Despre alimentatie!

Discutam de curand cu o mamica despre cat de diferite sunt conceptele despre alimentatia copilului de la o tara la alta. OMS traseaza niste linii directoare privind alimentatia sanatoasa, emite niste concluzii, ca urmare a unor cercetari efectuate pe anumite easntioane sociale, pe anumite alimente si impactul lor asupra copiilor sau adultilor. Ciudat insa este ca nu se tine niciodata cont de specificul fiecarei tari sau zone in parte. La ce ma refer? Pai sa luam ca exemplu diversificarea: s-a cazut de acord, la nivel mondial, in privinta multor alimente care trebuie/nu trebuie introduse la bebelusi, despre varsta la care trebuie/nu trebuie introduse.  Cu toate acestea nu se tine cont de anumiti factori locali – conditii climatice(exista spre exemplu copii care traiesc in tari cu un climat foarte rece/cald- in cazul lor alimentatia trebuie sa fie de un anumit tip, sa fie favorizate anumite alimente- vezi aport de vitamina D in tarile cu vreme foarte ploioasa sau rece si fara vreme insorita), anumite tipuri de alimente care exista/nu exista in alte tari (sau care sunt considerate ca fiind alimente nespecifice alimente uzuale intr-o tara si rare/ exotice in alta).

De ce m-am decis sa scriu acest post?

 Ieri, cand am fost cu fata la doctorita ca sa aflam ca are o banala viroza, am auzit din sala de asteptare o discutie a doctoritei cu o mamica de bebelus ajunsa la momentul diversificarii. Lasand la o parte sistemul…adica femeia aia a iesit cu o ditamai hartia pe care scria tot, tot ce are de introdus in urmatoarele luni in alimentatia copilului, mi-am dat seama, o data in plus ca liniile directoare ale OMS sunt doar orientative si ca diversificarea depinde extrem de tare si de alimentele pe care le consuma preponderent un popor sau altul. Am auzit in discutie despre legume si fructe precum fenicul, varza de bruxelles, avocado, litchi…lucruri pe care nu le ragasesti neam in schemele de diversificare romanesti. Nu am auzit nimic despre spanac, dar am auzit mult despre praz, nu am auzit foarte multe despre pui, dar extrem de multe despre peste si chiar, pentru mai tarziu, fructe de mare. Lista ar putea continua…ideea este insa ca aici, in Belgia, diversificarea si, mai tarziu, alimentatia copilului peste 1, 2, 3 ani este complet diferita si foarte departe de schemele OMS.

Eram acuzata de curand pe un forum de mamici (am aflat pentru ca am vazut ca a fost accesat blogul de acolo) ca i-am facut copilului branza de vaci cu pastile de calciu si nu cu lamaie. Ceea ce nu stia mamica respectiva si in mod cert nu i-a spus nimeni ca lamaia este acida, mult mai acida decat portocalele si ca toate directivele moderne pediatrice despre care ea vorbea cu mandrie recomanda calciul si nu lamaia. De-alungul vremii am fost acuzata de multe „greseli” pe care le-as fi comis in alimentatia copilului…m-am bazat insa, in mod real, pe sfatul unui profesor foarte „adus la zi”. El a fost una din primele persoane care m-a sfatuit sa nu urmez orbeste toate cartile de diversificare sau alimentatie traduse. El a fost primul care mi-a explicat ca studiinle efectuate asupra multor alimente sunt departe de a fi foarte exacte, tocmai din motivul expus de mine la inceputul acestui post- difera climat, difera alimentele, difera pana la urma obiceiurile alimentare ale fiecarei tari. Un exemplu: de cate ori mancati voi pe luna linte, varza de bruxelles, fenicul, sparanghel, dovleac sau supe facute din fructe si legume. Aici, in Belgia, alimentatia la gradinita cuprinde frecvent una din cele de mai sus…frecvent inseamna de cateva ori pe luna, iar supele de cateva ori pe saptamana. La inceput chiar mi-a fost frica din cauza acestui tip de alimentatie – fi-mea nici nu pusese gura pe ele pana atunci, iar anumite amestecuri pe care le fac ei aici, in Romania sunt considerate „drumul sigur catre stomac deranjat sau diaree”. Cu toate astea, nu s-a intamplat nimic.

A nu se crede ca prin acest post vreau sa fac o reclama negativa OMS, cartilor de aliementatie traduse etc. Incerc doar sa subliniez cat de important este sa gasesti un medic pediatru care sa stie sa adapteze alimentatia si diversificarea la perceptele generale ale OMS, tinand insa seama si de elementele specifice fiecarei tari. Incerc de asemenea sa inlatur putin din virulenta asta absolut aberanta, care tinde sa se transforme intr-un razboi permanent intre mame. Diversificare si alimentatia copilului mic tind sa devina un razboi de genul „care pe care” in care, fiecare mamica vrea sa demonstreze lumii intregi ce desteapta este ea si cum le stie ea pe toate, urmand evident, cele mai celebre carti si fiecare randulet scris de OMS. Dupa aceea, de cele mai multe ori, mamicile acestea „vocale”, se duc in parc cu punga de pufuleti si i-o indeasa micutului in brate, pana vine ora potrivita ca sa-i bage pe gat un iaurtel Danone.

Nu consider ca am gresit cu nimic pana acum in alimentatia Catincai, iar dezvoltarea ei fizica o demonstreaza. Este un copil care mananca absolut orice ii pui in farfurie, este un copil inalt, cu o greutate absolut perfecta pentru varsta ei (unii spun ca este chiar slaba), mananca bine, mananca fructe, legume, foarte multe branzeturi si bea cate o cana mare de lapte dimineata si seara. Are trei ani si aproape 4 luni si sunt extrem de mandra ca, pana la aceasta varsta, copilul meu nu cunoaste gustul mezelurilor.

Paranteza- din cauza unor probleme cu livrarea alimentelor, la gradinita i-a fost inlocuit intr-o zi carnatul de vita facut la cuptor cu cremvursti. A fost singura data in viata ei cand a mancat asa ceva. Cand am luat-o de la gradinita mi-a zis imediat ca i-au dat cremvursti din ala pentru oameni mari (asa spunem noi la alimentele interzise) si ca l-a mancat impreuna cu garnitura de legume pentru ca-i era foame…si ca a fost foaaarte bun. Mi-a fost teama ca acest lucru va crea un precedent si ca va cere si acasa. Nu a cerut niciodata – ceea ce „demoleaza” inca o data in plus fraza aceea spusa cu mila de unele mamici sau bunici „ii e pofta saracuta, ii dam si ei ca uite cum se uita”. Eu mananc nasanatos un sandvis cu sunca, in timp ce copilul meu, langa mine (fara „sa-i pice ochii in gura de pofta”), se serveste, cu mare bucurie, din frigider, cu branzica, masline, ardei gras si rosie si ma roaga sa-i fac un sandvis din ala „magic”. Se poate, daca vrei si daca incerci macar sa nu-l inveti cu lucruri nesanatoase. Inchidem paranteza.

Ce mananca in mod uzual copilul meu de 3 ani?

Micul dejun, care se micsoreaza pe zi ce trece (de’ are pe cine sa mosteneasca pentru ca eu nu mananc dimineata niciodata) a ajuns in stadiul in care se mananca astfel : laptele, iaurt (optional), paiine cu miere sau cu gem, cubulete de branza (cam o feliuta) sau babybel, mar ras (daca nu a fost iaurtul cu fructe), banana/capsuni/struguri etc. Sambata si duminica se mananca ou fiert si o data pe luna omleta (fara ulei).

Pranz- mancaruri gatite in mare parte la cuptor  (care cuprind intotdeauna carne si legume si ocazional fructe- de genul curcan cu mere si si cartofi), orez, mamaliga (insotite de carnita) o data de doua ori pe luna. Ii plac mancarurile cu sos (dar sa nu fie sos de ulei – aici este „vina” mea pentru ca eu gatesc cu foarte putin ulei sau deloc (pentru ea numai cu ulei de masline). Prajelile sunt rezervate exclusiv zilelor in care se mananca gratar – atunci se mananca ocazional o portie de cartofi prajiti). La loc de cinste raman ciorbele si supele pe care le adora (mai ales pe cea de dovleac cu morcovi si portocala pe care a „descoperit-o” la gradi). In top ramane spanacul, mancarurile care au continut ridicat de cartof, brocoli, mancarurile care contin sos de rosii sau rosii bucati. Paste (chiar si tortelini facuti de mine) sau pizza facuta in casa, o data la doua saptamani. Aici preferatele sunt pastele cu branza si cascaval facute la cuptor si pizza cu mult brocoli. Nu folosesc pentru ea nici in ziua de azi vegeta (de fapt nu mai folosesc deloc) si nu prea folosesc marar al carui gust vad ca nu-i place. Condimentele preferate in macare: patrunjel, busuioc, rozmarin, usturoi. Ii place la nebunie ceapa facuta pe gratar, dar nu se atinge de ea cruda. De la o vreme face nazuri la morcovi (pe care altdata ii manca cu doua maiini, chiar si cruzi), dar mananca ca pe mere ardei gras si rosie.

Abateri…smantana. Adora smantana. Este in stare sa manance un borcan intreg pus pe paiine asa ca fac tot posibilul sa nu am smantana in casa. 

Intotdeauna, la finalul mesei mancam putina ciocolata. Nu ca o recompensa, niciodata nu am avut nevoie de recompense ca sa manance….este un obicei pe care i l-am impus: ciocolata avem voie o singura data pe zi, o bucatica mica (fie ea o bomboana, o jumatate de ou Kinder, sau un batonel de kinder. Ocazional, mancam cate o bomboana pe bat, ca altfel de bomboane nu o atrag.

Alte lucruri  pe care nu le-a mancat/baut niciodata pana acum: margarina (si nici nu-i voi da), sucuri acidulate (gen fanta, sprite, cola etc), alune, fistic si altele de acest gen (doar nuci si castane coapte a mai gustat), pufuleti cu arome (pufuleti simpli a mancat pentru prima data in vara asta pentru ca nu mai puteam eu de pofta si am zis sa-i dau si ei sa vada ce infuleca bebelusii in parc!:D). Evitam torturile si prajiturile din comert (in fond avem doua bunici si doua strabunici ultra specializate in prajituri).

In materia de carne…aici se mananca destul de putin pui pentru ca la loc de cinste este curcanul…si am preferat si noi curcan. Acasa nu mananca porc, decat poate o singura data la 3 luni (nici nu nu mai suntem mari mancatori de porc)- la gradinita extrem de rar porc….mai mult curcan si peste. Nu mananca peste. Nu mai mananca peste. Deloc. Am tot incercat si nu am succes- este singura mancare pe care o refuza total! Mananca insa, cu placere, o data pe luna (poate chiar mai rar) doi, trei creveti facuti pe gratar, afara, de tati. Aici imi permit sa-i dau, acasa nu as avea curaj. Vita sau vitel mananca doar daca este tocata de mine si preparata in mancaruri sau este cu mult sos (in supa/ciorba, la cuptor sa nu o vada)

Din categoria am incercat si nu ne place: linte, sarmale (la Craciun s-a strambat toata dupa prima imbucatura), fenicul (sau nu stiu eu sa-l prepar cum trebuie), mango, ceapa verde, ridiche.

Dupa masa de pranz si somnul de dupa-amiaza se mai mananca gustari. Masa de seara nu avem pentru ca de cand se trezeste dupa-amiaza fi-mea mananca mereu cate ceva (din fericire nu biscuiti sau alte prostii!). Ca atare, frigiderul este deschis si se ia la alegere: ba iaurt, ba masline cu branza (ar manca tone), ba fructe, ba suc natural de portocale (in materie de sucuri, portocalele si merele sunt cam singurele acceptate), ba struguri cu branza, ba salate…si o tinem asa. Avand in vedere ca masa de praz este una foarte bogata (chiar mananca bine) mi-am propus sa nu incerc s-o indop seara cu mancare gatita, decat daca cere. Cand cere, primeste. Daca nu cere, mananca singura ce are pofta, pentru ca ea are pofta, din fericire, de lucruri ok.

Inainte culcare, paharul de lapte si uneori paine. Stiu, radeti de mine…dar copilului meu nu-i place sa manance paiinea asociata cu ceva ci goala. Mananca maxim 2 felii pe zi, din care una este obligatoriu goala. Cand ii fac un sandivis…mananca intai branza/cascavalul si legumele, apoi mananca felia de paiine. Cand mananca paine cu miere sau cu gem…linge gemul sau mierea si apoi mananca painea. M-am tot chinuit eu sa-i explic ca nu este frumos si ca nu se face asa…”in deplasare” este o domnisoara…acasa insa nu-i pasa neam…pentru ca „ei asa ii place gustul”.

Ahhh…am tot zis ca mananca multe branzeturi, dar nu am spus ce: mozarela, branza telemea (dar sa nu fie sarata ca nu-i place), branza pasta amestecata cu diverse condimente, branza de capra, un singur fel de cascaval (ceva care seamana cu svaiterul), cubulete de Kiri (dar nu branza topita, branza cubulete) si evident Babybel, preferatul ei…un  gen de branza care se poate face si fondu (avem o tigaita speciala care se vinde cu acest babybel) in care se pune o feliuta si se pune la microunde 15 secunde, apoi se mananca cu furculita, branza Philadelphia…cam orice fel de branza ii dau.

Acestea fiind zise…inchei acest post spunand un singur lucru: depinde noi cum ii hranim si fiecare dintre noi isi asuma acest lucru. Nu trebuie sa devii paranoic, nici sa mergi pe principiul „lasa ca tot o sa ajunga sa manance toate astea”. Nu trebuie sa urmezi orbeste ceea ce scrie in carti, trebuie sa adaptezi la copil, la modul de viata pe care vrei sa-l aiba…Asa cum eu sunt judecata de altii…nici eu nu ma pot abtine sa nu privesc si sa nu judec mamele care indoapa bebeii sau copiii cu prostii, iar daca o fac verbal si nu doar in capul meu  incerc sa mentin un ton de bun simt, lipsit de agresivitate si de rautate. Asa ca doamnelor mamici care mai intrati de pe x forumuri pe blogul meu…daca va deranjeaza ceva din ceea ce scriu aici, sunteti libere sa comentati (sau sa nu cititi), dar va rog sa pastrati un ton de bun simt….si sa aduceti si argumente daca aveti. Eu una, daca nu am argumente si gandesc „lucruri” doar pentru ca asa vrea creierul meu sa le creada….am bunul simt sa nu fiu „vocala”.

O seara frumoasa tuturor

13 răspunsuri so far »

  1. 1

    […] Despre alimentatie! Tue Dec 07, 2010 18:55 pm Discutam de curand cu o mamica despre cat de diferite sunt conceptele despre alimentatia copilului de la o tara la alta. OMS traseaza niste linii directoare privind alimentatia sanatoasa, emite niste concluzii, ca urmare a unor cercetari efectuate pe anumite easntioane sociale, pe anumite alimente si impactul lor asupra copiilor sau adultilor. Ciudat insa este ca […] […]

  2. 2

    cristina said,

    Ce bine imi pare ca te-am gasit! Dintr-o data s-a facut lumina si in bucataria mea!

    • 3

      oana said,

      Cristina, bine ai venit…nu stiu in cel fel „am facut lumina in bucataria ta”, dar daca vreuna din „experientele mele culiunare” te-a ajutat in vreun fel, atunci ma bucur. Numai bine

  3. 4

    sandy said,

    Salut.
    ma bucur sa cunosc inca o persoana care pare sa stie ce e ok si ce nu, care sa se intereseze de sanatatea copilului ei innainte de a se gandi ” ce daca nu tre sa-i dau am bani si-i dau nsalam de sibiu ca mie-mi place si e scump deci e bun”, ok te apreciez esti tare tine-o asa si a-si vrea sa mai vb si-n particular as-i vrea sa aflu de la tine tot ce nu stiu eu ,si eu la randul meu sa-ti spun ce stiu .
    EU .DESPRE MINE
    asistent medical, viitor psiholog, fost frizer, mai nou beby sitre ptr fiica mea (sunt mamaica nu tatic)adresa yahoo:sandy_belly77
    sanatate si astept sa ma contactezi daca consideri ca vrei sa impartasim lucruri noi si bune ptr fetitele noastre (daria 1 anisor)

    • 5

      oana said,

      Sandy, in primul rand bine ai venit pe blogul meu si sa-ti traiasca fetita. M-a impresionat varietatea meseriilor pe care ai ales sa le practici …se vede clar ca esti un om caruia nu-i place sa se plictiseasca si nu-i plac parcurusurile care duc la rutina. iti urez succes in tot ceea ce faci. In ceea ce priveste comunicarea in particular, iti voi trimite un email cu placere, cu singura mentiune ca nu am foarte mult timp liber si probabil nu vom comunica atat de des pe cat te-ai putea astepta. Printre picaturi reusesc sa-mi scriu postarile pe blog, dar in rest nu prea ajung sa scriu pe email sau pe mess. Oricum, daca ai intrebari vreodata si crezi ca-ti pot fi de folos cu ceva iti stau la dispozitie…iar daca am intrebari cu siguranta iti voi scrie.
      Numai bine

  4. 6

    Cristina said,

    Salut. Si eu am un bebelus de un anisor si 2 luni si incerc sa il hranesc cat mai sanatos – si, la fel, am parte de tot felul de comentarii din partea celor mai in varsta din familie – da-i si aia, si aia, ca e baietel si ii e pofta.. etc..
    A propos de bombonele – eu ii dau baietelului meu – si ii place la nebunie – avocado pisat cu pudra de roscove (carob), sirop de agave (indulcitor natural) si nuca de cocos… Uneori, adaug in pasta asta si migdale macinate sau caju. Este natural, delicios, iar carobul mai este denumit si cacaua copiilor – pt ca nu contine teobromina (substanta excitanta din cacao).
    In orice caz, felicitari si tine-o tot asa!
    Cristina

    • 7

      oana said,

      Cristina, bine ai venit! Super interesant ce ai zis tu…o sa incerc si eu! 😀 Multumesc pentru idee. Eu nu i-am dat pana acum nici carob, nici sirop de agave (nuca de cocos doar rasa pe prajituri. De caju ma cam feresc pentru ca sunt destul de greele pentru ficat, as prefera migdalele. Sa-ti traiasca bebele si te mai asteptam cu idei din astea interesante.

  5. 8

    Mihaela said,

    Buna, Oana! In primul rand vreau sa te felicit pentru minunatia de fetita, dar si pentru stilul de crestere adoptat. Am si eu o fetita de 7 luni, Otilia, careia i-am inceput diversificarea la 5 luni, urmand exemplul tau. Mi-a placut pentru ca este o schema deja incercata de o mamica, recomandata de un medic si a fost un ghid bun pentru mine. Nu am urmat eu intocmai, dar m-a ghidat eficient. Pentru asta iti multumesc. Am o intrebare: spuneai ca nu ii dai niciodata pufuleti. Nu i-am dat pana acum (si nici nu intentionez) nimic cu zahar si foarte putina sare, legume cat de multe, fructe crude, carne de gaina de tara sau curcan, branza facuta cu calciu, dar i-am dat pufuleti. Nu i-am „pus punga in brate” cum spui tu, i-am dat 2-3 buc cand nu mai are rabdare pana ii pregatesc mancarica sau cand nu mai vrea sa stea in carucior pana ajungem acasa. Totusi…vad ca esti destul de vehementa in privinta lor si m-am gandit ca poate ai timp sa-mi explici de ce….nu as vrea sa-i fac rau cu ei, doar din ignoranta…
    Sper ca nu te superi ca te intreb, dar pana acum, cu alimentatia, tu ai fost modelul meu. Si o sa fii in continuare. Multumesc

    • 9

      oana said,

      Buna Mihaela. Sa-ti traiasca fetita si sa fie sanatoasa. Multumesc mult opentru cuvintele tale frumoase. Ma bucur daca experientele mele ti-au fost de folos. Am sa incerc sa-ti raspund cat pot de concis la intrebare. O punga de pufuleti contine de 3 ori necesarul (unui adult!) de sare/zi. Daca vorbim doar de pufuleti clasici (si excludem colorantisi aditivi) atunci ne rezumam la sare, la faptul ca se toipesc si se lipesc de cerul gurii, de dinti si gat (ceea ce poate duce la grave accidente la copii mici) si la faptul ca in afara de „umflatul” burtii nu aduc niciun aport copilului. Sincer, la 7 luni i-as evita complet. 😀 Eu ii evit si acum, la aproape 4 ani. Desi se recomanda evitarea glutenului pana dupa 8-9 luni iti recomand covrigii de Buzau sau mai bine, un fruct. Te pup si te astept cu drag oricand ai o intrebare…daca pot/stiu sa-ti raspund o fac cu drag

  6. 10

    Mihaela said,

    Multumesc, Oana, pentru raspuns si urari. Asa e, m-am rezumat doar la pufuleti clasici si doar de un fel, care mi se par mai nesarati. In rest nu i-am pus sare deloc in mancare. O sa incerc sa nu-i mai dau deloc. Nu i-am dat nimic cu gluten pana la 6 luni si ceva si atunci am inceput cu cerealele de 6 luni, primul aliment cu gluten, apoi din cand in cand i-am mai pus in crema de legume cate putina paine. Am incercat covrigii de Buzau, tot dupa exemplul tau, dar ii umezeste foarte repede si reuseste sa-i rupa bucatele si mi-e teama. O sa mai incerc mai tarziu, cand va fi mai mare.
    Nu am apucat sa citesc foarte multe articole de pe blogul tau, pe acela cu diversificarea il accesez frecvent, dar mi-a placut mult partea cu „hai sa vorbim despre”. Chiar ma gandeam cu neliniste la vremea cand o sa inceapa sa puna o multime de intrebari. Deci, inca un ajutor pe care mi l-ai dat, inainte de vreme. O sa frunzaresc jurnalul tau de mamica :D, sunt sigura ca o sa gasesc multe post-uri care imi vor fi de ajutor. Sa ai o seara frumoasa!

    • 11

      oana said,

      Mihaela…pe noi covrigii de Buzau ne-au ajutat sa invatam sa mestecam foarte bine. Daca o supraveghezi nu se intampla nimic…mie una mi se par mai putini periculosi decat pufuletii (la faza cu innecatul ma refer). Te asteptam cu drag

  7. 12

    Alinush said,

    Draga Oana,
    Foarte bine venita experienta ta personala in valtoarea vremurilor pline de informatii!
    Am si eu o bebelusa de 1 an pe care o hranesc dupa capul meu si mai putin al medicului pediatru, in sensul ca eu am
    limitat consumul de carne si oua la cel
    mult de 3 ori/sapt! Si pe langa fructe crude si legume fierte, i-am dat si legume crude, gen
    salata, ridichii, ceapa, dovlecel, rosii. Doar un mic amanunt vreau sa comentez: lamaia este acida dar prin digestie devine alcalina, scazand atat aciditatea gastrica, cat si pe cea renala. Sa-ti traiasca fetita si sa ne mai impartasesti
    din experienta ta!

    • 13

      oana said,

      Alinush, multumesc pentru urari si comentariu. Legat de ceea ce spui tu, stiu, este adevarat ca exista si aceasta opinie. Totusi, parerile sunt impartite si majoritatea inclina spre aciditatea lamii nu spre alcalinitate.


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: