Bucurii simple…

Azi am avut ocazia sa-mi reamintesc un lucru pe care-l facea Catinca, bebelus fiind: se bucura de etichete, nu de jucarii. Putea sa fie jucaria-jucariei…cea mai mare bucurie a ei era sa se joace cu etichetele, sa le stranga intre degetele, sa le studieze.  O bucurie sincera, pentru un lucru la care, noi, adultii ne uitam cu indiferenta, pentru un lucru banal.

Dumnezeu ne-a dat sansa sa-i putem oferi Catincai tot ceea ce-si doreste. Putine lucruri le-a cerut si nu le-a primit, chiar daca nu pe moment (in primul rand din ratiuni educative). Intodeauna m-am lovit de ideea preconceputa pe care o au multi din jurul meu…cum ca daca ii oferi tot ce-ti cere, nu va mai aprecia nimic. Am incercat sa pastrez masura, chiar si atunci cand nu mi se parea ca ar trebui s-o fac- numai sa nu creasca copilul „razgaiat” si lipsit de apreciere.

De multe ori tatal ei imi spune ca are prea multe jucarii si nu se joaca cu ele, nu le apreciaza. Da, are prea multe jucarii, sunt acord cu asta si am inceput sa reduc ritmul …macar eu pentru ca la cati prieteni, bunici, nasi, unchi si fini are…ritmul tot nu s-a redus. 😀 Am orientat lucrurile catre achizitii practice, creative, cu o finalitate etc. Cu toate astea va spun sincer, pentru ca stiu si stau cu ea toata ziua…se joaca cu absolut toate jucariile pe care le are, prin rotatie, dupa toane si chef.

Ei bine, azi mi-au fost daramate toate aceste mituri, azi mi-am amintit sa-mi ascult mai atent copilul si azi mi-am amintit de Cati mica.  Ne-am dus in Cora (unde apropo au schimbat cosurile cu unele noi si smechere, cu scaun de copil care suporta greutate pana la 130kg – pentru ce oare?). Am suit-o in carutul de cumparaturi si am pornit. Trebuia sa-i iau papuci noi asa ca ne-am oprit la raion sa incercam papuci…s-a indragostit iremediabil de o pereche de papuci (gen printesa spunea ea) cu cine altcineva decat „Hello Kitty”. Niste papuci banali, din panza…i-am luat. A fost atat de indragostita de ei si atat de fericita  incat, ca niciodata, mi-a spus intr-o ora de cumparaturi, „te iubesc, esti cea mai buna mamica din lume” de 100 de ori. Urmatoarea achizitie a fost o cutie dreptunghiulara (cu Barbie) de pus jucariile. Are capac si poate fi bagata usor sub pat (de fapt pentru asta este conceputa). Aveam nevoie de ea pentru ca masinutele Catincai zac maldar (da, da masinute, nu radeti!) si nu au un loc al lor. O alta achizitie pentru care am primit de nenumarate ori multumiri si iubiri si pupicuri.  Momentul suprem al acestor manifestari a fost la plecare cand, dupa ce am dat-o jos din carut, a venit si s-a agatat de mine ca o maimutica, m-a strans tare in brate si mi-a zis:

„Simti cat de tare te strang…uite asa de mult te iubesc eu pe tine, mamica cea mai buna si frumoasa din lume”.

Ohhh…da, evident ca am dat apa la soareci ca doar sunt si eu om! 😀

Si-a luat papucii strans in brate si s-a suit in masina. A ajuns acasa si i-a desfacut, i-a pus repede in picioare.

Bucurii simple…stateam si ma gandeam…de cand nu m-am bucurat eu de o pereche de papuci de casa? Habar n-am. De o cutie nu mai zic…

De ce am scris postarea asta? Pentru ca „mitul” copilului care primeste tot si nu apreciaza nimic pentru mine nu mai exista. Desigur, copilul cere, cere si tot cere pe tot parcursul copilariei, apoi in adolescenta iar cere si in mod evident trebuie sa existe niste limite. Catinca nu este genul care sa se dea cu fundul de pamant daca nu-i iei, nu este nici genul care sa multumeasca infinit cand ii iei ceva, dar nici copilul care are impresia ca totul i se cuvine. Ziua de azi mi-a demonstrat, o data in plus niste lucruri: copiii stiu  sa se bucure de lucruri simple, pentru ei nu valoarea este cea importanta ci ceea ce-si doresc cu adevarat. Ceea ce pentru noi pare important, frumos, de exceptie, pentru ei poate sa nu insemne nimic si invers. Catinca stie sa refuze ceva daca nu-si doreste acel ceva si eu ma bucur ca face asta …am vrut sa-i cumpar, la Amsterdam, papuci de casa..erau dn plus, copie perfecta dupa papucii traditionali olandezi si nu i-a vrut, nu i-au placut. Am intrebat-o de doua ori si a refuzat. Eu am gresit! Eu am vrut sa-i cumpar ceva ce-mi placea mie, iar copilul a avut inteligenta sa-mi dea acest semnal- „”nu, nu-i vreau”. In concluzie, copilul stie, simte si de multe ori e mai bun decat noi. Trebuie doar sa fim atenti la semnale, iar el va multumi fara sa fie invatat sau indemnat sa faca asta, va multumi din suflet. Oare asta nu darama un alt mit- acela ca noi ii invatam pe ei? Oare, de multe ori, nu ei ne invata pe noi?

As vrea sa ma invete Catinca cum sa ma bucur din nou de lucuri simple: de o eticheta, o cutie de plastic sau o pereche de papuci de casa….

Anunțuri

18 răspunsuri so far »

  1. 1

    vavaly said,

    Foarte dragut ce ai povestit tu aici Oana. Mi se intareste credinta ca procedez corect fata de copilul meu , fetita ta fiind mai mare si avand acest comportament pe care il doresc si eu de la Dante. Si el cand era mic era mai interesat de etichete si pungile haioase decat de jucarii. Am stat cu gsandul ca va creste si vor veni dificultatile. Dar la fel am facut si noi, i-am cumparat cand am vazut ca isi dorea cu adevarat ceva , nu pentru un moft de moment, de cele mai multe ori se joaca in magazin, apasa toate butoanele si apoi pleaca satisfacut fara nici o jucarie.
    Azum pentru ca este inebunit dupa dinozauri am facut efortul sa ii cumpar unul anume pe care il vazuse la alt copil, mare , care scoate si sunete. este intradevar ceva ce si-a dorit si pentru care este momentul acum. Un alt copil care a mers cu noi nu si-a aratat nici un interes pentru dinozauri, prin urmare mamica lui nu i-a cumparat doar ptr ca are si celalalt , cautand jucaria care i se potrivea lui si pe care si-o dorea. mi se pare mare lucru sa respecti astfel de dorinte si pana la urma sa inveti sa ti respecti copilul si deciziile lui.

  2. 2

    Loredana said,

    Ai mare drepate. Nu trebuie sa cedam asa usor in fata cliseelor, ci, in primul rand ar trebui sa ne ascultam instinctele noastre care functioneaza, in cea mai mare parte, corect.

  3. 4

    Roxana said,

    Are mare dreptate Catinca, din pacate in tumultul acesta al vietii uitam de multe ori lucrurile simple si parca facem totul dintr-un instinct fara sa mai simtim cu adevarat bucuria asa cum e ea in orice traire umana, fara tot felul de idei impamantenite in noi. Aveam senzatia de multe ori ca ce se obisnuieste aia e de fapt bucuria si trairea adevarata, eu cred ca cei mici stiu mai multe decat noi, ei simt mai mult.

  4. 6

    Zicolorata said,

    Ai dreptate. Acum 2 sapt am fost sa ii cumpar incaltari, eu i-am ales niste adidasi smecheri si frumoooosi, el nu si nu, cu lacrimi in ochi. L-am lasat sa isi aleaga el si a pus manuta pe niste pantofiori sport din panza la 20 de lei si era atat de fericit, cu ochisorii scanteietori, nu se mai dezlipeste de ei. A fost o lectie.

  5. 8

    ghiocel07 said,

    Draga Oana, poate ne vedem peste o saptamana.

    • 9

      oana said,

      Giocela, scrie-mi pe email cand veniti si unde stati…sper sa veniti inainte de 3 iunie (noi atunci plecam in vacanta). M-as bucura sa apucam sa ne vedem

      • 10

        ghiocel07 said,

        Oana, noi plecam din Arad in 28 mai, nu stiu cand ajungem. Daca este in timp util dau un semn de viata. Si mie mi-ar face placere sa bem o cafea impreuna. Daca nu, iti doresc concediu placut.

      • 11

        oana said,

        Pai teoretic ajungeti…nu stiu cum v-ati facut voi programul. Iti trimit pe email numarul meu de telefon.

  6. 12

    Laura Frunza said,

    La cursul asta pentru parinti la care merg eu ne-au invatat ca daca un copil vrea o jucarie in fiecare zi si eu pot sa ii ofer o jucarie in fiecare zi si treaba asta nu ma deranjeaza, atunci nu va deveni un copil rasfatat, ci un copil care stie ca nevoile lui sunt intampinate si se poate preocupa de altceva. Atunci mi s-a parut ciudat dar citind ce ai scris tu, mi se pare justificat.

    Si daca tot esti la categoria amintit bucurii simple, ce zici, iti amintesti si o bucurie legata de 1 iunie pentru concursul de la mine de pe blog?

    • 13

      oana said,

      Laura, da, asa este..cred ca totusi depinde si de copil si de felul in care parintele pune problema legat de achizitionarea jucariilor. Am cunoscut copii care s-au transformat destul de mult din cauza jucariilor luate…si au ajuns la varsta de 9 ani sa ceara telefoane mobile si laptopuri atat de performante cum nici parintii lor nu aveau. As participa la concursul de 1 iunie…dar noi suntem departe…pot participa si cei care stau in alta tara?

  7. 14

    Miri said,

    Excelent!

    Felicitari! Iti citesc de mult blogul (de fapt de cand cu diversificarea) pentru ca sunt si eu o mamica de baietel de 3 ani.
    Azi in final mi-am facut timp sa-ti scriu pentru ca prea sunt pe aceeasi lungime de unda.
    Mihai de exemplu se bucura enorm de un borcanel de baloane de sapun! si are sumedenii de alte jucarii. Pentru el baloanele de sapun sunt referinta.
    Si ce e mai haios e ca tot azi (cred ca si asta m-a facut sa-mi fac curaj sa scriu) e ca am citit pe „clubuljucariilor” o postare tot despre lucruri simple. Din cate jucarii erau la Baby expo, copilul plangea tot dupa …banalele si simplele…baloane de sapun!
    Ca sa nu mai zic ca fi-miu se bucura si pentru o pereche de sosete simple (negre cu o dungulita gri) dar care seamana cu sosetele lui tati :).
    Asadar copii stiu prea bine ca valoarea este data de cu totul altceva decat banii.

    • 15

      oana said,

      Miri, bine ai venit si acum ca ti-ai „facut curaj” sa scrii ma bucur sa te cunosc si eu virtual ca tu deja inteleg ca ma cunosti. Sa stii ca si fi-mea o are pe asta cu baloanele de sapun…m-a innebunit cu ele. Sa nu te superi ca am modificat unele date din comentariul tau, dar eu nu fac reclama pe blogul meu decat celor care ma conving sa fac acest lucru. Te mai astept cu drag pe la noi.

      • 16

        Miri said,

        Poate intr-adevar daca am spart gheata, sper sa ma tina puterile si resursele (bineinteles de timp) sa mai corespondam. Caci de fapt despre asta este vorba.
        In rest chiar nu am de ce sa ma supar. Abia acum, citind a doua oara raspunsul tau mi-am dat seama la ce te referi si nu este nici o problema, dar neavand prea multa practica am scris si eu asa cum am gandit 🙂

  8. 17

    Jucarii said,

    La multi ani din partea noastra! http://www.tarajucariilor.ro/blog/jucarii-ureaza-la-multi-ani-copiilor-de-ziua-lor. Jucarii – Tara Jucariilor, ureaza tuturor copiilor un calduros „La multi ani!”

  9. 18

    Mihaela Contiu said,

    La multi ani de 1 iunie! Sa fiti sanatosi cu totii in familie!
    Bine v-am regasit! 🙂


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: