Azi, Amira mi-a atras atentia (printr-o postare pe blogul ei) asupra unei postari. M-am cutremurat efectiv cand am citit si inca incerc sa-mi spun ca este doar o gluma proasta…din pacate insa nu reusesc. Oameni buni, exista inca mame (MULTE!!!) care cred in educatia prin bataie „sora cu moartea”. Fiecare dintre noi, ca mame, ne mai pierdem cumpatul, mai avem nervii intinsi…dar de aici pana la ceea ce am citit pe acel blog, pe care fie vorba intre noi l-as reclama la protectia copilului (la fel ca si pe toate specimenele care au comentat acolo) e drum lung. Ca urmare logica a lasitatii (pentru ca probabil dupa ceea ce au citit acolo mamele sanatoase la cap au inceput sa reactioneze!), proprietara blogului a blocat toate comentariile la postare…lasand insa „lectii” demne de urmat de orice bruta care in capul ei poarta numele de mama: batai cu o curea uda pe fundul uscat sau mai bine cu o curea uscata pe un fund ud…restul va las sa citit voi cu ochii vostri ca sa nu credeti ca inventez. Insasi postarea in sine este ca o chemare catre brutalitate „Reguli fundamentale” de folosire a pedepsei corporale!” Este, dupa parerea mea un ghid complet si bine pus la punct al „barbariilor” explicand in amanunt efectele „aplicarii palmelor” peste fata, ce metode da bataie sa utilizezi si cum sa nu folosesti palma ci alte obiecte…..cand l-am citit mi-am amintit de o carte citita cu multa vremein urma in care se povestea despre „scoala” unei organizatii teroriste in care membrii erau invatati cum sa bata fara sa lase urme…credeti ca alaturarea este o exagerare….eu am sentimentul ca nu. Eu una sunt absolut revoltata de ceea ce s-a scris acolo si as vrea sa cred ca amaratii aia de copii, care au ca mame astfel de personaje vor ajunge sa traiasca, intr-o zi o viata mai buna, in care nu se vor mai teme ca cineva ii tine cu maiinile in sus nu stiu cate minute, ca ii va bate cu cureaua, cu batul inca de cand au 15-18 luni (asa cum specifica autoarea postarii si acolitii ei!)
Ceea ce m-a socat insa cel mai mult din aceasta postare, dincolo de bete, curele si celelalte, a fost insa aceasta parte:
„Trebuie oare ca bataia sa provoace durere? Da, altfel nu va avea nici o influenta. O mangaiere prin trei randuri de haine, nu transmite nici un mesaj. Totusi putina durere are consecinte benefice, durabile pentru copil. Cu certitudine nu este necesara “biciuirea” lui. Doua sau trei lovituri usoare aplicate acolo unde trebuie, reusesc sa transmita mesajul, “Trebuie sa ma asculti!” In sfarsit, este necesara aplicarea pedepsei imediat dupa savarsirea greselii, daca nu, atunci ea nu se mai aplica deloc. Memoria unui copil mic nu este suficient dezvoltata pentru a retine o fapta gresita pe care a savarsit-o cu zece minute in urma. Apoi, cand pedeapsa a fost executata si lacrimile au incetat, copilul trebuie luat in brate si reasigurat de dragostea parinteasca. Lasati copiii sa vi se arunce in brate. Imbratisati-i cu toata dragostea. Faceti-i sa simta siguranta pe care o gasesc numai in bratele dumneavoastra. Leganati-i cu blandete. Spuneti copilului cat de mult il iubiti si cat este de important sa nu isi supere “mamica”.”
Voi mai intelegeti ceva? Eu una nu pot sa declar decat un singur lucru: „boala”. Copiii nostri nu sunt nici animale (asta daca ne gandim ca unii aplica astfel de tratamente animalelor), nici roboti…sunt oameni, cu sentimente, care au, de o suta de ori, ba nu, de o mie de ori mai multa memorie si simt de un milion de ori mai tare suferinta decat noi adultii. La finalul postarii este pus ca sursa “Cresterea copiiilor” – James Dobson…ca o scuza sau ca o mandrie ca si altii gandesc precum posesoarea blogului. Mai mult, in dreapta blogului, troneaza un link care te trimite la Biblie ….hello???? Cum vi se pare? Ahhh, n-am terminat…pe acelasi blog exista un link catre „prietena ” bloggeritei, un psiholog care cica iti raspunde la intrebari….. oare femeia aceea, psiholog fiind, nu se simte deloc rusinata sa-si asocieze numele cu astfel de mizerii si de minti bolnave?
Ultime intrebari (retorice) si va las ca deja mi-am stricat definitiv ziua de azi ….oare cand vom reusi sa nu mai traim ca in Evul Mediu si sa eliminam definitiv din viata copiilor nevinovati astfel de specimene care se auto-numesc cu mareeee mandrie „mame”? Care este rotita aceea pe care trebuie s-o inlocuim in creierul omului pentru a-l face sa realizeze ca bataia in stil barbar, „fara semne” fizice, lasa o cicatrice in suflet, atat de adanca incat nu poate fi stearsa niciodata?
Bat, curea, durere, palma facuta pentru mangait nu pentru batut (mai bine bat!)…..
Eu una nu pot spune decat : Rusine!
PS: Am vrut sa pun mai joc cateva citate din comentariile de pe acel blog, dar pur si simplu nu am putut sa dau copy/paste…nu am putut, e prea de tot. Desi ar merita sters de pe fata pamantului (ceea ce probabil se va intampla doar cu acea postare – dupa reactiile de pe blogurile mamicilor intregi la minte)…am sa va pun totusi linkul ca sa cititi cu ochii vostri ororile. AICI
