Se simte caldura…

Seara asta chiar imi place. In aceasta seara am vazut si „simtit” la propriu cel mai neobisnuit Targ de Craciun. Ca sa intelegeti despre ce vorbesc voi face un mic „ocol” pana ajung la subiect.

De cand m-am mutat aici am ajuns la o singura concluzie: belgienii sunt ciudati, reci, sufera de mania statului in frig si sunt relaxati pana la nesimtire. Am tot incercat sa gasesc explicatii pentru toate cele de mai sus. Am cateva teorii, dar nu o sa le expun inca. Ideea este ca, belgienii cu care am intrat eu in contact sau pe care vad pe strada, la magazin, la gradinita etc…sunt asa. Cand ai parte de un vecin dragut, dispus sa stea la o tacla (inclusiv sa-si bage putin nasul in casa ta), cand se muta un vecin nou deasupra si iti aduce flori pentru ca te-a terorizat cu lucrarile, cand gasesti o cutie de bomboane pentru fi-ta in fata usii, in ajunul Pastelui….stii sigur ca acei oameni nu sunt belgieni ci italieni, scotieni sau ce or mai fi ei. In schimb, cand ai stat toata noaptea la spital cu copilul si pe vecinul care sta gard in gard cu tine il apuca tunsul gardului viu de sub geamul tau, cu o masinarie super zgomotoasa, fix la 3 dupa-amiaza si iesi si il rogi politicos sa inceteze (explicandu-i situatia), iar el iti raspunde „n-are nimic daca nu poate sa doarma in dupa-amiaza asta, doarme mai bine la noapte”….ei bine….ala este sigur belgian. M-am lovit de nenumarate situatiii in care parca vorbeam cu un zid cu privire si zambet tamp…inca nu-mi dau seama daca starea de nesimtire este o urmare a relaxarii lor  sau relaxarea lor este o urmare a nesimtirii lor…cert este ca belgienii „adevarati” nu sunt usor de suportat. Noroc insa ca Bruxelles este ultra-populat de toate natiile pamantului…ceea ce face lucrurile astea suportabile, uneori chiar amuzante. Uite, exemplu chiar de azi. Ieri vorbesc cu un instalator (contactat initial de proprietarul nostru) si imi spune ca vine in dupa-amiaza asta sa rezolve problema apei reci (n-avem deloc presiune), dar ca ma suna inainte…si ca cel mai probabil vine in jur de ora 13. Eu aveam ora la dentist dimineata dupa care am facut niste drumuri foarte scurte ca sa nu intarzii acasa ca vine nenea. L-am vazut cum ma vedeti si voi in momentul asta. L-am sunat si am „vorbit” cu robotul lui….de vreo 5 ori. Nici macar bunul simt sa „minta romaneste” ca este ocupat si nu poate veni nu l-a avut. In stilul tipic belgian…va suna singur…peste vreo saptamana, cand eu voi fi deja in Romania, iar sotul meu nu va putea pleca de la birou sa-i deschida lui usile etc, etc.

Ok, acestea fiind amanuntele pot sa revin la seara aceasta si sa va povestesc de ce sunt atat de impresionata. Am citit ieri, in revista comunei (a se citi revista sectorului) ca urmeaza sa se deschida Targul de Craciun, a 100 editie. Targul s-a deschis in locul unde de obicei sambata si duminica este piata. M-am vorbit cu sotul si i-am zis ca vreau sa dau si eu o fuga in seara asta, sa-mi mai clatesc privirea si sa iau aer ca deja mi-a ajuns…cand e Catinca bolnava…parca sunt si eu…ca stau blocata in casa. Zis si facut. Distanta nu e mare, dar m-a „mancat” sa ma duc cu masina pentru ca e frig afara. Am umblat dupa un loc de parcare de mi-au sarit ochii din cap. Cand am ajuns acolo am ramas socata….oameni buni, nu era un simplu targ de Craciun ci o intalnire de socializare intre vecinii din sector. Toata lumea vorbea cu toata lumea, toata lumea radea, bea un vin fiert, manca o bucatica de fois gras, un carnatel. Lumea radea, statea de vorba, se opreau unii pe altii, grupuri, grupuri. Am simtit „caldura” si relaxarea din primul moment in care am pasit acolo. Mai socant a fost ca lumea a inceput sa ma salute si o tanti chiar a intrat in vorba cu mine. Apoi, o alta tanti, mi-a zis sa nu cumpar nu stiu ce dulceata, dar sa cumpar nu stiu ce miere….de parca ma cunostea de o mie de ani. Imi este foarte greu sa reproduc atmosfera de acolo…era cumva ca o petrecere din tineretile mele cand mergeai la baieram, dar nu cunostei decat o persoana si toata lumea se purta cu tine de parca erai pe acolo de o mie de ani….Oamenii erau extrem de relaxati, mirosea bine a mancaruri calde si avin fiert cu scortiosoara, din loc in loc erau ca niste cuptorase cu carbuni unde te puteai incalzi, iar in „fundal” se auzea o tanti care canta live muzica de Craciun. Muzica nu urla…era exact cat trebuie de tare, nu se agata nimeni de tine sa-ti vanda nimic…totul de un bun simt si de un bun gust imepcabil…ca o intalnire intre prieteni vechi. Targul este esentialmente o un targ de bijuterii si decoratiuni facute manual de mici mesteri sau de tineri pasionati si mancare, mancare facuta in casa – dulceturi, amestecuri de tot felul de condimente, mustaruri, carnati si alte mezeluri (am vazut inclusiv de cangur!) , bomboane, tot felule de turte si placinte facute ca „de casa”…mirosea de-ti lua mintile si totul emana caldura si zambet. Ma credeti ca nu am avut nici macar chef sau putere sa fotografiez? Pur si simplu m-am plimbat tot targul, fara sa ma simt stinghera (nu cunosteam pe nimeni) si totusi avand puternica impresie ca sunt la o intalnire de socializare? Desi mi-au facut cu ochiul o multime de chestii am luat doar o imensa bomboana colorata (o bomba de zahar pe care fi-mea o va manca multe saptamni de aici inainte…si am remuscari si asa!)  in toate nuantele curcubeului, pe bat, in forma de ursulet. Imi pare extrem de rau ca nu am luat miere de portocal sau de lamai…era un apicultor din sudul Frantei…dar cred ca maiine ma duc sa iau. Mi-a facut cu ochiul si dulceata de rosii…sunt tare curioasa cum e. Am plecat de acolo pentru ca inghetasem de frig…altfel mai dadeam o tura…ca tare mi-a placut senzatia aceea de caldura si zambetele si relaxarea de acolo.

Apropo de postul meu de dinaintea acestuia….copilul meu care inseamna „doar scutece schimbate” doi sau trei sau patru ani….ma astepta acasa. Am intrat pe usa si i-am spus ca m-am vazut cu Mos Craciun care, pentru ca a fost cuminte…etc, etc….mi-a dat imensa bomboana pe bat. Am scos-o din geanta si i-am dat-o. Cred ca cei mai „calzi” oameni de pe pamant nu se pot compara cu lumina din ochii unui copil „vrajit” de ceva care ii place. A spus un „oaaaaaaaau” lung si a luat bomboana ca pe cel mai de pret dar.  A fost o seara frumoasa….am simtit caldura…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: