Paris, inainte de Craciun

In copilarie, mi-am petrecut cativa ani la Paris impreuna cu parintii mei. Eram mica, aveam 5 ani, dar mi-au ramas in minte amintiri foarte puternice: imagini cu locuri, cu lucruri pe care daca le-am revazut le-am recunoscut imediat, obiecte, mirosuri, arome, aromele copilariei cum le spun eu de multe ori. Doua din aceste imagini sunt cea a vitrinelor „miscatoare” de la Galeriile Lafayette si Champs Elysees luminat de Craciun. Alaturi de merele „trase” in zahar rosu, de mirosul de castane coapte vandute pe strada si de magazinele de papetarie cu tot felul de nimicuri (pixuri lucitoare, colorate puternic , gume de sters parfumate etc) sunt cele mai dragi amintiri ale copilariei mele in Paris. De altfel, cred ca ideea de Craciun inseamna si azi pentru mine toate aceste imagini adunate la un loc+ Mosul.:D

Cand am nascut-o pe Catinca am visat cu ochii deschisi, de nenumarate ori, sa vina o zi in care sa o pot duce si pe ea acolo…sa dau visul mai departe. Mintea copiilor este complet altfel „construita” decat a adultilor…ei simt, stocheaza si isi amintesc lucruri si detalii pe care adultii le vad cu totul altfel sau nu le vad deloc..eu sunt dovada vie a acestui lucru: intotdeauna mi-am amintit din Paris lucruri pe care mama nici nu-si imagina vreodata ca mi le voi aminti- am recunoscut strada pe care locuiam fara mare greutate, datorita unui magazin de fructe si legume care era deschis acum 29  de ani acolo si care mai exista si azi!

Ei iata, weekedul care a trecut mi-am implinit dorinta si am transmis „visul” mai departe. Haha, nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc – ce mult m-am schimbat de cand o am pe Cati: acum 3 ani si ceva as fi visat sa am sansa sa ajung la Paris sa-mi fac shopping-ul pentru Craciun, acum am visat sa ajung sa miros castanele coapte, sa vad luminile incredibile si vitrinele miscatoare.

Incep prin a va spune ca Parisul copilariei mele a disparut…sau eu am „devenit” adult, dar cateva lucruri esentiale, exact acelea pe care mi le doream eu sa i le arat Catincai au ramas la fel. Atat eu cat si tati am fost pur si simplu sufocati de un trafic incredibil. Spuneam ca mai rau ca in Romania nu se poate…ohhh, ba da…se poate mult mai rau, la Paris! In afara faptului ca se merge bara la bara, soferii parizieni sunt un pericol public – absolut toti. Se merge intr-un haos total, se trece pe rosu, pe verde, pe orice culoare, se lovesc, se ciocnesc, parcheaza fortat masinile lovind in masina din fata si in masina din spate, pana isi fac loc si ei pe locsorul ramas, taie fata, claxoneaza…un infern. Cred ca daca as trai acolo, m-as lasa de sofat, oricat de mult imi place mie sa stau la volan.  Aglomeratia pietonala este si ea incredibila-o concentratie de populatie pe metrul patrat absolut incredibila.

De cand a auzit ca mergem la Paris, Catinca si-a amintit de Tour Eiffel si de caruselul de langa…asta isi dorea ea…a si vata de zahar roz! Eu una ma bucur orice si-ar aminti pentru ca Dumnezeu ne-a dat sansa sa fim la 3 ore distanta de Paris (de mers cu masina) si sa ne permitem sa ii oferim amintiri frumoase. Am plecat sambata dimineata la 9 si am ajuns la Paris la pranz. Ne-am cazat si am fugit cat de repede am putut noi (adica cu 2km/h) pana la Tour Eiffel …unde am fost informata de fata mea ca „turnul nu este turn ci un castel de printese”….adultul din mine vede doar coada incredibila, frigul intepator si imbulzeala de vanzatori ambulanti de turnuri miniaturale care nu-ti dau pace. Totusi….”miroase” a Paris, mi-am spus in gand. Ne-am plimbat putin prin Champ de Mars, parcul unde altadata calcau alte picioare micute si unde o fetita fugea mereu din mana mamei…eu! Cati si tati mi-au incetinit marsul decis si viteza cu care vroiam sa ajung la caruselul mult dorit (de frig nu de altceva) pentru ca micuta printesa, bine infofolita, a ajuns la concluzia ca frunzele pariziene sunt mai interesante decat cele belgiene (fapt pentru care le-a adus acasa, bine ascunse in trollerul ei!). Am ajuns la carusel, am bifat si dorinta cu vata de zahar roz pe care pitica a devorat-o (veti vedea in pozeimpreuna cu cine). Friggggg mon cher! Fuga catre „scopul” calatoriei: vitrinele miscatoare de la Galeriile Lafayette si de la Printemps. Am „vaslit” din nou cu viteza melcului catre bulevardul cu pricina si a inceput vanatoarea de locuri de parcare….nimic. Intr-un final, am gasit loc intr-o parcare subterana si am intrat in Galerii. Imbulzeala de nedescris, niste preturi astronomice la absolut orice, un decor absolut spectaculos! Ani de-a randul am avut de-a face cu organizarea evenimentelor intr-unul din cele mai mari magazine din Bucuresti si sambata muream de furie cand am vazut cat de mult ne mai trebuie noua, romanilor, pana sa intelegem ca simplitatea de calitate este mult mai spectaculoasa decat luxul de prost gust. Ne-am dus direct la etajul 5 din galerii unde stiam ca este Mos Craciun, tati a facut o poza „clandestina” cu fata si Mosul (pentru  ca daca vroiai la Mosul trebuia sa platesti 10 euro pe poza!) si ne-am intalnit in sfarsit, in fata raionului Barbie cu o colega de-a mea de clasa (care locuieste la Paris) pe care nu o mai vazusem de cand am terminat liceul. Cea mai mare aventura a fost cand am ajuns jos, la vitrine. In fata fiecarei vitrine erau zeci de suflete, cu copii mari si mici, care se imbulzeau sa ajunga sa vada jucariile miscatoare si scenele de poveste. Mi s-au parut mici, atat de mici in comparatie cu ceea ce isi amintea creierul meu (adica niste papusi mari de tot care faceau tot felul de lucruri magice intr-o vitrina). Catinca, catarata la tati in carca privea cu ochii mari si cu gura cascata. Eu, cu aparatul la gat, cu geanta pe umar incercam sa pozez, copil cu tata, vitrine si ii strigam din cand in cand sa inchida gura ca raceste. Denisa, colega mea din liceu statea calma pe marginea trotuarului si radea de mine. Intr-un final, am reusit sa ne strecuram langa o vitrina, dupa parerea mea cea mai frumoasa, cu niste ursuleti care impodobeau activ un brad si cu niste papusele care dansau. A fost momentul in care mi-am dat seama cu adevarat ca „am transmis visul mai departe”. O Catinca cu gura cascata, cu ochi lucitori se minuna de zor cum trage ursuletul de beteala si incearca sa o agate in brad.

Recunosc, am clacat si am renuntat sa mergem la celalat magazin Printemps. Ne era foame, era frig si Cati obosise. Ne-am strecurat intr-un restaurant micut din apropiere si Cati a devorat o pulpa imensa de pui caramelizat si o portie mare de piure cu sofran (pe care eu il urasc!). Am depanat amintiri cu Denisa vreo ora dupa care fiecare si-a urmat drumul…ea acasa, noi spre magia luminilor nocturne, Champs Elysees. Aici se afla de altfel si targul de Craciun (unul dintre ele) la care ne-am promis ca vom reveni a doua zi, dar si o roata imensa, in care Catinca a decis ca „trebuie” sa se dea! Sambata seara, traficul pe acest bulevard este absolut socant, bara la bara si o multitudine de limuzine din acelea lungi, de 10-12 locuri….Pana la jumatatea bulevardului, copilul adormise, eu ma chinuiam de zor sa scot aparatul pe geam si sa pozez, iar tati bodoganea soferii francezi. Una peste alta insa…bulevardul pe care mi-l aminteam eu…luminat ca in copilaria mea.

Duminica am mancat micul dejun rapid, ne-am baut cafeluta si laptele, am pus bagajele in masina si am plecat catre ultima destinatie a weekendului nostru parizian: Champs Elysees, din nou. Am parcat si am pasit curajosi in frigul cumplit de afara. Tati si Cati au luat-o spre roata, eu am luat-o spre targul de Craciun. Revin asupra acestui amanunt pentru ca si pe mine m-a socat reactia mea….nu aveam chef de shopping…vroiam doar sa „miros” aromele copilariei mele. Cum am pasit pe langa prima casuta de lemn, frumos decorata, am simtit mirosul de castane coapte…am intors capul si i-am vazut pe nenii aia cu tipsii mari incinse, pline de castane, cornetele din copilarie, tot…am simtit mirosul de vin fiert, de clatite…m-am intors in timp…atat de mult incat la un moment dat ma uitam in jur s-o vad pe mama. Am pornit incet, in plimbare, prin multime, trecand pe langa fiecare casuta: jucarii, foarte multe bijuterii, caciuli, fulare si extrem de multa mancare atat de imbietoare incat iti muta nasul. Lume vesela, zgribulita de frig, cu pahare de vin fiert in mana marsaluia alaturi de mine. N-am facut poze…oricum aparatul era la tati care poza Parisul de sus, din Roata…dar cred ca nici nu as fi avut dorinta sa fac poze…pur si simplu am „trait”. O ora mai tarziu, m-am reantalnit cu tati si cu Cati…si am pornit in trei sa cautam trenulet si carusel. Am baut un vin fiert cu lamaie si scortisoara in timp ce Cati testa jucariile mai sus mentionate si am tot mers…pana ne-am trezit departe, spre capatul celalalt al bulevardului. In mod exceptional, magazinele de pe Champs Elysees sunt deschise in preajma sarbatorilor, chiar si duminica. Am intrat in vreo doua ca  sa ne incalzim putin, am mancat cartofi prajiti la casoleta …totul pana am ajuns la locul cel mai periculos pentru copii mici, mari si foarte mari: magazinul Disney. Cand a vazut vitrina, Catinca s-a smuls din mana lui taica-su si a luat-o la goana. In vitrina il veti vedea pe Aiurel, magarul din Winnnie the Pooh, o noua  pasiune a Catincai…statea in fata vitrinei si striga cat o tineau puterile: Aiurelllllllll. Cu greu am reusit s-o intorc cu fata spre taica-su ca sa-i faca o poza cu Aiurel. Evident, am intrat! Oricum vroiam sa intru, dar pana sa-mi dau acceptul verbal, Catinca deja se inghesuia sa intre. Vroiam sa intru pentru ca nu am gasit nicaieri o papusa Clopotica, iubita zana a Catincai, iar acolo stiam sigur ca o voi gasi.Cand s-a vazut intrata Catinca a stiut clar ce cauta : Clopotica. I-o va aduce mosul la bunica Ada acasa, asa ca am luat-o, dar a fost o aventura. Catinca s-a enervat ca nu duc papusa la casa ca sa i-o dea vanzatorii Mosului si sa-i spuna ca este pentru ea, taica-su a plimbat-o prin magazin, dar facea si facea si tot la raionul cu personajele din Clopotica ajungea si intepenea acolo, vorbind continuu. Pana la urma a reusit s-o scoata din magazin si eu am reusit sa platesc papusa si s-o indes in geanta.

Dupa magazinul Disney Catinca a inceput sa-si manifeste oboseala….mergea deja de aproape 3 ore pe jos. Am mai facut cateva poze la vitrinele care mi-au placut si am luat metroul doua statii inapoi pana la parcare.

Tot drumul spre casa Catinca a dormit nemiscata, nu inainte de a tine un discurs despre Clopotica si prietenii acesteia…

A fost Paris inainte de Craciun. Pentru mine, pentru Cati, pentru tati. Totul multumita ideii lui tati caruia ii multumim. A fost Parisul copilariei Catincai, impodobit pe ici si colo cu amintirile unei fetite cu o pufoaica groasa, grena, cu o caciulita si un fular grena (asa era mama sau iar visez eu cu ochii deschisi?)

Poze

Anunțuri

18 răspunsuri so far »

  1. 1

    […] Paris, inainte de Craciun Mon Nov 29, 2010 20:45 pm In copilarie, mi-am petrecut cativa ani la Paris impreuna cu parintii mei. Eram mica, aveam 5 ani, dar mi-au ramas in minte amintiri foarte puternice: imagini cu locuri, cu lucruri pe care daca le-am revazut le-am recunoscut imediat, obiecte, mirosuri, arome, aromele copilariei cum le spun eu de multe ori. Doua din aceste imagini sunt cea […] […]

  2. 2

    ghiocel07 said,

    Draga mea esti o minune. M-am plimbat cu tine prin Paris, cu Catinca de mana si cu tati facand poze. Am fost si eu o data la Paris si aveam impresia ca toate masinile se urca pe masina noastra. Stresul mersului cu masina si cautarea unui loc de parcare au umbrit calatoria in marea metropola europeana. Daca a doua zi nu mergeam la Disney si acum eram cu imaginea aglomeratiei pariziene. Mereu spun sotului meu ca as vrea sa mai ajung o data acolo, dar mi-e groaza de aglomeratie. Noroc ca am gasit parcarea subterana de la primarie si am apucat sa mergem linistiti pe jos. Ma bucur pentru voi ca ati dus-o pe Catinca la Paris, ca ai reusit sa-i arati locurile copilariei tale.

    • 3

      oana said,

      Offf, nu-mi spune ca eu ziceam mereu ca parcarile din Belgia te usuca, dar la Paris sunt incredibile…iti golesc buzunarele pur si simplu. Metroul este intr-adevar cea mai buna solutie. Ma bucur ca ti-a placut povestea noastra si iti doresc sa revezi Parisul cu alti ochi decat prima data…este un loc tare frumos…n-as mai trai acolo, dar in sudul Frantei m-as muta maiine 😀

  3. 8

    Mihaela Contiu said,

    Eu n-am fost la Paris, dar atat de bine si de frumos scrii incat m-am plimbat si am trait si eu alaturi de voi emotiile! Minunata excursie si il felicitam pe tatic pentru ideea extraordinara!

  4. 10

    Ada said,

    Oooo Doamne, m-am plimbat impreuna cu voi, prin Paris! Fascinant, exceptand aglomeratia! Superb, sublim. N-am vazut Parisul, dar parca acum e mai mare dorinta de a-l vedea!

  5. 12

    Lixa said,

    Foarte frumos ai descris, mi-ai facut pofta de o excursie rapida la Paris 🙂
    Si bine ati revenit pe meleaguri virtuale! Ce zici, apucam sa ne vedem pana in sarbatori? Voi cand plecati in tara?

    • 13

      oana said,

      Lixa…am tot vrut sa-ti dau un semn, dar nu prea am putut sa ies din casa pentru ca fata a tot fost bolnava. Noi plecam pe 14 decembrie acasa. Poate apucam sa ne vedem. Ce zici de Place Catherine…buricul Craciunului sa dam copiii in toate minunile? Cum te simti? Esti ok?

      • 14

        Lixa said,

        Buna idee, ca tot voiam sa ajungem acolo. Da un semn pe mihailescualexandra[at]gmail[dot]com 🙂
        Eu sunt ok, un pic (mai mult) obosita, cum e si normal in perioada asta. Si abia astept sa intru in concediu, numar zilele 😛

  6. 15

    Roxana said,

    Da, repet si eu, ai povestit foarte frumos am simtit magia Parisului prin ochi de copil.

  7. 17

    Ciolitto said,

    Hello again 🙂 Ce mare s-a facut Catinca si la fel de frumoasa a ramas si va ramane bineinteles. Am tot vrut sa las un comment, dar ma luam cu altceva si mereu uitam. Continuati sa va distrati ca asa e frumoasa viata 😀
    O zi buna va doresc si va salut.


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: