Hai ca am facut-o si pe asta!
Sa incep cu aseara…
Am pregatit hainute, am recapitulat in franceza diverse cereri si propozitii ca sa fiu sigura ca nu face pe ea, ca nu moare de sete, de foame etc…copilul, foarte calm si dornic sa mearga la gradi. Mama, racita moarta, bantuita de insomnii si chinuita de ganduri, cu inima cat un purice…adoarme pe la 3 dimineata.
Pe la 4 copilul striga din camera de la el….”Mamiiii am facut pisu pe mine!” Pe cuvantul meu de onoare ca nu a mai facut pe ea de extrem de mult timp….luni de zile…In mod ciudat pipiul este la capul patului…perna uda, salteaua uda, totul ud. Initial nu am vrut s-o cert, dar cand am intrebat-o de ce a facut pe ea mi-a raspuns senina ca asa a vrut ea…m-au apucat pandaliile. Se scoala tatal sa ajute…ne certam pentru ca el ma cearta ca eu cert copilul (pentru ca copilul are emotii!). Ati inteles ceva? Avea si el dreptate, dar si eu! Schimbam tot, intoarcem salteaua (ca ce altceva puteam sa fac la ora aia?), copilul se culca…eu ma bag in pat si adorm cu greu dupa multa vreme. Ora 7.30…suna ceasul…nu cred ca m-am trezit la ora asta de ani de zile…ma imbrac rapid, cu ochii carpiti de somn si ma duc s-o trezesc.
„Mami, mergem la gradi?” Sare din pat imediat repetand: „da, da, mergem la gradi!”
Bem lapte, ne imbracam repejor, facem cateva poze la printesa si iesim pe usa. Merge si tati cu noi ca nu se poate sa rateze o astfel de zi importanta…
Pe masura ce ma apropiam de gradinita mi se strangea stomacul din ce in ce mai rau…stiu, veti spune ca toti copiii merg la gradi si ce atata tapaj pe tema asta…dar azi, dupa aproape de 3 ani de stat cu mine a mers la gradinita COPILUL MEU…asa ca aveti putina intelegere pentru o mama nebuna :D!
Intram la gradi si mergem la clasa ei. Catinca se repede in clasa ca la ea acasa…fara nici o problema. Ce a urmat veti vedea in filmulete….vreau doar sa specific ca sertarul pe care-l pazeste cu atata grija este sertarul ei.
Am plecat si am lasat-o putin stinghera, dar cu zambetul pe buze. Ne-a spus „pa” si si-a vazut de treaba ei…adica de studiatul celor din jur…Ca sa raspund la intrebarile apropiatilor…nu, nu am plans, dar am fost la un pas! Totusi, cu o fata asa curajoasa cum era sa ma fac eu de rusine? Din pacate insa arat de parca as fi plans toata ziua pentru ca inceputul de viroza s-a transformat intr-o viroza „cat casa”.
Cele 3 ore pe care le-am petrecut fara fata mea au fost cele mai ciudate de cand s-a nascut ea! Un sentiment ciudat de singuratate, fara vocea ei, fara tocaneala ei permanenta (credeti-ma, vorbeste copilul asta si cand doarme!), combinat cu grija, mii de intrebari care mi se plimbau prin cap (ce o face, plange, nu plange, cum se descurca, mananca, nu mananca, s-a panicat etc, etc) si nerabdare. Mi-am pierdut vremea prin Cora ( la ora 9 si 15 eram doar eu si vanzatorii!) cumparand de mancare si cumparandu-i ei pahar, sufertas pentru gradi si alte din astea. M-am dus acasa si am lasat cumparaturile, am vorbit putin cu mama si bunica mea si am plecat val vartej catre gradinita!
Cand am ajuns la gradinita, Catinca era cu „madame”, cu spatele la mine. Madame ii aranja clamitele in par! I-a atras atentia ca am venit si…surpriza! Nu, nu a fost ca in filme, cand copilul se arunca in bratele mamei plangand ca vrea acasa…a fost ceva de genul: „ok, ai venit …ce dragut, ma bucur, dar de ce ai venit asa repede?”
Catinca ar mai fi stat!!!!! Mi-a venit inima la loc cand am vazut-o ca nu are nici cea mai mica problema! Madame mi-a spus ce a facut, mi-a spus ca a fost foarte cuminte, ca a papat, s-a jucat, ca a refuzat sa faca pipi (oupssss!). Urmarea? Fata mea cea mare si viteaza vrea sa mearga si maiine la gradinita. Mi-a povestit absolut tot ce a facut, cu lux de amanunte (stiu si ce culoare avea castronul din care a baut supa!), a parat-o pe madame ca nu i-a inchis body-ul dupa ce a fost la wc, mi-a explicat cum s-a spalat pe maiini, mi-a spus cum s-a jucat cu fiecare jucarie in parte afara in curte (credeti-ma stiu exact cum arata leganele din curte, fara sa le fi vazut de aproape!) :D.
Ca recompensa ca a fost atat de cuminte am dus-o la mall si s-a dat in toate masinutele in care a vrut, i-am luat ce palarie a vrut ea, basmaluta, gentuta mica cu clame cu Hello kitty si un sort de la Zara pe care l-a ales personal. Acasa o asteptau paharul cu Barbie (pentru la gradi) si paturica si pernuta cu Hello Kitty (tot pentru la gradi, dar pentru cand va dormi acolo!). Cand am ajuns acasa nemancata lu’ mami a mai ras o portie de supa si una de felul 2 si s-a culcat.
La aceasta ora, Catinca este la plimbare cu tati si primul lucru cand s-a trezit a fost sa ma intrebe daca mergem la gradinita la colegii ei.
Am fata mare si curajoasa!
PS: Pentru cei care cunosc povestea…sa stiti ca si pisica lesinata a fost la gradinita cu fata mea si a mancat si supa! 😀
PS 2: scuzati calitatea pozelor, avem probleme cu aparatul!
PS3: fetita din filmulete, cea care tot sta pe langa Catinca este „nasa mica” a Catincai, Ana! Nu au vorbit ele prea multe, dar din povestile Catincai inteleg ca Ana, care este putin mai mare, a stat cu ea si s-au mai jucat impreuna!
ayandari said,
mai 17, 2010 @ 9:20 pm
a fost superba Catiusa , frumoasa si delicata, asortata si draguta rau de tot!! Ai vazut mami de cati ca te stresezi aiurea in tramvai?Offf sanatate multa si ai grija de tine cu viroza! va pupam fete dragi
oanamada said,
mai 20, 2010 @ 3:55 pm
Mami de Ayan ai avut dreptate, dar sa stii ca si educatoarea ca este un caz rar, ca de regula copiii nu se adapteaza chiar asa din prima. Pupam si noi
alina downunder said,
mai 18, 2010 @ 6:53 am
excelent! ti-am spus ca va fi bine! or sa mai fie probabil si zile mai putin bune, dar cu siguranta nu veti avea probleme de adaptare. la 3 ani se cere de la sine colectivitate si socializare … :).
oanamada said,
mai 20, 2010 @ 3:56 pm
Alina ai dreptate cu toti ce zici…ai uitat mucii de rigoare!!! 😀
Dana said,
mai 18, 2010 @ 9:28 am
Bravo Cati!
Se va adapta foarte repede, tie iti va fi mai greu decat ei, iti spun din proprie experienta. Catinca e o draguta si ii sta foarte bine asa, ca o scolarita, cu 2 codite impletite. Succes in continuare si adaptare usoara. Tie, multa sanatate!
Scuze ca scriu rar, dar sa stii ca te citesc in continuare.
Va pup pe amandoua!
oanamada said,
mai 20, 2010 @ 3:58 pm
Dana, merci mult. Imi este greu…de abia astept sa se faca ora sa ma duc s-o iau! Ce faceti voi? Suneti bine?
Dana said,
mai 21, 2010 @ 9:54 am
Suntem bine, eu cu serviciul, Miruna cu gradinita, ne despartim la 8 dimineata si ne reunim la 18. De cand s-a incalzit, mergem in parc dupa gradinita, asa ca sunt intr-o continua alergare. Treburile pe acasa le fac in majoritate in weekend sau dupa ce se culca ea seara. Asa ca sunt cam obosita, dar cand o vad pe ea fericita la gradinita, ma bucur ca am ales calea asta si nu bona. Pupici!
Paula said,
mai 18, 2010 @ 9:41 am
Oana, ce invidioasa sunt pe tine ca iti povesteste. La mine e eveniment cand mai scapa doua cuvinte din clasa. Vrea sa ma tina in suspans, sa fie o taina totala ce fac ei acolo… 🙂
oanamada said,
mai 20, 2010 @ 3:59 pm
Paula, cred ca in curand nu va mai povesti nici ea…acum e euforia…deja dupa cateva zile incepe sa nu-mi mai spuna decat ca nu stiu cine i-a facut nu stiu ce…e o paracioasa mica! 😀
ellis said,
mai 18, 2010 @ 9:47 am
Felicitari Catincai, dar si mamicii care a reusit sa isi stapaneasca lacrimile!!! Superb!
Uite, eu nu am reusit sa nu plang, am plans privind-o pe geam si am plans si in masina, ca mari emotii am mai avut.
Sa dea Domnul sa se acomodeze bine, fiind mai maricica ea intelege ce este gradinita, ca la noi a inceput sa nu mai vrea la gradi dupa vreo doua saptamani, cand deja credeam ca greul a trecut.
oanamada said,
mai 20, 2010 @ 4:00 pm
Ellis…nici nu stiu ce sa zic si mie imi este frica sa nu i se puna vreo „pata neagra” si nu mai vrea. pentru moment de abia asteapta…sare din pat dimineata! 😀
Cat despre plans…offf…nu ma intreba cat m-am abtinut! 😀
carminaca said,
mai 18, 2010 @ 3:26 pm
felicitari mami pt curaj dar felicitari si catincai pt atitudinea superindependenta! 🙂 noi o sa avem momentul asta din toamna si ma gandesc si eu cum o sa fie. offf. pana una alta la noi s-a produs o alta schimbare: ieri m-am intors la servici! eu am plecat cu nodul in gat si ea n-a avut nici o treaba, nici macar cand m-am intors acasa nu mi-a sarit in brate de bucurie. dar mai bine asa, nu? 🙂
mult succes va dorim! ma gandesc totusi cum ai te mai abtii de la lacrimi la prima serbare 🙂
pupici
carmina
oanamada said,
mai 20, 2010 @ 4:04 pm
Sa te felicit pentru intoarcerea in campul muncii? 😀 Cred ca doar partial…mie imi era foarte teama de momentul asta, dar din fericire a venit chestia cu plecatul din tara asa ca m-am dus doar sa-mi dau demisia. 😀 Multumim pentru laude…ce sa-ti zic…fac si eu ca celelalte fete si incerc sa te incurajez pentru septembrie. Ca sa fac o gluma…pune-o sa se uite mult la poza Catincai…poate se ia atitudinea legata de gradinita! Sper sa nu se ia si incapatanarea si caposenia…ca alea sunt grave la fi-mea! 😀
povesteadarieinicole said,
mai 18, 2010 @ 4:33 pm
Felicitari mamicii super curajoase si fetitei frumoase.Aveti o minunatie de fetita.E frumoasa rauuu!Asteaptam si alte aventuri de la gradi.Multa sanatate si bucurii din partea Catincai.
oanamada said,
mai 20, 2010 @ 4:05 pm
Multumim frumos si bine ai venit la noi pe blog. ne face placere oricand sa ne facem noi prieteni.
Mihaela said,
mai 19, 2010 @ 12:23 pm
Felicitari! Ce draguti sunt toti, dar Catinca e atat de delicata! Ma bucur ca mai vrea la gradinita, se duce cu placere. Mi-a placut ca ti-a povestit tot, tare mi-as fii dorit ca Sofia sa vorbeasca sa povesteasca cum e la gradinita. Ea inca face putin spectacol dimineata … pana il vede pe Florin, antrenorul de sport
oanamada said,
mai 20, 2010 @ 4:07 pm
Si zi asa…faceti pasiuni de mici ai? 😀 Super tare! Inca imi povesteste…dar cred ca nu pentru multa vreme. Va pup
Monica said,
mai 19, 2010 @ 8:34 pm
Eu am plans! draga de ea, ce curajoasa e si ce atent i-a studiat pe fiecare. Si ca sa fiu si eu un ton cu moda mamiceasca : „nu ca e a noastra, dar e cea mai frumoasa de acolo” 😀
Avem fata mare. Of!
va pup
oanamada said,
mai 20, 2010 @ 4:08 pm
Monica draga de tine…tu esti o scumpa ca intotdeauna…multumim mult de tot si te pupam amandoua! Una pe un obraz si una pe celalat! Pupici!