1 mai cu miros….de peste si apa de mare!

Daca tot nu puteam sa „executam” niste mici adevarati…ne-am zis noi aseara ca poate facem un drum la mare, la Oostende ca sa mancam niste fructe de mare „de la mama lor”! Previziunile meteo nu erau deloc bune…ploaie din cand in cand pana la pranz! Am plecat din Bruxelles pe soare, 17 grade si vant destul de puternic. Echipament complet, variat, pentru toate tipurile de vreme…asa cum sta bine unor oameni care s-au obisnuit cu vremea capricioasa din Belgia. A fost soare pana aproape de destinatie cand am intrat intr-un nor si ne-a plouat de credeam ca nu se mai opreste. Am ajuns la Oostende si pofticioasa din mine simtea deja in nari mirosul de fructe de mare.

Ii promisesem fetei ca o ducem sa vada balena, dar am zis sa megem intai sa mancam….si bine am facut! Ne-am dus in port, acolo unde sunt celebrele rulote/chiosc…sau ce or mai fi ele cu fructe de mare. La numai 100 de metri se afla si piata de peste (din care recunosc, spre rusinea mea, nu am luat nimic pentru ca nefiind mancatoare de peste, nu cunosc denumirile pestilor respectivi…mai ales ca majoritatea erau trecute in flamanda!). Am ajuns in port, in „raiul” fructelor de  mare si am dat iama…printre picaturi am reusit sa fac poze (e greu tare sa tii in mana aparatul, cartofii prajiti ai copilului si mancarea ta, mai ales cand ploua marunt si rar…exact cat sa te scoata din minti!). Ce am mancat…numai burta mea stie sa va mai spuna ca eu am pierdut numarul…imi pare rau de mancarea de melci calda…n-am mai avut loc si pentru ea (dar data viitoare sigur!). Sa nu credeti ca sunt vreo gurmanda, din contra, nu prea mananc de felul meu, dar cand ma „scapi” pe langa fructe de mare….e grav de tot! Cand mai arata si ca in imaginile de mai jos…spuneti voi daca le poti „rezista”! Marea mea fericire a fost aceea ca am regasit singurul peste la care am visat vreodata, pestele al carui miros mi-a ramas in nari, din copilarie….l-am cautat peste tot pe unde am fost, inclusiv in Franta, unde il mancasem prima si singura data in viata mea…si l-am gasit de abia azi…asa ca mi-am luat acasa! E un peste lataret si rotunjor, uscat, afumat si cu multa sare pe el…habar nu am cum „il cheama”, dar ii recunosc mirosul din sute de pesti.

Catinca nu a poftit la creveti pentru ca am avut grija sa-i iau intai ei cartofi prajiti ca sa fiu asigurata….

Am admirat portul si ne-am minunat de obraznicii de pescarusi pe care aproape ii calcai in picioare daca nu-i ocoleai…erau atat de „domesticiti” incat erau in stare sa ti se suie, cu tupeu, in brate ca sa le dai mancare. In pozele de mai jos…sotul meu…incerca sa se fereasca de un obraznic din asta care tot „ravnea” la fructele lui de mare….asa ca, „obraznicul” a primit de la mine si de la Catinca….cartofi prajiti! Credeti ca nu i-au placut? Gresiti! I-au placut atat de mult incat mai avea putin si se catara pe Catinca…ca sa mai primeasca!

Cand am terminat cu mancatul am facut o plimbare, ne-am suit in fantana (la propriu!) special amenajata ca sa te poti baga in ea si am pornit-o catre plaja sa vedem balena esuata! Balena  am vazut-o prima data, in vara anului trecut cand m-a dus sotul meu la Oostende…este o balena, pefect conservata, pe care ai voie sa te sui, sa faci poze etc, etc, exact in mijlocul plajei. Am zis s-o vada si Cati, dar am fost putin dezamagiti pentru ca, din considerente legate de conservare…balena era acoperita complet cu nisip…Mai avem insa timp s-o vedem….

In momentul cand am ajuns pe plaja a iesit soarele, un soare orbitor…tocmai bun pentru o joaca si o plimbare pe plaja. „Plaja asta are nisip frumos si mult…” a concluzionat Catinca care mai avea putin si incepea sa se taraie prin el….am admirat marea si am facut si o prostioara….:D…i-am dat Catincai, pentru prima data, inghetata….nu m-a lasat sufletul, taica-su manca, eu mancam, inghetata era minunata (ditamai cornetul). Un moment prost ales, iar eu o mama absolut nebuna (m-a luat valul!) sa-i dau pe vantul ala si in conditiile in care ii curg  mucii continuu de cand am venit din Romania. I-am dat 3 lingurite, am invatat-o cum sa o tina in gura…si i-am zis „gata, ajunge”. Maimuta smechera…a tot incercat sa ma convinga sa-i mai dau si vazand ca „nu merge” mi-a zis pe un ton gales….”imi dai mie sa mananc coaja de la inghetata?” (in traducere libera inseamna cornetul!)….i l-am dat, dar nu va spun cum arata copilul meu manjit pana si la ochi cu ciocolata de la inghetata, pe geaca, pe maiini (in amestec cu nisip!).

A fost frumos…era plin de lume…fiecare cu fericirea lui…iar eu iubesc marea la nebunie…Poate suna ciudat, dar azi, alaturi de fetita mea, am reinavatat sa ma bucur de lucrurile marunte pe care mi le ofera marea! Stateam cu ea, pe malul marii si ii priveam ochisorii mariti de surpriza si de mirare atunci cand valurile se spargeau cu putere de mal si m-am bucurat parca mai mult ca niciodata de mare. Am pasit pe nisip cu emotia unui copil…tot din cauza ei..era asa fericita si brusc…totul mi s-a parut din nou atat de mare…atat de infinit…asa cum i se parea ei. Am privit cu drag „vaporasele” din larg si am tras cu nesat pe nari aerul sarat.Cand am plecat de pe plaja si Catinca mi-a zis sa-i curat pantofii de nisip am avut un „deja vu” …eu, mica, stand in fund pe iarba, la marginea plajei…si buncii mei scuturandu-mi nisipul cald de pe picioare…

Intr-un final, undeva pe la ora 17.00 ne-am luat albinuta (o morisca de lemn micuta pentru gradina pe care si-a dorit-o Catinca) si marele set de „ustensile pentru nisip” pe care i le-am cumparat Catincai si am pornit spre masina…

Pentru ca maiine facem un gratar, la noi acasa, cu nasii nostri, ne-am oprit si am cumparat niste creveti giganti (scampi) proaspeti (minunati la gratar!), niste somon afumat (a poftit tati la el!), niste sprot afumat (am poftit eu!), un mango (l-a cerut Catinca) si am pornit-o spre casa.

Catinca a adormit bustean inainte de a iesi din Oostende. Tati m-a intrebat daca vreau sa conduc eu pana acasa si i-am zis ca da, am chef…urma sa opreasca la prima benzinarie pe autostrada si sa facem schimb…..dar, ca un copil care s-a bucurat de placerile marete ale marii…am adormit bustean. 😀

A fost o zi minunata si am de gand sa ma duc cu fata, in vara, la Oostende cat mai des posibil (in fond este doar la o ora distanta si se merge excelent pana acolo!). „Atipeala” mea mi-a dat putere sa tund iarba cand am ajuns acasa, sa fac o pizza cu sparanghel si curcan si sa fac si curatenie (evident nu singurica…cu ajutoare!).

Va las sa „gustati” putin din farmecul marii, al fructelor de mare si mai ales…din farmecul Catincai.

Mancarea mea de melci…aia pe care n-am mancat-o!

„Obraznicul!”

Iese soarele …si noi intram in fantana!

Cumparam pentru acasa scampi si mergem pe plaja!

Inainte insa…navigam si admiram flori!

Unde e balena!? (in stanga imaginii se observa un morman de nisip…acolo e balena!!!!)

