Incredibil! Bataia revine!

Doream ca revenirea mea pe blog sa fie lina, atunci cand voi avea ragaz, pentru a va povesti lucruri dragute…dar pur si simplu nu rezist sa nu public un comentariu pe care l-am primit la postarea Despre preocuparile oamenilor pe care am scris-o acum ceva vreme si la inceputul careia spuneam ca cele mai multe cautari sunt despre bataie. Acest articol venea cam la o luna si jumatate dupa ce, multe dintre noi am comentat acea mizerie de postare de pe blogul grupului de mame care isi impartaseau una alteia medtode eficace de „educare” prin bataie a copiilor. Postarea mea pe aceasta tema era aceasta: Despre barbarie si mame.

In aceasta seara, am primit un comentariu la primul articol mentionat (o sa gasiti comentariul si acolo). Ma rog ca persoana  care l-a trimis sa fi facut o gluma (chiar mi-as dori sa fie o gluma), dar, din pacate, faptul ca s-a ascuns sub anonimat si detaliile date ma fac  sa cred ca nu este defel o gluma (Conform programului de depistare a IP-ului…mesajul a fost scris din Bucuresti, undeva in zona Strada Doamnei- nu ca ar conta prea mult!).

Eu una ma declar ingrozita, furioasa si sincer acest comentariu mi se pare la fel de grav ca articolul persoanelor feminine impotriva carora ne-am revoltat toate. Veti sesiza ca am „subliniat” cu rosu ceva care mie una, daca este adevarat, mi se pare barbarie!

Nu pot spune decat „Doamne, mare ti-e gradina si multi nebuni au sarit gardul!” si sincer, mi-e scarba la modul cel mai real de faptul ca o astfel de persoana a ajuns, intr-un fel sau altul, pe blogul meu si a mai si comentat cu mare mandrie!

Catre anonima care mi-a trimis acest mesaj, cu atata seninatate, am o singura intrebare: mai poti dormi noaptea tu, sotul, unchiul si bunicul dupa ce ati cotonagit bine copiii, in grup? Daca esti atat de mandra de realizarile tale de ce n-ai dat un nume si o adresa reala de email?

Iata comentariul:

„Nu mi se pare ceva trist 😐 Eu imi bat copii cu cureaua sau cu palma si de mai multe ori pe zi daca nu sunt cuminti , si uneori mai aplic si metoda bataii in familie , adica daca unul dintre ei a facut ceva grav sau urat de tot mami , tati , bunicul si unchiul il bat la fundulet 5-10 minutele pana ii trece si dupa aceea il pedepsim o ora la el in camera fara calculator sau televizor dupa care isi cere iertare si ( baiatul mai mare ) scrie de 50 de ori : ” Nu voi mai repeta greseala niciodata ” Sa stiti ca aceasta metoda da intotdeauna roade :> Dovada : am folosit`o de 4 ori ( in viata ) la baiatul cel mare si de 3 ori la cel mic ( e foarte neascultator )”

Anunțuri

33 răspunsuri so far »

  1. 1

    alina downunder said,

    O, Doamne … :(. N-am cuvinte.

  2. 3

    Zicolorata said,

    Oana, exista asa ceva????

    • 4

      oana said,

      Kris..iaca exista…bataie in grup, apoi pedeapsa o ora inschis in camera, apoi scris de 50 de ori…si asta „doar” de 4 ori pana acum la copilul mare si de 3 la ala mic

  3. 5

    vavaly said,

    valeuuu… astea au fost primele cuvinte care mi-au venit in minte… chiar este incredibil cum se mai si lauda si crede ca e ceva de mandrie ceea ce face. rusineeee ….

  4. 7

    Roxana said,

    Nu poti sa spui decat ceea ce cred de mai demult, nu toti merita sa fie parinti.

  5. 9

    oanag said,

    Oare ce or deveni copiii astia? Niste educati si ascultatori? Tare ma indoiesc, probabil, la randul lor, vor aplica acelasi tratament copiilor lor…Daca asta inseamna a fi parinte si asta este educatie…mai bine nu-i mai facea…Trist…

  6. 11

    Dana said,

    Va veni o zi in care „mama” va culege „roadele” bataii in familie. Oare funduletul ei va rezista? probabil ca ea nu stie ca un copil activ, care face nazbatii este un copil sanatos.

    • 12

      oana said,

      Dana sa stii ca in astfel de momente, desi nu este uman si crestin…ma rog din toata inima sa vina ziua in care i se va aplica acelasi „tratament” de catre proprii copii.

  7. 13

    adelamaria said,

    Eu nu pot sa comentez. Nu pot nici macar sa ma revolt…A facut bine ca si-a ascuns detaliile – as fi sunat ACUM la Protectia Copilului!

    • 14

      oana said,

      Adela, anonimatul denota faptul ca stie exact ca metodele aplicate de ea sunt blamate de societate si pot avea repercursiuni…adica dincolo de mandria afisata si de „lectia de viata” pe care ne-o expune stie clar ca daca ar pune mana pe ea, majoritatea dintre noi ar face exact ceea ce zici tu ca ai fi facut…ar suna la Protectia Copilului.

  8. 15

    Maria said,

    …. sunt inmarmurita… nu mai pot spune nimic! Imi pare rau pentru acele mici sufletele care invata de mici ca experienta de viata pe care ar trebui sa o capete se dovedeste de fapt a fi o greseala care trebuie pedepsita nu de un tutore ci de mai multi. E sadic! si pesemne ca e o traditie in familia extinsa.
    Unde este libertatea acestor mici suflete de a invata experimentand, chiar si gresind, dar mai ales ma intreb unde sunt drepturile lor de a fi protejati, iubiti etc. Nu pot sa-mi inchipui cat de mult se poate uri pe ea ca persoana, ca fiinta, daca isi uraste atat de mult bucatelele acelea de oameni nascute din ea insasi… crunt!

    • 16

      oana said,

      Stii ce nu pot intelege eu Maria? In toata familia aceea chiar nu exista macar un membru care sa spuna STOP? Probabil ca nu…pe principiul ca cine „se aseamana se aduna”

  9. 17

    Beatrice said,

    Incredibil! Efectiv imi vine sa plang de mila copilului. Doar e copil,ce dumnezeu,nici cu un animal nu te porti asa.Fara cuvinte.Ma bulverseaza chestiile astea.Va pup fete frumoase.

  10. 19

    cojocarii said,

    chiar nu am cuvinte… imi pare rau pentru acei copilasi, mai ales ca sistemul de protectie al copilului nu este suficient de bine pus la punct pentru a actiona in astfel de cazuri… si totusi cred ca nu ar strica sa sesizezi cazul organelor abilitate – intr- lume ideala IP-ul ar fi suficient pentru identificarea acelor animale

    • 20

      oana said,

      Gabi, da ai dreptate. Din pacate, nu suntem intr-o lume ideala…si IP-ul nu este suficient. Stiu asta de la o prietena care a incercat sa faca o plangere e acest gen.

  11. 21

    Maria said,

    Stiu Oana, asta ziceam ca cei din jur, din familie extinsa, sunt de acord cu pedeapsa fizica si nu numai. Totusi e crunt; cred ca e mai mult decat un regim de prizonierat; numai daca incerci sa stai nemiscat 10 minute timpul pare nesfarsit, dar sa induri pedepse fizice multiple de la mai multi adulti, in mod repetitiv… iar daca e vorba de un copil, un COPIL pentru numle lui Dumnezeu!! E inuman! Baietelul cel mare stie sa scrie, asta insemna mai mult ca sigur merge la scoala. Oare cum este la scoala? Oare in comportamentul lui nu exista anumite semnale de alarmare pentru cei care-l asista la scoala? Pur si simplu, in ziua de azi exista copii neajutorati, dar nu cred ca e corect sa existe copii care ar trebui aparati de proprii parinti!

