Bilant si 35!

In miez de noapte……35 si o spun cu mandrie! Nu-i ascund, nu ma dau de 25 si sunt fericita sa-i recunosc cu voce tare!

Marturisesc, in aceasta seara scriu sub „influenta” unei ultime perioade excelente din punct de vedere psihic si a unui pahar de Teachers „on ice”.

Ce mi-a adus mie 35….hmmm, un bilant pe care il fac cu mintea (inca) clara si cu inima plina. Anul trecut, pe vremea aceasta era destul de „framantata” , de nesigura, cu „up-s and down-s”  zilnice. In seara aceasta ziua mea m-a prins  intr-o etapa psihica atat de buna…cum n-am mai avut de mult timp. A fost un an greu…un an in care m-am luptat cu mine, cu cei din jur, cu sotul meu…cu tot ceea ce ma inconjoara. A fost un an greu in care  nu ma puteam decide, nu ma puteam adapta, nu gaseam DRUMUL, un an in care oaza mea de liniste si de echilibru, universul meu, a fost permanent Catinca.  Ea a fost cea care m-a tinut pe linia de plutire permanent. Mintea mea a refuzat cu multa incapatanare sa accepte adaptarea in Belgia, sufletul si simturile mele au refuzat cu incapatanare sa accepte orice sugestie venita din exterior. Am avut nevoie sa fiu lasata in pace sa-mi gasesc eu calea, linistea, echilbrul. In momentul in care s-a produs declicul s-au schimbat toate. Asa mi se intampla mereu…cu cat ma preseaza cineva sa fac un lucru, sa simt un lucru etc…cu atat ma indepartez mai tare de lucrurile respective si refuz sa le analizez la rece. Ca o balanta tipica ce sunt am nevoie sa-mi egalez eu singura talerele, cum stiu eu si cum pot eu….si iata-ma acum, la 35 de ani…intr-o noua etapa a vietii mele. Nu am vorbit prea mult despre mine pe acest blog pentru ca este blogul Catincai si ea este personajul principal, dar in aceasta seara simt ca pot s-o fac si stiu s-o fac…pentru ca pana acum nu prea stiam unde si cum „sa pun degetul”.

Asa ca iata…la 35 de ani mi-e dor….

1. Sa scriu! Ciudat sau nu, in ultima vreme, persoane fara legatura intre ele, apropiate sau mai putin apropiate mi-au spus ca se vede si se simte ca mi-e dor de meseria mea. Da, imi este, intr-un mod aparte, greu de explicat….daca ma pui sa scriu un articol sunt sigura ca m-am pierdut antrenamentul si imi va lua infinit mai mult decat in vremurile in care scriam pe banda rulanta, dar la fel de sigura sunt si de faptul ca mi-ar produce o fericire imensa.

2. Mi-e dor de copilarie. Am fost in Romania cu fi-mea  in Herastrau si m-am trezit, povestind ca o bunicuta, istorii din copilaria mea, lucruri care s-au petrecut in parcul acela. M-am plimbat prin Bucuresti, pe strazile unde am copilarit si ma vedeam, pustoica fiind, facand tot feluri de nimicuri….amanunte si nimicuri pe care aveam impresia ca mintea mea nu le-a stocat. Mi-am dus copilul la scoala unde am invatat eu si tatal ei si am avut sentimentul ca vreau sa ma asez in careu, ca vreau sa ma duc in clasa, ca vreau sa chiulesc impreuna cu gasca mea de colegi :D…m-am intors in timp.

3. Mi-e dor de lucruri banale, de mirosuri, de obiecte,de sentimente, ciudat este ca toate se identifica cu  anumite perioade….o perioada cuprinsa undeva intre 5 si 9 ani si una intre 15-18 ani.

 

La 35 de ani am schimbat:

1. In vara asta am facut ceva ce ani de zile nu m-a convins nimeni sa fac…am dat jos tot din dulapuri, am scos saci cu haine si cutii de pantofi de sub pat si mi-am retrait toate perioadele mele (ciudate sau mai putin ciudate) vestimentare. Am reusit, cu greu, sa renunt la 3/4 din garderoba mea. Am pastrat piese de rezistenta sau de suflet (mai ales lucruri croite sau facute de bunica mea, croitorul meu personal, acum croitor personal al Catincai si al papusilor ei). Restul le-am dat  sau urmeaza sa le dau…stau cuminti in saci, haine cu povesti, istorii, unele de vechi de 15 ani….ce sa-i faci sunt un harciog cand e vorba de haine si pantofi.

2. Am decis ca trebuie sa-mi urmez visele, indiferent de ceea ce vor, simt sau cred altii ca ar trebui sa fac. Am avut curajul, dar mai ales sustinerea totala si neconditionata a sotului  meu si am pornit proiectul meu cu magazinul. Proiectul meu de suflet in  care el s-a implicat total financiar si deloc in rest …mi-a lasat mana libera sa fac asa cum cred, cum simt, cum vreau. S-a bucurat cu mine, a crezut in mine, fara sa ma preseze cu nimic….a contat enorm pentru ca eu sunt o persoana care nu raspunde deloc bine la presiuni si nici la genul de idei „fa cum iti spun eu ca asa se face”. Este a doua oara in viata cand schimb total macazul si da, chiar vorbeam amandoi in seara asta, in orice proiect am avut am pus mult suflet, multa munca…sunt tipicara. Totusi, acest prioiect, magazinul de crafting, este pentru mine ceva cu totul aparte. El reuneste, in mare parte, foarte multe din cunostintele mele profesionale adunate de-alungul vremii, dar si terenuri noi, total noi, pe care a trebuit sa le invat, sa le aprofundez, sa le sap, sa le cultiv etc. Nu este doar entuziasm…este multa munca, munca de aproape un an, munca de detaliu. Pentru mine, indiferent ce va urma, ca va avea succes sau nu…acest magazin ramane una din marile mele realizari din punct de vedere interior. Acest proiect m-a readus, din punct de vedere psihic si profesional pe linia de plutire. Ma repet, daca nu ar fi fost sotul meu care sa sustina financiar toate visele mele, probabil ramanea un vis…pentru ca fara finalul „financiar”, munca mea ar fi fost zadarnica. Va spun un secret….acest proiect mai inseamna ceva: cand am plecat din Romania, m-am dus sa-mi dau demisia de la vechiul job (plecarea in Belgia era deja stabilita) cu un soi de sentiment de victorie. Stiam ca daca ma intorceam acolo, urma sa fiu pusa pe liber curand pentru ca se externalizau toate departamentele. Aveam back-up firma mea de PR, dar era un moment prost in piata, iar competitia firmelor mari era acerba, mai ales ca eu statusem doi ani pe bara sa cresc fata. Desi toata lumea ma impingea de la spate sa-mi gasesc un job in Belgia (stiu franceza perfect…deci teoretic nu era o problema), undeva, in fundul sufletului meu…o voce urla…ca NU VREA (realitatea sta putin altfel pentru ca aici ti se cere si flamanda deci nu este asa usor cum pare). Nu, nu am mai vrut sa muncesc la stapan, nu, nu am vrut sa am un job 9-18, timp in care fata mea sa stea la gradinita cu program lung. Am vrut sa fiu acolo pentru ea…sa o duc la gradi, sa o iau la pranz, sa nu ma milogesc de sefi sa-mi dea liber ca e copilul bolnav, sa nu depind de programul de la job cand am ceva de facut…intr-un cuvant, am vrut sa fiu propriul sef…Ironia face ca de cand am demarat acest proiect am un sef  tare afurisit 😀 care ma munceste non stop pana la 2 noaptea :D. Fi-mea ne spunea azi in masina ca de abia asteapta sa dau drumul la site ca sa muncesc mai putin la „serviciul meu”. Asa ca iata-ma in acest punct, la mai putin de doua saptamani de lansare a magazinului. Sunt ca un copil mic, zgarm in cutiile cu marfa, casa este vraiste plina cu marfa si valize nedesfacute, capul meu este un haos (noroc cu agenda pe care o tin cu sfintenie ca altfel ar fi jale!). Sunt fericita…asta este cuvantul cel mai potrivit. Azi am desfacut cutiile cu marfa impreuna cu fata mea, le-am sortat impreuna (am ajutor de nadejde) le-am verificat, am pus Nikon-ul la treaba intr-un studio improvizat (unele dintre fotografiile venite de la furnizor erau jale)…si acum urmeaza sa le ambalam si sa le trimitem in Romania. In aceasta seara am fost la o petrecere…cand m-am intors acasa si am deschis usa si am vazut maldarele de marfa m-a cuprins iar fericirea. Dincolo de scopul financiar, afaceristic, se ascunde acea bucurie, o bucurie reala si poate greu de inteles de catre unele persoane, ca aceste materiale vor ajunge in casele si in mainile unor oameni care se vor bucura in mod real de ele, ale unor oameni care poate s-au saturat sa se aprovizioneze de la Sam, Dragonul Rosu sau de pe la mici comercianti ocazionali. Am ales cu sufletul marfa asta, am ales cu ochii omului caruia ii place sa creeze, care are si un copil pasionat de asa ceva, care are in jur oameni pasionati de asa ceva si cadre didactice. Am ales lucruri care poate nu sunt foarte cunoscute in Romania ca tehnica, dar care, pentru pasionati si cunoscatori inseamna CEVA. E o afacere de nisa…dar mie asa imi place…imi plac provocarile. Cel mai frumos lucru din toata aceasta poveste lunga este faptul ca fata mea, este extrem de implicata in proiect si a fost tot timpul. I-am aratat designul pe masura ce-l cream cu mana mea, am numit firma dupa numele ei (doar e talismanul meu), sortam produse…se milogeste de mine ca vrea si ea si din aia, si din cealalta….:D

3. Am inteles ca locul meu este acolo unde ii este fetei mele mai bine…acum, de ce sa fiu ipocrita, dupa aproape 3 luni de stat acasa, in Romania, sunt cu bateriile incarcate chiar daca sederea mea acasa a insemnat mai mult afaceri si negocieri si alergatura….i-am avut aproape pe ai mei, pe prieteni si a fost CALDDDD (da, asta este una din problemele majore ale organismului si mentalului meu…urasc vremea din Belgia!)

4. Lucruri lumesti nebunesti sau mai putin nebunesti: mi-am schimbat culoarea la par, radical. M-am decis sa-mi fac un tatuaj – stiu, omul se tampeste la batranete!(inca ma gandesc la model), Apropo de asta am decis ca fi-mea va manca bataie rau de tot daca vrea urmatoarele: cercel in buric, in nas, in limba, motocicleta (la asta se alatura si ta-su cu bataia). Daca va dori, cand o vor apuca nebunelile adolescentine sa-si faca tatuaj…eu ma duc cu ea…daca vrea 5 gauri in urechi…eu i le fac (asa cum mi le-am facut si eu pe ale mele), dar pentru alea de mai sus…zau ca o bat, indiferent cat e de mare la momentul cand le va dori.

Ce-mi doresc intre 35 si 36….

1. Sa fim sanatosi. Mai ales Catinca! Pentru mine, sanatatea ei este pe primul loc, indiferent ca este vorba de virusi, de alimentatie sau de orice altceva care o poate influenta.

2. Sa am parte de aceeasi minunatie de copil ca si pana acum. Este absolut fabuloasa fetita asta a mea….stiu, povestea cu cioara…dar acum pe bune, nu o spun doar eu! Din punctul meu de vedere avem multe la care trebuie sa lucram, dar nu inceteaza sa ma uimeasca! Fiecare minut cu ea este o feerie. Este la vartsa la care explodeaza eu-ul din ea….independenta, incapatanarea….Doamnea, asta este un alt lucru pe care mi-l doresc din toata inima…sa fie un copil si mai apoi un adult care sa stie sa se „miste” prin viata…iar eu una vreau sa fiu acolo, sa am puterea si stiinta sa o invat tot ce stiu, tot ce pot si sa pot sa fac abstractie de canoanele sociale in care suntem” legati” noi, adultii, si sa o las sa se dezvolte cat mai liber.

3. Sa am familia sanatoasa, sa ne bucuram de ei si sa le fie bine. Parintii si bunicii nostri sunt extrem de pretiosi…si de multe ori omitem acest amanunt extrem de important.

4. Sa-l am pe sotul meu cel intelept si pisalog langa mine asa cum a fost in ultimele luni…a fost „the perfect man”…stiti aia cu printul pe cal alb…el a fost ala! Sa ai un sot care sa-ti ofere suport, spatiu, libertate, fara presiuni, fara constrangeri…si sa fie doar al tau…perfect!

5. CreaShop sa devina un brand- nu obligatoriu prin cifra de afaceri ci prin aprecierea  si schimbarea mentalitatii de afacere de nisa.

6. Sa reusesc sa ma decid definitiv daca ii fac sau nu Catincai un frate sau o sora. E un teren tare minat pentru mine, dar timpul curge. Nu ma preseza nimeni  (uneori aduce vorba Catinca :D). Undeva in fundul sufletului ma trezesc gandindu-ma la acest lucru….dar sunt atatea ecuatii de rezolvat si atatea intrebari si temeri si iar intrebari…ca zau ca abandonez ideea.

7. Sa-mi schimb masina si sa inlocuiesc rosioara Opel cu un camion 😀 (glumesc, asa le spune Catinca masinilor mari), mare si negru. Sa schimb laptopul, sa-mi iau un obiectiv smecher la Nikon….

8.S-o ducem pe Catinca la Venetia (la 5 ani) sa manance inghetata in San Marco asa cum am visat eu cand eram gravida cu ea. Eu una ador Venetia…nu ma satur de orasul asta ori de cate ori merg acolo!

 9. Sa reusesc sa mentin echilibrul mental si psihic de acum. Daca reusesc sa fac asta…va fi tare bine pentru mine si sunt sigura ca si pentru cei din jurul meu. 😀

Cam asta ar fi…35 si bilant…si un Teachers neterminat (ca am avut mainile ocupate :D).

Azi am facut 35 de ani….sunt o femeie fericita, scriind  pentru cine o vrea sa citeasca, scriind din suflet, cu drag, marturisiri. Fata doarme linistita, nu tuseste, sotul a adormit, iar eu ascult ploaia belgiana.

Happy Birthday to me….si noapte buna voua, oriunde va aflati!

Reclame

25 răspunsuri so far »

  1. 1

    La multi ani, Oana, sa indeplinesti toate punctele de pe lista si sa apara altele noi, gata bifate! Este un post tare fericit, se vede de la o posta, iar asta nu cred ca are de-a face cu Teacher’s-ul. 🙂 De-abia astept sa vad magazinul, sa vad ce ati adus, am vazut cate ceva pe Fb si, desi nu sunt o impatimita si nici nu fac asa ceva regulat, mi-au placut.

    Bine ati venit acasa! V-am asteptat si ma bucur ca sunteti bine!

    • 2

      oana said,

      Multumes mult Maria…da, chiar nu era „beutura” de vina (oricum eu nu beau niciodata nici macar atat cat sa ametesc- ma opresc la timpul potrivit :D). Ne auzim zilele asta…trebuie s a ajung la gradi sa cunosc aducatoarea si sa vb pentru voi.

  2. 3

    vavaly said,

    La multi ani Oana si sa iti implinesti toate visele, macar cele pe anul asta , ca punct de plecare pentru anii ce vin si pentru fericirea ta si a familiei tale. E o varsta minunata acest 35, suna asa de bine ca nici nu-ti poti dori alta varsta pentru a incepe un proiect maret. Iti dorim sa ai mult mult succes cu acest magazin pe care il asteptam si noi cu mare curiozitate.
    Sa ai o viata frumoasa pana la adanci batraneti !:)

    • 4

      oana said,

      Iti multumesc din inima Valy. Da sa stii ca simt ca este o varsta minunata 35-ul asta!Nu stiu daca proiectul meu este unul maret…pana la urma e plin netul de magazine online, dar da, pentru fiecare proiectul lui este unic si intr-un fel „maret” 😀 Iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase si gandurile bune.

  3. 5

    La multi ani Oana! Cum am zis si dincolo, impliniri, sanatate, realizari alaturi de familia ta! F frumos ai scris, in curand si eu implinesc 36 si ma regasesc in descrierile tale de la inceput. Sunt un capricorn cu ascendent in balanta:D….f frumos!!! lista acea sa devina realitate

    • 6

      oana said,

      iti multumesc din inima pentru urare si iti urez de pe acum multi ani cu sanate si fericire si un 36 mai frumos ca 35-ul :D. Oh…constat ca esti o combinatie intre mine si sotul meu…el e capricorn, eu balanta…deci cam stiu ce simti si cum „functionezi” 😀 .Te pup

  4. 7

    Maria said,

    Buna Oana!
    Am sorbit fiecare cuvant si ai reusit sa ma emotionezi, sa imi dai fiori si sa-mi transmiti toate emotiile tale! Sunt fericita pentru tine! Enorm de fericita! Poate parea bizar ce iti scriu, dar cred ca in viata ta s-au deblocat multe si simt ca ACUM esti pe destinul tau! Asa te simt, ca si cum abia acum traiesti cu adevarat ceea ce trebuia sa manifesti in viata aceasta si ca toate experientele tale de pana acum au alcatuit „scoala” care te-a pregatit cumva pentru acesti 35!! E fantastic ceea ce simti si cred ca fiecare femeie merita sa se simta astfel la 35! E minunat ca ai reusit! E minunata si relatia ta cu Catinca si va doresc din tot sufletul sa sporiti in iubire si intelegere!
    Pentru frumosul tau proiect iti urez sa prospere si cred din tot sufletul ca asa va fi si stii de ce? Pentru ca este un proiect pe care l-ai „nascut” pentru ca tu, Catinca si oameni ca mine, sa putem manifesta dorinta de frumos din noi, pentru ca ai asezat mai inainte de toate: emotia, dorinta si acel „a creea”, iar mai apoi ai deja motivatii destule pentru a munci sa sporeasca de la proiect la brand: o inghetata in San Marco – Venetia; poate fi un vis mai frumos!
    La multi ani draga mea si sa ne traiesti mereu asa curajoasa, tenace, bataioasa si cu sufletul plin de bucurii impartasite! Te imbratisez cu mare drag!

    • 8

      oana said,

      Hai mai Maria…de ce ma faci sa plang in miez de noapte? Ce frumos ai scris si ce cald…dar de ce ma mir…ca sa esti tu tot timpul! iti multumesc draga mea pentru cuvintele frumoase si da, sa stii ca ai dreptate…sunt fericita! Sper sa ai gura aurita cu restul si te imbratisez cu mare drag si tare, tare. T e pup mult

  5. 9

    Diana Z. said,

    Simpatic foc acest post! L-am citit cu sufletul la gura iar in unele idei m-am recunoscut!
    La multi draga Oana!
    Bilantul tau e minunat, iar dorintele sunt superbe! Sper, din tot sufletul sa reusesti sa ti le indeplinesti!
    La multi ani!

    • 10

      oana said,

      Diana, iti multumesc pentru urari…si sincer, ma bucur ca nu sunt singura care simte asa…e bine sa stii ca mai sunt oameni care traiesc si simt ca tine! Te imbratisez cu drag.

  6. 11

    Paula said,

    La multi ani, Oana!
    Sa ai parte de tot ce-ti doresti!

  7. 13

    thea said,

    La multi ani! si sa ti se indeplineasca toate dorintele 🙂

  8. 15

    Dana said,

    La multi ani, Oana! Sa fii sanatoasa si sa-ti implinesti toate visele!

  9. 17

    Lixa said,

    La multi ani, Oana! Sa te bucuri de familie si mult succes cu noul proiect!
    Cand ai timp, printre pregatirea site-ului si mica ta comoara, da un semn, poate reusim sa ne vedem, intr-o zi cu soare belgian:)

  10. 21

    violet said,

    La multi ani!Tot ce-ti doresti sa se implineasca iar brandul abia nascut sa creasca mare, precum Fat Frumos!
    La multi ani – branduletule si bine ai venit in lumea online-ului! O sa te sustin ca sunt cu trei ani si jumatate mai mare ca tine.
    Cu drag,
    http://www.edishop.ro

  11. 23

    adelamaria said,

    Draga Oana,

    La Multi Ani si de la noi, chiar daca cu intarziere! O urare in plus nu strica niciodata, nu…zic si eu :))…
    Nu mai e nevoie sa-ti spun ca articolul tau m-a emotionat si m-a inspirat. Si eu am un vis, un proiect in stand-by…cine stie? poate exemplul tau imi va da curaj.
    Eu sunt tare curioasa in ceea ce priveste magazinul tau. Nu ma pricep la bricolaje, nici nu stiu cata rabdare am, dar vreau sa incerc una-alta de dragul Ilanei…pur si simplu.
    Bafta multa in continuare! Sa-ti iasa totul asa cum iti doresti!

  12. 25

    Cristian said,

    deci … scotand capul din „munca” am dat peste articolul tau … care mi-a amintit de anii 2003-2004 cand citeam cu aleeasi placeree si patos ziarele … am ajuns departe … in nici 10 ani …

    ce m-a amuza este faptul ca „noroc cu agenda pe care o tin cu sfintenie ca altfel ar fi jale!” … pana acum 1 an asa eram si eu … pana am descoperit 2 jucarii .. ipad-ul si iphone-ul … fara de care acum ma simt legat la maini si picioare ..

    cat despre „fi-mea va manca bataie rau de tot daca vrea urmatoarele” … asa zicea si maicamea si cu cat m-a controlat mai mult cu cat m-am golanit mai mult … pana cand am refulat si am facut intr-un an cat altii in 10 ani.

    interzicerea este gresita, mai degraba explici si educi & lasi sa iti dea cu parerea, chiar si la o varsta mai frageda …

    ok scuze daca par cam apocaliptic la partea cu interzicearea … doar ca a interzice in ziua de azi nu prea mai este o solutie … dar am incredea ca tu nu o sa ai probleme … 🙂

    si l-a multi ani si succes in cele 9 dorinte 🙂 …


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: