Archive for ianuarie, 2011

Despre barbarie si mame!

Azi, Amira mi-a atras atentia (printr-o postare pe blogul ei) asupra unei postari. M-am cutremurat efectiv cand am citit si inca incerc sa-mi spun ca este doar o gluma proasta…din pacate insa nu reusesc. Oameni buni, exista inca mame (MULTE!!!) care cred in educatia prin bataie „sora cu moartea”. Fiecare dintre noi, ca mame, ne mai pierdem cumpatul, mai avem nervii intinsi…dar de aici pana la ceea ce am citit  pe acel blog, pe care fie vorba intre noi l-as reclama la protectia copilului (la fel ca si pe toate specimenele care au comentat acolo) e drum lung. Ca urmare logica a lasitatii (pentru ca probabil dupa ceea ce au citit acolo mamele sanatoase la cap au inceput sa reactioneze!), proprietara blogului a blocat toate comentariile la postare…lasand insa „lectii” demne de urmat de orice bruta care in capul ei poarta numele de mama: batai cu o curea uda pe fundul uscat sau mai bine cu o curea uscata pe un fund ud…restul va las sa citit voi cu ochii vostri ca sa nu credeti ca inventez. Insasi postarea in sine este ca o chemare catre brutalitate „Reguli fundamentale” de folosire a pedepsei corporale!” Este, dupa parerea mea un ghid complet si bine pus la punct al „barbariilor” explicand in amanunt efectele „aplicarii palmelor” peste fata, ce metode da bataie sa utilizezi si cum sa nu folosesti palma ci alte obiecte…..cand l-am citit mi-am amintit de o carte citita cu multa vremein urma  in care se povestea despre „scoala” unei organizatii teroriste in care membrii erau invatati cum sa bata fara sa lase urme…credeti ca alaturarea este o exagerare….eu am sentimentul ca nu. Eu una sunt absolut revoltata de ceea ce s-a scris acolo si as vrea sa cred ca amaratii aia de copii, care au ca mame astfel de personaje  vor ajunge sa traiasca, intr-o zi o viata mai buna, in care nu se vor mai teme ca cineva ii tine cu maiinile in sus nu stiu cate minute, ca ii va bate cu cureaua, cu batul inca de cand au 15-18 luni (asa cum specifica autoarea postarii si acolitii ei!)

Ceea ce m-a socat insa cel mai mult din aceasta postare, dincolo de bete, curele si celelalte, a fost insa aceasta parte:

Trebuie oare ca bataia sa provoace durere? Da, altfel nu va avea nici o influenta. O mangaiere prin trei randuri de haine, nu transmite nici un mesaj. Totusi putina durere are consecinte benefice, durabile pentru copil. Cu certitudine nu este necesara “biciuirea” lui. Doua sau trei lovituri usoare aplicate acolo unde trebuie, reusesc sa transmita mesajul, “Trebuie sa ma asculti!” In sfarsit, este necesara aplicarea pedepsei imediat dupa savarsirea greselii, daca nu, atunci ea nu se mai aplica deloc. Memoria unui copil mic nu este suficient dezvoltata pentru a retine o fapta gresita pe care a savarsit-o cu zece minute in urma. Apoi, cand pedeapsa a fost executata si lacrimile au incetat, copilul trebuie luat in brate si reasigurat de dragostea parinteasca. Lasati copiii sa vi se arunce in brate. Imbratisati-i cu toata dragostea. Faceti-i sa simta siguranta pe care o gasesc numai in bratele dumneavoastra. Leganati-i cu blandete. Spuneti copilului cat de mult il iubiti si cat este de important sa nu isi supere “mamica”.”

Voi mai intelegeti ceva? Eu una nu pot sa declar decat un singur lucru: „boala”. Copiii nostri nu sunt nici animale (asta daca ne gandim ca unii aplica astfel de tratamente animalelor), nici roboti…sunt oameni, cu sentimente, care au, de o suta de ori, ba nu, de o mie de ori mai multa memorie si simt de un milion de ori mai tare suferinta decat noi adultii.  La finalul postarii este pus ca sursa  “Cresterea copiiilor” – James Dobson…ca o scuza sau ca o mandrie ca si altii gandesc precum posesoarea blogului. Mai mult, in dreapta blogului, troneaza un link care te trimite la Biblie ….hello???? Cum vi se pare?  Ahhh, n-am terminat…pe acelasi blog exista un link catre „prietena ” bloggeritei, un psiholog care cica iti raspunde la intrebari….. oare femeia aceea, psiholog fiind, nu se simte deloc rusinata sa-si asocieze numele cu astfel de mizerii si de minti bolnave?

Ultime intrebari (retorice) si va las ca deja mi-am stricat definitiv ziua de azi ….oare cand vom reusi sa nu mai traim ca in Evul Mediu si sa eliminam definitiv din viata copiilor nevinovati astfel de specimene care se auto-numesc cu mareeee mandrie „mame”? Care este rotita aceea pe care trebuie s-o inlocuim in creierul omului pentru a-l face sa realizeze ca bataia in stil barbar, „fara semne” fizice, lasa o cicatrice in suflet, atat de adanca incat nu poate fi stearsa niciodata?

Bat, curea, durere, palma facuta pentru mangait nu pentru batut (mai bine bat!)…..

Eu una nu pot spune decat : Rusine!

PS: Am  vrut sa pun mai joc cateva citate din comentariile de pe acel blog, dar pur si simplu nu am putut sa dau copy/paste…nu am putut, e prea de tot. Desi ar merita sters de pe fata pamantului (ceea ce probabil se va intampla doar cu acea postare – dupa reactiile de pe blogurile mamicilor intregi la minte)…am sa va pun totusi linkul ca sa cititi cu ochii vostri ororile. AICI

Comments (34) »

Update concurs!

Cateva noutati si cateva specificatii legate de concurs.

In primul rand doresc sa multumesc tuturor celor care s-au inscris si care au respectat intocmai regulamentul.

In al doilea rand doresc sa clarific niste lucruri pentru ca exista inca cateva persoane care nu au inteles regulamentul si ma gandesc la faptul ca poate nu am explicat eu foarte clar.

Etapa 2, adica etapa care urmeaza dupa primirea emailului de confirmare a participarii…presupune sa postati pe blogul vostru imaginea concursului (adica cea cu fereastra facuta de mine) si cateva cuvinte in care va invitati prietenii sa va voteze (la data specificata in regulament) si daca au placerea sa participe si ei.

Etapa 2 NU presupune sa postati pe blogul propriu lucrarea facuta pentru concurs. Timpul alocat creatiei este, dupa cum am mentionat in regulament, intre 4 februarie si 14 februarie. Intre aceste date puteti sa-mi trimiteti lucrarile voastre. Dupa (sau in acelasi tim) ce voi posta lucrarile voastre pe blog, le puteti posta si la voi pe blog. NU postati lucrarile de pe acum, chiar daca le aveti gata -nu vreau sa va influentati unii pe altii.

De asemnea, va rog mult sa incercati sa respectati tema care implica folosirea nuantelor de turcoise, albastru in creatiile voastre.

O alta rugaminte…daca aveti neclaritati, ma puteti contacta pe email sau reciti regulamentul. Dupa cum probabil ati vazut, raspund foarte prompt.

Ultimul lucru: NU va apucati de lucrari pana la finalul inscrierilor. Exista posbilitatea, dupa cum v-am spus din start, ca din lipsa de concurenti unele categorii sa dispara sau de comun acord cu voi sa fie transferate la alte categorii….dar acest lucru nu-l putem stii pana la incheierea inscrierilor.

Bafta

Comments (4) »

Despre alimentatia copilului si nu numai – broccoli

Una din legumele pe care o folosesc extrem de des in mancarurile preferate ale Catincai, inca de cand era mai micuta, este broccoli.

La mine in casa s-a mancat intotdeauna conopida pe care eu nu o sufar…nu-i suport nici macar mirosul. S-a mancat intotdeauna si broccoli, o „ruda” a conopidei si verzei pe care l-am adorat din prima secunda si pe care stomacul meu „paradit” l-a suportat intotdeauna extrem de bine.

Cand era Catinca mica si „diversificam” am cautat ca o obsedata informatii despre alimente, legume etc ca sa stiu exact ce contin si sa-i „construiec” o alimentatie cat mai echilibrata. Broccoli a fost una din primele mele alegeri pentru ca este cu adevarat o „bomba” de de toate.

Vreau sa impartasesc mamicilor interesate ceea ce stiu eu despre broccoli pentru ca eu cred ca aceasta leguma este obligatorie in aliementatia unui copil, dar si in alimentatia unui adult.

In primul rand broccoli este leguma perfecta pentru cei care nu au timp/nu stiu sa gateasca. Modul de preparare ideal este la aburi, la tigaie (wok) sau fierbere – dar nu mai mult de 3-5 minute. Daca se depaseste acest timp de preparare isi pierde toate proprietatile.  Cu alte cuvinte, in loc de o portie de cartofi prajiti langa un gratar de pui…faci mai repede o portie de broccoli.

