Old times…

Pentru ca tati azi este ocupat cu facutul bagajelor (adica mami, ca tati bantuie pe la parinti si socri …:D)..s-a gandit el sa se serbeze mai devreme, adica ieri. Asa ca ne-am strans toti prietenii de suflet si finii intr-o carciumioara . Ziua de ieri a fost pentru mine (si sunt sigura ca si pentru el!) una absolut minunata. Eu una parca m-am intors pe vremuri, cand, neavand copii, ne strangeam cu totii si vorbeam ore in sir, despre de toate si despre nimic, ne contraziceam, radeam, depanam amintiri, purtam tot felul de discutii „filosofice”. Ieri, toata lumea si-a lasat copiii acasa cu bunicii si „ne-am intors in timp”. Singura care a venit cu bebele la purtator, a fost o viitoare mamica din grupul nostru. A fost ciudat si in acelasi timp minunat…ciudat pentru ca, inevitabil, faceam ce faceam si tot la copii ajungeam :D. Nu am fost in stilul tipic al mamelor care ajung sa discute numai despre copii…mai degraba tatii au fost de aceasta data cei care se laudau care mai de care cu zambetele, nazbatiile si evolutiile copiilor lor. A fost foarte frumos pentru ca, dupa multe vreme, am reusit sa ne strangem toti, ca pe vremuri…

Ma uitam la prietenii nostri si mi-am dat seama cat de schimbati suntem toti. M-am bucurat ca anii nu au trecut peste noi degeaba…peste niciunul dintre noi. Ma uitam la chipurile lor (unii dintre ei imi sunt prieteni de cand aveam 5 ani, la fel si in cazul sotului meu) si imi aminteam franturi din trecut, din copilarie, din adolescenta, din facultate…

Nu vreau sa devin nostalgica (desi clar sunt), dar am descoperit cu bucurie, ca am un grup de prieteni in care, fiecare individ in parte a urcat treapta cu treapta si niciunul nu a dat inapoi ca racul. Suntem altfel si totusi aceeasi….suntem mai intelepti si totusi nu ne-am pierdut obiceiurile de pe vremuri de a ne tachina unii pe altii, de a rade unii de altii…nu ne-am abandonat poreclele, nu ne-am blazat, nu ne-am pierdut ardorea cu care ne contraziceam pe diferite subiecte si nici interesul pe care-l avem unii fata de altii. Nu simtim nici o secunda ca nu avem ce ne spune, nu exista pauze in conversatie…Intalnirea de ieri mi-a dat o putere interioara si o bucurie foarte mare. Avem amintiri impreuna, dar ceea ce este mai frumos este ca avem prezent impreuna si acest lucru, din punctul meu de vedere, este ceva ce nu gasesti prea des in zilele noastre. Ne vedem destul de rar strasi la un loc, tot grupul…culmea este ca de fapt sunt doua grupuri care s-au unit, intr-un mod absolut minunat – grupul meu de prieteni si grupul sotului meu de prieteni+ cei care au aparut dupa ce ne-am cunoscut eu si sotul meu. Din tot grupul au mai ramas doar doi necasatoriti si fara copii…ceea ce nu este deloc un impediment pentru ca amandoi iubesc copiii la nebunie, ii iubesc si ii rasfata pe copiii nostri, ai celorlalti din grup si se integreaza perfect cu umor si interes chiar si in discutiile noastre despre „plozii nostri minunati”.

Un amanunt pe care l-am sesizat ieri…si este cam prima data de cand avem copii si vad ca se intampla asta. Toata lumea a stat cu telefoanele pe masa, pregatiti sa raspundem la vreun apel venit de la bunici, dar in orele petrecute impreuna, niciunul din noi nu a pus mana pe telefon sa sune acasa sa vada ce fac copiii- semn ca si ceilalti, cred eu, au simtit ca si mine acea intoarcere in timp.:D E drept, la un moment dat unii s-au ridicat brusc si au declarat ca este ora de mancare, de somn de etc a copiilor…dar, culmea, la final s-a intamplat din nou ceea ce se intampla pe vremuri. Ne-am oprit la usa restaurantului sa ne luam „la revedere”…unde am mai stat vreo 20 de minute de vorba…apoi ne-am dus la masini sa plecam…si iar am facut „un popas” pentru cateva minute….iar cand am ajuns acasa…ei bine, am mai vorbit putin la telefon intre noi (ce de’, nu ne vazusem de multa vreme:D) ca sa povestim cum au reactionat copiii la vederea cadourilor primite!

Asadar, ieri, din punctul meu de vedere, nu am serbat numai ziua lui tati ci a fost exact ca pe vremuri…good times, old times.

Asa ca dragii nostri prieteni care cititi (si stiu ca cititi!!!), eu va multumesc pentru ziua de ieri…mi-a lipsit, mi-ati lipsit…asa stransi cu totii la un loc.

Dovada:

Stanga, fina mea (aoleu ce ciudat suna!) Georgiana , prietena mea din coplarie (yep…de pe la vreo 5-6 ani ai ei si ai animei). Drepta, Mada, tot prietena mea din copilarie, Mada (cea care este un izovor nesecat de Hello Kitty pentru fi-mea, fapt pentru care, Catinca este mereu nerabdatoare sa o vada!). Si cu ea ma stiu de cand ea avea vreo 5 ani si ii faceam tot felul de lucruri ca sa o sperii si s-o terorizez… 

El este Cristi, tata de baieti gemenei si baiat dragut de felul lui, doar ca asa se stramba el intotdeauna la poze (nu am poze normale cu el va jur!)…Cristi, prieten cu sotul meu din facultate

Stanga este Dana, mama de gemenei si sotie de Cristi (sau Cristi sot de Dana:D) prietena veche de care ma leaga amintiri multe, care ii explica viitoarei mamici Adriana (o alta prietena veche de care ma leaga multe amintiri) cum este cu bebeii…adica face pregatire loco. Dupa privirea Adrianei…ceeea ce povesteste nu este incurajator….:D (Adriana este sotie de Andrei care s-a ascuns de poze), adica sotia celui mai bun prieten al sotului meu, prieten din frageda pruncie!)

El este Tudor, alias Boieru sau mai nou, de cativa ani, Mos Craciun :D….prieten si coleg din facultate cu tati. Locul la masa nu l-a ales el, dar asa s-a nimerit …oricum el este o sursa nesecata de bunadispozitie si glume.

Ea este Nico, mama finutei mele si prietena mea. Viata a vrut ca noi sa ne cunoastem la un moment dat, sa fim vecine usa in usa si best friends ever…Cristina, fetita ei mai mare este prietena cea mai buna a Catincai.

In dreapta, Gelu, sotul Nicoletei si Nichi, finul numarul 1, sotul Georgianei.

Sarbatoritul zilei in timp ce-si astepta invitatii…

Astia sunt prietenii nostri….si ma bucur ca SUNT.

Later edit: Am stat eu si m-am gandit si m-am decis sa caut poze mai vechi cu ei si sa le postez ca sa vada si ei ce tineri eram…hihihi.

4 răspunsuri so far »

  1. 1

    Anda said,

    Foarte frumos, cat mai multe astfel de momente va doresc! La multi ani sarbatoritului si toate cele bune!

  2. 3

    Mihaela Contiu said,

    Foarte frumos! la cat mai multe intalniri din’astea va doresc!
    ce dor imi e si mie de astfel de intalniri … astept sa creasca Sofia


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: