La Multi Ani, draga mama! Sa ai parte de sanatate, de liniste si de bucurii.
Ne bucuram sa-ti uram toate cele bune si frumoase, cu drag si cu dragoste, de aici, de langa tine si nu de la distanta de mii de kilometri.
Te pupam cu drag,
Cati, Oana si tati (de la distanta!)
Azi o imbracasem pe Catinca si ma chinuiam, in fata oglinzii din hol, sa-i inchid hainuta. Catinca imi spune:
– Sepcuta asta roz se potriveste cu hainuta…
– Da mami, asa este.
Catinca:
– Sepcuta asta roz se potriveste cu hainuta.
Si din nou:
– Sepcuta asta roz se potriveste cu hainuta.
-Mai mama, am inteles, de ce tot repeti la infinit asta? Ti-am raspuns deja ca da.
Catinca razand cu gura pana la urechi:
– Mami, prima data am vorbit cu tine. Dupa aceea am vorbit cu eu-l meu ala din oglinda si cu eu-l ala al tau din oglinda. Uite vezi, tu si cu mine aici…tu si cu mine, alte noi, acolo, in oglinda.
Catinca si medicina…
Catinca face mancare pentru pasarele (in craticioarele ei)….la bunica paterna acasa. Ingrediente: cuscus si zahar. Se termina zaharul si mai cere bunicii. Bunica ii spune: „Mai lasa-le mama, nu le mai pune atata zahar ca fac diabet!” Sfatoasa fi-mea ii explica: „Nu fac diabet bunica, fac diaree!”
Bunica mea (strabunica Catincai) a avut o criza de colita insotita de un deranjament stomacal. Catinca asista la o discutie intre mine, mama si bunica mea despre medicamentele pe care ar trebui sa le ia. Brusc se pune pe vorbit ca sa ne acopere:
„Mia trebuie sa iei Enterol. Eu am luat cand am avut probleme cu burtica. Uite cum faci: rupi plicul, il scuturi asa, in paharul cu apa, amesteci bine, bine cu lingurita si il bei. Ai inteles, da?”
Catinca si culorile….
In seara asta, privind o lampa (din aceea cu lichid care se topeste si face bulbuci).
” Crema aia de acolo e piersicoasa…adica este de culoare piersicii…adica asa, piersica, un fel de portocaliu cum e portocala, dar mult mai deschis…adica mami, seamana cu sacoul meu ala pe care mi l-ai luat tu!”
Catinca si santajul…cu o mutra extrem de serioasa
„Mami, esti cea mai frumoasa mamica de pe Pamant, cea mai buna mamica din lume. Eu te iubesc pe tine foarte, foarte mult pentru ca imi cumperi lucruri frumoase, te joci cu mine, imi faci mancare buna…mami, te rog, nu-i asa ca-mi iei un calut Magiky?”
Catinca si santajul ….again
„Mami tu esti foarte talentata…faci numai capodopere (unde Dumnezeu a auzit ea cuvantul si cum de l-a asociat asa?????)…nu-i asa ca acum faci cu mine niste creatii frumoase?
Catinca despre accesorii si moda… (unele invatate de la desenele de pe minimax, altele de la mine atunci cand incerc s-o conving ca ceva nu merge cu altceva)
„Bentita se numeste si cordeluta…dar cordeluta i se spune numai in desene. Oamenii mari care stiu despre ce vorbesc ii spun bentita.”
” Bluza asta cu Minnie nu merge cu blugii cu flori…e imprimaNta (nu e greseala de scriere :D) si bluza si pantalonii si tu ai zis ca nu se pun doua lucruri imprimaNte.”
Impopotonandu-se in oglinda…vorbeste singura: „Daca imi pun si colierrrrrr si inel…si clame…ma incarc ca o sorcova!”
Catinca si logica…
Fomista mamei cere diverse de mancare exact inainte de culcare…adica inainte de laptele de seara. Eu refuz explicandu-i ca ce vrea ea nu poate fi asociat cu laptele…argumentele ei:
„Daca nu imi dai sa mananc acum (subliere pe acum) ma va durea burtica de foame…ma va durea atat de rau ca nu o sa mai pot bea laptele si o sa trebuiasca sa ma duc la WC si o sa stau acolo pana-mi trece.”
Atunci cand esti mare…
„Mamicile au voie sa se dea cu farduri pe fata, fetitele au voie sa dea cu farduri numai papusile….dar cand ma fac mare si nu o sa-mi apara bubite de la fardurile tale o sa ma dau si eu cu toate culorile si o sa imi dau si cu pamafuful (pamatuful) ala al tau ca sa ma gandile in obraji da?”
Catinca si cersetorii…
In etape diferite:
1. ” Ce tot cer oamenii astia la geam si tu de ce nu le dai? (la geamul masinii…copilul nu este obisnuit cu „obiceiul”romanesc!)
Urmeaza explicatia amanuntita despre faptul ca sunt unii oameni care nu vor sa munceasca si cer la altii si despre unii oameni care sunt foarte, foarte saraci si sunt nevoiti sa faca asta etc, etc.
2. Pe principiul nu orice explicatie trebuie data amanuntit – parcam si vine un cersetor sa ma intrebe daca nu „bea si el o cafea” pentru ca a pazit locul…nu conteaza raspunsul meu ci al ei: „Omul asta sigur nu este sarac….nu a cerut paine a cerut cafea…sigur este din ala care nu munceste ca daca ii era foame vroia paine!”
3. In parcare la Billa o ajut pe mama sa incarce cumparaturile. Copilul in masina catarat pe bancheta din spate sa vada ce facem noi la portbagaj. Apare o batranica amarata, stau de vorba cu ea si ii dau bani si eu si mama. Ne multumeste, plange, ne povesteste…Catinca nu zice nimic pe moment, dar seara deschide subiectul:
„I-ai dat multi bani lu’ doamna aia…de ce? (pentreu ea multi inseamna hartie nu monede!) Era saraca tare? Nu era cersetoare care nu munceste nu? ”
Pana sa raspund…isi raspunde singura: ” Cred ca era saraca tare…a zis ca nu are bani de medicamente…si a plans…da, sigur, de aia i-ai dat si tu si bunica Ada bani.”
(Asta pe principiul sa nu aveti impresia ca copilul nu este atent chiar daca pare ocupat cu altceva!)
Catinca si banii…. teatral, dar trait cu intensitate maxima
„Vai mami…ce ma fac? Am uitat banutii mei in Belgia si uite, aici nu am banuti…delocccc, deloc. Cum cumpar eu copiilor mei mancare? Cum ii cumpar lui Coco lapticul?”
Primite de la Anda si Beatrice…va multumesc mult dragele mele si imi cer scuze ca le preiau cu intarziere.
Later edit: acelasi premiu l-am primit si de la Cristina si de la Roxana carora le multumesc din suflet…si da se gasesc printre nominalizatele mele pentru ca la momentul cand am scris postarea nu stiam…in fond, poate circula si in cerc…daca tot ne suntem dragi unele altora nu?
Premiul merge cu mult drag la blogurile pe care le citesc cu drag, dar pe care, in ultima vreme, de cand am ajuns acasa, le-am cam neglijat!
AlexandrescuDaniela , Despresufletulmeu, Ghiocel, Jurnalul Alinei, Cojocarii, Copiisimamici, Blogulmameiincepatoare, JurnalulDarieiNicole, Ozzy, O Jucarie pe zi, Un blog mediocru, Zicolorata, My way home
Inspirata de Ozzy…mi-am adus aminte ca, acum cateva zile, s-a petrecut o premiera…Catinca a plimbat cainele. Jeli este catelul mamei si bunicii mele, fratele „geaman” 😀 al catelului meu Ike (care a murit acum ceva vreme). Ma veti intreba de ce este o premiera..pai pentru ca Jeli este foarte, foarte batran, matusalemic cum spune veterinarul nostru (are 20 ani), este orb din cauza cataractei si are mari probleme reumatice…fapt ce face plimbarile un lucru rar, aproape „eveniment”. Acum doua zile insa, Catinca si unchiuletul ei Nicu au iesi in curte sa-l plimbe pe Jeli…foarte mandra fata mea ca in sfarsit plimba catelul…el amaratul nu era asa incantat ca nu stia „zona” prea bine si nu se putea orienta in spatiu prea bine.
Pasiunea Catincai pentru animale nu are limite…stiu, toti copiii iubesc animalele, dar a mea iubeste chiar si animalele ciudate sau urate sau inspaimantatoare desi face distinctia clara intre ele si stie care sunt „rele” si care sunt „bune”. Pasiunea pentru sobolanul din Ratatouille m-a uimit…a vazut filmul ala de 10 ori. La fel si pasiunea pentru taratoare gen rame, gandaci, melci etc…bleahhh. Mai nou are ce are cu dinozaurii.
Cand era mititica si de abia incepuse sa vorbeasca era disperata de frica mustelor, facea urat de tot cand vedea o musca…acum vrea sa le studieze.
Avem o menajerie in toata regula de animale si gaze de plus, plastic etc…ultimele achizitionate sau sa zic „rechizitionate” de la sora mea sunt pestele Nemo (ala din poveste) si o zebra haioasa pe care a botezat-o (nu ma intrebati de unde pana unde) Ia (cu accet pe a). Nemo e mare si moale, ca o perna asa ca de doua nopti este folosit pentru dormit pe el, iar Ia sta la loc de cinste, in pat, langa Coco (magarul). Ca si cum nu ar fi suficient, aseara, Catincai i-a venit o idee (cred ca de la Animal Planet i se trage)…vrea un sarpe („unul adevarat mami”). Ei bine, dragii mei…asta NU! oricat de mult o iubeste mami pe ea…sarpe in aceeasi casa cu mine (fie el si din plus) NU. Brrr…daca mi-ati vedea pielea acum! (decat sarpe mai bine stau si ii culeg rame din pamant ca sa le studieze!)
In timp, cititori mai mult sau mai putin fideli ai blogului nostru au fost deranjati sau chiar s-au suparat pe mine cand le-am atras atentia sai aiba grija ce recomanda pe internet si ca ar fi bine sa specifice (fie ca este vorba de medicamente, plante sau alimente) sa se consulte medicul pediatru inainte de a urma un sfat de pe internet. In ultima vreme am tot urmarit cautarile care ii fac pe oameni sa ajunga la mine pe blog si am constatat ca peste 60% dintre ele se refera la diversificare si la alimentatia bebelusului si copilului mic. Dincolo de faptul ca sunt socata de ineptiile care se cauta pe internet legat de acest subiect, sincer, sunt si mai socata de lipsa TOTALA de informare a unor mamici…Desigur, veti spune ca este un pas in fata numai prin faptul ca isi dau osteneala sa caute pe internet legat de acest lucru…si da, intr-un fel aveti dreptate…dar, dincolo de asta, dupa ce veti citi, va veti da seama ca, in „ecuatie” nu este numai lipsa de informare ci si extrem de multa prostie. Fara a vrea sa las vreo „adiere” de superioritate mi se pare strigator la cer sa-ti pui problema sa dai unui copil de 8 sau de 10 luni margarina, in conditiile in care toata lumea (ziare, medici, oameni preocupati de subiect etc, etc) „urla” cat ii tin plamanii ca margarina este nociva. Cum Dumnezeu sa-ti pui problema la cate luni ii dai bebelusului mezeluri cand toata lumea asta, in lung si-n lat vorbeste despre cat de nocive sunt?
Cineva avea o vorba care spunea „si drumul iadului este pavat cu bune intentii”. Nu stiu daca se aplica total, dar incep sa am impresia ca, la noi, la romani, ideea indopatului, ideea umplerii frigiderului „ca sa fie”, ideea „gras si frumos”, indiferent de ce mananca, dar gras sa fie….sunt reminiscente (de pe vremea raposatului C) care parca nu vor fi niciodata inlaturate. Sa fim oare atat de disperati sa indopam copiii incat sa ajungem sa nu ne mai pese de sanatatea lor …doar ca sa fie rotunjori si grasuni in obraji? Sa fim oare atat de snobi sau de saraci incat mezelurile au ajuns sa fie considerate delicatese, musai necesare daca vrem sa avem un copil frumos si grasut si bine hranit? Stiu, este o postare violenta si poate putin dusa la extreme, dar eu una chiar nu pot si refuz sa incerc sa filtrez prin mintea mea ce poate fi in capul unor astfel de oameni. Va las sa va delectati cu „regalul” de cautari…si da, nu m-am putut abtine sa nu dau si cateva raspunsuri!
1. „Cati mililitri de suc de portocale trebuie sa beie bebe de 3 luni” – Dumnezeule mare….in primul rand nu trebuie sa „beie” ci sa bea…dar mai grav de atat, cum sa-i dai unui bebelus de 3 luni suc de portocale?
2. „paste cu pui si smantana la un bebe de 7 luni” – paste la 7 luni? Smantana la 7 luni? Pe ce lume traiesti ?
3. „snitel de pui la bebe de 10 luni” – Poftimmmmmmm?
4. „Retete cu vinete pentru bebe de 8 luni” – in afara de faptul ca se digera greu…ce aport aduc vinetele organismului unui bebelus? Da si tu o cautare pe internet sa vezi vinetele….vei vedea ca nu contin mare lucru…deci sunt doar o umplutura pe langa alte legume super bogate. De ce le-ai da unui bebelus de 8 luni? Poate pentru ca-ti plac tie….
5. „Branza de oaie in loc de vaca la bebe de 10 luni” – branza de oaie se recomanda dupa 3 ani….mai mult nu mai comentez
6. „ciorba cu otet pentru bebe 11 luni” – Lasand la o parte ca ciorba se da dupa un an si se acreste cu lamaie (exclusiv)…otet?????
7. „margarina pentru bebelusi 8 luni cu ou si cartof” – cum spuneam….
8. „Sunca la bebe la cate luni” – Au disparut legumele de pe pamant, fructele? Sunteti inconstienti?
9. „Sunca cu ou si cartof fiert la 9 luni” – alta inteligenta!
10. Ciulama de ciuperci bebe 11 luni – ciupercile, ca si vinetele nu aduc un aport important in organism…nu sunt cine stie ce bogatie, dar sunt greu digerabile si pot provoca alergii. Lasand la o parte modul de preparare a ciulamalei care este contraindicat bebelusilor…
Ultima si cea mai tare
11. „i-am dat lui bebe 11 luni bere” – Nu pot spune decat „idiotilorrrrr”
Va las pe voi sa comentati suplimentar
Eu chiar nu mai stiu ce sa ma fac oameni buni cu mata asta numita Hello Kitty! Ca a pus stapanire pe fata mea…ok, dar a pus stapanire si pe mine. Acum doua zile ma uitam la o geanta cu Hello Kitty (pentru adulti) si ma gandeam daca sa nu mi-o iau…mi-am revenit brusc in simtiri si am realizat ca am sarit cu ceva anisori peste 30 si ca ar fi cazul sa-mi bag mintile in cap si sa am simtul ridicolului!
Acum doua zile, Catinca a declarat sus si tare ca este ziua Hello Kitty…adicatelea o zi suficient de buna in care sa-si ianugureze sapca cu zamebtul inconfundabil al pisicii, cu funda si urechile ei sic. Completata cu hanoracul pe care este, desigur, celebra mata (nu se vede de cozile Catincai), de clamele si elasticele de par care sunt cum altfel tot cu celebra mata si de rucsacul ciclam cu Hello Kitty si evident ochelarii (tot cu ea!)…era in teorie tinuta perfecta…pentru o plimbare. Cum noi insa mergeam in parc am refuzat sa ii pun fusta. Tristete mare pentru ca ea vroia sa fie printesa-pisica! I-am explicat ca nu se poate sui pe tobogane pentru ca i se ridica fusta, ca nu aluneca etc…inutil! In incapatanarea ei proverbiala m-am ales doar cu o promisiune ca nu se suie pe tobogane si se da doar in leagane. Toate bune si frumoase…am ajuns in parc si cum ne-am apropiat de locul de joaca, spiritul pisicesc al lui Kitty s-a transmis la Cati, care, precum o felina, a luat „in piept” prima plasa de catarat si pana am ajuns langa ea era deja in varf! 😀 Eu care ma plengeam ca fi-mea e tematoare si nesigura am ramas muta. Odata coborata din „pom” (plasa) copila-pisica s-a repezit la panourile acelea cu bumbi, asemanatoare cu cele pentru alpinisti si tusti pana in varf…..
