Archive for Septembrie, 2010

„M-au batut in cap cu lucruri din plastic”

Cam asta este ceea ce-mi comunica fata mea ieri cand am luat-o de la gradi. Inutil sa va spun ca am „descusut-o” cat am putut. Tot ce am inteles…ca niste copii ii dadeau cu jucarii de plastic in cap si ca a durut-o, dar nu a plans. De fiecare data incerc sa-i explic sa nu se lase ciomagita. Inainte plangea rau cand o batea cineva sau ii smulgea jucariile. M-am tot straduit s-o invat ca daca un copil nu vrea sa se joace cu ea, intoarce spatele si pleaca.

Eu intotdeauna am fost genul „nu ma vrei…ok, nici eu pe tine” si intotdeauna am reactionat cand era „articulata” de alti copii, articuland la randul meu. Nu incurajez violenta, nu incurajez copilul sa bata, dar nici nu vreau sa devina o „ingramadita” pe care toata lumea o altoieste si ea sta pasiva si plange. Ca atare, am invatat-o ca daca cineva da o data in ea sa se indeparteze si sa anunte un adult. Daca „atacul” se repeta sa dea si ea. I-am explicat ca nu este ok sa bati pe cineva, dar nu este ok nici sa lasi pe cineva sa te bata…nu vreau sa devina nici genul de copil care, ori de cate ori este „batut”, se duce fuga plangand la mami sau la un adult. Cate putin din fiecare, dupa parerea mea, nu strica. Trebuie sa stie sa se apere, trebuie sa stie sa-si pastreze demnitatea si sa nu se milogeasca de nimeni, trebuie sa invete sa se descurce singurica.

Se pare insa ca fata mea are alta structura decat mine si refuza sa-si faca dreptate singura, preferand sa plece de fiecare data. Ca atare, episodul de ieri nu s-a soldat diferit de altele. A plecat pur si simplu din grupul de copii si nici nu s-a dus sa-i zica educatoarei. Aseara, cand vorbeam toti trei (impreuna cu tati) despre intamplarea de la gradi…noi o tineam pe a noastra, iar ea ne explica de zor ca daca un copil este needucat, ea pleaca si nu se mai joaca cu el. Stiu ca este prea devreme sa-i explic ca „plecatul” nu este intotdeauna o solutie, ca „pasivitatea” nu te ajuta intotdeauna in viata si ma intreb uneori cum este mai bine sa procedez: s-o las sa faca asa cum simte ea, riscand sa devina pasiva la agresiuni sau sa insist in a o invata ca pasivitatea nu este intotdeauna o solutie? Traim intr-o lume in care violenta este majora, traim intr-o lume in care bataia de joc fata de semeni este uriasa, traim intr-o lume in care daca „esti bun esti prost”. Nu vreau s-o aliniez pe Catinca la tendinta violenta, dar nici nu vreau s-o las sa fie pasiva, sa nu lupte pentru ea. Ceea ce ma mira este faptul ca, reactioneaza justitiar atunci cand nu este vorba de ea. Tot ieri, din ceea ce mi-a povestit, o fetita i-a luat prietenului ei (un baietel) nu stiu ce ustensila de taiat plastilina si ea a certat-o pentru ca „deja avea una…nu-i trebuia si rotita prietenului meu”.

In fiecare zi ma trezesc cu tot felul de ganduri din astea privind educatia ei…creste si eu ma uit cum paseste zilnic in „lumea reala”. Uneori am impresia ca o vad chiar mult mai mare decat este de fapt si ca incerc s-o invat lucruri pentru care inca nu este momentul…si apoi ma intreb „si care este momentul?”. Niciodata nu stii cand este momentul sa-i formezi anumite deprinderi…niciodata nu stii cand este prea devreme sau prea tarziu…of, ce filosoafa sunt azi!

Voi ce parere aveti?

PS: Apropo de momente si de bombe…azi dimineata, la gradi, mi l-a prezentat pe „prietenul ei”, un baietel frumos foc, brunet, cu ochii mari, caprui, linistit …m-am simtit ciudat cand mi-a zis: „vino sa-l vezi pe prietenul meu!”. E prima data cand face asta…

Anunțuri

Comments (8) »

Despre baieti, fetite si cornetele

De cand am nascut-o pe Catinca m-am intrebat daca ma voi descurca in momente cheie, cum voi reactiona la primele discutii „intre fete” cum ii voi explica anumite lucruri mai delicate….si de fiecare data mi s-a parut ca „momentul” este departe. Vreau sa fiu o mama moderna, o mama „prietena”, vreau ca fata mea sa poata vorbi despre orice cu mine, fara sa-i fie vreodata jena sa intrebe. Nu vreau sa cresc acest copil intr-un glob de sticla, sub egida despre „lucruri rusinoase nu se discuta”. Cum spuneam…aceste momente mi se pareau foarte departe, dar ieri am fost „lovita” de primul fulger :D.

Cand s-a trezit dupa-amiaza din somn, stand pe wc, Catinca m-a strigat sa-mi mai comunice cate ceva din ceea ce a facut ea la gradinita…importanta informatiei era majora din moment ce nu suporta amanare. Mi-a spus pe un ton senin ca:

„Azi la gradi am fost la wc toti si fetite si baietei….si pe wc era un baietel care avea asaaaa…un cornetel aici jos.”

Habar nu am ce mutra am facut, dar m-am abtinut cu greu sa nu ma apuce rasul (am ras apoi de una singura toata seara). Dupa un moment de stupefactie am inteles ca a venit momentul sa-i explic fetitei mele o prima diferenta intre baietei si fetite. Deja v-ati dat seama: haioasa denumire de „cornetel” (de unde o fi facut oare ea o astfel de asociere?!) este sinonimul popularului ciucurel, cocosel etc, etc. 

Pana ieri, Catinca nu a vazut baietei dezbracati sau mai bine zis a vazut la mare in Romania (ca numai la noi in tara se mai tin copiii dezbracati pe plaja), dar era prea mica sa-si aminteasca. N-am ferit-o sau nu m-am straduit s-o feresc de goliciunea copiilor, dar nici nu am considerat necesar sa vorbesc despre asta pentru ca m-am gandit ca nu va intelege ea prea mult la doi-trei ani. Pentru ea, diferenta intre baietei si fetite era faptul ca baieteii au parul scurt si nu au cercei….ceea ce mi s-a parut suficient…pana ieri!

M-am apucat sa-i explic ca toti baieteii au „cornetel” (credeti-ma ca nu pot scrie cuvantul fara sa rad si mi-e frica la modul cel mai sincer ca nu voi mai putea vreodata sa privesc un cornet de inghetata sau orice fara sa ma gandesc la aceasta poveste :D) si fetitele nu au…asa cum baieteii nu au sani si nu trebuie sa poarte sutien cand se fac mari. I-am explicat si faptul ca acestea sunt discutii intime (a fost mai greu cu explicatia cuvantului intim decat explicatia privind cornetelul) intre copii, mamici si tatici…discutii pe care nu le purtam cu strainii sau cu ceilalti copii de la gradi. I-am explicat functia de baza a cornetelului…ce mai, educatie anatomica nu gluma. Se pare ca a fost multumita de explicatie, mai ales dupa ce mi-a insirat o lista de barbati si baieti pe care ii cunoaste, intrebandu-ma daca toti au „cornetel”.

Credeti ca s-a terminat! Oh, nuuuu!

Azi-dimineata am ajuns la gradi si exact inainte sa plec mi-a zis ca face pipi asa ca ne-am dus frumos la baie unde era o fetita si surpriza…un baietel care defila cu pantalonii in vine pentru ca nu reusea sa ii ridice. Stiu ca radeti de mine cand cititi asta, dar daca ati fi in locul meu….

Catinca a trecut pe langa el si brusc si-a dat seama…s-a intors catre mine foarte senina si imi spune:

„Uite mami, asta este cocoselul-cornetel despre care am discutat ieri”.

Mda….cam asta a fost raspunsul meu..in timp ce-l ajutam pe pusti sa-si traga pantalonii. Frate, nu-i usor sa vorbesti despre astfel de lucruri cu un copil de 3 ani si eu chiar nu sunt o pudica de felul meu…dar ma tot gandesc sa nu ratez explicatiile!

Culmea este ca, desi ma asteptam sa-l ia si pe tatal ei la intrebari aseara, nu a facut-o, nici macar nu a pomenit despre subiectul in cauza. Sa fie un semn ca explicatiile mele au fost suficiente? Eu asa sper! 😀

Acestea fiind spuse…va las si ma pregatesc de noi „bombite” venite de la fata mea care creste pe zi ce trece!

Comments (10) »

Suntem rai…sau suntem rai?

Citeam azi pe blogul „Zicolorata” o postare despre functionarii din Romania care mi-a adus aminte de ultima mea „experienta” inainte de a parasi Romania (adica acum vreo saptamna) si i-am dat dreptate. Inainte de a va povesti vreau sa va spun ca in acea zi, am ajuns la mama si la bunica mea acasa plina de furie, de ciuda, de amaraciune, de intrebari la care nu gasesc raspuns. Suntem noi romanii rai pentru ca asta ne este natura, ne-am inrait pentru ca ne-a ajuns ceea ce ne-am facut singuri, cu mana noastra sau pur si simplu am ajuns la un  nivel de disperare si de furie care intrece orice? Este un cumul din toate cele mai sus?

Nu-i iubesc pe functionarii de la ghisee, pentru ca, la fel ca in orice meserie, daca alegi sa faci un lucru, trebuie sa-ti asumi si consecintele si partile frumoase si partile urate si partile mizerabile ale acelei meserii si cei mai multi dintre ei nu si le asuma. Pe de alta parte, nu pot sa nu privesc, de pe partea cealalta a ghiseului, cum ne napustim, de cele mai multe ori, ca niste animale pe oamenii aia si pe ceilalti din jur. Nu ne mai putem controla frustrarile, furia (oare am putut vreodata?).

Stateam la coada la un oficiu postal din Floreasca, dupa ce fusesem plimbata de colo-colo in vreo 4-5 locuri pentru a plati o taxa juridica. Pe site-ul Ministerului scria ca se plateste la trezorerie, la trezorerie mi s-a spus ca nu se mai plateste de 3 aani si ca trebuie sa ma duc la CEC, la CEc mi s-a zis ca trebuie sa ma duc la posta si tot asa. La Oficiul postal respectiv era o coada imensa (ora 12.00), la un ghiseu destinat intr-un stil tipic romanesc platilor pentru ENEL, pensii, amenzi…si alte 10.000 de chestii. O coada lunga si mixta, formata din toate categoriile de varsta: pensionari, tineri si tinere la costum, oameni la 40-50 de ani etc. Ma asez cuminte la coada si asist pasiva la cum se certa un nene cu functionara care nu vroia sa-i dea pensia…s-a dovedit ca avea el dreptate. Urmeaza 2 persoane care platesc repede ceea ce au de platit. In spatele meu, o doamna in varsta se vaita ca o doare coloana. Ii spun ca-i tin eu randul si sa se duca sa se aseze pe scaun. Mai in spate, vreo alte 3 pensionare si vreo doua dudui plictisite si putind puternic a parfumuri scumpe, turnate cu nemiluita. Ma uit la ceas…era tarziu si se termina programul cu publicul unde trebuia sa depun alte acte….peste doua zile plecam si nu aveam bagajele facute. Transpiram de cald. Ajunge in fata ghiseului un barbat de vreo 50 de ani, extrem de politicos si care vorbea pe un ton coborat si calm. Inteleg din povestea lui ca luase o amenda auto, in provincie si ca de vreo 5 zile era plimbat dintr-un loc in altul fara sa o poata plati. Sunase la politia care il amendase si fusese in final indrumat catre posta spunandu-i-se sa plateasca in contul de amenzi 90. Functionara de la ghiseu ii spune ca ea stie ca nu se poate plati la ei acea amenda, dar ca se intereseaza. Trec vreo 5 minute in care functionara dispare si da niste telefoane. Se intoarce si ii spune ca ii pare extrem de rau, dar nu se plateste la ei. In paralel incearca si calculatorul care, evident, nu vede contul 90. Omul disperat, dar mentinand tonul scazut, ii explica ca el nu stie ce sa mai faca si o roaga daca poate sa sune sa afle totusi unde poate plati acea amenda…pentru ca el chiar nu mai are pe cine intreba. In spatele meu se dezlantuie potopul: babele incep sa urle la el: „nu este posibil asa ceva”, duduitele parfumate vocifereaza pe voci pitigaiate ca ele stau ca proastele (ce erau de fapt!), babele si mosii le tin isonul strigand cat ii tin plamanii ca „ei se grabesc”…si eu tac…si tac…pana cand imi urla cineva fix in ureche: „Hai domne’ pleaca naibii de la ghiseu daca proasta aia ti-a zis ca nu stie unde sa platesti si nu ne mai face sa ne pierdem vremea asteptandu-te pe tine”. Mi se pune pata aia neagra si scrasnind din dinti ma intorc la cucoana respectiva si ii spun ca daca imi mai tipa o singura data in ureche o pun sa-mi plateasca consultatia la medic. Mi se pune pata atat de rau incat ma simt aproape datoare sa-i iau apararea bietului om si femeii de la ghiseu…doi nefericiti picati in cusca cu lei. Ce mama naibii…si eu ma grabeam, si eu muream de cald si pe mine ma dureau narile de la kilogramul de parfum de la pitipoancele alea si eu vroiam sa ajung odata sa-mi platesc rahatul ala de taxa juridica. Pentru Dumnezeu insa…ce vina avea omul ala sau femeia aia ca traiesc intr-o tara in care tot sistemul e de rahat, in care niciodata nu stii ce si unde ai de platit? Asa ca mi-am luat aerul de harta si m-am „infipt” pe rand in babe si mosi carora le-am explicat ca nu vad si nu inteleg unde atata graba din moment ce sunt pensionari si nu au alta treaba decat sa stea la barfa si sa faca scandal. M-am luat de cuconitele parfumate si le-am explicat ca daca stau ca proastele inseamna ca se simt ca atare si ca daca ajung cumva la ghiseu si au o problema o sa ma infing in spatele lor si o sa incep sa le dau ghionturi si sa le urlu in ureche …m-am luat de toti fir-ar sa fie…pentru ca mi s-a parut necinstit. Oricare dintre noi daca am fi avut problema omului ala am fi procedat la fel si am fi stat acolo protapiti pana ne rezolvam problema. Oricare dintre noi, daca am fi privit putin ce se intampla la ghisee in general, ne-am fi dat seama ca acea femeie chiar facea efortul sa-l ajute pe nenea. Gustul amar mi s-a accetuat in momentul in care o baba mi-a spus ca o sa-mi cresc copilul intr-o tara in care lucrurile merg in halul asta si eu le accept…. nu vreau sa-mi cresc copilul intr-o tara in care oamenii devin caini si se sfarteca intre ei…e trist, suntem rai, din ce in ce mai rai si mai egoisti si nu, nu stau pasiva sa le accept.

Ce-am obtinut…nimic, am dat doar din gura si m-am racorit si am capatat un multumesc (nemeritat zic eu!) de la domnul in cauza. Doar gust amar, doar tristete. N-am mai ajuns in locul in care aveam de depus acte, omul nu si-a mai platit amenda pentru ca nu a stiut nimeni sa-i spuna unde, cucoana de la ghiseu s-a enervat de se rosise la fata si totusi facea eforturi sa fie amabila si rapida, babele au pierdut 5 minute pretioase din timpul de barfa cu coana Mita de la 3, iar parfumatele frustrate au ramas proaste si asa vor fi pe veci.

Comments (7) »

Vacanta Turcia -poze

Mai bine mai tarziu decat niciodata. Intre timp am ajuns inapoi la Bruxelles. Cati a inceput azi gradinita, iau eu am putin timp ca sa postez pozele din vacanta.

Inainte de plecare

Noii mei prieteni

Locul preferat…balaceala

Admirand marea

Iubita mea

Seara dansam pe scena sau la mini-disco

Dupa cum spune tati, cele mai bune parasute sunt cele turcesti!

Aquagym

Lumini

La mini-disco

Dansul serii

Castelul printeselor

Vorbim cu bunicii pe skype

Din nou mini-disco

Diploma pentru cea mai buna dansatoare (mai avem una cu locul 3 la mini-golf)

Morcovi

Inceputul carierei de model? (Doamne pazeste!)

Tati, te iubesc

Apus

Ultimele 5 minute din vacanta

Comments (7) »

Vacanta in Turcia 2- „Russian drink with vodka”

Am plecat in Turcia cu inima stransa…sotul meu cred ca o avea cat un purice…ca na’ isi luase toata responsabilitatea cand a ales hotelul pe care eu nu-l vroiam deloc. Clar…la amandoi ne era frica, din motive diferite, ca vacanta noastra va fi un esec. Singurul membru al familiei, extaziat (nici el nu stia de ce, dar extaziat!), era Catinca.

Drumul cu avionul..ok..un drum cu charter Tarom absolut ok, doar ca ne-a inghetat sangele in vene pentru ca ori pilotii ori fetele alea dragutele aveau calduri sub limba. Lumea a protestat pe ici pe colo legat de frig…eu nu pentru ca sunt obisnuita sa merg cu avionul si am plecat pregatita cu haine groase pentru Catinca…(pentru mine si tati nu, dar ea a fost ok!). Transferul aeroport-hotel…absolut ok…a durat ceva ca ne-am oprit din hotel in hotel, dar nimic insuportabil sau neasteptat. Un ghid turc care vorbea bine romaneste, smecher ca orice turc, dar simpatic. Am ajuns la hotel.Prima impresie cand am coborat din autocar…un hotel clasic, in stil turcesc, lux, de nivel de 4* reale (nu 5). Personal mult la orele tarzii la care am ajuns. Invatati fiind de experientele altora am strecurat in pasaport 10-15 euro (nici nu mai stiu!) pentru a capata o camera buna. Am comunicat cu baiatul de la receptie in engleza…ne-a asigurat ca este o camera foarte buna, frumoasa si linistita. OK. Am fost serviti instant cu bauturi si condusi in camera.

Camera: frumoasa, foarte mare…in jur de 40m, cu doua paturi, unul dublu (cam micut 1,40m) si unul de o persoana. Am cerut pat de copil si mi-a fost adus imediat (fi-mea nu poate dormi in pat normal fara aparatori ca pica din el deoarece doarme foarte, foarte agitat). Vederea la mare, platita extra…o vedere cam dintr-o parte asa…cu putina mare, dar mergea. Un balcon mare, cu fotolii…una peste alta frumos. Frumos, frumos…pana am pus bagajele jos si brusc a inceput vacarmul. Sub geam…la o distanta foarte mica…hatamai discoteca. La scurt timp a inceput o a doua discoteca…ascultam la unison muzica turceasca si disco. Imi spun „mmmm, cam naspa!”. Ma uit la sotul meu, el se uita la mine si decidem…mergem sa schimbam camera. Vorbim cu nenea de la receptie care ne spune extrem de amabil ca nu are alta camera, dar ca o putem schimba maiine si ca sa nu ne facem probleme ca discotecile sunt pana la maxim 12 noaptea. Noaptea a trecut destul de greu, dar am dormit ca eram obosita…am dormit leganata de muzica celor doua discoteci si…surpriza si de muzica celei de-a treia care si-a inceput programul imediat ce am urcat noi in camera….programul scurt pana la ora 12 s-a prelungit pana la 4 dimineata. Dimineata, cu ochii carpiti, copillul meu ma intreaba „de ce nu ai inchis usa la balcon ca am auzit in somn muzica”. Usa a fost inchisa toata noaptea…spre disperarea mea si a sotului care muream de cald (34 de grade la ora 12 noaptea)-aerul conditionat nu l-am putut tine deschis pentru ca era montat exact in directia patului Catincai. Ne-am dus frumusel sa schimbam camera. Ni s-a oferit o camera, mult mai mica, cu un balcon de un metru patrat, care dadea catre piscina. Mi s-a pus pata neagra si i-am explicat pustiului de la receptie ca am platit sea view si ca nu pot ramane in camera data prima data din motive de zgomot infernal. A ridicat din umeri si mi-a zis ca alta nu are. I-am solicitat sa discut cu managerul. Acesta a fost momentul suprem de inspiratie pe care l-am avut…pentru ca acest manager avea sa fie „salvatorul” nostru pe toata perioada concediului. A venit imediat managerul, i-am explicat situatia, mi-a spus ca intelege perfect pentru ca si el are un baietel aproape de varsta Catincai si ne-a oferit o camera „care tocmai ce se eliberase in acel moment”. Am fost, am vazut camera (intr-adevar se eliberase in acea dimineata pentru ca tocmai faceau curat). Exact pe partea opusa a hotelului, un sea view superb, arata exact ca cealalta camera, doar ca o idee mai micuta. Cel mai mult mi-a placut baia…o imensitate de cada si de baie…frumoasa rau! Am zis ok…asteptand cu interes noaptea. Camera dadea catre un parc imens si catre terenurile de tenis din acest parc…toate apartinand resortului de alaturi (resort despre care am aflat ulterior ca era Rixos-ul). Ni s-a explicat in mod clar de aceasta data ca exista si acolo o discoteca (era clar si normal sa fie o discoteca peste tot), dar ca discoteca este undeva foarte departe, dupa parc, pe plaja si nu se aude foarte tare, lucru partial adevarat…cu usa inchisa chiar nu auzeai nimic. Am plecat sa descoperim hotelul….si am descoperit.

Nu va voi baga in toata amanuntele, dar ma voi opri la lucruri esentiale, de bine si de rau pe care eu una cred ca este important sa le stiti daca ajungeti pe acolo.

1. Plaja. Super ok…nisip foarte fin, intrare in apa marii relativ lina, cu putine pietre. Sezlonguri pe plaja cate doresti (gratis). Niste umbrare imense numai bune pe caldurile pe care le-am prins noi acolo…atentie insa…la 8 dimineata trebuia sa te duci sa le ocupi cu prosoape ca altfel ramaneai pe afara. Toti rusii dadeau fuga cum se trezeau si ocupau locuri…asa ca toata lumea se conforma si facea la fel. Umbrarele dotate cu niste sonerii destinate chemarii chelnerilor de la barul de langa plaja. Au functionat 2 zile din 10 si atunci chelnerii au venit la ce ore au vrut ei, nu la orele afisate pe programul de la bar. Barul de altfel destul de aproape…daca nu ti-e lene sa mergi pana acolo.Printre umbrare, podete de lemn curatate din sfert in sfert de ora de cate un baiat.

2. Prosoape de plaja gratis (primesti niste cartele), le poti schimba in fiecare zi, in apropierea piscinei la o cabanuta de lemn). Cartele de la usa…oferite intr-o cartulie care te lamureste legat de absolut tot ceea ce vrei sa stii privind servicii, restaurante etc.

3. Baruri….multe rau.

Chelnarii si barmanii nu vorbesc mai deloc engleza…sunt multi rau si fac cocktailuri dupa retete numai de ei stiute. Cea mai tare experienta am avut-o cand am comandat pe plaja un Mojito si m-am trezit cu vodka cu menta. M-am dus la bar si i-am zis barmanului ca am comandat un Mojito si acolo e vodka…reactia lui a fost una absolut geniala : „Russian drink with vodka”. I-am explicat ca desi au 90%clienti rusi nu este cazul sa faca toate bauturile cu vodka si sa-mi faca si mie un Mojito…si m-a rugat sa-i spun ce sa puna in el! Ole! Sa nu va mire…pentru ca acolo rusii fac legea, iar chelnerii vorbesc perfect rusa si turca…cu engleza…mai pe la margini asa…:D

Langa plaja unul – la orele pranzului se faceau acolo cartofi copti, shaorme si inca ceva …nu mai stiu. 

Langa piscina mare unul – la orele pranzului se facea pizza pe vatra, pui la rotisor +toate garniturile si salatele aferente. Singurul loc unde pe parcursul zilei puteai bea suc natural.

Langa piscina mare dintre cele doua cladiri ale hotelului – se serveau sandvisuri calde sau reci.

In hotel langa intrare unul – singurul loc in care puteai bea o CAFEA nu o posirca sau o chestie facuta din plic, gen ness. Aveau masina de macinat cafea si faceau tot felul de cafele.

Langa restaurantul principal – acolo nu stiu ce se oferea…ca doar l-am vazut, n-am si intrat.

Se poate sa mai fi fost si altele…

Restaurante si mancare

Mananci pana cazi jos…daca esti genul! Daca nu, mananci cu ochii sau iti pui cate putin sa gusti..pana simti ca o sa crapi. La restaurantul principal exista si un bufet pentru copii…de unde Catinca nu a luat decat lapte. Mancarea aproximativ aceeasi ca la adulti…dar mie una nu mi-a placut cum arata. 

In rest…foarte, foarte multa mancare, pentru orice gusturi, orice cerinte, colt pentru cei care tin diete, fructe, cate 40 de tipuri de deserturi la fiecare masa+ torturi, mancare gatita, cu sos, fara sos, peste, pui, miel, icre negre, icre de manciuria, sushi, mancare tematica (turceasca, chinezeasca etc), supe, cereale de nu stiu cate feluri, dulceturi, compoturi, miere simpla sau fagure, fructe, gratare etc. Masa de seara era un adevarat dezmat…nici nu stiai ce sa alegi. Se gateste extrem de colorat (la prorpriu) – foarte mult sofran, curry, boia…Daca mergi cu copil mic nu ai probleme. De ceea ce mi-a fost frica nu am avut parte. Am avut ce sa-i dau copilului sa manance fara sa ma chinui sa gasesc. A mancat gratare de pui, de curcan, a mancat legume, salate, supe, fructe, cartofi sub toate formele, paste…chiar am avut de toate. Am privat-o dimineata de oua fierte sau oua sub orice forma (ca erau o multime de omlete si oua ochiuri si alte din alea), lucru care a dus la o crestere a consumului de branzeturi, de miere si de smochine…uraaaa (a mancat la miere cat n-a mancat ea toata viata ei!). Imi este foarte greu sa va descriu dezmatul culinar…dar voi posta poze ca sa va convingeti singuri.  Un lucru va spun cu mana pe inima…eu am mari probleme cu stomacul si nu pot manca orice, foarte multe legume imi fac rau, foarte multe sosuri imi fac rau. NU am avut probleme…si chiar mi-am permis sa fiu obraznica si sa-mi bag nasul la muraturi, salate si mancaruri pe care de regula doar le privesc.  Seara de gala…a fost cel mai mare dezmat culinar pe care l-am vazut in viata mea, oriunde am umblat in lumea asta larga!

In afara de restaurantul principal exista restaurante a la carte…care, in acest hotel, spre deosebire de majoritatea hotelurilor ultra all inclusive sunt gratuite…Asta inseamna ca nu platesti rezervare care de regula este in jur de 10 euro de persoana…trebuie doar sa-ti faci rezervare, daca prinzi, pana in ora 12. Noi am prins accidental si nu am putut merge decat la mexican ca acolo mai erau locuri. Apoi am renuntat pentru ca aveam o oferta tentanta in fiecare seara  la restaurantul principal si…nu merita efortul sa stau calare pe telefon sa prind. Erau insa un restaurant mediteranean, unul pescaresc, unul chinezesc si unul turcesc. Mi-ar fi placut sa incerc chinezescul. Mexicanul nu a fost o experienta…mancarea ok, nu cine stie ce oferta…dar ok. 

Altele

Altele…multe:

– Minibarul…bine dotat de altfel si gratuit…se umple si nu se umple…daca uita, uita de tot…adica poti sa le spui ca oricum vorbesti degeaba.

– Curat se face ori de cate ori pui cartonul si se face temeinic…sotul meu a fost impresionat de cat de curate erau mochetele gri deschis din camera…fara pata. Papuci, halat…ma rog astea sunt chestii la care chiar nu te astepti sa nu le ai la un hotel de 5 stele…

– Au o armata de oameni…nu ai nenorocul sa te uiti in jur si sa nu gasesti cel putin doi omusori dispusi sa te ajute…daca inteleg ce le spui in engleza…daca nu cheama un al treilea omusor care „parleste” putin engleza.

– Nu plecati nepregatiti….o crema de plaja costa la magazinul hotelului 30 de euro…un umflat de saltea cativa euro…una peste alta gasesti cam ce vrei…dar te costa.

– Bacisisul e de la sine inteles. Se asteapta, se da!

– Bauturile sunt ok…daca „pici” pe gustul tau. Bere numai Efes (daca vrei altceva platesti), vin rosu un singur fel (eu am „picat” la fix pe el ca era sec), alb…sotul zice ca nasol, bauturi tari gen wisky…Ballantines. La mesele de la resturant nu stai niciodata cu paharul gol, iar in materie de sucuri ai la aceste mese suc natural de piersici, portocale sau mere. In rest sunt cam chimicale…

– Echipele de animatie sunt de nota 10 ….dupa vreo 3 zile…imi spuneau deja „buna dimineata” ca stiau ca nu sunt rusoaica…ceea ce e mare lucru acolo! Echipele de la mini-club super tari…ca si mini-clubul unde se fac tot felul de minuni pentru copii. Catinca nu a vrut sa participe decat la mini-golf (la care a si castigat locul 3) si la dans unde iar a castigat, dar pe parcursul zilei, daca ai un copil mai mare de 4 ani, chiar n-ai treaba cu el pentru ca se fac tot felul de jocuri, picturi, concursuri…super misto. Echipele de animatori pentru adulti…jos palaria: volei, polo, concursuri…foarte, foarte animat si misto. Majoritatea se intampla la piscina care desparte hotelul de plaja…piscina insorita pana seara. Daca vrei sa alegi o piscina linistita si umbrita alegi imensitatea dinte cele doua corpuri ale hotelului. Regula prosopului pe sezlong functioneaza la piscina, la plaja, oriunde.

– Piscinele pentru copii…le-am vizitat rar pentru ca noi am avut treaba in principal cu apa marii si cand si cand cu piscinele mari, dar exista. Exista doua piscine pentru bebei….cu apa foarte, foarte mica. Una este in soare, dotata cu un mic tobogan, una umbrita, cu apa mai recisoara, cu doua tobogane. La piscina din fata, acolo unde este animatia exista si tobogane mari care functioneaza cu program (nu-l stiu!), dar noi nu le-am „utilizat”. Exista, in apropierea mini-clubului un loc de joaca si un castel pentru copii…care este de fapt un loc pentru diverse activitati care au loc pe timpul zilei. Piscinele au 1,40m…sunt foarte mari si sunt dezimfectate chimic si curatate manual in fiecare seara incepand cu ora 22. Este specificat in toate limbile ca dupa aceasta ora nu mai ai voie in piscina.

– Langa plaja exista un amfiteatru in care, in fiecare seara sunt spectacole. In afara de miss si mister am vazut cateva musicaluri  foarte frumos puse in scena…Catinca le-a privit cu ochii cat cepele…mai ales povestea lui Alladin.

– In fiecare seara de la 8.30 la 9.00 echipele de animatori pentru copii…origanizeaza o mini discoteca….a fost cea mai reusita parte a vacantei noastre. A dansat Catinca pana nu a  mai putut…a fost cea mai mare fericire a ei…a invatat toate miscarile…si acum se „rupe toata in figuri”.

Internetul- aici a fost povestea numarul 2.. Internetul promis cu pompa pe site-ul lor…ca fiind internet functional in camera si in lobby…a functionat vreo 3 zile, prost, dar a functionat. Dupa 3 zile…pauza. Am sunat la receptie spunand ca nu-mi mai merge internetul si mi s-a raspuns ca nu-i nimic…merge in lobby si ca oricum ei nu promit nicaieri ca asigura internet in camera. M-am dus la receptie si l-am luat pe pustiulache la suturi…evident ca a dat inapoi si mi-a zis ca sa vada ce se poate face. Nu va spun toata povestea, cert este ca am ajuns iar la „prietenul” meu managerul care, a fost extrem de amabil si s-a prezentat a doua zi, in camera la noi, impreuna cu seful de la IT (care nu parlea engleza) ca sa rezolve problema. S-a verificat, s-a constatat ca nu merge si s-a rezolvat problema in cateva ore. Tadam….daca taceam…fara internet ramaneam! 

V-am zis la inceputul povestii ca acest manager ne-a facut vacanta frumoasa….au fost cateva chestii care m-au cam iritat, total nedemne de un hotel de 5*, total aiurea daca stai sa te gandesti la banii pe care-i dai pe niste servicii promise…dar, cum zicea si sotul meu, faptul ca l-am vazut pe omul asta ca se straduieste sa rezolve….chiar mi-a dat senzatia ca VOR. Important de altfel…pentru ca in Romanica…cred ca ajungeam sa ma injure…indiferent de stele sau de banii platiti. Mentionez ca nenea managerul (el era ala mare pentru ca mai era unul pe partea de restaurante care nu lipsea la nici o masa a zilei din restaurant si ii supreveghea pa aia cu ochi de vultur!) facea in fiecare dimineata cate o plimbare pe plaja si se conversa cu clientii pe care-i cunostea sau pe cei care-l abordau. Revin…dupa faza cu internetul ne-am mai reantalnit cu el de abia in seara de gala…cand umblam buimaci in cautarea unei mese. A venit el la mine si m-a intrebat ce facem, daca nu gasim masa, i-am zis razand ca ne straduim si imediat ne-a dus langa scena unde se canta live, ne-a dat masa de 4 persoane. Din una in alta i-am zis ca plecam peste doua zile si l-am intrebat cum se procedeaza cu predarea camerei mai tarziu. Stiam ca costa extra…si nu era vreo problema…dar vroiam sa-mi pastrez camera pana la 5 ca sa doarma Catinca. Masina venea sa ne ia la 6 dupa-amiaza. A chemat-o imediat pe sefa care raspunde de camerele de hotel, a adus-o la noi la masa, ne-a prezenat-o, ne-a dat numarul ei de telefon si ne-a zis s-o sunam in dimineta respectiva si rezolvam fara probleme. A rezolvat el problema atat de bine incat nici macar nu am mai fost taxati extra…iar de bacsis la ea sau la el nici vorba…nu au vrut sa primeasca. Una peste alta nenea a fost de milioane si chiar s-a straduit.

– Spa-ul….un deliciu…niste oferte super misto..la niste preturi absolut daramatoare…E de facut doar asa ca moft si daca pur si simplu nu rezisti. Am testat masajul cu ciocolata….facut de o tailandeza ….super tare si super „dirty”…..dar intr-adevar o experienta…. am mirosit a ciocolata toata ziua….si m-am simtit absolut genial. Recomand sa se faca in doi…:D (la noi nu s-a putut ca cineva trebuia sa stea cu fata).

– Rusii…despre ei numai de rau…eu nu pot sa cred ca o antie intreaga este asa…pentru ca am cunoscut acolo si o familie cu o fetita absolut ok, dar majoritatea sunt ingrozitori si daca nu-i ignori ajungi sa-ti pui nervii pe bigudiuri. Marlani, nesimtiti, copii total needucati, parinti absolut indiferenti si ciudati. Se calaca in picioare la masa, te imbrancesc, copiii fura jucariile si te iau la bataie daca nu te dai la o parte din calea lor. Intr-o zi mi-am luat doua galeti peste fluierul piciorului pentru ca nu m-am dat la o parte de la cismeaua de spalat pe picioare, iar fi-mea a fost impinsa cat colo din acelasi motiv de o fetita rusoaica al carei tatic privea pasiv la cat de agresiva este fi-sa. In alta zi am alergat juma’ de plaja dupa o pustoiaca de vreo 8 ani care pur si simplu a venit i-a smuls galeata din mana si a fugit la mal…iar ma-sa imi tot ranjea si-mi vorbea in rusa. La masa sunt total marlani…mananca ca ultimii oameni (sotul a sesizat ca majoritatea adultilor nici macar nu stiu sa tina tacamurile in mana…le tin ca pe bete)..ce mai…un deliciu. O alta poveste misto: stateam la lift…vine liftul plin…mai aveau loc 2 persoane-adica eu si Catinca….stateam acolo de vreo doua minute singurele. Dau sa o sui pe fi-mea si din spate ma impinge o zdrahoanca rusoaica, isi zvarle pur si simplu plodul in lift peste aia de acolo si pe mine ma lipeste de lift….se urca…si pa! Repet, solutia ideala este „ignor” pentru ca asta se intampla peste tot in Turcia (noi stiam de la o vacanta anterioara)

Asa ca….dragii mei…una peste alta…nu a fost vacanta pe care am visat-o, nu a fost hotelul pe care mi l-am dorit (mi-ar fi placut ceva mai modernist), n-am cum sa zic ca a fost perfect, dar pot spune cu mana pe suflet ca a fost exact ceea ce aveam nevoie. Am avut o vacanta super misto, la un pret decent, dar mai presus de toate am avut vacanta de vis pentru fi-mea. A avut distractie, a avut atentie, a avut mancare super, plaja super…este un loc ideal de mers cu un copil. Nu pot face comparatie cu altele pentru ca nu am mai fost la all inclusive, dar ca prima experienta de acest gen…ma declar multumita.

In episodul urmator….da, da…POZE!

Comments (5) »

Vacanta in Turcia partea 1- sau cum sa-ti alegi vacanta

Despre calatoriile noastre v-am mai povestit si in trecut cate ceva…diferenta, de aceasta data…a fost prima calatorie, prima vacanta in adevaratul sens al cuvantului (ca asa am mai avut cate 3-4 zile furate), in trei. Eu una, recunosc, sunt o persoana foarte, foarte exigenta….iar cand vine vorba de vacante si calatorii ma tot gandesc la amanunte…nu stiu daca este tocmai de bine pentru ca, de cele mai multe ori, sfarsesc prin a ma enerva pe lipsa de profesionalism a agentiilor de turism, pe prostia agentilor de turism, pe servicii proaste in general si in particular…de aceasta data cred ca am fost mai rau ca niciodata. In primul rand nu am putut sa-mi planific vacanta din timp pentru ca am depins putin de niste lucruri care nu stiam cand si cum se vor intampla. In al doilea rand am facut „imprudenta” de a nu-mi planifica vacanta din tara ci din Belgia (ideea era sa plecam in vacanta din Romania si nu din Belgia pentru ca tot veneam in Romania) lucru absolut imposibil in contextul unui puhoi de agentii de turism romanesti, unele mai mari, altele mai mici, toate insa pline de incompetenti incapabili sa raspunda la un email sau sa raspunda civilizat la un email. Cautarile mele au debutat prin consultarea site-urilor gen Trip Adviser. Mi-am fixat zona, mi-am fixat in cap cerintele si am ales o lista de hoteluri care indeplineau macar partial conditiile cerute de  mine si care aveau cronici bune si foarte bune pe trip advisor. Intotdeauna am considerat ca este greu sa te iei dupa altii pentru ca suntem diferiti si, in mod logic, ceea ce-mi place mie nu-i place altuia si ceea ce-i place altuia poate nu-mi convine mie, dar, in mod logic, atunci cand vezi o tona de cronici scrise de oameni, poti trage concluzii destul de bune legate de locul unde mergi si-ti poti forma o opinie. Mentionez ca noi mergeam pentru prima data la all inclusive, deoarece pana acum, neavand copil, am preferat sa ne facem vacantele astfel incat sa nu stam inchisi intr-un resort pentru a manca, bea, dormi, sta la piscina- am preferat sa vizitam, sa vedem sa ne plimbam. Bunnnn…dupa ce mi-am fixat hotelurile, am ales vreo 10 (repet, 10) agentii de turism romanesti carora le-am luat emaiulurile de pe site-urile lor frumos impopotonate si le-am trimis cate un email la fiecare in care le solicitam oferte concrete pentru hotelurile alese de mine si pentru alte hoteluri care sa indeplinesca conditiile. Conditiile au fost scrise pe puncte, ca la scoala, cu specificatii foarte clare privind motivul pentru care cer acele lucruri- in general lucruri care ma interesau legat/raportat etc la copil. Nu am cerut chestii aberante ci doar niste treburi punctuale, pe care nu le regasesti pe site-urile de prezentare ale unui hotel (sau le gasesti mai rar). Cateva exemple: plaja cu nisip – ca vorbim de turcia, intrare in apa lina si fara pietre (ca ma duceam cu un copil de 3 ani la mare), aer conditionat cu sistem de control in camera -ca luasem teapa in alte hoteluri, iar acum eram cu copchiulu dupa mine, internet in camera…ma rog, lucruri de acest gen. Cum stim cum totii…in Romania este o criza cumplita si toata lumea ar trebui sa stea in fund si-n cap sa-ti vanda ceva….ei bine….nu mi-au raspuns decat doua agentii. Probabil aveau atat de multi clienti la concedii de 5 stele, ultra all inclusive, incat nu mai aveau timp de pierdut si pentru emailuri. Cele doua agentii care mi-au raspuns mi-au oferit politicos niste sejururi de 3000 de euro la niste hoteluri (cu niste cronici ingrozitoare), in cu totul si cu totul alte statiuni decat cerusem eu, nu mi-au dat oferta pentru hotelurile cerute de mine, iar in ceea ce priveste amanuntele solicitate de mine…nimic, zero. S-au „ostenit” suficient cat sa-mi faca un copy/paste la oferta standard si, pentru amanunte suplimentare, consultati site-ul hotelului….Am avut impertinenta sa solicit insistent niste amanunte si ghici…nu am mai primit raspuns de la una din agentii, iar a doua mi-a raspuns ca alte amanunte si oferte nu are. Ok….mi-am zis, aplicam metoda 2, tipic romaneasca, pilele. Am vorbit cu un amic, o persoana care merge an de an la all inclusive si m-a indrumat catre o alta agentie (la care apropo, trimisesem email), dandu-mi adresa de email a patronului, turc. I-am scris, tralalaa…toata tarasenia si am asteptat. Raspunsul a venit prompt, intr-o romana destul de buna…”colega mea va lua legatura cu dumneavoastra si va va ajuta sa alegeti”. Imi este extrem de greu sa va reproduc cele 10 emaiuluri schimbate cu domnisoara in cauza, pe care mai lipsea s-o implor sa-mi vanda dracului ceva….pana la urma m-am fixat pe un hotel…sub presiunea ca trebuie sa ma decid foarte, foarte repede ca nu mai sunt locuri la avion. Doamna in cauza m-a luat de cateva ori peste picior explicandu-mi ceva de genul ca ea nu are timp sa stea sa caute pentru fiecare client in parte sa vada daca plaja e cu pietre sau cu nisip si nici sa verifice daca internetul este disponibil in camere sau nu, cat despre hoteluri zgomotoase/nezgomotoase mi-a explicat ca nu exista hotel antifonat (asta in conditiile in care eu o rugasem sa-mi specifice daca este un hotel orientat catre familii sau catre tineret- cu discoteci multe, etc.). Ajunsesem la un moment dat sa cred ca m-am tacnit eu si ca ma duc sa dau cateva mii de euro intr-un hotel care-si spune all inclusive sau ultra all inclusive si de fapt nimic nu este free ci pe bani. Am renuntat in final la hotelul ales si la presiunile doamnei din cauza presiunilor facute de sotul meu care intrase intre timp pe fir si care imi flutura pe la nas o multime de cronici negative legate de hotelul ales. In plus, lui ii casunase pe un alt hotel, foarte mult laudat de terte persoane care fusesera acolo si cu niste cronici foarte bune pe Trip Advisor, mai putin vreo doua care vorbeau de salmonella sau enteroviroze- lucru care m-a facut sau dau 10 pasi inapoi, mai ales ca ma gandeam la Catinca. Mie, nu-mi placea defel acel hotel…nici cum arata, nici ce promitea sa ofere. In disperare de cauza, cu nervii facuti prastie si fara vacanta rezervata, pe picior de plecare in Romania, cu bagaje nefacute, cu o Catinca agitata, cu perspectiva botezului la care urma sa fim nasi si pentru care trebuiau pregatite si cumparate diverse…m-am dat batuta si pentru prima data am zis…fie ce-o fi, ia-l pe ala. Si ala a fost. Hotelul se numeste Papillon Zeugma si este in Belek. In mod normal…aici ar trebui sa se incheie povestea si sa urmeze pozele. In mod logic…povestea continua pentru ca trebuie sa va spun daca a fost teapa sau nu, daca a fost semi-teapa sau miracol….

PS: Hotelul a fost rezervat tot prin prieteni binevoitori care s-au zbatut pentru noi, dar una peste alta se pune ca am plecat cu Ali Baba (care nu au binevoit sa-mi raspunda la emailul meu nici pana in ziua de azi). Nu pot sa trag decat o singura concluzie….trebuie sa-mi fac agentie de turism pentru ca in mod clar sta lumea la coada la vacante in strainatate de oamenii astia nu au timp sa faca oferte.

Comments (2) »

Suntem aici!

Buna ziua, buna ziua….suntem inca acasa…avem un program infernal. Am fost in vacanta 10 zile, incercam sa ne vedem cu toata lumea..prieteni, rude si fini! Ne-am intors din vacanta si imediat am rupt turta finutei noastre. Acum ne pregatim de petrecerea de maiine cand o vom boteza pe micuta Ioana. Catinca ciocolatica este foarte bine…si a petrecut de minune in vacanta la mare! Voi reveni repede-repede cu sute de povesti si poze….ca avem de toate! Pana atunci insa…o poza din Turcia, asa…de deschidere!

Comments (1) »