Inghetata, barcute, vant…si mult nisip! Stiu…eram singura „nebuna” care isi imbraca copilul asa…erau copii care au facut si baie! (16 grade, vant destul de mare…dar ce conteaza!!!?)

Mami, Cati si marea!

Da, Catinca…aici ai mancat prima ta inghetata!

Nisippppp….observati „tematica” jucariilor..este Ariel pe care a luat-o ca sa inoate in mare (bine ca nu i-a venit ideea sa-i faca baie in mod real!)

11 răspunsuri so far »

  1. 1

    salmi said,

    Eu vin acum cu un sfat, sa nu il urmezi insa daca instinctul de mama iti dicteaza altceva. dar sunt trecuta prin doua copilarii mici de copii, plus una a mea(de copil foarte sensibil, am scris de curand pe blog asta) si nu ma pot abtine sa nu spun.

    Las-o pe Catinca neincotosmanata. Am vazut ca de obicei ea e mai imbracata decat altii, chiar decat tine de ex. Pe un copil poti sa il imbraci exact cum te imbraci tu, nu are nevoie de mai multa protectie(la haine ma refer acum) decat un adult. O sensibilizezi si iti va parea rau. Ai sa vezi ca pana la urma se va imbolnavi mai putin…
    Iar cu inghetata…mie mi se pare ca esti prea restrictiva. La varsta ei poate manca lejer inghetata, inghetata nu o face sa se imbolnaveasca. Daca nu ma crezi, intreba medicii din vest, aici se prescrie inghetata ca si tratament in amigdalite si rosu in gat, cat de multa! recele face ca inflamatia si durerea sa se amelioreaze(exact ca si cand pui compresa cu apa rece pe o umflatura) si bacteriile nu se mai inmultesc. ele prefera caldura, asa ca nu se beau lichide calde cand ai inflamatie in gat(nu ma refer la viroze, alea sunt alta mancare de peste).

    Sper sa nu te superi, m-am gandit mult daca sa iti scriu sau nu. Oricum tu faci cum vrei si cum simti tu ca e mai bine, voiam sa iti spun doar cum am facut eu…atat doar. Ia-o ca o simpla informatie, nu ca o critica si nici macar ca un sfat, ok?

    va pup, cu mult drag.

    • 2

      oanamada said,

      Miha…nu ma pot supara pe tine! Asta in primul rand! In al doilea rand nu ma pot supara in general pe persoane care isi spun parerea in mod civilizat, fara tonuri imperative si superioritate!
      Ca sa-ti raspund: vantul a batut extrem de tare in acea zi…mie una mi-a fost usor frigut doar cu sapca si nu sunt vreo friguroasa…ba chiar as putea spune (mama stie!!!) ca eu am umblat ani la rand pe – multe grade fara caciula in cap. Dovada ca fi-mea nu a fost prea bine imbracata a venit chiar a doua zi cand mi-a trantit o febra de 38.5 de toata frumusetea. Din fericire ne-am rezumat doar la acea crestere de temperatura, dar intre timp au aparut mucisorii…numerosi. „Ii tratam” cu aspiratorul (aparatul de scos mucisori!) si cu cate o doza de panadol dimineata si seara. 😀
      Stiu ca uneori o imbrac mai gros decat vad eu aici pe strada, dar sincer, belgienii sunt la extrema celalalta…indiferenta si inconstienta maxima…pe minus 3 grade copiii umbla in sosete si sandale si doar cu un hanorac pe ei…Mie una mi se pare „crima” pentru sanatatea copiilor alora nu mi se pare „calire”. Pupici

      • 3

        salmi said,

        Ooof, imi pare rau ca s-a imbolnavit Catinca. Inseamna ca sfaturile mele au nimerit exact ca nuca in perete. O fi ea mai sensibila…cred ca in cazul vostru instinctul de mama face cel mai bine.

        Si pe aici umbla copiii dezbracati si mai nou si Silvia e la fel…fara caciula de multa vreme la 2-3 grade, pe cand alti copilasi au. Nu toti umbla asa dezbracati…dar chiar in sandale nu am vazut pana da vara…suedeza 🙂 adica peste 15-17 grade.

        Va pup, sper sa treaca repede mucisorii si sa nu va mai intalniti cu boala curand!

      • 4

        oanamada said,

        Stai linistita…nu au nimerit ca nuca in perete…pur si simplu s-a intamplat…stii cume cu gaina care-si cunoaste mai bine puiul…asa si eu!!! 😀 Pupici

  2. 5

    oana said,

    Pescarusul ala chiar avea o privire sfidatoare!-))
    Te inteleg si cu infofoleala.Cand eram in Romania eu inca ii mai punea fular la gura si toata lumea se uita la mine ca la o nebuna!-))…Numai ca la Matteo totul pleaca de la gat si daca nu e protejat,e boala sigura!…Nu il imbrac exagerat,adica nu mai mult decat noi,dar cu gatul am o fixatie.

    Cat despre inghetata i-am dat-o inca de la un an.cand a inceput diversificarea si se cam saturase de fructe,pediatra ne-a zis sa incercam cu inghetata.Ne-am uitat la ea ca la circ ,dar am zis sa incercam.
    Acum l-am invatat sa o topeasca bine in gura si numai dupa aia sa o inghita.Sta cate o jum d eora cu o inghetata mica,dar o manan cu drag!

    Si eu cred,ca salmi,ca poti sa-i dai linistita.ca e desteapta si o sa inteleaga sa o manance incet .

    • 6

      oanamada said,

      Oana..pescarusul ala era absolut obraznic…dupa ce i-am dat cartofi prajiti incepuse sa se apropie de Catinca si sa dea din aripi ca sa se suie pe ea si sa ajunga mai usor la mana mea (unde era cutiuta cu acei cartofi!).
      Inghetata i-am dat cu frica pentru ca era dupa o faringita…si bine am facut ca m-am rezumat doar la cateva lingurite din moment ce a doua zi mi-a facut febra!

  3. 7

    Cards of Joy said,

    Am vrea ca toti copiii sa fie la fel ca fetita dumneavoastra, fericita si inconjurata de dragoste! 🙂 In acest sens, noi am incercat sa intindem o mana de ajutor unor copii talentati, asa ca am lansat campania Cards of Joy. Vrem sa trimitem zece copii care iubesc pictura, dar lipsiti de posibilitati financiare pentru a-si cultiva talentul, intr-o tabara de creatie. Cum pot fi ajutati: tot ce trebuie sa faceti este o mica fapta buna, pe care apoi sa o descrieti pe http://cardsofjoy.heidi-chocolate.com/ . Astfel, la 250 de gesturi frumoase inscrise pe site, un copil va pleca in tabara.

    Speram sa gasiti un pic de timp sa descrieti o fapta buna pe site, ca sa putem face o bucurie copiilor! Va puteti incuraja si prietenii sa continue lantul de fapte bune inceput de dvs, transmitandu-le codul unic primit de inregistrare.

  4. 8

    Orice sfat e binevenit dupa parerea mea. Important sa tii cont de ele si sa fii convinsa ca e un sfat bun sau mai putin bun. Faci cum simti tu 😉

    Pupici! Tare frumoase sunt pozele…
    se vede ca v-ati distrat!

  5. 10

    ghiocel07 said,

    Sa fiu sincera mie nu-mi plac fructele de mare, dar ador sa citesc povestile tale. Parca te vad aievea prin nisipul rocoros. Iar povestea cu Catinca-mi aduce aminte si mie de copilaria fiului meu, de prima data cand am fost la Mare cu el si cand la plecare plangeam amandoi facand cu mana frumosului nostru Litoral de alta data.

    • 11

      oanamada said,

      giocela multumesc pentru mesaj…sincer, citind ceea ce ai scris iar mi-am adus aminte de mare, cand mergeam cu bunicii mei si ieseam de pe plaja la pranz, statea pe iarba si curatam picioarele de nisip si in jurul meu fugeau soparle micute sau cand mergeam cu mama si cu tata la carciuma la Ciresica…mi-e dor de litoralul de altadata.


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: