Archive for Aprilie, 2010

Vacanta- episodul 2 -Bebeii…

Bebeii…asa i-a numit Catinca, inca de la inceput pe Radu si pe Vlad cei doi baietei gemeni ai prietenei mele. De altfel, cei doi au fost primul contact real al Catincai cu bebelusi nou-nascuti! Pe finuta Maia a vazut-o ceva mai tarziu (din motive de viroze!). Bebeilor le „datoram” in parte renuntarea la suzeta pentru ca, imediat dupa nasterea lor, Catinca a renuntat la „suzi” (la indemnul meu de a le-o face cadou bebeilor).

Intalnirea cu Vlad si cu Radu a fost pentru mine uimitoare…din decembrie, de cand ii vazusem ultima data, au crescut foarte mult si sunt flacai in toata regula. De aceasta data, Catinca s-a comportat exemplar. Ca rasplata am luat-o si la biserica atunci cand au fost botezati cei doi flacai! Acolo, pentru ca Vlad plangea rau, Catinca s-a decis sa-l consoleze,  sa-l mangaie pe cap si sa-i spuna ….”gata, nu mai plange ca nu te mai baga parintele popa in apa!” (avea deja experienta de la botezul micutei Maia, unde invatase tot „pasii” botezului!). Marele nor care a anulat zborurile ne-a ajutat sa ajungem si la botez…pentru ca noi trebuia sa ajungem in Belgia mai devreme….si tare ne-am mai bucurat ca am fost de fata!

Poza „de familie” bebeliceasca…mai jos! (facuta inainte de botez!)

Prima manifestare de gelozie a Catincai…a rabdat cat a rabdat sa-l tin in brate dupa care s-a catarat si ea pe celalat genunchi!

Vom reveni cu poze de la botez cand le vom primi de la mamica lui Vlad si Radu!

Anunțuri

Leave a comment »

Vacanta episod 1 – De Paste, new style!

Pastele, l-am petrecut, ca in fiecare an, in familie! Din fericire, viroza Catincai a fost una „miloasa” si s-a lasat dusa pana pe 31 martie, adica pana la ziua mamei mele…asa ca de ziua mamei, a bunicii si de Paste…n-am mai avut probleme. In cinstea venirii iepurasului…fiica mea a decis ca vrea sa abordeze un nou stil vestimentar asa ca a creat o pasiune pentru esarfe, pasiune care sper sa nu ne „domine” si la temperaturi ridicate…Toate esarfele mele+ cele cumparate special la solicitarea printesei…au trecut pe la gatutul ei. Nu prea inteleg eu de unde pasiunea asta, dar sigur nu seamana cu mine pentru ca eu nu suport nici bluze pe gat nici fulare nici esarfe…Cu toate acestea, la indemnul (care avea ton de ordin!) Catincai…a trebuit sa adopt si eu acelasi stil ca sa fim „la fel”! O alta pasiune pe care nu a manifestat-o pana acum…fustele! Fusta peste colanti, peste pantaloni, in casa, afara, la wc…nu conteaza…sa fie fusta pentru ca ea trebuie sa se poata invarti „ca Barbie”. Acest lucru a pornit de la bunica Ada si de la strabunica Mia care au crosetat o fusta si o jacheta stil marinar, pe care Catinca nu vroia sa le mai dea jos nici la culcare pentru ca erau ca ale lui Barbie!

Iepurasul a fost unul darnic cu printesa Catinca Barbie si i-a adus ceea ce a cerut in scrisoare si multe surprize peste….Brietta (cum cine este? „Calul lui Barbie care de fapt este sora lui Barbie care a fost transformata in cal de omul cu ochi rai!”) si Mica Sirena au fost preocuparile principale ale Catincai!

In afara de bunicii ei Catinca a manifestat foarte mult entuziasm la intalnirea cu Niculetu’ unchiuletu’, cu matusica Miruna (adica sora-mea!) si, evident, cu prietena ei cea mai buna Cristinica.

Pentru cei care ati citit povestea „pisicii lesinate” trebuie sa va dezvalui ca pisica este deja un personaj cat se poate de „viu”, ne-a insotit cu avionul pana acasa, a dormit in avion intr-o camera speciala pentru pisici, de culoare verde, acasa a dormit in garaj (ca sa pazeasca bicicleta!) si a fost prezentata, la modul cel mai serios, tuturor ! In masina, locul ei nu mai este in portbagaj, pentru ca-i este prea cald, ci langa Catinca, pe bancheta din spate. S-a inteles foarte bine cu Jeli, catelul mamei mele, ba chiar au stat in aceeasi camera!

Acestea fiind spuse….cateva poze de la Paste, ziua mamei mele si ziua bunicii mele!

26 martie…prima faza a virozei…38.7 grade si sosete cu otet!

Cu Niculetu’ unchiuletu’ si Miutica

„Niculetu e prietenul meu!”

E ziua ta bunica!

In spate, Brietta. Papusa Catinca, Ariel, Cocuta (papusa mea), Bella (papusa mamei mele!)

French style!

Va urma

Comments (2) »

Ne-am intors!

Stiu, nu e frumos ce am facut…am disparut ca magarul in ceata! va rog sa ma credeti pe cuvant ca, desi am stat o luna acasa, in Romania, n-am apucat sa fac nici macar jumatate din lucrurile pe care mi le propusesem…a fost o vacanta cu tot felul de evenimente si tot felul de peripetii….cu bune si cu rele.

Programul nostru a fost unul infernal, complet dat peste cap de boala Catincai de la inceputul vacantei, complet modificat de „norul buclucas” care ne-a mai tinut, spre bucuria noastra, cateva zile acasa, super aglomerat de vizite, botezuri, aniversari etc. una peste alta ma declar foarte fericita de aceasta vacanta si va spun un secret….mi-a ridicat moralul si mi-a incarcat bateriile anti-singuratate (de care sufeream pe aici prin Belgia!) pentru o buna bucata de timp. Din fericire am reusit sa fiu alaturi de mama si de bunica mea de ziua lor, am reusit sa fiu cu toata familia mea de Paste, mi-am vazut prietenii de suflet, am botezat o minunatie de fetita, am reusit sa particip la botezul celor doi gemeni ai prietenei mele si m-am bucurat de copacii incarcati cu cele mai frumoase flori de pe pamant, magnoliile! Mi-a fost dor, tare dor de casa, dar, in mod ciudat si neasteptat mi-a fost dor si de Bruxelles.

Am inteles cat de ciudat suntem „construiti” noi, oamenii, cum spunem noi ca nu ne putem obisnui in alta parte, departe de casa…si cat de mult ne lipseste „binele” din alta parte atunci cand nu-l mai avem, dar despre asta…intr-o alta postare!

Fiecare dintre aceste episoade din vacata noastra vor fi povestite si ilustrate in postari separate….pana atunci insa vroiam doar sa stiti ca ne-am intors si ne apucam de povestit si de vizitat bloguri dragi noua.

Comments (10) »

Aniversam-1 an!

291 de postari, 1640 de comentarii, 74.378 de vizitatori….dincolo de cifre insa, bloguletul nostru care implineste un anisor si-a facut o multime de prieteni virtuali  carora ne-a fost si ne este drag sa le impartasim pataniile, evolutia noastra, viata noastra, sentimentele si trairile noastre.

 Am inceput acest blog din dorinta de a impartasi experienta mea cu bebelusul Catinca…bebelusul se transforma intr-o fetita si a crescut sub ochii mei si virtual sub ochii vostri…. Din cand in cand am strecurat, printre postarile legate de Catinca si evolutia ei, trairile mele, vise, realitati, amintiri. O voi face si de acum inainte.

Acum un an scriam Povestea Iepurasului Bocanila si lansam eu-ului meu o provocare- Soarele de pe strada mea! Soarele de pe strada mea ramane acum si mereu de aici inainte Catinca, cea mai mare si mai frumoasa  implinire a mea!

Va multumesc tuturor celor care ne sunteti alaturi in mod constant si sper din inima sa va am alaturi si de acum inainte. Va multumesc si celor care va plimbati din cand in cand pe blogul nostru!

 Multumesc si celor care au binevoit sa trimita spamuri, comentarii aiurea sau complet deplasate – asta pe principiul „omul fara dusmani nu face doi bani!”!

A fost un an frumos, in care blogul nostru a crescut asa cum nu ma asteptam…am intrat in al doilea an…si se presupune ca de la un an incolo „copilul” vorbeste ceva mai mult si mai bine….asa vom face si noi!

Va multumim,

 Catinca si Oana

Comments (8) »

Cu gandul la tine…La Multi Ani Miuta!

Pentru mine este chiar o perioada grea, dar este cea mai frumoasa din an…am de facut urari celor mai importante doua femei din viata mea! Intai a fost ziua mamei mele, azi, este ziua bunicii mele! Din nou nu am sa  „lansez” doar uzualul La Multi Ani si asta pentru ca am cate ceva de spus…mai multe de spus!

Am crescut cu bunica mea de mica…ma leaga de chipul ei, de vocea ei, de miscarile ei, de mainile ei, de zambetul ei, de lacrimile ei…atat de multe amintiri ca nu mi-ar ajunge 200 de pagini doar sa le insir…nu sa le povestesc in amanunt! Mi-a fost prietena, mi-a fost confesor, mi-a fost bunica (stiti voi in sensul ala cu alintul!), mi-a fost indrumator…dar mai presus de toate mi-a fost ALATURI indiferent de moment, de ora, de distanta. Este adevarat cand se spune ca relatia bunic-nepot este una deosebita …in cazul nostru este una absolut speciala! Cand am invatat despre comunicarea non-verbala in facultate, am regasit, in fiecare fraza a acelui curs relatia dintre mine si bunica mea…intotdeauna am comunicat din priviri …in 99% din cazuri nu este nevoie de cuvinte..pentru ca noi ne spunem ce avem de spus doar uitandu-ne una la cealalta…

Bunica mea a fost si va ramane intotdeauna „Miutica mea…”, omul care, cred  si simt eu ca ma cunoaste cel mai bine, cu bune, cu rele si ma accepta asa cum sunt, dincolo de cortina, dincolo de zambetul meu uneori fals, dincolo de cuvinte…doar simtind telepatic sau doar ascultandu-mi vocea…omul care nu are nevoie de „confirmari” de la mine pentru ca „le vede” in privirea mea. Cea mai mare bucurie a mea, acum, nu este numai aceea ca se poate bucura de Catinca ci ca fiica mea a avut, de la bun inceput, instinctiv, aceeasi atractie si aceeasi relatie pe care o am eu cu ea…de fiecare data cand le privesc impreuna…imi aduc aminte de copilaria mea, o copilarie frumoasa, plina de amintiri calde care imi incalzesc sufletul…ce poate fi mai frumos?

Ii multumesc lui Dumnezeu ca o am, chiar daca nu suntem impreuna asa cum eram odinioara (dar e normal, asta este cursul vietii), ii multumesc lui Dumnezeu ca le am impreuna, pe cele mai importante femei din viata mea!

Draga Miutica…sa te tina Doamne-Doamne sanatoasa si in putere, alaturi de noi! La Multi Ani!

Mesaj de la Catinca nu-ti mai dau…ceea ce a zis azi, cand am fost la voi, a fost cel mai puternic mesaj: „Mami, poti sa pleci ca a venit Miuta!”

Pentru ca stiu ca-ti place asa mult…am ales aceasta poza!

Comments (8) »

Pictam oua pentru Iepuras!

Azi, Catinca a vopsit si pictat oua pentru prima data! Desi culorile mele au fost un mare rateu (eu chiar nu mai stiu ce vopsea sa cumpar ca sa iasa culoarea cum trebuie!), picturile ei, facute cu niste acuarele speciale de vopsit oua au fost o mare reusita si au „reparat” ce stricase vopseaua mea! Rezultatul, de care sunt foarte mandra, vi-l daruiesc virtual cu drag si va urez din nou Paste Fericit tuturor!

Comments (9) »

De ce ti-ai taiat parul?!

Simtul de observatie al fiicei mele este de invidiat! Ieri am fost sa ma vopsesc si mi s-a pus mie pata si am taiat cam o palma si jumatate din parul meu lung…coafura nu s-a schimbat, dar lungimea este considerabil modificata! Acum il am pana la umeri. Catinca stia ca ma duc la coafor, dar nu i-am zis nimic de tuns. Cum m-a vazut aseara mi-a zis ca sunt frumoasa si ca am parul desfacut „ca Barbie” …:D si m-a intrebat imediat mirata: „De ce ti-ai taiat parul?”

Cred ca lui tati i-ar fi luat cateva zile sa constate (daca nu-i spuneam eu dinainte!), iar de altii nu mai vorbesc…pentru ca sunt obisnuiti cu mine cu parul prins! Pentru ca eu sunt cu parul desfacut..azi am primit solicitarea sa o las si pe ea fara codite…:D

Comments (2) »