    • 22

      oana said,

      Maria este foarte posibil sa existe anumite semnale pe care invatatorul sau profesorul sa le sesizeze…singurul lucru pe care-l poate face acesta este sa recomande consiliere psihologica la care este decizia parintelui daca merge sau nu…Pentru a semnala cazuri de violenta sau traume familiale copilul trebuie sa prezinte „urme” sau sa faca el plangere…ceea ce nu cred ca este valabil in cazul acestui baietel…asa ca bietul e el traieste in continuare in acest cosmar

      • 23

        Beatrice said,

        Maria si Oana,va spun din putina mea experienta ca nu se baga cadrele didactice in astfel de probleme.Eu una nu am vazut decat ca discuta pe marginea problemei ,dupa care concluzioneaza: „bietul copil „!Am fost martora cand un parinte si-a pocnit copilul in scoala si abia au avut curaj doua profesoare in varsta sa traga copilul (care avea la vreo 14 ani) ,iar eu precum catele,cu gura .Nu se baga nimeni in astfel de situatii de frica.

      • 24

        oana said,

        Bea, cadrele didactice nu au VOIE sa se bage. Pot sa intervina indirect, pot sa discute cu parintii daca ceva este in neregula …dar altfel nu prea au cum sa se bage. Cunosc un caz in care invatatoarea s-a chinuit ani de zile cu un copilas traumatizat psihic de bunica materna care il crestea si de mama care era mai mult plecata la munca in strainatate. Copilul, din cauza educatiei primite si tratamentelor de acasa era frustrat, violent, declansa tot felul de probleme in clasa, printre colegi – asta in ciuda faptului ca era un copil destept si capabil. Invatatoarea respectiva a incercat in fel si chip (chiar a programat copilul la psihologul scolii) sa il ajute, dar bunica materna, o persoana „cu dunga rosie in buletin” a refuzat permanent orice indrumare sustinand ca nu copilul este vinovat pentru tot ce se intampla, ca el este un copil bun, dar ceilalti il provoaca si il indeaamna sa faca rau. A refuzat sa-l duca la psiholog…a refuzat orice. Mama copilului nu se implica, iar in rarele cazuri in care era in Romania se baza exclusiv pe ceea ce spunea bunica in cauza. In final, din cauza insistentelor invatatoarei de a-l ajuta, copilul a fost mutat la o alta scoala, unde provoaca aceleasi probleme. Nu este vorba numai de frica…este vorba si e faptul ca legea nu iti creeaza suficiente portite pentru a putea interveni si ajuta.

  12. 25

    Raluca Craciunescu said,

    Eu stiu cum e sa fi batut de parinti si mi-am jurat ca n-o sa fac acelasi lucru cu Radu. E mult mai la indemana sa ridici palma asupra unui copil neajutorat decat sa depui niste efort intelectual si sa aplici niste metode normale de educare a lui. Pe langa faptul ca sfideaza cred eu o lege a naturii sa-ti bati copiii – ca doar sunt sange din sangele tau, folclorul romanesc din pacate a creat proverbe gen „unde da mama creste”, etc care au nascut un popor pe care il stim cu totii cum e.

    • 26

      oana said,

      Raluca ai mare dreptate cu „vorbele” din batrani…”bataia e rupta din rai….” nu?
      Dincolo de acest lucru insa, este foarte clar ca, la un moment dat, macar o data in viata, orice om se pierde cu firea si isi mai pierde rabdarea si „aplica” o palma la fund unui copil, o palma inutila ca gest de altfel pentru ca un copil nebatut nu o va intelege defel si nu va invata nimic asa cum in mod evident, din bataie nu se poate invata decat frica si teroarea. De aici insa pana la a face ritualuri familiale legate de pedepsele corporale, de a te mandri ca-ti bati copiii de mai multe ori pe zi cu mana sau cu o curea…este cale lunga si mie una imi suna a grave probleme psihice.

  13. 27

    Denim said,

    Dupa ce am citit comentariul postat de Anonima m-am lasat dus de val si nu m-am putut abtine..scuze pentru limbaj dar cam asta ar merita. Pot spune ca am avut un noroc enorm ca am avut mama care am avut-o, de zahar. Eu nu mai pot spune ca imi urasc tatal…l-am iertat dar nu am uitat bataile aplicate de el..fata lui monstruasa cand se enerva de ziceai ca e posedat, jignirile si bataia de joc de fata cu alti copii sau alti adulti…m-am simtit nedorit, un copil facut ..din greseala?Poate da..Bataile de la teme..cu capul de masa, palmele grele si dureroase nu numai fizic, spumele scarboase pe care le facea la gura de la jgnirile care nu mai conteneau sa se opreasca…ii era greata de mine credeam..nu ma vroia..ii era rusine cu mine iar acum cand e batran imi e rusine cu el..pentru ca e un om…nu pot sa exprim in cuvinte cum..el a vrut perfectiunea..a avut totul si nu a fost multumit de nimic…nu stie sa faca nimic omul asta, nici macar un tata bun nu a stiut sa fie…dupa mine e ca a trait degeaba….si totul e in zadar acum chiar daca si mama sufera cand imi cunoaste sentimentele pe care le am fata de el, nici macar scuza ca asa a fost crescut si el la randul lui nu ma incalzeste…nu e problema mea..nu eu am cerut sa fiu nascut…el m-a adus pe lume si nu trebuie sa isi bata joc de mine ca ..asa mic cum am fost am fost o persoana si a trebuit sa ma respecte de aceea eu acum nu il pot respecta pentru ca nu stiu cum. Vorbesc cu el, dar e mai bine la telefon de la distanta…ii zambesc cand ne vedem si il evit pe cat posibil pentru ca nu imi face bine prezenta lui, vine din interior nu pot sa explic de ce…ma deranjeaza cand il vad, cand rade, cand vorbeste, nu pot sa il vad!!!
    L-am iertat ca sa nu traiesc in trecut si am promis ca nu voi mai face asta, acum nu mai plang cand imi aduc aminte pentru ca sunt fericit, departe de el, cat mai departe!
    Eram mic si ziceam celor din jur ca nu am tata, preferam asa, preferam sa il vad despartit de mama, dar culmea cu ea se intelegea de minune, eram satul sa o vad pe mama stalp in fata lui ca sa nu se napusteasca peste mine sa ma bata. Eram satul sa fiu aparat de alti necunoscuti chiar, sa fiu speriat si atacat de cel care mi.a dat viata. Doare oamenilor, doare rau de tot pentru ca te simti mic, singur, neputincios si nedorit. Daca nu faceam ceva bine, necunscuti si vecini veneau cu replica ii zic lui taicatu, ca si cum el era calaul care ma va macelari. Eram mic si ma jucam afara impreuna cu alti copii si la un moment dat mingea a fost aruncata intr-un gard si s-a spart, am fost linsat de taicamiu ca era la fereastra vazand totul. Scriam in jurnale, tip oracole ca vreau sa plec de acasa si lasam oracolul la vederea maicamii poate poate se rezolva ceva, vroiam sa se gaseasca o solutie!!! Alergand am spart un geam cu capul, m-am speriat nu de sange ci de furia lui ca am spart geamul casei. In loc ca mama sa aiba timp sa vada daca sunt bine, era preocupata unde sa ma ascunda sa nu ma gaseasca el. Am judecat-o si pe mama mult timp de ce accepta toate astea, nu am inteles si nici nu vreau sa mai inteleg. Oamenilor…copiii sunt niste ingeri, copii nu se nasc rai, obraznici si needucati. Ei sunt ceea ce sunteti voi si ceea ce faceti voi. Ei invata din faptele voastre. Daca ii bati vor fi mai neastamparati..asta nu e o metoda. Vorbeste cu ei, cauta sa ii distragi prin jocuri, prin activitati daca fac ceva distructiv. Invata-l pentru ca e mic si nu stie, tu esti mare si trebuie sa ai rabdare cu un copil, sa ii explici de 10,50,100 de ori daca nu a inteles, tu nu te-ai nascut Einstein. Si tu cand vei fi batran vei avea nevoie sa ti se repete, sa ti se explice, sa fii inteles si nu vei avea parte de toate acestea, iti zic eu..tatal meu nu va avea parte si nu pentru ca sunt eu rau ci pentru ca nu pot, e mai bine asa decat sa ma cert zilnic si sa fie mereu o situatie incordata si o atmosfera tensionata in casa. Eu pot ceda oricand, pot lasa de la mine oricand dar cand vad ca si acum se incapataneaza in prostie..nu are leac, nu se merita! Dovedeste-i ca nu esti mare degeaba, cu frica nu se rezolva nimic, cu bataia nu se rezolva, de aceea suntem natia care suntem. Mi-a rusine ca sunt roman si daca as putea schimba asta as face ceva cu cea mai mare placere…e pacat..e dureros…e trist…e inuman ce se intampla cu copii nostri.

    • 28

      oana said,

      Denim…eu credeam ca esti „fata” :D. Comentariul tau de mai sus este unul din cele mai impresionante si cele mai profunde pe care le-am citit in viata mea. Imi pare rau pentru suferintele prin care ai trecut, dar uite, ai avut puterea si intelepciunea sa inveti din toate problemele ceva, sa nu repeti greselile si ororile pe care le-ai trait. Mai mult de atat, ai avut puterea sa ierti, chiar daca nu ai putut sa uiti. Tu esti unul din exemplele rare ca, desi viata este uneori nedreapta cu un copil, acel copil are puterea sa mearga mai departe si sa devina un adult responsabil, echilibrat si cu mult, mult suflet. Da, copiii sunt niste ingeri, ai mare dreptate. Noi suntem responsabili in ce-i transformam sa fie mai tarziu. Nu pot decat sa te felicit pentru atitudinea ta, pentru felul in care gandesti si pentru ca, in ciuda celor pe care le-ai trait, copil fiind, ai avut puterea sa devii omul care esti. Iti doresc tot binele din lume si te mai asteptam cu drag la noi pe blog…si in momente mai frumoase decat postarea aceasta.
      PS: Daca nu ai blog…ar trebui sa-ti faci…ai atata profunzime si scrii atat de frumos, de „transparent”, ca sincer, chiar ai merita sa te citeasca oamenii.

    • 29

      O, Doamne, e crunt prin ce ai trecut! E bine ca ai putut ierta, ca ai invatat din greselile lor si ca, in ciuda traumelor, ai devenit un om frumos (sufleteste). Sunt convinsa ca, daca ai copii, acestia nu vor beneficia de aceleasi tratamente, ca tu vei fi cel care va rupe lantul violentelor. Felicitari pentru atitudine! chiar esti un bun exemplu pentru multi.

  14. 30

    Denim said,

    Imi cer scuze ca m-am lungit atat!!

  15. 31

    Cred k asist la un film prost, sau la unul cu protagonisti de la balamuc! Chiarnu stiu ce sa zic in afara de faptul ca parintii de genul astuia ar trebui impuscati!

    • 32

      oana said,

      Cristina…filmul prost este vorba fetelor…ala in care ne-am complacut ca natie sa „jucam” …ala care spune ca „unde da mama creste”, „bataia e rupta din rai” etc, etc…din pacate unii au facut din asta daca se poate spune asa….(intr-un mod macabru) o „arta”- „arta ciomagirii”.

  16. 33

    mirela said,

    Am citit si mi s-a facut pielea „gaina”! Cred ca mult timp nu o sa-mi iasa din cap asa ceva…..
    Eu ma simt vinovata (si chiar ma cert singura in gand) cand in anumite momente mai tensionate (si pot sa le numar pe degete) am ridicat tonul la copil (nu tipat) si l-am vazut ce nedumerit se uita la mine! Sa-i dau o palma la fund?!!!!! Nu cred ca as putea in primul rand sa depasesc EU acest moment! Doamne…..


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: