru ca acolo nu se mai aduna oamenii cu adevarat nevoiasi. Intotdeauna am preferat sa dau unor oameni care nu se agata de mine cu disperare cu acel „da-mi si mie, Dumnezeu sa-ti dea sanatate” prelung si mieros. Poate suna crud ceea ce scriu, dar anii mi-au demonstrat ca cei care ajung sa stea undeva ca sa primeasca pomana pentru ca intr-adevar au nevoie de ea ca sa traiasca sunt acele persoane pe care le vezi tacute, intr-un colt, ferite de gloata care aproape iti scormone in geanta…cu privirea in pamant, aceia pentru care saracie nu inseamna mizerie, murdarie…oricat de ponosite sau rupte ar fi hainele de pe ei. Intotdeauna, instinctiv m-am ghidat dupa ochii lor…si cred ca nu sunt singura! Urasc cersetorii „de profesie”, dar ador cu fiecare particica a corpului meu acei ochi ai batranilor carora le-am dat vreodata ceva, acei ochi care spun cat milioane de cuvinte, acele cuvinte simple, lipsite de prefacatorie si incarcate de suferinta…”Multumesc, sa te ajute Dumnezeu fetito!”.

Stiu, e o postare trista, total nepotrivita blogului nostru, dar nu m-am putut abtine…au trecut ore bune de atunci si ma tot gandesc la acea batrana….

Sa le dea Dumnezeu sanatate si putere batranilor asemenea ei ….

Anunțuri

8 răspunsuri so far »

  1. 1

    oana said,

    of Doamne,din pacate ai atata dreptate!Ii intalnesti tot mai des pe acesti batrani,in coada la framacie,de cele mai multe ori in imposibilitatea de a-si plati reteta intreaga,destul de rar la coada in supermarketuri.Cred ca prefera magazinele de cartier,unde poate cunosc vanzatoarea si-o pot intreba cat costa,ca sa stie daca isi mai pot permite sa adauge ceva la lista…si la toti te uimeste demnitate.Dar traim intr-o societate de doi bani in care demnitatea poate fi demonstrata doar in situatii din astea!

    • 2

      oanamada said,

      Da oana, ai dreptate, la coada la farmacie vezi cel mai des cat de putin e maruntisul din buzunarele lor….ceea ce este uimitor insa, asta apropo de ceea ce spuneam legat de felul in care au trait, ai sesizat ca la coada la impozite, la facturile de intretinere etc, etc….in general, batranii sunt primii care platesc….ce le ramane se imparte pentru restul. Marele pacat este insa ca nu le prea ramane nimic!

  2. 3

    flory said,

    Mi-au dat lacrimile la propriu:(((((((((((((
    Este o lectie pentru toti, nu doar pentru tine.

    • 4

      oanamada said,

      Flory….mie imi venea sa plang cand m-a refuzat, iar zambetul acela larg cu care mi-a urat Sarbatori Fericite m-a daramat si mai rau…

  3. 5

    Isabela said,

    Chiar m-ai impresionmat placut.
    Pacat ca nu ne uitam mai des in jur sa vedem si tristetea altora.

    • 6

      oanamada said,

      Isabela…ce sa zic…de cele mai multe ori nu ne uitam in jur…pentru ca nici noi nu stam pe roze, dar marele adevar este ca noi oamenii suntem „animale de prada” si, in general, fiecare dintre noi, lupta cu „jungla” sa-si hraneasca proprii pui….cine ne-ar putea acuza pana la urma!? Din cand in cand insa, asa cum zici tu, daca ne-am uita in jur…am fi mai putin „feroce”…chestia cu „mai umani” mi se pare extrem de greu de folosit in contextul societatii si vietii actuale. O seara buna!

  4. 7

    vergi said,

    am intrat azi in blogul cristinei si sincera sa fiu , am fost curioasa sa vad, ce bloguri mai citeste ea, asa ca am inceput cu primul!! si am dat de un subiect, care ma doare si pe mine de ani de zile si pt. care din pacate nu exista rezolvare. Primul soc l-am avut acum citiva ani, cind iesind cu sora mea dintr-un magazin , am vazut niste doamne in virsta, foarte decent imbracate, care nu cerseau dar asteptau. Am intrebat-o pe sora mea ce asteapta si mi-a spus ca oameni cu inima le dau restul primit de ei la magazin!i-am dat si eu si imi amintesc si acum ca mi-a strecurat ceva in mina, nu mai stiu ce era, o mica figurina cred din alufolie si mi-a urat politicoasa mult noroc si o zi frumoasa!mie mi s-a strins inima si nu imi venea sa cred ca in romania mai exista atita mizerie!am sperat ca asemenea scene nu se mai repeta, din pacate din ce scrii tu, da! e cu atit mai dureros cu cit se apropie Sfintele sarbatori ale Pastelui!ideea sa ajuti concret pe cineva e buna dar cum sa ajuti milioane de doamne si domni ajunsi la batrinete pe drumuri? ce societate e aceea, care nu are grija de seniorii ei?

    • 8

      oanamada said,

      Vergi, bine ai venit pe blogul nostru…da, ai mare dreptate, din pacate nu ai cum sa-i ajuti pe toti si da…nu ne respectam batranii..nici ca societate si, de multe ori, nici ca persoane particulare. Iti uram numai bine si te mai asteptam!


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: