Archive for August, 2011

Happy birthday si istoria care se repeta!

Buna seara tuturor…observ ca blogul meu se muta cu succes si pe facebook! 😀 Dragii nostri prieteni virtuali si nevirtuali care ne-ati umplut azi si azi-noapte de mesaje pe wall, in casuta de mesaje de pe facebook, la telefon si pe blog…VA MULTUMIM din cele 3 inimi ale noastre! Eu si tati mai mult pentru ca stim si constientizam ce inseamna acest lucru…Catinca…va citi in viitor cand va intelege mai bine!  Pentru moment copilareste la maxim si da, pentru ca la noi istoria se repeta are „muci”. Istoria se repeta…exact la fel am patit fix acum doi ani, de ziua ei, doar ca de data aceasta viroza incipienta cu care ne confruntam este de sorginte turceasca/ruseasca sau ce natii s-au mai tusit si mucit prin vacanta! 😀 Par relaxata, dar nu sunt…nu sunt nici disperata ca in alte dati…cred ca incep sa devin o mama mai putin „isterica”. Pentru moment avem muci si ne curg ochii, bagam nurofene si panadoale si incercam sa facem slalom prin multimea de cadouri primite azi, cu un ceai de portocale in manuta.

Ziua de azi nu a fost deloc, dar deloc asa cum ma asteptam….ziua de azi a fost ceva de genul: great-bad-great-bad…si tot asa…un amalgam de sentimente si de trairi care mai de care mai puternice ca pe mine una m-au cam epuizat (e drept, am dormit si cam putin azi-noapte). Ne-am facut planuri, am renuntat la ele si ne-am facut altele si am trait clipa! Cati nu este in „apele ei”  pentru ca are muci si ii curg ochisorii, dar asta nu a impiedicat-o sa fie vioaie decat spre dupa-amiaza cand au incetat stranuturile si au inceput pacatosii de mucisori. Pana atunci insa…de cum s-a trezit (nici n-a deschis bine ochii) mi-a spus ca bunica Ada (adica mama) i-a zis ca la ea o asteapta multe cadouri si ca trebuie sa ne grabim sa mergem acolo…nu inainte insa de a se lasa furata indelung de mult dorita casuta Pet-shop (comanda speciala la mami si la tati) si de noua Barbie cu rochie  cu fir de aur. Distractia a continuat…intre doua conversatii scurte la telefon (Catincai nu-i prea place sa vorbeasca la telefon asa ca orice conversatie este foarte scurta) in care multumea politicoasa pentru urari si apoi isi vedea de treaba…am ajuns la cadourile de la bunica si strabunica, apoi a venit si unchiuletul cu daruri, apoi am mers la bunicii paterni unde au fost alte daruri.

La aceasta ora, Catinca nu doarme…e obosita, dar o chinuie nausucul si deja am „prestat” cu randul, si eu si tatal ei, niste povesti, niste cantece noi si niste runde de scos mucisori. Nu e maraita, nu e tafnoasa…dar nu poate adormi din cauza ca i se infunda nasul si profita pentru a ne ruga tot felul de lucruri…iar noi, suntem langa ea!

E 12.15 noaptea deja am trecut intr-o noua zi…pe 23 august, acum 4 ani, la ora 14.20 se nastea Catinca…nimic din ceea ce avea sa urmeze nu era previzibil si nimic din ceea ce urmeaza acum nu este previzibil…dar eu sunt fericita…ne avem unii pe altii, avem o familie mare, frumoasa, cu bunici si strabunici, ne alintam unii pe altii, ne bucuram unii pe altii, iar Catinca este printesa in toata aceasta ecuatie…pentru mine e perfect….la randul meu, cand eram de varsta ei, eram printesa, centrul universului, parintilor, bunicilor si strabunicilor mei…deci da, suntem norocosi!

Da, e adevarata si se poate daca ai designer personal…strabunica Mia. O rochie pentru fata si una, din acelasi material pentru bebelus! Rabdare si dragoste…ingredientele care fac minuni!

Doua generatii, cu nepoata si stranepoata…iar pe deget, (in poza cu strabunica), primul inel de aur, cadou de la cele doua generatii 😀

Unchiuletul….care in sfarsit a constatat ca nepoata nu asa usurica si slabuta cum tot spune el! 😀

O fotografie care va deveni curand tabloul lui tati….noi 3 si Coco si vacuta…in vacanta!

Va urma…vom avea poze cu toti bunicii si prietenii dupa acest weekend! 😀

Comments (19) »

Scrisoarea unei mame catre fiica ei de 4 ani…

Iubita mea,

Peste ani sper ca vei citi aceste randuri. Acest blog a luat nastere datorita tie si pentru tine…pentru ca, peste ani, sa poti reciti franturi din viata noastra impreuna, sa-ti aduci aminte de copilaria ta.

Azi, scumpa noastra printesa implinesti 4 ani. Iti privesc chipul, iti aud vocea, te aud cantand si te vad razand…nimic  nu se poate compara cu tine. Ne-ai schimbat viata, ne-ai implinit, iar pe mine, puiul meu drag, m-ai facut sa descopar un nou sens al vietii, un sens uimitor, o provocare continua, o bucurie nemarginita! Fericirea din ochisorii tai, zambetele tale, miile tale de intrebari, fiecare pas al tau, fiecare cuvant ma face fericita…atat de fericita incat de fiecare data cand te am langa mine, cand te privesc, cand te strang in brate, lumea se opreste in loc si pentru mine nu mai existi decat tu. Azi, la 4 anisori, te simt, te vad, te miros la propriu ca atunci cand erai un bebe mic si pufos. …stiu, stiu, nu mai esti nici pufoasa, nici nu mai mirosi a laptic caldut, dar in seara aceasta, cand te-am strans in brate si te-am pupat de noapte buna imi venea sa te iau in brate si sa te tin asa cum te tineam cand erai bebe…M-ai fixat cu ochisorii tai mari si mi-ai spus „noapte buna mami, te iubesc” si vreau nu vreau sa recunosc cresti si pe zi ce trece reusesti, cum numai tu stii, sa ma ‘topesti”. Cresti frumos, esti desteapta, esti inalta ca tatal tau, incapatanata ca amandoi, delicata si totusi puternica precum un trandafir (din ala rosu cum iti place tie), iti fluturi genele tale lungi si incerci sa ne joci pe degete cu o abilitate de invidiat pentru varsta ta. Iepurasul meu Bocanila a devenit o fetita in toata regula…o fetita cu codite (lungi asa cum mi-am dorit) si cu gene stufoase, o fetita, care, acum  4 ani isi facea aparitia pe lumea aceasta pentru a lumina zilele unui grup important de oameni – noi, parintii tai, bunicii tai, unchii si nu in ultimul rand strabunicile tale. In seara aceasta, mai mult ca in orice alte seri (in care fac asta), vreau sa-i cer lui Doamne-Doamne cel bun sa te apere, sa te calauzeasca, sa-ti dea noroc si fericire si vreau sa-i multumesc pentru ca existi, pentru ca esti TU, cea pe care mi-am dorit-o cand inca nici nu stiam prea bine cum ajung bebelusii la mamici!

Acum 4 ani aveai 3, 540kg si 50 si ceva de centimentri. Azi, la 4 ani, esti o lunguta de 113 cm si 20kg. Esti vesela, indrazneata si totusi lipsita de agresivitate…esti emotiva, dar nu te manifesti decat prin coborarea vocii. Esti independenta, ai multa vointa, esti creativa. Iti place sa faci mereu lucruri noi, iti place sa calatoresti, sa inveti, sa asimilezi. „Furi” cuvinte si expresii si le folosesti cum trebuie si cand trebuie spre uimirea noastra. Vorbesti deja putin franceza, pui o mie de intrebari pe minut, esti incapatanata…inca il iubesti la nebunie pe Coco si il iei peste tot dupa tine. Nu esti dependenta de mine si de tatal tau, dar ne iubesti si iti manifesti dragostea fata de noi in cele mai diverse moduri. Esti un copil bun care mananca orice i se pune in farfurie, te culci seara in patutul tau si iti adori camerele tale din Romania si din Belgia. Iti place sa-ti cant (ohhh…chiar daca nu am voce) cantece inventate de noi doua si sa-ti spun povesti pe care le inventez pe loc. Participi activ modificand povestile si cantecele. Adori sa dansezi si sa canti.

 Iubita mea pentru mine si pentru tatal tau vei fi mereu PERFECTA, dar tu stii ca mami te-a invatat deja ca nu exista nimic perfect pe pamantul asta (in afara de propriul copil :D) si ca trebuie sa facem mereu lucruri in plus ca sa devenim mai buni, mai frumosi, mai destepti….asa ca puiul mamii, printesa mea mica….lupta in fiecare zi si doreste-ti mereu sa devii mai buna in tot ceea ce faci. Mami si tati iti vor sta mereu alaturi si te vor sprijini si te vor iubi.

La Multi Ani Catincuta noastra iubita

Poze facute cu cateva zile inainte de ziua ta in Turcia! 😀

 

Comments (19) »

Fetita perfecta si…Coco

V-am povestit deja de prietenul Catincai…capatat si „agatat” cu multa gratie in piscinele  turcesti!:D Ei bine…”pasiunea” dintre cei doi, Andreas si Catinca nu numai ca a fost fulgeratoare ci si extrem de argumentata. Ce-i in caspsosul unui baietel de 4 ani si jumatate…si cum raspunde o fetita de 4 ani la asa complimente…mai jos.

Lui Andreas ii place Catinca pentru ca: Miroase bine, este frumoasa, vorbeste frumos cu el si nu tipa (baietii astia stiu de mici, instinctiv ce sa aleaga, nu-i asa?). Frumuselul Andreas, cu ochi mari si fire de artist (ii place sa picteze si face niste combinatii de culori care pe mine m-au uimit) i-a marturisit mamei sale  aceste amanunte de culise. Ca sa nu se opreasca aici si-a facut coafura cu tepi (cu gel), special pentru fi-mea, iar ea s-a infoiat toata in jurul lui, intr-o rochie creata special pentru ea de designerul ei personal, strabunica Mia. Cand credeam ca seria complimentelor si dovezilor de simpatie s-a incheiat (asta se intampla aseara), la o partida de biliard (stilul smuls!) a parintilor si a copiilor…Catinca a facut un gest pe care nu l-a facut niciodata pentru nimeni, nimeni, nimeni. Il stiti pe Coco, magarul cu nume de papagal, fara de care fi-mea nu pleaca nicaieri, pe care nu-l abandoneaza nicaieri si nu permite nimanui sa-l atinga? Ei bine….Coco i-a fost prezentat lui Andreas. Daca ne opream aici, mai ca nu ma minunam. Coco a a juns, de bunavoie in bratele lui Andreas si a stat acolo vreo 15 minute…oferit de Catinca cu multe zambete. Mai sa-mi dau singura cu tacul in cap si alta nu! Evident ca parintii baietelului si chiar si sotul propriu nu intelegeau amploarea acestei chestii…dar o mama stie! Azi Andreas a plecat la Bucuresti, dar i-a dat adresa sa Catincai…blocul cu peretii galbeni, da? (iar ea i-a spus ca sta in Belgia, dar in Romania sta la blocul cu pereti albi si scara verde!) Ea nu stie inca…pentru ca mami o iubeste si vrea sa-i faca surpriza….dar reantilnirea cu Andreas va fi foarte curand…de ziua ei…aranjat si parafat! Poze…va pun dupa ce am acordul parintilor lui…avem multe si dragastoase! Pupici

Leave a comment »

Update

N-am raspuns la mesaje pentru ca internetul turcesc merge ca naiba…sper ca macar postarea asta sa o ia…ca ma chinui de cateva ore sa o pun pe blog. Suntem ok…cu bube, umbra, inghetata si multa baie. Revin cu amanunte si raspunsuri punctuale la mesaje. Va multumim pentru gandurile bune si va pupam!

Comments (1) »

Update…varicela, alergie, intoxicatie sau paianjen! Verdict Turcia!

Pe masura ce copilul creste cred ca ajungi sa te resemnezi asteptand sa se intample, dar stesul nu dispare neam. Ieri faceam eforturi sa-i explic unui copil de nici 4 ani ce se va intampla daca face varicela…cum trebuie sa ne intoarcem acasa etc. Azi dimineata, dupa ce am dormit iepureste, trezindu-ma de o suta de ori sa o verific daca nu face febra, in asteptarea inevitabilului verdict de „varicela”…m-am trezit cu un copil care a vomitat dupa ce i-am dat antialergicul. Initial nu mi-am dat seama ca este de la antialergic si deja faceam in gand scenarii gandidu-ma cum o sa tratez eu intoxicatia alimentara cumplita ce parea evidenta. Am numarat sarguincioasa bubitele: 9 pe corp, 4 pe o mana, 3 pe alta, 2 pe un picior si 3 pe altul, 3 pe spate….au iesit la numar…nu au mai aparut altele peste noapte. Am constatat ca una din bubite de pa mana si una de pe picior tindeau sa faca un soi de cap, foarte asemanator cu cele ale unui precendent „atac peienjenistic” din Belgia. Am numarat minute si secunde pana la 12 cand aveam programare la medicul hotelului…un medic care, intre noi fie vorba, are mai mult pacienti copii decat adulti (din ceea ce am vazut). Ora 12 a venit, omul negru n-a sosit….:D adicatelea verdictul de care-mi era cel mai frica si care implica intorcerea acasa – varicela- nu a fost confirmat. Verdict final, chiar si dupa ce i-am spus de vomitat si dupa ce aconsultat-o atent, a fost „alergie la ceva (nu la soare), cu extensie virala….” ce o fi insemnand si asta ca cu turcii e destul de greu sa te intelegi desi vorbea totusi engleza. Am insistat si mi-a zis ca nu e nimic grav, cel mai probabil o extensie alergica la intepaturi de insecte. Singura restrictie „no sun, no sunscreen” pentru 3-4 zile. In rest…ice cream, chocolate and bath….ok…

Plecat cu copil la piscina umbrita ca la ora aceea unde sa te duci pe plaja la 35 de grade turcesti ….Mama vultur stat cu ochii pe copil sa nu care cumva sa o vada pe pisica razele soarelui….dar oricum, complexul este mare, mare, mare…asa ca soarele tot a vazut-o si a placut-o pe drum! 😀  N-am rezistat tentatiei mele mamicesti asa ca de dat cu crema protectie 50+ tot am dat-o pe umeri si pe maini unde nu avea bube…suntem totusi intr-un loc unde soarele e grav rau de tot!:D La piscina, totul a mers soft pentru ca a cunoscut un baietel adorabil, cu un comportament super, pe gustul meu, roman, de care nu s-a mai dezlipit. Asa ca piscina, piscina, piscina …..copilul care dimineata refuzase sa manance mai mult de putin lapte cu cereale si cateva bucatele de branza a suferit o trasformare uimitoare spre orele pranzului…banane la greu, pepene rosu (pe care altfel il refuza cu desavarsire pentru ca „are prea multa apa”) si o portie „grande” de pulpe la gratar cu orez si rosii. Pana sa mancam noi, eu si taica-su…ea terminase!:D Am considerat ca merita saraca dupa atatea plimbari la doctor, dat cu solutii pe corp si restrictii…si am sarit somnul de dupa-amiza…cel putin asa credeam noi ca facem. Am stat la piscina bine umbrita, la mini-club (unde am desenat)…a fost super…pana pe la 4.30 cand am decis ca este timpul pentru un dus si niste solutie calmanta in plus. Am pus apoi copilul in pat sa stea 10 minute sa se odihneasca si sa mergem apoi la niste bai in mare…a adormit dusa, lemn…vreo ora si ceva. Cand s-a trezit cateva dintre bubite se modificasera remarcabil…facand un cate o „frumoasa” basica. In acel moment mi-a fost extrem de clar: basica tare, transparenta, spatiul din jur extins si rosu….paiajen. A mai avut asa ceva, doar ca la scara infima (maxim 4 intepaturi) in Belgia si au fost paianjen….deci verdictul este clar, clar. Baile in mare, au fost magie, mai ales ca s-a intalnit din nou cu prietenul ei…mai greu a fost cu taraiala prin nisip…pentru ca da, ca orice diva de catifea si-a rupt vreo doua basici!:D Simturile mele sunt in alerta maxima…noroc ca astia au cocktailuri bune…am ras o margarita si un mojito si m-am relaxat pe parcursul zilei. Seara a venit cu o noua foame de lup…a ras pur si simplu tot ce i-am pus in farfurie…mi-am permis chiar si niste bucatele baclava si niste cataif…plus portocala, pepene rosu, struguri…mi-e si frica sa ma gandesc ce este in burta ei la ora asta! 😀 Am fost la disco pentru copii, apoi ne-am intalnit cu prietenul nostru micut si am stat pana la 23….cand, cu greu i-am despartit. Maine este o noua zi…una mai ok din punct de vedere psihic pentru mine, dar pentru ea mititica…mancarimile nu trec usor si sunt cumplite- va spun eu ca si eu sunt alergica la insecte (pfuiiii…altceva nu putea lua de la mine?). Daca treaba cu basicile continua cu rapiditatea de azi…in maxim 2 zile eu zic ca dispar…apa de mare chiar si-a facut treaba…parca a strans veninul ala intr-un singur punct! Mi-e ciuda insa ca nu o vede si pe ea putin soarele…are atat de rar parte de el …si macar acum visam sa-si faca o cura de vitamina D….dar, eu zic multumesc Doamne ca e doar atat si merg mai departe….

Oricum, constat ca stresul asta de parinte nu trece frate niciodata, indiferent de varsta sau de problema (chiar si usoara) ….si uite asa ajung sa inteleg eu de ce sunt  mama si bunica mea, chiar si acum, cand sunt ditamai omul, stresate cand am o problema cat de mica.

Revenim cu noi amanunte….nu vreau sa zic peripetii…ca de peripetii mi s-a luat deja!

Comments (3) »

Varicela a la turc sau …

Inainte de fiecare vacanta avem cate o patanie. De regula e legata de mine, de sot, de masina…de orice…dar nu de fi-mea! Anul asta insa….dimineata ne-am trezit cu mic cu mare, incantati foc ca plecam in vacanta. Catinca n-a avut somn, la 7.30 era in picioare, fara sa o trezeasca nimeni desi aveam avion spre Turcia la 12.30. Toate bune si frumoase pana la 9.30 cand i-am scos bluza sa o schimb si am constatat cu stupoare ca e plina de bubite. Pe corp vreo 9, pe picioare vreo 5, pe maiini vreo 4. Primul gand a fost la paianjen sau purice…apoi m-am panicat! Am sunat toti pediatrii cunsocuti, am sunat la Puls si la Medsana sa ma duc cu ea in drum spre aeroport. E Sfanta Maria, nimeni nu lucreaza, dar toti mi-au zis ca e putin probabil sa fie varicela deoarece nu exista semnele varicelei si sunt multe bubite, dar niciuna cu pustule, cu lichid. Am plecat la fel d ein ceata….si am ajuns aici in Turcia. Hotelul are medic asa ca inainte de absolut orice (inclusiv de cazare) ne-am dus s-o vada. Teoretic nu pare varicela, practic vedem pana maiine in ce se transforma bubitele. Cunostintele mele despre varicela sunt destul de aprofundate – eu am facut la 17 ani, sotul la 29 de ani, fetita prietenei mele acum vreo 2 ani…le-am cam vazut, le cam stiu. Mie una nu-mi arata a varicela, dar nu sunt doctor!Asa ca nu-mi ramane decat sa ma rog sa fie purice, paianjen sau, in cel mai rau caz, o intoxicatie aliementara sau o alergie. Ciudat, bizar, nu exista semne…niciunul, de nimic. Copilul mananca de rupe, e vesel, danseaza, bubitele nu au lichid (arata mai degraba ca niste muscaturi urate de tantar/paianjen), sunt grupate- cate doua, cate 3 pe diverse portiuni ale corpului si de azi de dimineata nu s-au inmultit. Nu are febra, nu are mucisori, nu are ganglionii umflati…..Pe de alta parte nici partea cu intoxicatia alimentara nu prea sta in picioare…nu vomita, nu are greturi, nu o doare burta, nu nimic. Asa ca, din respect pentru altii…am facut doua bai in mare dupa-amiaza (ca la piscina nu se pune problema pana la confirmarea unui diagnostic), nu am stat deloc la soare si am mancat, in masura poisibilitatilor, fructe, legume si pui la gratar. Maiine la 12 mergem din nou la medic sa ne spuna verdictul. Pana la aceasta ora totul era ok, dar avem o noapte la mijloc….noapte in care eu una cred ca nu se va schimba nimic…sau ma rog, vreau sa cred asta! Daca avem ghinion de varicela…trebuie sa gasim o metoda sa ne intoarcem fuguta acasa ca doar nu o sa stau aici s-o ingrijesc inchisa intr-o camera de hotel din balconul careia vede toate minunile pamantului. Sa ne tineti pumnii….mi s-ar rupe sufletul pentru ea sa nu se bucure de vacanta mai ales ca azi a fost in al noualea cer cand a fost la nisip si la baie in mare!

 

Leave a comment »

La Multi Ani Maria!

E deja traditie sa urez in fiecare an si pe bog, dar si pe viu Mariilor din viata mea sanatate, bucurii si fericire…sa fie mereu prezente in viata mea si sa-mi aduca bucurii asa cum o fac si acum!

Asa ca….

La Multi Ani printesa mea, mami si tati te iubesc, te adora si sunt tare fericiti ca existi in viata noastra!

La Multi Ani draga bunica Miutica, bunica mea si strabunica printesei Catinca Maria! Sa ai parte de sanatate …altceva nu-ti urez caci stiu ca sanatatea este singurul lucru pe care ti-l doresti ca sa te poti bucura de stranepoata ta draga!

La Multi Ani tuturor celor care-si sarbatoresc azi ziua numelui…sa va dea Dumnezeu tot ceea ce va doriti!

 

Comments (6) »