Am indraznit, timid (privind ciorapii cu pete negre), sa ma adresez pisicii mele: „mami, am zis ca fara tobogane si catarat, doar leagane!” ” Mami, dar astea nu sunt tobogane sunt plase!” Corect…daca n-am insirat toata lista copilul a gasit instantaneu argumentul. Ca atare… ca o mama pisiceasca sanatoasa la cap…am zis „la naiba cu ciorapii!” si am lasat pisica sa-si faca de cap (facand slalom printre muciosi si tusitori- asta apropo de ceea ce scriam la postarea anterioara :D).
Drumul din parc pana la casa mamei si bunicii mele l-am parcurs amuzata de supararea pisicii Catinca. La fiecare doi pasi se oprea sa-si scuture ciorapii murdari de praf si noroi uscat si sa bata bine din talpi pentru a-si scutura „pantofiorii ei roz”. Am intrebat-o daca data viitoare ma va asculta si va pune pantaloni cand venim la leagane si am primit exact raspunsul la care ma asteptam: ” O printesa nu vine la leagane in pantaloni si ciorapii se spala mami!”
C’est la vie……
Inainte de evenimente:
Citeam intr-o zi pe blogul unei mamici o relatare despre o alta mamica care se plangea ca al sau copil se jucase cu un copil blonav in parc…mamica care spunea ca nu intelege de ce-si aduc parintii copiii blonavi in parc. Mamica care scria pe blog…finaliza postarea spunand ca nu intelege de ce se dadea mamica cealalta de ceasul mortii privind multimea de virusi care proveneau din stranuturile copiilor blonavi pentru ca ea nu si-a pus niciodata problmea. Intr-adevar, nu si-a pus-o pentru ca are inca un copilas micut care nu a intrat in colectivitate „ca la carte”….cand va intra, va intelege din plin. Am vrut sa scriu demult despre acest subiect…iata ca o fac acum.
Teoria „muciosilor” si responsabilitatea parintilor in viziunea mea este mult mai ramificata si consider ca sunt multe, multeeeee de tot de spus.
Pana sa o am pe Catinca nu ma interesa defel la ce virusi ma expun. Lucram intr-un mediu extrem „de contaminat” pentru ca aveam contact cu zeci si chiar sute de suflete pe zi. Dupa ce am nascut-o am avut insa parte de un instructaj specializat foarte amanuntit legat de riscurile la care expun copilul, un instructaj facut de multi medici pediatri care mi-au explicat, cu amanunte, ce si pana unde se poate intampla. Am ferit copilul in prima luna de viata, ca la carte. Din a doua luna…copilul meu a intrat intr-un mediu social foarte aglomerat. Casa noastra a reanceput sa fie mereu plina de prieteni, ca inainte de a o naste, dar toti erau expusi la vesnica intrebare: „esti bolnav, iti curge nasul, stranuti?” si era invitat sa vina altadata daca avea ceva. Multi dintre ei (majoritatea celor care nu aveau copii) nu prea intelegeau si li se parea usor exagerata grija mea legata de acest subiect. Cei mai multi dintre ei au ajuns intre timp sa fie parinti si azi imi recunosc, cu zambetul pe buze ca sunt la fel de preocupati de acest lucru si ca de abia acum, cand sufera si ei alaturi de sufletelele lor, realizeaza ca nu eram deloc exagerata. Aceasta insa a fost o categorie de oameni. Cea de-a doua este categoria parintilor carora NU le pasa! La ei ma voi opri astazi.
in aceasta categorie am intalnit cateva tipologii:
1. Parintele inconstient care se ascunde sub masca „calesc copilul”. Caleste-l frate cat vrei tu, tine-l si dezbracat pe cuburi de gheata daca asta consideri tu…cine sunt eu sa te judec? – DAR nu mi-l expune si pe al meu! Faptul ca pe un astfel de parinte nu-l deranjeaza ca al lui copil behaie ca o oita chinuita, ca e cu mucii permanent pana in barba si ca il duce la petreceri cu febra 38-39…este fix problema lui. Devine insa problema mea cand acest lucru ma afecteaza pe mine si mai ales pe copilul meu. Mi se pare o jignire si chiar o lipsa de respect sa iti aduci copilul bolnav (cu sau fara febra) la mine in casa sub pretextul…”lasa draga, n-are nimic…e doar racit ca a mancat inghetata!” In primul rand nu exista doar racit…toate sunt viroze..cine nu ma crede sa caute pe net…raceala este sinonimul virozei…evident, virozele sunt si ele de toate felurile: foarte usoare, extrem de usoare, grele etc. Rosul in gat nu se face de la inghetata ci de la faptul ca inghetata rece a ajuns pe un teren „minat” (imunitate usor scazuta) si a activat unul din miile de virusi sau bacterii existente latent in corpul nostru. Intrebarea este: cam de cate mii de ori poti sa explici un astfel de lucru? Eu una niciodata nu mi-am dus copilul bolnav intr-o casa sau intr-un mediu unde sunt si alti copii. Din respect pentru copii si parintii lor, pentru ca stiu cat se chinuie un micut si parintele pe langa el, cand nu dorm nopti, fac febra, tusesc pana vomita etc. Am aceeasi pretentie si de la cei care imi calca pragul sau care urmeaza sa aiba intalniri sociale cu mine. Evident, de cele mai multe ori, raman cu pretentiile si de cele mai multe ori…cu o viroza capatata! Cand a facut doi ani, Catinca s-a trezit, chiar in dimineata in care ii serbam ziua de nastere, bolnava cobza…ii curgeau ochii, nasul era praf, dar nu avea febra. Cu numai doua ore inainte de petrecere am sunat absolut toti invitatii si i-am anuntat ca fata este bolnava, ca noi, familia vom fi la locul unde am decis s-o serbam si ca nu ma voi supara deloc daca vor alege sa nu vina. Au venit absolut toti, dar toti parintii au avut dreptul sa aleaga si daca au ales astfel au fost cu ochii pe copii sa-i tina mai departe. Desigur, petrecerea era in aer liber ceea ce a micsorat sansele ca acei copii sa se imbolnaveasca, dar am considerat normal, de la sine inteles, sa-i dau dreptul parintelui sa aleaga daca vine sau nu. Pe de alta parte, mie mi s-a intamplat sa merg la petreceri unde nu numai ca sarbatoritul era bolnav ci toata gasca tusea…fara sa-mi fi spus cineva vreun cuvat.
2. Tipologia 2 este parintele care nu da doi bani pe ceilalti copii. Se aseamana mult cu primul, doar ca argumentele sunt altele: „nu am cu cine sa-l las, trebuie sa-l duc la gradinita” sau „trebuie sa-l scot si pe el putin in parc cu copiii ca altfel innebuneste” etc, etc. Pai mai omule, lucrurile sunt simple: esti parinte, el este copil. Daca esti parinte ar trebui sa te gandesti ca poate va veni ziua (de regula foarte curand) in care vei intalni unul ca tine care-ti va pune copilul lui nas in nas cu copilul tau- ii va tusi de doua ori si tu vei face vreo 5-10 zile de nopti albe…sau nu, ca poate nu-ti pasa deloc si are cine sa ingrijeasca copilul in timp ce tu dormi. Nu ai cu cine sa-l lasi…iti iei concediu! Nu, nu trebuie sa-l scoti in parc sa se joace cu ceilalti copii, tusind si stranutand in nasul lor. Nu, nu innebuneste si daca nu esti destul de abil sau de capabil sa-l distrezi cat sta amaratul in casa…macar ai bunul simt si tine-l in parc, izolat, ca sa nu-i imbolnaveasca pe altii. Problema este universala…nu se intampla doar in Romania, ba chiar, in alte parti e mai rau. In Belgia spre exemplu exista asa numitul concediu pentru copil bolnav si cu toate astea ii vezi cu lamunarile pana in barba, tusind si cu febra la gradinita. Pediatra (stricta si destul de tipic belgiana a Catincai) numeste aceasta atitudine nesimtire. Poate in Belgia este chiar nesimtire. In Romania sa zicem ca exista anumite contexte sociale actuale care ar justifica unul din acele argumente (cel cu gradinita) desi…eu una chiar as face pe „ala” in patru ca sa nu-mi duc copilul bolnav la gradinita – riscand (in afara de potentiala agravare a bolii) sa se mai captuseasca si cu altceva pe deasupra- asta ca sa nu mai zic de imbolnavitul celorlalti.
3. Tipologia 3 este parintele care declara sus si tare, ridicand din umeri a neputinta „n-am ce face…ar insemna sa nu-l scot niciodata din casa pentru ca al meu este tot timpul bolnav”. Pai si atunci, vin eu si intreb…trebuie sa fie si al meu tot timpul bolnav pentru ca exista din ce in ce mai multi parinti care declara asta? Daca nu as fi trecut prin perioada mizerabile in care copilul meu scapa de o viroza, il duceam la gradinita doua zile si venea cu alta…si o tineam lant asa…as fi zis ca nu stiu ce inseamna sa ai copilul tot timpul bolnav. Totusi, am sesizat ca aceasta tipologie de parinti s-au obisnuit cu ideea ca al loc copil este tot timpul bolnav (cum oare ca eu una nu as putea sa o aud pe fi-mea tusind non-stop si sa fiu senina ca o zi de primavara!) si ajung sa perceapa acest lucru ca pe o normalitate, fara sa mai incerce in vreun fel sa diminueze aceste episoade…ci mai degraba incercand sa gaseasca argumente de genul inghetatei, sucului rece, vantului etc…si cam atat. Se ignora complet faptul ca un lant virotic poate fi complet evitat (mai ales in colectivitati) prin izolarea completa, de la primele semne, a copiilor bolnavi…si se ajunge la un cerc vicios: a mea se imbolnaveste, hai s-o duc la gradi. Il imbolnaveste pe un altul pe care parintele il aduce la gradi si ala da mai departe si tot asa…cand de fapt lucrurile se pot evita cu mare gratie. Daca tu ca adult nu poti evita astfel de situatii pentru ca muncesti, ai un job, un coleg bolnav etc…pentru copil o poti face extrem de usor, totul este sa VREI si sa-ti PESE de al tau in primul rand si de al altora in al doilea rand.
Multi ajung sa-si dea seama de aceste lucruri de abia cand incep copiii sa faca viroze dupa viroze, boli dupa boli, multi nu-si dau seama niciodata! Povestea cu imunizarea naturala chiar nu functioneaza oameni buni decat dupa multi, multi ani, cand ai toate sansele ca al tau copil sa fi capatat deja o sensibilitate (la urechi, la gat, la nas) dupa multiple boli si complicatii facute datorita dorintei tale de parinte de a-l imuniza. Nu o spun eu, o spun medicii…si am vazut-o demonstrata pe cazuri concrete. Orice copil capata o anumita sensibilitate si nu, nu-l poti ajuta defel sa se imunizeze daca-ti face mereu complicatii la care este necesara adminstrare repetata de antibiotic. Fetita prietenei mele a inceput sa faca, de mica, otite. Otite peste otite, mers la gradi, iar otita, iar mers la gradi iar otita. Otita aparea mereu ca o complicatie la viroze pentru ca avea canalul de comunicatie intre nas si urechi scurt (asa cum este la toti copiii pana in 7 ani). Dupa prima otita facuta, au urmat altele si altele…mereu tratate cu antibiotice. Mama ei continua sa o trimita la gradi sperand ca la un moment dat lucrurile vor inceta. Nu au incetat…s-au agravat! S-a ajuns la otite seroase, la operatii de polipi repetate, la chinuri, nu a mai raspuns decat la antibiotic intravenos. Toate astea…din cauza unor viroze asa-zise banale care la unii se manifestau doar cu muci si tuse. Fetita este la scoala acum si a fost operata, de curand, din nou de polipi pentru ca acestia s-au refacut, otitele au reaparut si i s-a dimiunat extrem de tare auzul.
As putea sa ma mai povestesc si alte cazuri similare pentru ca stiu destule…asta pentru a demonstra ca simplii muci la copilul meu pot sa nu fie deloc simpli la copilul vostru
Dupa cate am tras cu fi-mea, un copil extrem de sanatos, caruia pana la doi ani i-a curs nasul o singura data…am ajuns sa filtrez extrem de diferit lucrurile. Cand am ajuns in Blegia si a inceput sa se imbolnaveasca in lant, cand imbolnavirile au fost din ce in ce mai dese pentru ca a intrat in colectivitate…si eu si sotul meu ne-am lasat „pacaliti” de chestia cu „lasa ca asa isi formeaza imunitatea”, de chestia cu „nu exista copil sensibil, doar parinte exagerat”. Am suportat cu stoicism ironii, filosofii si povesti spuse de altii cum ca ai lor copii au trecut prin asta si ca se va termina in 3-6-9 luni. A venit insa momentul in care toate aceste „mituri” au fost daramate ca un castel de cuburi …dupa o serie interminabila de antibiotice administrate (sa tinem cont de faptul ca medicii belgieni nu sunt ca cei romani sa dea antibiotic la orice!) ca urmare a unor complicatii facute de la viroze (vezi faringite virale), dupa drumuri noaptea la spital si chinuri cu copilul care statea cu masca pe gurita pentru ca se sufoca de tuse, dupa ce a dormit nopti intregi in fundulet pentru altfel tusea pana voma, dupa o pneumonie virala venita capac pe un organism slabit de atatea boli…am inteles si noi in sfarsit (si am primit aceeasi recomandare de la medic) ca nu asa se face imunitatea si ca nu asa trebuie sa mearga lucrurile. Ca multi alti parinti care fac asta (zic eu sanatosi la cap!) am urmat recomandarea medicului si am retras copila de la gradinita pana la toamna, cand vom incerca din nou. Discutam , ma repet, despre un copil care nu a fost bolnav pana la doi ani, care nu a luat nici macar varicela (imunitate buna) desi a fost expusa in mod direct (o data mai mult decat direct) de doua ori, care mananca tone de fructe si legume fara sa fie nevoie sa ma rog de ea. Am inteles ca are o sensibilitate si ne-am asumat acest lucru…asa cum ne asumam sa nu expunem nici macar un suflet de copil atunci cand ea este bolnava, macar pentru simplul fapt ca un copil nu merita sa sufere, nici macar de o banala raceala (care poate pentru fi-mea e banala, dar pentru el aduce complicatii).
Asa ca nu, dragi mamici, tatici, bunici, unchi si matusi, nici mie nu mi se pare absolut deloc normal ca nepotul, copilul dumneavoastra sa-i stranute, tuseasca sau sa-mi tina copilul de mana dupa ce si-a sters mucisorii cu acea mana! El, copilul, nu are vina (desi poate fi educat si invatat reguli de igiena si protectie in astfel de cazuri – ca banalul pus al maiinii la gura atunci cand tuseste – „banal” pe care eu nu-l prea vad la copii). Voi, ca adulti insa aveti si vina si responsabilitate si daca pe voi nu va deranjeaza sa-l scoateti afara bolnav (vorba lui Badea – „atunci bine”) este treaba voastra, dar faceti in asa fel incat sa nu sufere altii.
Ma straduiesc sa nu sune a telegrama ceea ce scriu. Suntem bine. Alergam in toate partile, pe le toti cei dragi si cu treaba – motivul disparitiei de pe blog…ne intoarcem foarte tarziu acasa care pana acum si-a dovedit utilitatea de „hotel”, adica doar dormim si facem baie aici.
Catinca este in al noualea cer pentru ca este cautata in cornite de bunici si pentru ca in sfarsit se vede, in fiecare seara cu prietena ei Cristinica. O mare bucurie, de cand am venit aici, este colectia, in formare, de caluti Magiki pentru care dezvoltase o adevarata pasiune inca din Belgia, cand vedea la televizor reclama.
Despre mine: am venit acasa cu entuziasm si am fost surprinsa sa vad ca s-au schimbat si multe lucruri in bine, dar deloc surprinsa (si extrem de trista) ca multe nu s-au schimbat. Constat cu placere ca lumea in trafic a inceput sa fie ceva mai civilizata…am mers mult zilele astea cu masina si am reusit sa ma bag de pe o banda pe alta (de mai multe ori la rand) fara sa vina cineva cu masina calare pe mine, fara claxoane….civilizat, cu semnal. Mi se pare un pas inainte. Am sesizat multe lucruri care tine de curatenia stradala, care, personal ma bucura, desi maldarele de praf pe care le inspiri sunt in continuare impresionante. In schimb nu mai exista maldare de frunze si de noroi adunate langa trotuare…ceea ce iar mi se pare o chestie tare buna.
Ieri am fost in parc…azi trebuie sa ma duc sa iau bilet la loto :D. Cocotata intr-un centru de joaca din parcul Floreasca, sus, intr-o casuta din aceea care acopera toboganele, fi-mea a strigat exasperata…”mamiiii vino repede ca am calcat intr-un kk mare…” (explicatiile ulterioare…mersul pana acasa cu geamurile deschise etc…nu vi le mai dau ca sunt inutile), dar…Romania ramane „mirobolanta” si „civilizata” pana la capat – si nu, nu era de caine, era de om ca doar cainii nu se catara pe plase si bare! Unul din primele drumuri pe care le-am facut au fost la librarie…unde am stat vreo ora ca sa aleg noi carti pentru Catinca. A fost o mare fericire pentru mine, in primul rand pentru ca am avut de unde alege (ceea ce in Belgia…mai rar), in al doilea rand am dat de preturi decente (comparativ cu Blegia unde o carte de colorat subtire, cu cateva pagini porneste de la 5-6 euro in sus) 😀
Ar fi multe de spus…dar si azi, avem program si suntem la limita cu timpul :D…asa ca voi reveni.
In incheiere as vrea sa multumim fetelor de la copiisimamici pentru diploma pe care am primit-o exact a doua zi dupa ce am ajuns (scuze de multumirile tarzii), diploma pe care fi-mea o cara peste tot si o arata la toata lumea. 😀 Am primit si cadoul de la partenerul concursului (Jucarii de lemn) cadou pe care fi-mea deja l-a „utilizat” pentru a crea un frumos tablou.
Am adunat multe sa va spun, dar iaca…stiam ca daca vin acasa nu prea voi avea timp.
A doua zi la Bucuresti, la bunicii paterni!
Ora 8 dimineata, Bruxelles. 8 grade celsius, innorat. Se strica vremea, simt deja o durere difuza de cap…so what? Ne indreptam spre aeroport, venim acasa, la Bucuresti. Ora 10.20 in avion. Ne-am imbarcat, ne-am instalat si ne pregatim de zbor. Visam deja la cele 20 de grade de acasa. Am luat cu noi multe haine subtiri, geci de primavara, am lasat caciulile groase in Belgia. Nenea pilotul ne anunta foarte calm ca vom avea turbulente pe drum (ceea ce stim deja, ne-am obisnuit!), o mica intarziere (si asta stim!), ca vom zbura 2 ore si 25 de minute si ca…stupoare, la Bucuresti sunt 5 grade. Hellooooooo….eu vin acasa la caldura ca de frig si ploaie mi s-a acrit!
Ma gandesc oftand profund ca poate sotul meu are dreptate cand imi spune in gluma…nu Belgia are o problema…eu sunt problema pentru ca duc cu mine mereu vremea urata pe unde ma plimb :D.
Zbor placut, turbulente minime, Catinca cuminte, canta si deseneza de zor, mananca non-stop….ca de obicei. Inchid ochii si ma gandesc… oare chiar 5 grade? ieri parca erau 23…si spun, tot in gand cuvantul acela urat! Catinca are geaca subtire…cam de 15 grade, caciula i-am luat, are in geanta totusi niste pulovere mai groase. Restul de geci sunt fooooarte subtiri. Eu am geaca groasa, dar nu am caciula (poate mai am vreuna pe acasa) si inca ma ustura in gat. Termin inventarul mental si mor de ciuda…5 grade….pfuiiii!
Ora 14…ne pregatim de aterizare. Avionul incepe sa se zgaltaie in mod ciudat…niciodata deasupra Bucurestiului nu ne zgaltaim. Pilotul anunta ca incepem coborarea si aterizam in 15 minute….unde e pamantul?????
„Mami, nu vad pamantul, nu vad casele!”
Trece o vreme si intram intr-un nor gros, laptos, din ce in ce mai laptos…..care nu se mai termina. Nu vedem pamantul…din nou cuvantul acela urat ….e ceata! In mod logic, ceata inseamna umezeala, umezeala inseamna foarte probabil ploaie…5 grade si ploaie inseamna clar vreme belgiana. Catinca iritata pentru ca nu vede casele imi spune:
„Ai spus ca la Bucuresti e cald si soare…si de fapt uite…e zapada!”
Mda…ce pot sa-i mai spun? Vedem pamantul…atat de aproape ca nici nu apucam sa zicem asta si deja rotile il ating…
Reintalnirea cu bunicul ei o face sa uite toate nemultumirile legate de vreme….pe mine nu. Ma zgribulesc toata in geaca imi pun gluga si ma gandesc…welcome home…
Reintalnirea cu mama, bunica si unchiul meu…m-au facut insa pe mine sa uit ca am „adus” vremea bruxelleza dupa mine. 😀
Ca atare dragilor…sunt acasa…si da, eu v-am adus vremea asta „frumoasa”…ca sa vedeti si voi de ce vreme am eu parte permanent in Belgia.
Bine v-am gasit! 😀
Legatura intre cele trei? Toate sunt legate se ziua insorita de azi, de Catinca si de parcul unde am fost.
Galben…ne-am indragostit amandoua de tufele inflorite din parc care erau o pata de culoare puternic contrastanta cu iarba verde, perfect tunsa. Am cules cateva si ne-am alergat una pe cealalta pe pajistea din parc, mangaiate de soarele bruxellez, atat de zgarcit „la vedere”.
Role…am pus rolele in picioare pentru a doua oara si merge tare bine. Catincai ii place foarte mult desi inca e ca puii de rata si da pe spate cum iau mana de pe ea. Momentan invatam pe rolele de la prietena ei Cristina, dar curand le vom inaugura si pe cele cumparate de noi (sunt putin maricele).
Hello Kitty…inevitabil prezenta zilnic in viata noastra! Catinca si-a inaugurat azi, cu mare mandrie, ochelarii de soare cu Hello Kitty cumparati ieri de la H&M! Foarte mandra de ochelarii ei…tot incerca la un moment dat sa faca precum mami si sa-i ridice pe cap, dar miscarea nu prea mergea din cauza sepcutei.
O zi frumoasa si insorita…o zi reusita!
Nu stiu cum se face ca, de fiecare data cand plec eu de la Bruxelles, sa imbunatateste vremea si se anunta ca se „strica” vremea la Bucuresti. 😀 Azi m-am trezit fara chef asteptand, ca de obicei sa vad cerul innorat specific Belgiei. M-am tarat pana la geam si am dat la o parte draperia ..mi-am pus ochelarii de soare la ochi :D. Oauuuu…vorba copilului care-i spunea lui taica-su acum ceva vreme: „uite soarele ala pe care l-am mai vazut noi odata”:D. Termometrul din curte arata 17 grade. Acum am o mare problema…am un dor de duca de nu pot sa va spun. Ma voi „infige” pe prima banca din parc pe care o vad!
„Pai si care-i problema?” ma veti intreba. Problemele (ca sunt mai multe) sunt: bagajele nu sunt facute, mancare pentru copil nu am, mai am de facut si niste cumparaturi pe ultima suta de metri si joi vin acasa. Daca partea cu bagajele o voi rezolva cu stres si nervi pe „pe repede inainte” pentru ca deja am exercitiu si sunt ca roboteii, celelalte chiar nu le pot amana. Asa ca, tot „pe repede inainte” sorb din cafeaua de dimineata si trag rapid din tigara de dimineata, in timp ce va scriu. In acelasi timp strig la Catinca (care este in sufragerie) sa se grabeasca sa manance ca sa o imbrac si sa fugimmmm cat mai repede. Miroase a primavara…si deja simt soarele cum imi incalzeste pielea. Ole! V-am lasat ca trebuie sa fug sa ma „incarc” si eu in sfarsit la sursa mea preferata: soarele!
O zi frumoasa va urez tuturor…
Am promis la un moment dat ca voi scrie despre parabeni. Am inceput sa caut prin domnu’ gogu (google) despre parabeni in momentul in care, un numar restrans de persoane (bio 100%) s-au uitat crucis la mine cand am spus ca eu am folosit si folosesc cu mare incredere Mustela, atat pentru copil, cat si pentru mine. Da, Mustela contine parabeni. Mustela si peste 80% din cosmeticele pe care le folosim (sampoane, geluri de dus, creme, deodorante etc). Mai mult de atat, parabenii sunt prezenti in stare naturala (deci nu parabeni de sinteza ca aceia din cosmetice) in peste 120 de plante si alimente.. si asta nu o spun eu ci o multime de biologi. Daca ar fi sa ne luam dupa continutul natural de parabeni, ar trebui sa nu mai punem vreodata gura pe afine si pe zmeura – primele contin methylparaben, iar celelalte propylparaben. Daca ar fi sa ne luam dupa toate studiile…ar fi bine sa ne „hranim” cu aer (ba nu, nici cu ala ca e poluat) si sa mancam rabdari prajite (nici alea…ca provoaca stress). Redevenim seriosi….
Ce sunt de fapt parabenii? Ce proprietati au aceste substante? Cine ne spune ca sunt buni, cine ne spune ca sunt rai? Cine si ce ne demonstreaza una sau alta dintre teorii? Pai…hai s-o luam pe rand.
Parabenii au inceput sa fie utilizati acum mai bine de 40 de ani in industria alimentara (biscuiti, mezeluri), cosmetica si farmaceutica, devenind in scurta vreme cei mai utilizati conservanti. Principalul lor scop/efect este acela de a proteja utilizatorii produselor respective de infectii si pentru a pastra, vreme indelungata, calitatea produsului in care sunt introdusi. Cu alte cuvinte au puternice proprietati antibacteriene si antifungice. Parabenii sunt derivati ai acidului benzoic si pot fi prezenti pe etichetele produselor sub diverse denumiri: metilparaben, propilparaben, butilparaben, ethylparaben, isobutylparaben.
De cativa ani incoace, parabenii au devenit un fel de „oaie neagra” a industriei cosmetice. Nu intamplator, spun unele cercetari, momentul declansarii campaniei acerbe anti-parabeni coincide cu un bum al produselor cosmetice bazate pe ingrediente naturale. Sa fie o alta strategie de marketing dusa la extreme sau exista un ceva real in toata povestea? Ei bine, dupa cele ce am citit parea sa existe un ceva real, dar si o „minunata” campanie de marketing impotriva produselor de sinteza, campanie dusa pana acum fara un succes rasunator de companiile care arunca pe piata din ce in ce mai multe produse asa-zise naturale. In sprijinul afirmatiilor mele voi reveni cu cateva date mai tarziu.
Toata povestea si campania anti-parabeni a fost declansata de un studiu (ca doar toata lumea se bate in studii peste studii in ultimii ani) facut de un nene profesor de la Universitatea Reading, studiu care a fost publicat in 2004 in Journal of Applied Toxicology. Acest studiu sublinia ca exista o legatura intre parabeni si cancerul de san, prin faptul ca acestia stimuleaza productia de estrogen. Totusi, acest studiu nu a fost suficient de bine argumentat lasand loc pentru numeroase intrebari si numeroase argumente care veneau sa-l „darame”: el nu a demonstrat care este rolul negativ al parabenilor asupra organismului, nu a expus care este concentratia de parabeni intr-un organism care nu „utilizeaza” parabeni sintetizati, nu a aratat care este legatura clara intre parabeni si aparitia cancerului de san etc. Foarte multe organisme specializate au reactionat, in urma acestui studiu care a generat o intreaga polemica, venind cu studii mult mai aprofundate legate de subiect.
FDA (Food and Drug Administration) a publicat de nenumarate ori studii legate de acest subiect precum si lamuriri privind regulamentul Federal Food, Drug, and Cosmetic Act privind comercializarea produselor cosmetice.
In linii mari cosmeticele nu au voie sa ajunga pe piata daca contin substante interzise de regulamentele internationale (cum ar fi gudron exceptat numai in cazul vopselelor de par). FDA a subliniat in materialele publicate ca exista informatii clare in ceea ce priveste faptul ca activitatea estrogenica este „implicata” in producerea cancerului de san si ca este un fapt medical deja demonstrat. Cu toate acestea, chiar si in conditiile in care parabenii ar putea fi responsabili de „copierea/reproducerea” unei astfel de activitati…efectul lor este mult mai mic decat al estrogenilor prezenti in mod natural si sintetizati de organismul uman. O concentratie mai mica de 25% de parabeni este inofensiva pentru organism, in conditiile in care, in mod normal, in industria cosmetica, concentratia de parabeni este de 0,01%-0,03%. Organizatia care se ocupa de revizuirea ingredientelor cosmetice (CIR) arata si ea, prin numerosele studii, facute cu regularitate, (incepand din 1984) ca folosirea parabenilor in industria cosmetica nu este periculoasa. Ulterior articolelor publicate de catre acestia a aparut o noua teorie care mie mi se pare interesanta: teoria strategiei de marketing despre care va vorbeam mai sus. Spunem mai sus ca 80% din produsele cosmetice contin parabeni….asta inseamna ca 80% din firmele de cosmetice ii foloseau. Restul de 20% sunt firmele care se lauda si expun pe produse faptul ca sunt Paraben Free. In urma unui „scandal” de proportii, industria cosmetica este zguduita si cele mai multe firme dintre cele 80% sunt nevoite sa ia masuri pentru ca altfel pierd bani, multi bani. Pana scot ele parabenii din produse (lucru destul de complicat ca sa nu spunem aproape imposibil pentru o gama atat de extinsa de cosmetice) ceilalti 20% se grabesc, „calcand pe cadavre” si aruncand pe piata tot felul de studii mai mult sau mai putin fondate legate de parabeni (ok, putin exagerat, dar ca sa intelegeti mai bine strategia) sa-si ocupe un loc bunicel pe piata si sa urce pe scara vanzarilor. Dar daca cei 80% ar putea ascunde potentialele efecte negative ale parabenilor chiar exista? Aceasta varianta este extrem de putin probabila, din punctul meu devedere, avand in vedere ca niciunul din organismele abilitate nu s-a decis sa interzica parabenii in cosmetice pe motiv ca nu s-a demonstrat inca efectul lor negativ. FDA a decis ca utilizarea parabenilor este sigura. La fel si OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii). La Fel si Comisia Europeana. Ca atare, in acest moment, in ciuda tuturor polemicilor, studiilor si duelurilor toate institutiile care au ceva de spus in ceea ce priveste continutul de parabeni au o pozitie clara: pro-parabeni.
Va vorbeam mai sus de teoria strategiei de marketing….nu s-a intamplat asa cum au spus-o cei de mai sus….totusi o farama de dreptate au avut. In urma polemicilor create legate de parabeni s-a inregistrat o scadere a vanzarilor la unele produse care contin parabeni si o crestere la unele produse clasificate ca fiind naturale si Paraben Free. Urmarea? Unele dintre marile companii de cosmetice au inceput sa simta puternic in coasta efectul „curentului anti-paraben” si sa scoata din unele produse parabenii. Costurile au fost uriase si a trecut destul de putin timp de la momentul acestei schimbari pentru a se putea trage linie si a se putea spune daca a meritat. In acelasi timp, produsele pe care scrie mare Praben Free au capatat, in ochii „impatimitilor cititori de studii si increzatori in efectele nocive a tuturor lucrurilor care ne inconjoara” o aura idilica….si s-au repezit catre ele. Acesta a fost momentul in care „strategie de marketing” a venit din directia inversa. Comerciantii au venit cu reversul medaliei….adicatelea cu studii in care au aratat ce „bune” sunt produsele fara parabeni sau care in general nu contin conservanti. Nu am pun accent pe acest lucru prea mult…esenta ideii (studiilor) este aceea ca acestea releva faptul ca inlocuitorii parabenilor (Triclosan, Methylisothiazolinone, Imidazolindinylurea etc) sunt mult mai „rai” decat parabenii si genereaza probleme de sanatate mult mai mari. Alaturi de acestea sunt subliniate efectele puternic alergene si nu numai ale produselor asa-zise bio. Acestea folosesc in loc de conservanti alcool si uleiuri esentiale ale caror efecte puternic alergene sunt deja ultracunoscute.
Credeti ca razboiul s-a diminuat? Nopppp….agresion comes back….au aparut noi studii care vin si sustin efectele nocive ale parabenilor asupra sanatatii. Unul dintre acestia spune ca da, intr-adevar, parabenii continuti de cosmetice si alimente nu sunt responsabili pentru problemele de sanatate pe care le putem avea, decat daca se ia in calcul ca acestia se „cupleaza” in organism cu parabenii asimilati in mod natural de cropul nostru (adica de cei „luati” din alimentatia naturala). Cu alte cuvinte se cumuleaza doua surse de parabeni din care rezulta un „tot”…daunator. Ok, asta suna ceva mai plauzibil….daca totusi ne-ar fi spus si noua cineva, printr-un studiu 😀 care este concentratia de parabeni asimilati natural (in tot ceea ce am citit eu nu am gasit nicaieri vreo specificatie in acest sens). Studiul continua, argumentand ca daca acest „tot” este cumulat cu alti factori cu toxicitate mare (gen fumat, poluare etc) pot aparea probleme de sanatate. …si uite asa, iar se darama sandramaua pentru ca iar nu reusesc sa ne convinga cu nimic. O multime de substante cumulate cu factorii toxici duc la probleme de sanatate…si grasimea din carne si sarea in exces, si zaharul in exces…etc si nu le-a interzis nimeni. Ei vin insa sa ne spuna ca infertilitatea masculina, in 15% din cazuri, are la baza faptul ca barbatii nostri se cam parfumeaza, folosesc geluri de dus si deodorante. Pai sa faca bine sa nu mai faca asa ceva! 😀
In concluzie….atentionarea este de luat in seama …dar cam atat. Ok, in mod clar nu iese fum fara foc, dar daca fumul asta este doar un abur subtirel, fara consistenta si fara amenintare clara ca acolo este o vapaie….de ce l-as lua in calcul? Nu „vanez” produse Paraben Free, nu mi-am schimbat nimic din obiceiurile cosmetice avute pana acum.
Intr-un mod superficial (sau nu?) refuz sa ma alatur curentelor si modelor nefondate, nedemonstrate si nerecunoscute stiintific. Refuz sa intru in „armata” celor care se lasa pacaliti de tertipurile comerciale ale unei gasti sau a celeilalte…pentru ca ei castiga bani de pe urma acestora, iar eu, in mod clar as pierde bani, cheltuind mai mult pe produse asa-zise „safe”. Citesc, ma informez si aleg sa judec cu creierul meu….si in acest caz concret creierul meu spune in mod clar ca din moment ce nu au fost interzisi este extrem de clar ca nu exista suficiente date care sa demonstreze ca sunt nocivi. Din moment ce nu exista suficiente date …in ciuda sutelor de studii si cercetari (care se „incapataneaza” sa nu demonstreze concret implicarea lor in problemele de sanatate), inseamna ca intr-adevar nu s-a descoperit nimic concret care sa arate legatura lor cu cancerul de san sau cu infertilitatea masculina. Asa ca pana la noi dovezi ma incapatanez sa ma cremuiesc, sa ma spal si sa ma dau cu deodorant cu parabeni…si sa folosesc Mustela….iar sotul meu, care cred ca nici nu si-a pus pana acum problema de paraben free or not….se da cu mare avant cu deodorant si se spala cu geluri de dus frumos mirositoare. 😀
De multa vreme nu am mai facut acest lucru..aproape de jumatate de an. Azi am intrat si m-am uitat si eu ce mai cauta oamenii care ajung la mine pe blog.
Pe locul intai la cautari, cu peste 50 de cautari pe zi se situeaza subiectele legate de alimentatie, diversificare, retete si alimente introduse la bebelusi si copii mici. De regula, intrebarile sunt cele pe care ni le-am pus toate la momentul in care am inceput diversificarea. In topul subiectelor se afla broccoli si prazul.
Pe locul doi se afla cautari legate de …o sa radeti, de strumfi: pitici albastri, strumfita, sotul lui strumf..
Un extrem de trist loc 3 il ocupa „bataia”…da, am tot discutat in ultima vreme, pe toate blogurile, despre acest subiect si se pare ca el reprezinta un punct de „atractie” pentru unii dezaxati. Iata: bataie curea la fund gol, bataia la copil cand nu este ascultator, cum bati copiii, unde bati copilul, bataia cu curea sau palma?
Cat de dusi cu pluta sunt romanii? Mi-e frica sa ma gandesc!
Ca sa revenim la lucruri mai nostime…unora simt nevoia sa le si raspund, iata cateva cautari:
barbi pintesa ada – ???dansurile fustitelor mini -nu stiam ca fustele mini stiu sa danseze singure
femei in colanti – obsedatilor 😀
poze omul molie- valeu…eu stiam de omul paianjen, dar se pare ca am ramas in urma!
bune si rele la low cost – pai eu nu stiu decat rele…
baby dior – ahaaa…deci romanii nu au bani (3 cautari)
rufe la geam venezia – de ce Doamne iarta-ma ar vrea cineva sa vada rufele din geamul venetienilor?
strada mea e innorata prea mult timp – pai si cum crezi ca te poate ajuta „conu’ gogu” (google) ca sa iasa soarele?
caror persoane cunoscute li se potriveste ex -inalt ca bradul – asta m-a incuiat…voi stiti?
ce resurse trebuie pentru un magazin de bomboane- in principiu financiare…si putin creier
cum sa plantezi copaci – cu lopata
pot sa folosesc ceaiul de galbenele pt a-mi sterge fata care este extrem de iritata? – eu, care am o problema cu galebenele ii spun „da, dar dupa aceea nu iesi pe strada ca s-ar putea sa se sperie oamenii”
instinctele materne – pai pe internet le cauti tu maica?
jocuri barbi de spalat copy de dat mancare – cred ca nici bietul google nu a inteles ce vrea de fapt
capriorul in padurea domneasca – deci…bine, cum zici tu
orice minune dureaza 3 zile – asta cam asa este, dar ce confirmare cauta oare pe internet?
cum pot sa ingradesc o pajiste – cu gard
mame cu fundul mare – din nou obsedati
maimuta trista – doar maimuta?
descantece cu lumanari pt a aduce persoana iubita inapoi – ca o mama omida ce ma cred…ti-as spune ca daca crezi cu adevarat in asta…ai nevoie de multe lumanari, dai foc la casa…si poate persoana iubita vine repede inapoi ca sa-si recupereze ce lucruri i-au mai ramas pe la tine pe acasa.
Desi este trist nu ma pot abtine ca pe locul 1 la cautari sa o pun pe urmatoarea: una din urechi nu creste la bebe – om bun care ai cautat asa ceva pe internet, suie-te in masina cu tot cu copil si du-te la un doctor!
In topul cunoscutilor cautati:
Anda Jidoveanu si Ayandari (vezi Amira…te cauta lumea ca ai disparut! :D)
| 1 |
Datorita voua si tututror celor care ne-au fost alaturi suntem fericitele ocupante ale locului 1 al frumosului concurs de martisoare organizat de catre Maria, Mihaela si Vali, cele trei mamici inimoase.
Va multumim din inima pentru sustinere, multumim tuturor celor care au contribuit la fericirea Catincai, care, la aceasta ora, este foarte, foarte bucuroasa pentru ca va primi premiu pentru martisorul facut de ea. Multumim din suflet si concurentilor care ne-au votat prin vot ascuns. 😀
Initial mi-a „suras” ideea de a participa la acest concurs pentru ca este un concurs de creatie pentru copii si pentru ca m-am gandit ca fata mea se va bucura daca munca ei va fi apreciata. Acum, la final, va marturisesc ca mi-a placut si mai mult pentru ca a fost cel mai „elegant” si de bun simt concurs pe care l-am vazut pana acum. Concurentii s-au felicitat unii pe altii, au comentat lucrarile lor, nu au fost balacareli intre votanti, intre concurenti, nu au fost acuze..a fost doar eleganta, asa cum ar trebui sa fie in orice concurs. Ii felicit pe toti participantii si pe votantii lor pentru aceasta eleganta.
La fina, dar nu in ultimul rand vreau sa le felicit din toata inima pe organizatoare, care au depus foarte multa munca, s-au zbatutut sa faca tot felul de surprize frumoase, diplome virtuale si diplome care vor fi trimise concurentilor, au „gestionat” de minune acest atelier virtual cu premii….felicitari dragele mele, din toata inima.
Vom posta cu drag diploma virtuala pe blog si o vom tine aici pentru a ne aminti mereu de acest frumos concurs!
Suna putin probabil sa ajungi sa porti astfel de conversatii cu un copil de 3 ani si 6 luni si totusi…
Eu nu prea o las pe Catinca sa se uite la stiri, la dezbateri sau alte emisiuni de acest gen. Minmax sau canale cu muzica sunt cam singurele la care are acces si acestea incerc sa fie limitate (nu si in ultima vreme cand am fost inchise in casa si bietul copil trebuia sa faca ceva din moment ce eu eram semi-izolata in alta camera). Azi insa, am mutat pe antena 3, in timp ce incepeam sa facem impreuna bagaje. A vazut imagini despre cutremur si valul urias…singurul lucru pe care l-a inteles initial a fost ca este inundatie. Chestia cu inundatiile se pare ca a impresionat-o intotdeauna…a mai „ciupit” imagini si anul trecut cand au fost inundatiile din Romania si a tot vazut spoturile care erau date pe acea vreme pentru cei sinistrati. Dupa vreo 10 minute am mutat programul si am plecat in bucatarie unde era deschis tot pe antena. A venit dupa mine si m-a intrebat:
” De ce e inundatie la japonei? Ce e ala un cutremur?”
I-am explicat cum se misca pamantul si ca s-a facut un val mare din cauza ca s-a miscat pamantul.
A venit invariabil intrebarea: „Si ce fac oamenii daca vine apa mare si se misca pamantul?”
I-am explicat ca oamenii fug si se duc in locuri sigure unde nu ii ajunge apa. I-am explicat ca in Belgia pamantul nu se misca niciodata, dar in Romania da si ca atunci cand se misca trebuie sa ne bagam in locuri sigure ca sa nu patim nimic (si i-am aratat care sunt locurile sigure).
Trebuie sa va spun sincer ca niciodata nu mi-am ferit copilul de cuvinte si semnificatiile lor. Ii este cunoscut cuvantul moarte de cand l-am pierdut pe catelul Ike. Modul in care i-am explicat a fost acela ca s-a dus la Doamne-Doamne, sus in cer si ca acolo are grija Doamne-Doamne de el pentru ca noi oamenii nu am stiut ce sa-i facem ca sa-l facem bine. I-am explicat ca este acolo cu alti catei si se joaca…asa ca..si de data asta a venit o intrebare de genul: „Oamenii mor din cauza cutremurelor?”
I-am raspuns ca da, dar mor oamenii care nu respecta regulile ca sa se protejeze si oamenii care au case vechi si nu avut grija sa le intareasca ca sa fie rezistente. Discutia a continuat in aceeasi termeni „curiosi” vreo 5 minute, pana s-a declarat complet satisfacuta si a tras concluziile:
„Inundatiile apar la oamenii care nu au canale sau la care s-au infundat canalele…adica in general la oamenii care stau cu caii” 😀 (asta i se trage de la imaginile din vara cand i-am explicat ca la tara nu prea sunt canale si atunci se inunda mai repede).
„Cutremurul face rau la oameni daca nu stau cuminti sub usa sau sub masa si daca stau in case foarte vechi si cu ziduri cazute…asa cum sunt castelele alea vechi din desene.”
„Valurile mari vin pentru ca s-a suparat pamantul pe cutremur ….” (interpretarea asta chiar nu stiu de unde a venit)
„In Belgia nu sunt cutremure, iar in Romania noi avem casa noua si bunicii la fel asa ca nu trebuie sa ne fie frica ca o sa patim ceva.”
„La Bucuresti nu sunt inundatii pentru ca am vazut eu niste domni care curatau canalul in fata, la bunica acasa.” 😀
Cam asa a decurs discutia. Nu pot spune ca mi-a placut, ca as fi declansat-o voit, dar sunt multumita totusi ca o pot invata pe Catinca, de mica, anumite lucruri, ca poate invata sa nu-i fie frica, ca poate invata sa se protejeze ..cu pasi mici se fac lucruri mari zic eu.
Mie una mi-e frica de mor de cutremure…dar nu sunt genul care paralizeaza de frica ci mai degraba genul care sta si face scenarii inca dinainte cu felul in care ar trebui sa reactioneze. Intotdeauna frica a avut asupra mea un efect de mobilizare, m-am adunat foarte repede si am reactionat asa cum trebuie si as vrea ca si Catinca sa invete, atat cat o pot invata pe limba ei si fara traume sa se protejeze si sa faca fata la orice. Unii vor spune ca e prea devreme…da, poate ca este, dar daca esti parinte si un copil vine si te intreaba, orice te-ar intreba, macar din punct de vedere psihologic nu este bine sa-l trimiti la plimbare…eu sunt de parere ca trebuie sa incerci sa-i explici, fara prea multe amanunte si fara sa-l sperii, pe intelesul lui. Absolut orice lucru, oricat de trist, de grav, de periculos poate capata o forma educativa, poate avea nuante, poate fi explicat, chiar si unui copil mic.
Concluziile trase de Catinca, in urma discutiei noastre, mi-au indicat clar ca a inteles unde trebuie sa se bage in caz de cutremur, ca nu-i este frica…dincolo de argumentele amuzante…copilul a inteles ceea ce trebuia sa inteleaga fara sa ii fie frica
 | Catinca la « Intr-o zi se va termina. Pan… |
 | Galmeanu Cristina la Sanador, bataia de joc su… |
 | maria lilieceanu LIL… la Sanador, bataia de joc su… |
 | vladescu doina la Teoria „muciosilor… |
 | Alina la subiectulDespre vaccin…u… |
 | oana la subiectulDespre vaccin…u… |
 | mikaela la subiectulDespre vaccin…u… |
 | g.cojocaru la Da mamelor, ipocritelor! Si vo… |
Soarele de pe strada mea! 