Multi se feresc de broccoli, pentru ca il confunda cu deja cunocuta conopida. Nu are gustul conopidei,  nu miroase  si, dupa cum am spus mai sus, timpul de preparare este minim.

Cine-i broccoli asta?

O leguma cunoscuta de pe vremea romanilor, foarte utilizata, din cele mai vechi timpuri,  in Italia. In prezent este folosita in toate „bucatariile” internationale si este cultivata peste tot.

Ce contine?

Vitamina C si K (vitamina  necesara organismului nostru pentru buna coagulare a sangelui si formarea oaselor) in exces…nu va mint…broccoli contine mai multa vitamina C decat portocala. Continutul de vitamina C si K este de 200% fata de necesarul zilnic al organismului uman.

Vitamina A si E, cacliu,  acid folic,   fibre, mangan, potasiu, fosfor, magnezi, vitaminele B2 si B6, proteine, fier si cupru.

Impresionanta lista nu? Ei bine ea continua cu sulforafan, o substanta deosebit de activa, care dupa cum au descoperit cercetatorii are un rol esential in blocarea unor enzime responsabile de producerea osteoartritei (o forma de artrita) si a multor forme de cancer.

Pentru ce este indicat?

Broccoli a fost, in ultimii ani, subiectul multor cercetari si teste stiintifice. Avand un continut atat de bogat s-au incercat diverste teste pe esantioane mari de persoane suferind de diverse boli si iata la ce s-a constatat ca ajuta:

1. Combaterea si prevenirea diverselor tipuri de cancer.

Cancer de prostata , cancerul de san, cancer pulmonar, cancer de colon  – datorita sulforafanului despre care v-am pomenti mai devreme.

2.   Detoxifiant

3. Intarirea oaselor si adjuvant in tratarea bolilor osoase.

4. Previne apariatia „defectelor” din nastere – decat sa va indopati cu acid folic, mai bine mancati broccoli care are un continut foarte bogat de acid folic.

5. Cresterea imunitatii

6. Previne accidentele vasculare si infarctul – tot datorita sulforafanului.

7. Tratament adjunvant in bolile de plamani – tot sulforafanul.

8. Combate hipertensiunea datorita continului bogat in potasiu.

9. Ideal in curele de slabire datoritra valorii calorice scazute: contunut caloric 43 la 150g.

10. Asigura sanatatea stomacului- ideal pentru imbunatatiea digestiei, eficient impotriva ulcerului ( s-a constatat ca un cosum zilnic de broccoli duce la eliminarea bacteria Helicobacter pylori, responsabila de producerea ulcerului).

11. Stopeaza evolutia cataractei.

Cum alegi broccoli:

Dintr-un „manunchi” este bine sa alegi „buchetelele” mai deschise la culoare. Se depoziteaza la frigider, invelit in folie de plastic (cat mai ermetic posibil) si se poate pastra la rece, crud, intre 3-5 zile.

Preparare:

Se taie „buchetele” mici si se spala foarte bine. Se pregatesc ca atare (indiferent de tipul pregatirii- fierbere, la tigaie, wok, cuptor). Ma repet maxim 5 minute de gatire (indiferent de modul de preparare)

Consum:

Broccoli se poate consuma crud – este cea mai sanatoasa varianta. Poate fi introdus in salate, dar totusi, putini sunt cei care il consuma astfel.

Ca moduri de preparare puteti  le puteti alege pe cele mentionate mai sus. Poate fi folosit ca garnitura sau ca fel de mancare. Puteti adauga sosuri dupa preferinta – de branza, de cascaval, de lamaie etc. Poate fi amestecat cu alte legume si servit ca garnitura.

Broccoli si copiii:

Este unul din punctele cele mai importante ale acestei postari. Este o leguma „distractiva”. Catinca este indragostita de broccoli pentru ca ii plac „florile”, il aseamana cu un copacel, ii numara crengile, ii face placere sa-l manance cu mana si sa muste cate putin pana nu mai ramane nimic din floare sau din copac. Eu i-l dau de regula sub forma de garnitura la carnita (oparit sau facut la tigaie) si incerc sa-l adaug intotdeauna la supa, la final, cand aceasta da o ultima data in clocot.

In speranta ca v-am trezit interesul va urez…pofta buna!

Comments (15) »

Visul copilariei mele!

Cand eram copil, bunica din partea tatalui meu avea o vecina al carei sot fusese pasionat si colectionar de casute de papusi. Dupa moartea acestuia vecina ei pastrase doar ultima casa facuta de acesta. De cate ori mergeam la bunica mea vroiam sa vad casuta…era o minune din lemn, luminata in interior, cu balcoane, cu geamuri din geam, complet mobilata si accesorizata cu niste chestii atat de mici ca de abia le puteam tine intre degetele mele de copil. De atunci, adica din copilarie, nu am mai vazut de aproape o astfel de casa, dar undeva, in fundul sufletului a ramas sadita samanta dorintei de a avea asa ceva. Primele mobile miniaturale le-am vazut intr-un magazin in Viena. Magazinul era dedicat colectionarilor de gen si…era inchis!  Au trecut anii si ajunsa la Bruxelles am descoperit, absolut accidental, un astfel de magazin…si mi-a casunat rau de tot, mai rau decat unui copil de 3 ani ca vreaaau si euuuuu! Daca va amintiti, am primit de la Mos Nicolae acea pianina mica, mica, cu scaun si doua accesorii: o farfurie decorativa din portelan si o vazuta, ambele cat buricul unui deget. Mos Craciun (de aia il iubesc eu atat de mult pe Mos Craciun, sotul meu! :D)  insa mi-a indeplinit visul: mi-a adus intr-un plic banutii cu care sa ma duc sa-mi achizitionez casuta pe care o visez din copilarie. Azi,  pentru ca tot l-am dus pe unchiuletul Catincai sa viziteze Bruxellul si am ajuns prin zona, m-am decis ca este momentul sa ma duc sa o comand. Surpriza mare a fost ca am si luat-o, dupa ce am petrecut vreo ora in magazin rasfoind catalogul si incercand de zor sa ma decid pe care. A fost o alegere tare grea….sunt toate atat de frumoase, dar pe masura ce le creste „frumusetea” le creste frateee pretul pana la cer!:D  Pentru amatori, costurile unei astfel de casute sunt in felul urmator: casa de baza are un cost bazat pe numarul de camere, compartimentare si finisare exterioara. Casa de baza inseamna casa nepictata (deci mdf natur), cu geamuri, usi si scari interioare (si ele nepictate sau nedecorate). Unele case au variante (cum are si a mea) de a aduga la ele un demisol (niste camere in plus), o gradina, un foisor, un garaj  etc…costul unui astfel de „accesoriu” este de regula aproape egal cu cel al casei de baza (adica mare). Dupa ce ai cumparat casa…aici incepe distractia…trebuie s-o mobilezi, s-o luminezi, s-o decorezi etc, etc….dar asta este o alta poveste. 😀

Alegerea mea finala: o Casuta Victoriana, 70x42x67 (sa vad unde o sa o pun!). Ca extensii se poate alege pentru ea: un demisol si o veranda (pe care insa nu le-am luat!). Casa are 4 camere +doua camere la mansarda. Casa nu este montata, dar kitul cuprinde, lipciul si instructiunile de montare.

Norocul mare ca a fost unchiuletul cu noi ca altfel nu stiu ce ma faceam pentru ca este foarte, foarte grea.

Desi nu-mi sta in caracter sa astept….ma tot invart pe langa cutia care troneaza in hol si nu ma indur s-o deschid. Stiu sigur ca gata, acum ca o am, am inceput un drum lung, de colectionar adevarat. 😀 Stiu, poate pentru unii va suna pueril, dar mi-am dorit toata copilaria, adolescenta si parte din viata de adult sa imi iau asa ceva…iar acum, chiar am emotii. De’ fiecare cu sticletii lui…unii colectioneaza bani, chibrituri, timbre…etc!

Magazinul de unde am cumparat-o este, cum spuneam, special dedicat colectionarilor (nebuni?!) de asa ceva…deci gasesti de toate. Este o „lume” aparte, in care daca intri nu-ti mai vine sa iesi. M-am abtinut cu greu sa nu cumpar inca nimic (in afara de casa). Va trebui sa ma gandesc, sa fac un plan ce si cum mobilez si de abia dupa aceea voi incepe sa le cumpar, incetul cu incetul. Recunosc….bugetul meu de cheltuieli lunar va suferi niste modificari…pentru ca de acum voi redirectiona niste banuti si pentru ea….dar sunt happpyyyyy, so happy!

Aici gasiti site-ul magazinului…puteti arunca un ochi sa vedeti minunile  de mobile miniaturale si casele http://www.lacourteechelle.com/produits.htm

Aceasta este casa mea, intr-o forma finisata (adica vopsita – dar poti s-o pictezi sau sa o decorezi prin tehnica servetelului cum iti trece prin cap)  fotografiile sunt de pe site-ul sus mentionat!

Aici este varianta de casa cu demisol si cu veranda

Iar aici este interiorul de la varianta cu demisol (adica are doua camere in plus fata de casa mea!)

PS: Catinca este foarte fericita ca acum am si eu casuta pe care am visat-o si mi-a zis ca pana o mobilez, daca vreau, imi imprumuta cateva din mobilele din casuta ei!:D Va dati seama ce o sa iasa…..

Comments (2) »

Vizite si dragostea puiului meu!

Incepand din seara aceasta asteptam vizite: urmeaza sa vina unul din „unchiuletii” Catincai si apoi, speram ca va veni si sora mea pe la noi. Ca atare, este posibil sa nu fim foarte active pe blog, desi vom incerca sa nu va neglijam pe voi cei care ne iubiti.

Ieri seara am pornit doua proiecte „ambitioase” de lucru manual…dar intampinam greutati pentru ca nu stapanim tehnicile si pentru ca „cineva”, stiti voi cine…reuseste cu succes sa faca miscari „originale”  pe proiecte si sa ma oblige sa repar eu cum pot dupa ce se culca ea (ca altfel se supara ca-i stric operele!) :D. Ca atare, merge greu, dar sunt convinsa ca rezultatele vor fi pe placul ei! 😀

O alta noutate este aceea ca azi-noapte, pentru prima data, Catinca s-a dus la baie, fara sa aiba tentatia sa ma trezeasca si sa-mi comunice acest lucru, dar…urechea mea fina si ochiul vigilent au simtit-o si au interceptat-o in drum spre camera ei! 😀 Fata mea se face mare …..si devine din ce in ce mai independenta. 😀

Dimineata, la 9.15 m-am trezit in cel mai frumos mod posibil…mangaiata pe fata de fetita mea iubita care imi soptea „mami, m-am trezit, te iubesc si vreau laptic!” 😀 . Din aceasta cauza, am zambit toata ziua! Ma simt bine…ceea ce va doresc si voua!

O seara frumoasa

Comments (6) »

„Mi-a placut la nebunie…a fost fantastic!”

Cam asta spunea azi Catinca…in timp ce paraseam scoala de dans! Da…nu va inselati, m-am umflat toata in pene ca de’ a fost ideea mea!

Prima experienta la dansuri cu o pitica de 3 ani si 4 luni?

Pai sa va spuna mama ce se petrecu’:

In primul rand ajung acolo ca o mimoza de Bucuresti crezand ca „echipamentul” de dans al copilului este cel adecvat…asta dupa ce am umblat de mi-au sarit ochii dupa cipici de dans! Cipicii sunt ok…toate fetitele parca sunt trase la indigo la acest capitol. Fi-mea, in colanti, cu ciorapiori lungi de bumbac cu Hello Kitty (ca aici in Belgia temperatura ideala in orice camera este in jur de 18-19 grade) si tricou cu maneca lunga cu o fetita desenata pe el. Stupoare….sunt mamaie rau in mijlocul generatiei noi. Intru eu in sala unde se imbraca copiii si ce-mi vad ochii? Rochite de dans, fustite pufoase si vaporoase – fara spate sau in bretele, ciorapei subtiri….mi-au facut ochii ca la melc! Heiiiii…am gresit sala…aici e sala de balet! Ba nu…nu e…e sala unde se imbraca copiii pentru orice dans! Un cot mai jos de umarul meu se aude: „Mamiiii, dar toate au rochite de printese…eu de ce nu am?” Auchhhhh…Salvator, apar vreo doua fetite, ratacite in multime, in colanti ca si ea. Rotitele din  creier incep sa „lucreze” fericite…avem costum de printesa, avem costum de dans…este cel de la ziua ei…uraaaaa! Ii explic fetei ca nu am stiut ca asta este echipamentul si ca data viitoare venim si noi echipate cum trebuie. Copilul tace multumit, se lasa imbracat si se posteaza in fata unei usi de sticla, de la una din salile de dans…dand din fund si din picioare precum fetele care danseaza in interiorul acesteia. Asteptam pana vine momentul X. O cunoastem pe profesoara Gabrielle (care,spune Catinca, poarta acealasi nume cu una din pisicile ei de jucarie). Vorbesc cu ea, ii explic ca fi-mea intelege franceza cam 50%, nu prea vorbeste si ca suntem in etapa de incercare…si o rog sa-mi spuna la final ce sanse avem sa recuperam lunile „pierdute”  si daca este de parere ca „merge treaba” sau abandonam incercarea. In acest timp, Catinca intra in sala de dans ca la ea acasa, impreuna cu droaia de fetite si isi gaseste repede prietene de conversatie…nu ma intrebati ce au vorbit, cum au vorbit ca habar nu am! :D. Belgienii sunt foarte restrictivi in privinta pozatului sau filmatului copiilor (stiti voi chestia cu acordul parintilor, cu intimitatea etc) asa ca ii cer profesoarei voie sa fac cateva poze si eventual un mini filmulet cu prima lectie de dans a fetitei. Imi raspunde ca este ok, dar ca am la dispozitie fix 3 minute, apoi lasa jaluzelele la sala deoarece: vederea parintilor nu-i lasa sa se concentreze si in al doilea rand coregrafia este secreta pentru parinti, avand in vedere ca la final va fi spectacol si trebuie sa fie surpriza. Mare lucru n-am vazut si n-am filmat pentru ca jaluzeaua s-a tras fix dupa 3 minute, din care doua au cam fost de incalzire. Mi-am dat seama insa, instantaneu, ca fi-mea e ca pestele in apa si ca va fi bine. Cat de bine a fost….o spune titlul! 😀

Printre picaturi, am reusit sa mai filmez, printr-o gaurica, mai mult picioare, dar a fost suficient cat sa vad si mai ales sa aud ce se intampla acolo. Fundalul sonor este compus din muzica pop, combinata cu muzica pentru copii si muzica clasica. Coregrafia exista si cuprinde inclusiv utilizarea cercurilor, a unor chestii care pocneau (inteleg de la Catinca ca este vorba despre niste cartoane tratite pe jos????!!!). Ca sa va spun sincer de fapt…putin imi pasa mie de coregrafie…eu urmaream mutra Catincai… care, atunci cand reuseam s-o zaresc, avea ditamai zambetul pe buze. Nu ascund ca i-am auzit chiuitul si „ciripitul” de nenumarate ori! 😀

Foarte multe amanunte nu am reusit sa primesc de la ea…nici nu am” presat ” pe subiect pentru ca mi-a fost clar ca i-a placut.

Concluzia profesoarei Gabrielle a fost ca trebuie sa continuam, ca fata s-a descurcat foarte, foarte bine, ca o sa recupereze foarte repede pentru ca „prinde” miscarile extrem de repede si este si ascultatoare !

Asa ca, de miercurea viitoare, nu voi mai petrece o ora la usa, ci vis-a-vis, in mall. 😀

Cate ceva din ceea ce am reusit sa pozez prin  geam si, daca se incarca, mini-filmuletul de la incalzire (in care, la final se vede unul din zambetele despre care va vorbeam!)

Comments (13) »

Ajutati-o!

De ce un titlu atat de sec? Pentru ca am un nod in gat…Mi-am promis ca nu voi scrie niciodata pe acest blog despre lucruri triste, despre tragedii…ei bine, voi scrie despre frumos…un copil frumos, un ingeras de fetita!

Va spun doar atat: AZI, ACUM, micuta Eva Maria implineste 4 ani. E un ingeras de fetita, cu niste ochi minunati, un copil care lumineaza, ca orice copil, locurile prin care trece cu picorusele lui micute. Eva, isi serbeaza ziua in spital si spera sa nu fie ultima data cand va sufla in lumanarile aniversare.

Daca sunteti mame/tati stiti si simtiti…nu trebuie sa va spun mai mult de atat. Daca nu sunteti inca parinti…priviti-o si veti simti imediat!

Amanuntele le gasiti aici: http://www.mariaeva.ro/povestea-evei-maria/

La multi, multi ani, Eva!

Leave a comment »

Azi, dansuri!

Ne pregatim intens de prima lectie de dans!:D  Catinca  si-a facut deja (de vreo 10 ori) bagajul si este foarte incantata ca mergem la dansuri. Voi incerca sa filmez sau sa pozeze cate ceva, dar nu stiu inca daca am voie! Revin pe seara!

Comments (4) »

Legat de concurs

Avand in vedere ca nu ati decis in mod clar si ca au aparut discutii privind propunerea mea legata de donarea/schimbul de creatii la finalul concursului doresc sa fac niste precizari suplimentare:

1. A fost doar o idee pe care am avut-o gandindu-ma ca v-ar face placere. Scopul acestui concurs a fost din start altul, ideea aceasta aparand pe parcurs, cand mi-am dat seama ca il vom finaliza in luna martie, luna care se suprapune cu niste sarbatori.

2. Aceasta idee nu are titlu de conditie sau de regula in ceea ce priveste concursul. V-am specificat din start ca astept comentariile voastre si propunerile/parerile privind aceasta idee.

3.  In cazul in care parerile nu coincid si exista persoane care nu doresc sa faca schimb sau sa doneze lucrarile lor pentru acest concurs  NU este o problema. Fiecare poate decide ce doreste sa faca cu lucrarile sale si imi poate comunica pe email sau la comentarii daca doreste sau nu sa se alature unei astfel de idei.

Ca atare, pentru toti cei care nu s-au inscris in concurs din cauza ca nu s-a decis ferm in legatura cu acest aspect doresc sa lamuresc, inca o data, faptul ca donarea/schimbul de produse la final NU este obligatorie si nu influenteaza, din punct de vedere al regulamentului concursului, participarea voastra.

Astept inscrierile voastre! Succes

Comments (7) »

Concurs: Fereastra catre imaginatie!

Gata, sa-i dam drumul ! Incep prin a va multumi ca ati raspuns provocarii si sper sa fie o experienta placuta pentru toata lumea, inclusiv pentru mine care fac pentru prima data acest lucru la mine pe blog.

 Regulament

Concursul a capatat, dupa cum ati vazut deja, un nume : « Fereastra  catre imaginatie »….Culorile  sunt alese in conformitate cu tema pe care o veti primi….chiar acum : tema este « Primavara turquoise ». Aveti libertate deplina sa creati…dar iata, v-am restrictionat putin in ceea ce priveste culorile – asta inseamna ca fiecare dintre creatiile voastre trebuie sa contina cat mai mult  albastru (sau nuante de albastru…”primavara albastra” nu suna bine pentru ca asta insemna ca situatia e cam „albastra” asa ca am ales turquoise :D).

Avand in vedere raspunsurile de pana acum, am schimbat putin categoriile,  punand intr-o singura categorie lemnul si lutul. In cazul in care situatia se va schimba si voi primi mai multe inscrieri la cele doua tehnici….voi decide impartirea lor pe subcategorii.  Ca atare, categoriile in care va puteti inscrie, conform tehnicilor pe care le folositi, sunt 5, fiecare fiind premiata cu un premiu :

 1. Lemn, lut, mozaic – construirea si decorarea obiectelor (inclusiv pictura) din lemn sau traforaj, decorarea lemnului (rame foto, cutii bijuterii, cufere, vase din lemn etc), tehnica servetelului, mozaic pe diverse suporturi,  

2. Textile – pictura pe textile, confectionarea gentilor si altor accesorii textile, decoratiuni textile, confectionarea diverselor lucruri din fetru sau alte materiale, confectionarea de papusi, crosetat sau tricotat etc.

3. Hartie – cu doua subcategorii : felicitari si obiecte confectionate din hartie.

4. Accesorii –  bijuterii, accesoriile gen curele, brose etc

5. Produse de ingrijire handmade – sapunuri, creme de corp, balsamuri etc.

In cazul in care, dintr-o intamplare nefericita, o categorie nu are minim 3 concurenti imi rezerv dreptul, cu parere de rau, de a suprima acea categorie…neefind relevanta. Sper insa sa nu fie cazul, dar daca la finalul inscrierilor va exista o astfel de situatie, cei vizati vor fi anuntati pe email.

Materiale folosite

Materialul de baza trebuie sa fie cel potrivit categoriei pe care ati ales-o- adica daca ati ales lemn…va trebui sa folositi cat mai mult lemnul si sa faceti o lucrare elaborata…nu doar sa cumparati spre exemplu o cutie pe care sa puneti 3 funde. Puteti folosi orice fel de material pentru creatiile voastre cu singura conditie ca acesta sa nu depaseasca “procentual vorbind” materialul de baza (adica cel din categoria in care v-ati inscris).

Etapa 1

 Concurentii imi vor trimite pe email pe oanamada@gmail.com cu urmatoarele informatii despre inscriere: numele complet, adresa blog , adresa email, categoria la care se inscrie in concurs si tehnica in care va lucra. Inscrierile pe email se pot face pana la data de 4 februarie.  

Etapa 2

Dupa inscriere si dupa ce va primi un email de confirmare, fiecare concurent va posta, in termen de 24 de ore, pe blogul propriu, imaginea concursului si isi va anunta participarea invitand sustinatorii sa-l voteze. Optional, puteti posta regulamentul sau pune un link catre acesta.  Nu uitati sa le specificati celor care va vor vota, data la care incepe votul. In conditiile in care nu aveti blog sau site propriu va puteti folosi de retelele de socializare gen Facebook.

Etapa 3

Lucrarile voastre trebuie sa fie trimise pe adresa mea de email pana la data de 14 februarie si vor fi postate la mine pe blog incepand cu 16 februarie. Incepand cu data de 16 februarie incepe procesul de votare. Procesul de votare se incheie pe 23 februarie, ora 00.00, ora Romaniei.

Votarea 

Sustinatorii  – fiecare sustinator va vota o singura data si pentru un singur concurent, specificand numele, persoana votata, numele lucrarii acesteia si o adresa de email valabila (este posibil sa verific prin sondaj daca adresele de email sunt valabile). Votul sustinatorilor va fi transparent : se va face la comentarii, doar in cadrul postarii unde va sunt publicate lucrarile.

Orice comentariu- vot facut la o alta postare este nul.
Orice vot depus inainte ca eu sa postez lucrarile voastre este nul.

Participantii la concurs – vor vota fiecare, prin vot ascuns (adica un mesaj pe adresa mea de email), un singur concurent (de la o alta categorie decat cea in care se incadreaza propria lucrare).

Va reamintesc faptul ca exista numeroase metode de a descoperi daca o persoana voteaza de mai multe ori…asa ca va rog mult sa nu incercati “fraudarea” (adrese de mail multiple, nume false etc). Nu se accepta voturi anonime fara nume si adresa de email. Daca cineva “fraudeaza” voturi va fi exclus din concurs.

Asa cum am mai spus eu nu votez pentru a nu fi subiectiva, dar, in cazul unui baraj, am dreptul de a da vot de departajare.

Etapa 4

Castigatorii si premiile vor fi anuntati, la mine pe blog pe data de 1 martie. Premiile le veti primi dupa data de 15 martie cand voi ajunge in Romania, prin posta sau personal.

Premiile

Premiile, in numar de 5, constau in materiale, in conformitate cu tehnica aleasa de castigatori, in valoare de 10 euro/ castigator.

 Avand in vedere ca nu am primit comentarii legate de propunerea mea de a dona premiile va propun o alta varianta: sa faceti schimb de creatii. Fiind  luna martie…sunt convinsa ca va va face placere acest lucru. Astept comentariile voastre privind modalitatea in care vreti sa procedam.

Acestea fiind spuse, va urez inspiratie si succes!

Cu drag,

Oana

Comments (48) »

Concurs, mergem mai departe!

Ok, am venit cu ideea. Am primit si candidaturi, nu insa suficiente (zic eu) ca sa-i dam drumul. Ma bucur ca va surade ideea.

Hai sa incepem sa o concretizam putin. Eu voi pune in aceasta postare cum mi-am imaginat eu ca ar trebui sa se desfasoare acest prim concurs (spun prim pentru ca nu as vrea sa fie si ultimul).

Initial ma gandisem sa fac cate o categorie pe fiecare tehnica in parte (scrapbooking, bijuterie, quilling etc). Avand insa in vedere ca:

1. Fiind prima data nu se vor strange atat de multi concurenti ca sa facem o impartire clara pe categorii.

2. Sunt persoane care s-au declarat interesate ca nu se pot incadra „definit” intr-o categorie anume de hobby, dar care sigur pot face niste lucruri frumoase

…m-am gandit asa-  sa facem pe categorii de materiale, adica:

– Lemn (la care se pot incadra, tehnica servetelului, construirea si decorarea obiectelor din lemn sau traforaj, decorarea lemnului  etc)

– Textile (la care se pot incadra pictura pe textile, confectionarea gentilor si altor accesorii textile, confectionarea diverselor lucruri din fetru, confectionarea de papusi, crosetat sau tricotat etc)

– Hartie – aici e putin mai complicat si poate trebuie sa gasim cumva o subampartire pe categorii pentru ca exista tehnici total diferite cu si din hartie – scrapbooking, quilling, obiecte din hartie, origami….ca atare m-am gandit asa: o subcategorie sa fie felicitari si una sa fie obiecte confectionate din hartie. In felul asta cred ca putem „acoperi” tehnicile.

–  Pictura si mozaic (unde vom incadra pictura pe sticla, cea pe lemn, pe lut, pe polistiren si mozaicul) – indiferent ca este vorba de obiecte decorative sau de bijuterii)

–  Accesorii – aici vom incadra bijuterii, accesoriile gen curele, brose etc)

Astept comentariile voastre (si propuneri daca aveti).

Desfasurarea concursului o vad cam asa:

– Eu deja am stabilit o tema, dar nu o spun pana nu decidem tot regulamentul.

– Premiile vor consta in produse intr-o valoare pe care nu am stabilit-o inca (dar va voi aduce la cunostinta in cel mai scurt timp valoare), premii ce vor fi acordate la fiecare categorie in parte. Avand in vedere ca premiile vor fi acordate din buzunarul propriu va rog din start sa luati concursul ca pe o prima provocare si sa nu va asteptati la premii foarte costisitoare. Va promit insa ca ma voi stradui sa fie „pe sufletul vostru”. Fiecare categorie in parte va avea un castigator care va primi materiale, in conformitate cu tehnica in care a lucrat. Premiile vor fi achizitionate de mine, de aici, din Belgia, iar castigatorii le vor primi la finalul lunii martie prin posta sau personal (daca veti avea placerea si timpul sa ne cunoastem pentru ca voi veni in Romania).

Scopul si durata: Scopul vi l-am spus deja…sa fie ceva fun, creativ, sa ne bucuram de lucruri frumoase. Ar mai fi un scop….dar inca nu stiu cum l-am putea concretiza. Ma gandeam ca, la final, toate lucrarile voastre (daca vreti!) din concurs sa fie donate in scop caritabil….cui? Nu stiu…ramane sa veniti si voi cu idei.

– Concursul se va desfasura in 3 etape:

Etapa 1- Fiecare concurent imi va trimite un email in care imi va spune la ce categorie se inscrie si ce tehnica va folosi si din ce oras este (ulterior, castigatorii vor trebui sa-mi trimita adresele lor pentru a putea intra in posesia premiilor). Imi va comunica o adresa de email unde poate fi contactat. Ramane de discutat (si aici sa-mi ziceti voi daca sunteti de acord) daca se accepta inscrieri ale aceleasi persoane la mai multe categorii, adica participarea cu mai multe creatii. 

Etapa 2 – Fiecare concurent  va face o postare pe blogul sau (asa cum crede de cuviinta) in care isi va anunta participarea,  isi va invita prietenii sa-l voteze si va pune un link catre regulamentul final al concursului (sau va posta regulamentul). In acest fel, daca vor fi si alti doritori ni se vor alatura- eu cred ca daca suntem mai multi va fi mai pasionant chiar daca va fi concurenta mai mare.

Etapa 3 – Veti crea, veti poza din toate unghiurile, inclusiv poze intermediare (din timpul actului de creatie) si imi veti trimite lucrarile voastre. Le puteti posta si pe blogurile proprii cu trimitere catre concurs daca vreti (nu cred ca are cineva ceva impotriva!). Apropo, mi-ar placea sa dati creatiilor voastre un „nume de concurs’

Etapa 4 – Se voteaza pana la o data stabilita si apoi inchidem portile, decidem si dam premiile.

– Votarea:

Ma gandeam sa facem o dubla votare:

1. In primul rand va veti vota unele pe altele. Nimeni nu are voie sa se voteze pe sine si nu are dreptul decat la un vot (adica nu voteaza la fiecare categorie, ci doar o persoana).

2. Eu nu votez pentru a nu fi subiectiva. Totusi, implicarea mea nu este 0. In cazul unui baraj (egalitate de puncte),  voi da eu votul de departajare.

3. Un vot al „publicului” in care sustinatorii vostri nu au voie sa voteze decat o singura data. Va anunt din start ca exista numeroase metode de a descoperi daca o persoana voteaza de mai multe ori…asa ca va rog mult, inca de la inceput,  sa nu incercati „fraudarea” (adrese de mail multiple, nume false etc). Nu se accepta voturi anonime fara nume si adresa de email (adresa de email ramane evident secreta pentru public si este foarte posibil ca prin sondaj sa verific daca adresele sunt reale sau fictive!)…cam dur nu? Nu vreau sa va suparati pe mine, nu este un concurs pe viata si pe moarte….si tocmai de aceea vreau sa fie ceva fun, real, cald, placut, de care sa ne bucuram toate! Votul se va face la mine pe blog, acolo unde voi posta lucrarile si numai acolo (voturile depuse la alte postari nu se iau in considerare)  si se va specifica numele concurentului si al creatiei sale. Daca cineva „fraudeaza” voturi va fi exclus din concurs.

4. La final se vor aduna toate voturile: cele de la voi vor fi tratate ca voturi normale si se vor aduna impreuna cu cele venite de la sustinatori.

Niste reguli privind creatiile voastre:

– Veti primi o tema. Veti opta pentru o categorie. Aveti libertatea sa abordati tema cum doriti cu urmatoarele mentiuni:

1. Materialul de baza trebuie sa fie cel potrivit categoriei pe care ati ales-o- adica daca ati ales lemn…va trebui sa folositi cat mai mult lemnul …nu doar sa cumparati spre exemplu o cutie pe care sa puneti 3 funde. Puteti folosi orice fel de material pentru creatiile voastre cu singura conditie ca acesta sa nu depaseasca „procentual vorbind” materialul de baza (adica cel din categoria in care v-ati inscris): adica – faceti bijuterii  si folositi si fetru…ok, dar sa nu fie numai fetru acolo ca atunci va incadrez automat la categoria textile!

2. Creatia trebuie sa fie elaborata, chiar daca exista riscul sa devina incarcata….ideea este sa aratati cat mai multa imaginatie.

Alte mentiuni:

Am fost intrebata de ce fac de fapt acest concurs? Hmmm… pentru ca asa mi s-a nazarit mie si pentru ca ma bate gandul sa ma apuc serios de crafting…adica eu sa ma apuc sa fac niste chestii…nu vreau sa va fur ideile, eu deja mi-am cristalizat ce vreau sa fac…vreau doar sa ma apropii mai mult de „fenomen”, sa ma bucur de el si sa va ajut si pe voi sa va bucurati de diverse chestiute pe care eu le pot achizitiona de aici. Il fac pentru ca mi se pare o idee frumoasa, pentru ca am timp si disponibilitate pentru asa ceva. Dupa cum se vede pana acum, sper ca extrem de clar, eu una nu am vreun castig financiar din aceasta chestie, iar pentru cei care ma acuza dorinta de a-mi mari traficul, ii informez ca daca as vrea sa-mi maresc traficul as face un concurs exclusiv pentru mame, nu unul de crafting, blogul meu fiind unul de mamica. Daca mai sunt intrebari pe subiectul asta raspund bucuroasa.

Acestea fiind spuse, pana luni seara astept propunerile si comentariile voastre legate de regulamentul propus. Pana atunci va rog sa nu-l postati pe blogurile proprii decat daca vreti sa o faceti ca propunere de concurs. Luni seara, regulamentul va capata forma finala si oficiala in care vi se vor comunica si lungimea perioadei de inscriere adica etapa 1 si etapa 2, timpul pe care-l aveti la dispozitie pentru a crea si trimite pozele adica etapa 3, si timpul de votare si premierea, adica ultima etapa.

Va urez succes si va multumesc pentru ca ati imbratisat ideea.

Comments (29) »

Concurs de hobby si lucru manual! Ce parere aveti?

Mi-a venit o idee!

Eu sunt pasionata de creatie…imi plac provocarile noi.

 Nu, nu tricotez si nici nu crosetez pentru ca nu-mi place (reminiscentele de la lucru manual din scoala). In afara de acest lucru ma poti pune sa fac orice lucru care implica creativitate, migaleala, lucru manual. Dincolo de procesul in sine imi place sa vad rezultatele finale. Le pastrez pentru mine sau le dau la familie si prieteni.

Intr-o vreme, long time ago, ma apucase „nebuneala” sa creez bijuterii din FIMO. Cum materialele din Romania mi se pareau insuficiente si greu de gasit (trebuia sa culeg de pe mai multe site-uri!) am apelat la comenzi de pe site-uri straine. Apoi a aparut Catinca si orizontul meu in ale creatiei s-a largit considerabil: scrapbooking digital, calendare pesonalizate, carte de povesti personalizata, scrapbooking manual, creatie din lut, creatie de casute, globuri, mozaic, pictura, „metoda servetelului”, felicitari, casete de bijuterii, cuiere sau placute din traforaj decorate, pictate, asamblate etc…facute de una singura sau impreuna cu fi-mea. Am descoperit atunci ca-mi place la nebunie sa fac „lucruri”. Ajunsa in Belgia am descoperit ca hobby-urile de acest gen nu numai ca sunt incurajate ci sunt deja o adevarata „cultura”, atat pentru copii cat si pentru adulti. Am descoperit un univers intreg, ofertant, magazine imense cu absolut tot ceea ce ti-ai putea dori, ateleiere de creatie in care inveti si faci cam tot ceea ce inseamna produs hand-made pe acest pamant. Cand intru in aceste magazine stau acolo cu orele, cand intru pe magazinele virtuale…la fel. Craftingul este deja o adevarata industrie…dupa parerea mea, prea putin prezenta in Romania, din cauza numarului mic de comercianti, numarului restrans de produse si preturilor destul de piperate. Desi nu comentez niciodata, urmaresc foarte multe bloguri de creatie din Romania si mi se pare ca mainile acelor persoane fac adevarate minuni. Imi place sa fac, dar imi place sa si privesc ceea ce fac altii. Stiu, astfel de pasiuni necesita timp si de foarte multe ori bani . In multe cazuri insa, banii nu sunt importanti pentru ca unele dintre ele nu sunt asa scumpe, iar rezultatele sunt chiar spectaculoase.

Cand vorbesc de hobby, mai ales atunci cand vine vorba de copii, nu ma gandesc la desenat, lipit hartie colorata (glasata sau creponata)….o alta reminiscenta a scolii de pe vremea mea care dainuie si in ziua de azi in clasele 1-4 si chiar si la gradinite. Chiar ma uit cu tristete si vad ca desi  hobby-ul si creatia a ajuns o adevarata „cultura” in alte tari, la noi, unii invatatori inca se rezuma la asa ceva ignorand multiplele posibilitati. De regula, justificarea este pretul materialelor, pret pe care il suporta parintii si din care invatatorii isi iau procent. Putini sunt cei care au facut un calcul si au vazut ca renteaza mai mult, rezultatul este cu mult mai spectaculos si imboldul dat copilului de a-si dezvolta creativitatea este mult mai mare daca de exemplu, in loc sa creezi o felicitare de Craciun din bucatele de fetru si hartie …creezi un glob (la care folosesti un glob de polistiren pe care lipesti bucatele de hartie (servetel) si aplici putin sclipici sau niste poze ale parintilor decupate chiar de copil). Te costa tot cam pe acolo, dar este un lucru care ramane, pe care parintii sigur il vor pune in brad, an dupa an, pe care copilul va fi mandru sa-l arate la toata lumea care intre in casa….pe cand, o felicitare ajunge clar intr-un sertar si acolo ramane. Acesta este doar un exemplu, dar pot continua si cu altele- iaca, coronitele de printesa facute din carton (am primit si eu una la un moment dat de la un copilas) sunt frumoase, dar atat de anoste daca te gandesti ca pe ele se poate face si altceva decat un desen cu o carioca: se pot aplica pufuleti din aceia (gen blanita), sclipici (care exista si sub forma de lipici), bucatele de mozaic, pene colorate etc. Ma opresc aici in ceea ce priveste creatia pentru copii, dar voi relua poate, intr-o alta postare.

Revin acum la adulti, la cei care creeaza pentru si impreuna cu copiii lor, la cei care creeaza din pasiune si de ce nu la cei care au avut curajul sa faca din creatie o afacere. Am tot studiat piata de produse de crafting din Romania si am ajuns la concluzia ca e saracuta si prost organizata. Exista cateva site-uri care amesteca intr-o varza totala, produsele de birotica, cele de crafting si seturile creative pentru copii. Birotica, dupa parerea mea nu are ce cauta in zona aceasta, chiar daca exista uneori produse pe care le regasesti in ambele zone. Sa vinzi prese si aparate de legat la un loc cu margele si perforatoare cu model…hmmm, nu prea vad legatura. Cu toate astea, romanii pasionati se descurca. Isi fac rost de materiale de pe unde pot, in general din strainatate, unde materialele sunt mai ieftine sau de pe la micii comercianti ilegali care fac „bisnita” pe internet unde sansa sa iei teapa este majora. La un moment dat aparuse un magazinde crafting (nu-i dau numele sa nu-i fac reclama) care se „misca binisor”, dar ulterior a marit preturile atat de mult incat putini i-au ramas clienti…

Chiar daca romanul este creativ si din maiinile lui ies lucruri minunate (multe dintre blogurile si site-urile de creatie ale romanilor bat de departe ca produse site-urile strainilor care totusi beneficiaza de materiale mult mai multe) oferta de materiale este „subtire” si destul de piperata, daca este. La un moment dat, cand ma apucase pe mine facutul de bijuterii, mi s-a terminat provizia de lant auriu…am cautat o zi intrega, am gasit pe un site lanturi si am comandat. Raspunsul a venit dupa trei zile: „lant auriu nedisponibil. Deoarece cererea este prea mica nu importam pana nu avem suficiente comenzi. Daca doriti, comandati si va vom anunta cand vine.” Multam, nu vreau sa comand pentru ca eu am nevoie de el acum si da, eram dispusa sa platesc pretul care este de 3 ori mai mare decat afara, doar ca sa mi-l trimiti tu maiine! Cam asa se fac afacerile la noi. Eu chiar nu inteleg…daca tot te apuci de asa ceva, cum naiba poti sa dai un astfel de raspuns? Spune ca nu este in stoc si gata…macar asa nu suna insultator.

Asa ca uite ca mi-a venit ideea….de fapt este o provocare pentru voi, cele/cei pasionati de creatie, de hobby, oricare ar fi el! Ce ati zice daca m-as apuca sa fac un concurs (nu vorbim inca despre reguli, modalitati etc) la care sa poata participa oricine, indiferent de hobby-ul sau sau de ceea ce creaza, la care premiul/premiile sa fie produse (in conformitate cu ceea ce creaza), trimise de mine (pe banii mei – nu plateste nimeni premiul:D), de aici din Belgia. Ce ziceti o facem?

Astepta pareri si comentarii si daca va place ideea…ii dam drumul.

PS: Va marturisesc ca mi-ar placea ca la acest concurs sa participe nu numai mamici ci oricine care are un hobby, care face „lucruri” (care are blog sau nu, care are chiar o mica afacere din ceea ce creeaza!). Asa ca, daca cititi aceste randuri si cunoasteti astfel de persoane…dati-le de stire, poate sunt interesate.

Comments (75) »

Premiu si provocare

Beatrice mi-a oferit ceva dulce si frumos: un premiu si o provocare. Trebuie sa spun 10 lucruri care imi plac si sa dau premiul si provocarea mai departe la alte 10 persoane.

Asadar…10 lucruri (nu obligatoriu in aceasta ordine!)

1. Imi place, ba nu, ador zambetul Catincai si felul in care imi spune ca ma iubeste…are un timbru aparte si un zambet extrem de ghidus.

2. Imi place caldura…probabil asta si este motivul principal pentru care nu-mi place sa traiesc in Belgia. Eu la 40 de grade, acasa, in Bucuresti…simt ca-mi este doar putin cam cald. 😀

3. Ador marea…mirosul ei sarat, pescarusii care trec razant deauspra apei, nisipul pe care il tin in pumni, apusurile incredibile…

4. Imi plac  provocarile care imi pun la incercare creativitatea, meticulozitatea si rabdarea…dar mai mutl ador rezultatul final al acestor provocari.

5. Imi place sa scriu, pentru mine, pentru altii, pentru fiica mea (careia deja i-am scris o poveste si i-am inventat la moment vreo 30 de alte povesti).

6. Imi plac caii, in special cei albi si visul meu, pe care trebuie sa-l implinesc foarte curand,  este sa fac si echitatie. Un vis cam „scumpisor”, darcine stie…

7. Imi place sa fotografiez lucruri simple si imi place sa fac scrapbooking digital.

8. Imi place sa citesc, dar nu imi place sa comentez cu cei din jur ceea ce citesc pentru ca, de cele mai multe ori, aceste discutii imi modifica prea mult perceptia initiala asupra cartii citite.

9. Imi place noaptea (ciudat, avand in vedere ca-mi place soarele si caldura)…sunt o „pasare” de noapte.

10.  Imi place sa pictez.

Cam asta ar fi….mi-ar mai fi trebuit inca vreo 5-6 puncte ca sa „acopar” toate lucrurile care-mi plac.

Provocarea nu va merge la 10 persoane ci la 8 pentru ca la ora aceasta sunt tare lipsita de inspiratie:

Ghiocela si fiul ei , Amira, Ela, Lixa, Roxana, Cojocarii si Alina.

Comments (7) »

Ziarist

Recunosc, am scris cu emotie titlul. De ce? Pentru ca nu am mai scris cuvantul asta, referindu-ma la mine, de multa vreme. Ce m-a apucat? Pai sa va explic: ma simt onorata, ma simt multumita si da sunt fericita. De ieri pana azi am fost nominalizata de doua ori la categoria „cel mai bun blog de ziarist”….hihiiii, un  blog de mama la o astfel de categorie, chiar e simpatic nu? Stiu, nu am sanse sa obtin vreun loc onorabil (nici nu consider ca l-as merita) in topul respectiv pentru simplu motiv ca nu mai sunt un ziarist „activ” de ceva anisori, pentru ca exista multi jurnalisti extrem de „prezenti”, talentati si activi care au blog. Dincolo de toate acestea  ma simt minunat si vreau sa le multumesc celor doua doamne super dragute care m-au nominalizat la aceasta categorie si sa le marturisesc ca, pentru mine, nominalizarea lor, inseamna mai mult decat topul in sine.

Am iubit meseria asta, am facut-o din pasiune si cu pasiune, intr-o vreme cand Scoala de Jurnalism era „scoala” in adevaratul sens, intr-o vreme cand am avut ca indrumatori (ulterior unii mi-au devenit colegi, iar altii, adevarate talente, au disparut prea devreme de pe acest pamant) profesori deosebiti( Jana Gheorghiu, Mircea Toma, George Pruteanu etc), oameni care intelegeau si respectau deontologia profesionala, oameni care faceau aceasta meserie din pasiune si nu pentru ca „era la moda” sau pentru ca „se castiga bine” sau pentru ca „se putea ajunge vedeta la TV”. Am facut aceasta meserie pe vremea cand erai norocos sa ajungi sa faci practica la un ziar mare, iar daca erai bun, extrem de bun, erai invitat sa ramai. Da, am facut aceasta meseria cand inca Romania nu descoperise tabloidul in intreaga lui splendoare, dar facea pasi rapizi spre asta (va amintiti celebra gaina cu x capete din Evenimentul Zilei?), cand inca nu existau reviste de scandal, dar si cand acestea incepusera sa apara ca ciupercile dupa ploaie, cand miscarile culturale ale tinerilor post-decembristi insemnau ceva, cand  lansarile de carte, expozitiile sau premierele aveau pagini dedicate in ziare (si nu cate o caseta amarata pe penultima pagina ca acum!)…

Ca atare, pot spune ca am intrat in lumea jurnalismului la putina vreme dupa Revolutie si am trait acolo toate schimbarile din media romaneasca, cu bune si cu rele…pana la un punct. Da, am pus punct, la un moment dat, cand mi-am dat seama ca nu mai vreau. Nu, nu era nevoie sa „resuscitez” pasiunea de a scrie, nu-mi lipseau subiectele,  nu este vorba despre faptul ca nu imi gaseam „locul” (pe care l-am muncit pas cu pas si l-am avut!). Pur si simplu mi-am dat seama ca existau prea multe componente ale „ecuatiei” care ma nemultumeau.

Unul din profesorii mei din facultate ne spunea ca dupa Revolutie toata lumea s-a trezit ziarist si ca da, de scris putem scrie toti, dar ziaristi (in adevaratul sens al cuvantului) vom ajunge foarte putini dintre noi.

Stiu ca probabil foarte multi ziaristi (mai ales doamnele si domnisoarele ziariste) se vor simti atinse si suparate de ceea ce spun…dar, la un moment dat, in presa romaneasca a fost un boom de „pasiune” brusca pentru aceasta meserie….pasiune care continua (din ceea ce-mi spun fostii mei colegi) si azi, pasiune care a crescut, fetita cu fetita si fustita cu fustita, dupa lansarea Pro TV-ului, dupa lansarea MTV-ului, dupa ce au aparut emisiuni unde sunt cautate in general domnisoare. Prin 2002-2004 a fost o perioada de varf cand fiecare pustoaica nu facea altceva decat sa se viseze prezentatoare la TV sau oricum ziarista. Am trait perioada aia cu enervare – conduceam o publicatie si veneau tot felul de fete (stoluri, stoluri, vorba unui fost coleg al meu) in practica. In mintea lor (uneori la fel de scurta ca si fusta), jurnalismul se „practica” in fata unui birou, cu tocuri de 10 si zambet rujat la maxim. Sa le trimiti „pe teren”…pai iti faceai pacat ca isi rupeau frumusete de picioare…sa le tii la calculator, obositor frate, ca doar „practica” aia nu era decat o amarata de adeverinta de care aveau nevoie la facultatea pe care oricum o frecventau rar sau deloc. Daca aveai nenorocul sau ai un superior cu ochi alunecosi (pe mine m-a ferit Dumnezeu- nu de sef cu ochi alunecosi ci de studente din astea in, dar cunosc multe cazuri) care sa cedeze nurilor unei astfel de „studente” eminente si sa ti-o puna in brate /redactie…pai te umpleai de nervi. Ce te faceai insa daca nu aveai una ci mai multe din astea in redactie? Publicatia trebuia facuta/scrisa/editata/corectata etc….Acesta a fost unul din motive, ma saturasem de pile si pilosi care nu erau in stare nici sa copieze trei fraze, daramite sa le scrie. Ma saturasem sa vad cum toti cei care aveau intr-adevar valoare, incepeau sa primeasca lectii de jurnalism de la scribi

Al doilea motiv a fost acela ca odata ajunsa  intr-o functie de conducere, mi-am dat seama ca se naruie tot ceea ce visasem eu in inocenta mea (prostia mea?!) despre meseria asta. Mizeria si compromisul erau prezente permanent, intr-un loc in care deontologia profesionala are pe prima pagina,pe primul rand cuvintele : sa nu dezinformezi, sa nu minti, sa nu manipulezi! Hahaha….Cititi ziare? Va uitati la TV? Cititi reviste pentru femei? Dezinformeaza, minte, manipuleaza erau si sunt si azi ( mai mult decat atunci) primele pe lista unui ziarist. Vrei sa supravietuiesti pe piata, iti trebuie bani, iti trebuie publicitate…le vrei? Pai bine, atunci ia de aici: manipuleaza, minte ca ala este cel mai bun produs din lume, pune-l la loc de cinste, ridica-l in slavi. Ca sa capeti publicitate iti trebuie audienta…pai da, iti trebuie, dar cum s-o capeti daca nu stii sa manipulezi, sa minti si sa dezinformezi fara sa te „miroasa” cititorul (telespectatorul). Aici intra in joc abilitatile tale de ziarist cu sau fara scoala de profil. La final, condimentam cu putina rautate, cu  jocuri de culise, jocuri financiare (care arunca omul la gunoi fara sa clipeasca)…..Un cerc vicios, mereu si mereu…un cerc vicios in care la un moment dat eu una, dupa multe ture (ani), am ametit ca intr-un carusel si m-am dat jos.

In inocenta mea (sau sa-i spun iar prostie?) am continuat sa iubesc meseria de ziarist, sa pretuiesc ceea ce am invatat de la cei de la care am avut de invatat si sa sper, de pe margine, ca intr-o zi, voi gasi un „ceva” care sa ma faca sa ma intorc la „prima dragoste”.  M-am reprofilat alegand un domeniu apropiat jurnalismului, un domeniu care ma tinea „conectata” la virusul meu preferat „scrisul” si la contactul cu fostii mei colegi ziaristi, acei colegi pe care ii pretuiam. Am ales PR-ul si, de pe partea cealalta a baricadei, noile generatii de ziaristi, aparuti ca ciupercile dupa ploaie, pareau si mai inspaimantatori decat „specimenele” de care ma lovisem eu. Cand primeam cate un telefon de la cate un „ziarist” care fara sa spuna macar „buna ziua” imi explica cu superioritate aproape insultatoare ce favor imi face el mie ca vine sa filmeze sau sa scrie despre locul unde „activam” ca PR…ii inchideam la fel de elegant telefonul in nas. Mi-au calcat „pragul” toate tipurile de media: ziare de scandal, ziare serioase, publicatii economice, publicatii de nisa, televiziuni…toate. Am ramas mereu si mereu (cu cateva exceptii!) cu acelasi gust amar…al omului care stie „cu ce si cum se mananca chestia respectiva” si tot continua sa isi raneasca gingiile in „oase”. Au trecut anii si cred eu, m-am maturizat…inocenta mi-a cam „trecut”, sperantele, la fel. Am ajuns insa sa vad ca da, jurnalismul este o adevarata „industrie”, atat de puternica, incat cine nu a fost in interior nu-si poate da seama de adevarata dimensiune si ca noi ziaristii suntem niste piulite mici, mici care ne insurubam care pe unde apucam si strangem, strangem….pana nu mai putem.

Hmmm…ati inteles ceva? Cred ca am innebunit sa scriu atata si cred ca deja v-am ametit…am pornit de la faptul ca sunt emotionata si ca sunt fericita ca am fost nominalizata si am scris toata postarea despre cat de „urata” e lumea jurnalistilor. Sunt sigura ca nu mai intelegeti nimic….

Da, presa este o particica de lume „murdara”. Am scris de rau, am scris lucruri urate…prezente insa, cu mici variatiuni, in toate meseriile. Noi, ziaristii suntem mai „cu mot” pentru ca noi avem o putere pe care alte meserii nu o au…aceea de a va face sa credeti, sa va uitati si sa faceti. Noi avem puterea sa va facem  sa va speriati ca iar mor oameni in Romania de A1H1 si sa dati fuga sa va vaccinati – asta in timp ce in alte tari este deja epidemie de gripa A1H1 in toata regula si toata lumea o trateaza ca pe o gipa banala, iar raportul de morti nu se da la televizor ci intr-un buletin medical, disponibil pe internet. Da, ziaristii au puterea sa faca din nimic catastrofa si din catastrofa nimic, din inger, demon si invers. E corect? Nuuu, dar e normal. Asa se intampla peste tot in lume..la fel cum peste tot in lume sunt prezente problemele expuse de mine mai sus, in toata postarea mea. Ideea este: putem sa le acceptam si sa „traim” cu ele profesand mai departe in acel domeniu….sau putem sa coboram din carusel asa cum am facut eu….

Intrebare la final….si daca am ales sa cobor din carusel de ce naiba mi-e atat de dor sa scriu, sa simt mirosul ala de revista sau de ziar proaspat iesit din tipografie, sa simt trepidatia dead-line-ului, sa imi bag nasul in Mac cand se face machetarea, sa caut subiecte noi, sa pregatesc si sa documentez un reportaj, sa iau un interviu, sa scriu un editorial? De ce imi e atat de dor sa stau de vorba, ca pe vremuri, cu fostii mei colegi care au ramas in presa si nu au coborat din carusel, colegi pe care ii privesc azi le Tv sau ii citesc? De ce degetele mele au tacanit in tastatura toate randurile alea de  mai sus si inima si creierul meu imi spun ca totusi iubesc meseria asta?

De ce ma simt onorata si fericita ca am fost nominalizata la aceasta sectiune?

Na ca am terminat…am batut campii cu sau fara gratie….dar chiar simteam nevoia sa fac asta…simteam nevoia de multa vreme sa „descarc” putin din gandurile mele legate de acest subiect. Va multumesc din nou pentru nominalizari, pentru toate, nu numai pentru acestea doua.

Later edit: mai jos, o poza de pe vremea cand scriam editoriale! 😀 (apropo de tocuri si rujuri – eram imbracata in blugi si adidasi, blana era doar pentru „poza” si dupa aceea am plecat pe teren!)

Comments (13) »

Supa crema de dovleac cu portocala

La cererea unei prietene (vezi ca ma tin de cuvant da?) postez reteta de supa de dovleac, favorita Catincai.

Ingredientul de baza este dovleacul si morcovul…ingredientele optionale (ori/ori) sunt portocala sau marul. La gradinita ea a mancat-o facuta si cu mar si cu portocala, dar acasa o prefera cu portocala.

Se fierbe intr-o oala mare un dovlec (de dimensiune mica-medie) curatat de coaja si taiat cubulete si doi morcovi mari. Cand s-a inmuiat dovleacul se  baga bucatelele de dovleac si morcovul taiat la blender pana se transforma intr-o crema groasa. Crema se varsa inapoi in apa in care au fiert si se adauga o portocala stoarsa sau un mar ras pe razatoarea marunta. Se adauga foarte putina sare, de preferat deloc (ideea acestei supe este tocmai aceea de a fi dulce). Se mai lasa la fiert 15 minute. Supa se mananca evident, cu celebrele crutoane.

Este o supa destul de neobisnuita pentru noi romanii (care nu prea facem supe de legume cu fructe), dar este extrem de sanatoasa. Cei de la gradinita mi-au zis ca daca se face cu portocala se poate adauga in supa si o lingurita de ulei de masline, dar eu una n-am simtit „nevoia” sa o fac.

Comments (15) »

Scoala de dans si bune maniere

Fiecare fetita isi doreste, la un moment dat, sa fie balerina. – Axioma

Putine fetite pastreaza aceasta pasiune in suflet.

Atentie, baletul poate crea dependenta !

Cam astea au fost cele trei lucruri care mi s-au tot plimbat prin cap in ultima vreme…

Cand eram mica am visat si eu sa fiu balerina, dar nu am ajuns sa fac niciodata balet si undeva, intr-un coltisor al sufletului tot regret. Dansam cu orele in camera unchiului meu, cu statia data la maxim pe „muzicile” anilor ’80, dar si mai vechi. Topaiam pana mi se taia rasuflarea si visam cu ochii deschisi ca, intr-o zi, voi fi o mare dansatoare. Pasiunea a ramas vie. Imi place sa dansez, imi place sa ma uit la concursuri de dans, imi place sa vad oameni dansand, iar la nunta mea am facut show, dansand secunda de secunda, o noapte intreaga. Concluzie: poate, intr-o zi ma voi duce la o scoala de dans!

„Microbul” il mosteneste si Catinca….danseaza pe orice ii pui si o inspira, uneori chiar si pe muzica de la laptopul ei de jucarie.  Mi-am propus, avand in vedere ca pana in septembrie face pauza de gradi, sa o duc si la dansuri. Nu, nu am ales baletul desi recunosc, la inceput am fost tentata. „Scoala de dans si bune maniere” cum se numea pe vremuri nu mi se pare perimata, dar nici nu mi se pare o alegere buna pentru ca nu cred ca-i ofera ceea ce-mi doresc eu. Intr-un mod usor egoist nu m-am gandit la tutu, la poante si la o fetita gratioasa ca o lebada…am fost ceva mai practica de atat.

– Catinca are o tinuta minunata, sta dreapta ca un bat, nu aduce niciodata umerii in fata…ca atare, argumentul principal pentru balet, acela de a capata „o tinuta”, a picat din prima. La partea cu gratia…ce sa zic, are gratia unui copil de 3 ani…adica calca cum ii vine :D. In plus, este o persoana extrem de energica, ii place sa topaie.

Mi s-a parut o idee mult mai buna sa o dau la dansuri ritmice, moderne. Din punctul meu de vedere aceastea „raspund” mai bine cerintelor mele: va consuma mai multa energie, va deveni mai „elastica”si macar ii vor folosi la ceva mai tarziu. Baletul iti ofera gratie si miscarile acelea fluide, dar dansul modern iti foloseste, dupa parerea mea, mai mult in adolescenta si ca adult, cand la petreceri iti dau toti cu stangul in dreptul si tu „nimeresti” ritmul din prima. Desigur, daca nu ai putin „ritm in sange” poti sa faci scoala-scolilor ca tot ca un ursulet te misti.

Ca atare, de cand m-am intors in Belgia m-am pus pe cautat scoli de dans pentru copii. Vroiam ceva pe categorii de varsta….pentru ca una este sa inveti sa danseze copii de la 4-6 ani si alta e sa inveti sa danseze doar copii de 4 ani, de 5 ani sau de 6 ani. Nivelul motricitatii este clar diferit, nivelul de intelegere de asemenea..

In final, am ales o scoala, foarte aproape de noi, asezata strategic langa mall (semn ca o ora cat sta ea la dansuri o sa am ce face!:D). Ieri am fost si ne-am inscris la categoria 4 ani. Pentru inceput am platit 3 cursuri de proba si asigurarea medicala obligatorie. Cursurile au inceput in septembrie asa ca fi-mea este destul de „in urma”, dar sincer, nu prea ma intereseaza chestia asta…pentru inceput. Dupa aceste 3 cursuri voi decide, impreuna cu profesorul, daca mergem mai departe sau nu. Cand am ajuns acasa, cu cele cate hartii in brate (regulament, necesar echipament si altele) am constatat ca una din foi era cu „programul si regulile pentru spectacole”…mda, se pare ca treaba este destul de serioasa. Scoala asta este situata intr-un centru cultural foarte cunoscut aici in Bruxelles si, in mai, organizeaza spectacole cu public (cu bilete vandute si toate cele). Mi se pare un lucru ionteresant cu atat mai mult cu cat doua saptamani din mai, inainte se spectacol, se fac repetitii pe scena, in sala de spectacol…deci ii obisnuieste si cu scena. Este un plus pentru ca acesta este un alt lucru la care mi-am propus sa „lucrez” cu fi-mea…s-o obisnuiesc sa nu-i fie rusine/frica sa comunice in fata unui grup mare de oameni. Acum…sincer, nu stiu cum si daca vom ajunge noi la acel spectacol pentru ca are mult de recuperat, ceilalti copii fiind mult mai avansati in ale dansului, dar si pentru ca noi vom mai veni si in Romania unde vom sta aproape o luna, ceea ce inseamna niste ore de dans pierdute. Daca va ajunge pe scena bine, daca nu, nu…la anul sau in toamna. Eu una sunt multumita ca va face miscare si ca va invata sa danseze.

Azi, avem program de cautat echipament de dans…mai bine zis incaltari de dans si sunt tare dezorientata pentru ca nu stiu unde sa ma duc – in magazine se vand inca cizme si ghete, nu bascheti si pantofi de dans.

Comments (14) »