Despre mine si oameni in general….partea 1- lumea virtuala

In lungul timp in care am absentat de pe blog am „adunat” un bagaj mare de ganduri pe care as vrea sa le pun pe hartie. De fiecare data cand ma apucam de scris intervenea ceva si zbura si ideea si gandul…apoi o punem intr-un sertar mental pentru mai tarziu. Azi este una din acele zile in care scot din sertarul mintii mele cate ceva…despre de toate, despre nimicuri in general, despre mine si oameni in special

Pe masura ce trece timpul constat ca imi creste „anduranta”  la  diverse lucruri la care probabil, (nu! sigur :D) alatadata as fi fost extrem de vocala. Nu ma mai enervez atat de usor, diplomatia mea capata forme noi. Nu mai sunt atat de usor de entuziasmat intr-o directie sau alta. Am trecut chiar si de pragul acela pe care, uman vorbind, il avem toti la un moment dat, pragul in care ne place sa iesim in evidenta intr-un fel sau altul, sa „dam bine” in fata unor oameni pe care ii cunoastem sau nu, doar ca sa avem o imagine buna „in societate”…fie ea si societate virtuala. Nu ma mai oripilez, nu ma ma ingrijorez, nu mai sufar atat de rau pentru fiecare neregula, pentru fiecare lucru facut aiurea in societate sau pentru fiecare suferinta din jurul meu (televizor, realitate, sau realitate virtuala). Aceasta ultima afirmatie poate fi interpretata de catre rautaciosi ca nepasare, nesimtire, suficienta sau cine stie mai cum…dar eu una va spun ca nu este vorba despre asta: prefer sa rezolv lucrurile my way, sa le rezolv in tacere, sa le filtrez, sa fac ceva fara sa fiu vocala. Daca acum un an as fi ridicat plina de revolta stergatoarele unei masini parcata „cu eleganta” in mijlocul trotuarului….acum reactia este aceea de a ma uita dupa un echipaj de politie. Daca acum un an m-as fi repezit la blog sa ma zburlesc toata despre cat de nenorociti sunt romanii ca-si parcheaza masinile in mijlocul trotuarului si o mama cu un carut trebuie sa ocoleasca pe carosabil….acum prefer sa tac si sa actionez intr-un mod in care sa insemne ceva, nu doar strangere de „aplauze” pe blog! Cred ca am devenit mai practica, mai „aplicata” pe probleme. Daca acum ceva vreme as fi polemizat la nesfarsit pe o tema unde cineva nu era de acord cu mine, cautand sa aduc miliarde de argumente pentru a-l convinge pe acel cineva ca eu am dreptate….acum, sunt undeva in zona gri a problemei….in sensul ca, la un anumit punct al discutiei, cand realizez ca deja devine inutil sa incerc sa conving pe cineva de un „ceva” de care el este deja convins- ei bine, ii spun ca eu am aceasta parere si argumentele necesare si ca daca doreste sa la discutam reluam discutia sa spunem peste cateva zile, timp in care avem amandoi vreme sa sedimentam informatia. De ce am scris toate cele de mai sus va veti lamuri pe parcurs. Ele nu sunt o scuza, nu sunt o pledoarie, sunt pur si simplu EU si nu-mi este rusine cu ceea ce sunt.

Despre spatiul virtual

Spatiul virtual este o minune a vremurilor noastre. Ne permite sa traim in timp real unde vrem noi, ne permite sa ne asternem gandurile pe un ecran alb, pentru noi, pentru oameni cunoscuti sau pentru oameni al caror chip nu-l cunoastem (decat poate tot virtual sau deloc).  Se leaga prietenii, se creeaza gasti virtuale, se creaza grupuri creative, se creaza asocieri, se creaza „asociatii” ad-hoc de binefacere sau caritate. Este un spatiu frumos, bogat, in care fiecare isi gaseste locul daca vrea. „Virtual”  ramane un cuvant care nu defineste insa acest spatiu pentru ca,  precum prietenia si lucrurile frumoase care se pot face virtual, la fel se pot face si cele urate ale vietii reale: spiritul de gasca, barfa, rautatea…tehnica moderna le permite pe toate: facebook, mesaje private, forumuri, chat-uri, emailuri, etc. Fiind doar o transpunere virtuala a realitatii….si in spatele ecranelor fiind tot oameni, oamenii pe care ii intilnim in viata noastra, pe strada, la birou oriunde….acest spatiu este o „bucata” mare de realitate pentru cei care intra de bunavoie in el. Stiu, nu va spun nimic nou. La fel de „vechi’ pentru cei care traiesc „spatiul virtual” la intensitate mare este si faptul ca spatiul virtual, fie el blog, retea de socializare etc…naste „monstri ascunsi” (e putin cam dur cuvantul, dar asta simti uneori) pe care daca ii lasi iti acapareaza si iti influenteaza viata, chiar daca nici macar nu-i cunosti. Nu o data am vazut adevarate razboaie pe bloguri, forumuri etc  legate de alaptare, legate de alimentatie, legate de haine, de femei, de barbati de absolut orice. …razboaie gratuite, pe concepte si lucruri in care cineva vrea absolut si obligatoriu sa convinga pe ceilalti ca el este mai cu mot! Asa se nasc si evolueaza curente, mode, judecati….de uneori, daca te plimbi prin 5 bloguri „prietene”, care si ele sunt la randul lor „prietene” intre ele…ajungi sa te crezi in zona crepusculara si sa ai impresia ca tu esti ala „defect” daca in 3 dintre ele apare ceva ce tu nu ai promovat sau ceva ce pe tine nu te misca defel. Iti ramane insa, din fericrire, libertatea de a a face click si de a te muta acolo unde cineva rezoneaza cu tine…asta pana la urmatoarea campanie sau razboi. Curios este ca, desi am ajuns sa incerc sa ma detasez de aceasta lume virtuala, am ajuns sa o sedimentez si mi-am format o parere extrem de bine argumentata despre ea….ei bine, curios este ca m-am afundat si mai tare in ea, odata cu deschiderea magazinului meu online. Am invatat insa sa fiu extrem de selectiva si sa ma concentrez pe ceea ce ma intereseaza de fapt, dezvoltarea afacerii mele, ignorand restul lucrurilor. Nu din indiferenta, nu din nesimtire, ci pentru ca pur si simplu viata reala este facuta din asa ceva: din gasti care se ajuta unele pe altele, din gasti care stau dupa colt si barfesc, din oameni care te plac sau nu te plac, din oameni care bat din palme si fac pe interesantii si apoi te ignora, din oameni care rezoneaza unii cu altii, din oameni care nu dau doi bani unii pe altii, din oameni care se baga in seama, din „interesati” atunci cand au nevoie de tine, din supremii „ignor” care uita cum te numesti cand nu mai au treaba cu tine, din prieteni adevarati, din oameni deosebiti care intra in viata ta cand te astepti mai putin, din oameni care vor sa faca ceva virtual, un ceva care le aduce lor un beneficiu (direct de cele mai multe ori) sau nu etc…..asta este viata, asta este realitatea. Asa ca am inceput sa tratez realitatea virtuala exact cum o tratez pe cea de zi cu zi…selectand, ignorand, afiliindu-ma acolo unde imi gasesc locul si da, catalogand oamenii in functie de ceea ce sunt si nu de ceea ce vor sa para. Chiar daca nu cunosti un om in carne si oase sau il cunosti prea putin…virtualul, cuvintele asternute, te invata multe despre el, in timp, daca ai rabdare si chef sa citesti printre randuri. Apoi devine extrem de simplu sa filtrezi informatia obtinuta si sa decizi daca „mergi mai departe intr-o relatie virtuala cu el”…e exact ca in viata reala. La inceputurile acestui blog credeam, in inocenta mea, ca numarul comentariilor este de fapt masura perfecta a aprecierii tale ca blogger. Nu, nu l-am facut ca sa contorizez comentarii, nici trafic….dar este imposibil sa nu te gandesti la un moment dat si la asa-zisa „celebritate” virtuala. Apoi, mi-am dat seama, destul de repede, ca nu numarul comentariilor este cel important, de multe ori importanta acestui numar este egala cu 0…..ci numarul oamenilor care te citesc din umbra, care revin, revin si revin…doar pentru a te citi.

Pe acest blog a existat o singura data un concurs, o pornire a mea, din suflet, fara idei ascunse, pornire in urma careia s-a nascut o idee buna, ideea magazinului meu, dar sincer, acum, uitandu-ma in urma nu cred ca as mai face pe blogul propriu asa ceva. Moda asta nebuna de Give-away ca sa-ti „salti” traficul la blog mi se pare cel putin ciudata. Nu judec pe nimeni, departe de mine asa ceva, doar ca pur si simplu nu inteleg de ce atata pasiune si atat disperare pana la urma pentru a face concursuri random pe un blog propriu. Inteleg chestia asta ca metoda de marketing pe un blog cu vanzare, pe un magazin virtual …dar pe un blog propriu? Care este totusi castigul in toata treaba asta? Pana la urma ideea nu este sa-ti „salti” blogul (daca asta este ceea ce-ti doresti cu adevarat) prin calitatea postarilor, prin ceea ce scrii?  De ce sa-l transformi intr-o platforma de promovare a lui x si a lui Y…..Ma rog….fiecare face, asa cum am mai spus, ce vrea si cum vrea cu blogul personal! Eu una nu promovez pe blogul meu decat magazinul propriu si rar, lucruri in care cred, nu lucruri care sunt la moda doar pentru ca toata blogosfera mamiceasca s-a apucat sa le promoveze pentru ca x patron este prietenul lui Y blogger care este popular in blogosfera. In aceasta nota si ca urmare a celor spuse mai sus, nici nu ma astept sa fiu promovata de alti bloggeri…desi unii (destul de multi de altfel) s-au oferit la un moment dat si „oferta” a ramas doar oferta. Apropo de promovat, vreau sa le multumesc din suflet celor care mi-au pus linkul magazinului, logo-ul sau referiri la magazin pe blogul propriu. Despre multi dintre ei nici nu am stiut….am aflat tot datorita tehnicii moderne (programul de statististici si monitorizare al magazinului meu! :D)

In concluzie…despre blog:

1. Nu va asteptati sa ma vedeti participand sau organizand give away pe blogul propriu nici cu produsele mele nici cu ale altora. Voi deschide un blog al magazinului si acolo, da, vad rostul de a organiza asa ceva (pentru ca acolo promovezi un magazin, produse si ai interesul ca proprietar al site-ului ca acele produse sa fie cunoscute)….dar pe un blog propriu, in care este vorba despre viata cuiva, despre copiii cuiva, despre orice altceva,  nu! Din punctul meu de vedere tipul asta de promovare este un marketing vremelnic care nu-ti aduce, tie, ca proprietar de blog, nici macar 1% cititori fideli, ci doar interesati si culmea, nu „interesati” de tine ci de ceva  ce se da gratis, in mod aleator. Nu voi organiza give away nici pe alte bloguri personale – asta ca raspund concret si definitiv unor solicitari pe care le-am primit. Nu o fac din zgarcenie….pur si simplu, ma repet, nu cred in aceasta metoda de promovare. Daca o voi face, o voi face pe bloguri de profil, bloguri creative, bloguri care se „ocupa” cu ceea ce vand eu, pe forumuri de creatie sau pe facebook…unde este cu totul altceva pentru ca iti alegi prietenii in functie de preferintele si ocupatiile lor. Stiu, acum multi se vor supara pe mine si vor spune ca i-am atacat…REPET…nu judec pe nimeni, pur si simplu asta este parerea mea despre fenomen si doresc sa imi pastrez blogul propriu…strict legat de viata mea si de lucrurile mele…nu de ale altora. Ok, pot sa promovez un creator, un artizan…pentru ca-mi place, pentru ca vreau, pentru ca ….dar nu o voi face daca acest lucru este un curent, o moda aparuta de undeva, de la cineva….ci pentru ca vreau eu!

Ajunsa in acest punct…simt eu asa ca acest articol nu va aduna prea multe comentarii si ca se va diminua si rata de citire a blogului….but no problem….chiar era timpul sa fac putina curatenie de sezon in lista de bloguri! 😀

Inchei prin a spune urmatorele:

 Cititorii fideli ii stiu…si pe cei din umbra si pe cei care sunt prezenti in viata mea aici sau pe facebook. Cititorii ocazionali, adica cei care citesc ceea ce scriu eu doar cand le este atrasa atentia de titlul postarii mele (care apare in bara lor de bloguri)……si pe aceia ii stiu sau macar ii banuiesc! 😀  In ceea ce-i priveste pe cititorii care ma citesc doar pentru a avea ce sa mai comenteze virtual sau live cu „gasca de blogareala” ii invit cu respect sa ma stearga din listele lor….chiar nu-si are rostul …am fost „muscata” la viata mea de atatea ori ca mi s-a intarit carnea si nu prea mai simt…de’, ce sa-i faci viata te intareste la un moment dat!  Blogul acesta este blogul unde sunt bineveniti prietenii mei si vreau sa ramana astfel…..stiu, multa lume se va mira si ma va intreba ce m-a apucat taman acum! Raspunsul  este NIMIC. Chiar nimic! Nu mi-a facut nimeni nimic, nu mi-a zis nimeni nimic rau sau urat pe privat, n-am fost injurata sau hulita :D. Pur si simplu vroiam sa spun lucrurile astea de ceva vreme….sunt in lumea asta virtuala de prea multa timp ca sa nu stiu sa citesc „printre randuri” si sa nu inteleg ce inseamna anumite atitudini blogosferice, anumite semnale,  sa nu stiu ce inseamna sa nu vrei sa mergi cu „valul” doar ca sa dai frumos in peisaj si sa nu simt, in spatele unor emaiuluri sau convorbiri pe chat politicoase, uneori chiar mieroase, ceea ce trebuie sa simta un om realist. Asa ca asta m-a apucat! Sunt realista si refuz sa intru in „gasti”, refuz sa fac frumos si sa ma prind in hore ca sa am o imagine virtuala de „eroina”, sa ma placa lumea si sa ma laude ce frumoasa, ce inalta si ce desteapta sunt eu,  refuz sa accept, in general si in particular, sa fac sau sa spun anumite lucruri doar pentru a fi pe aceeasi linie cu altii, indiferent ce linie este aceea. Motivul pentru care am avut in viata multi dusmani este tocmai asta: mama si bunica mea m-au invatat sa spun adevarul! Asa ca il spun…ele sunt vinovate! 😀 Il spun si nu fac frumos in fata nimanui…sunt EU si cui nu-i place…e liber sa faca click si sa-si vada de drum…la final raman tot eu cu familia mea frumoasa si cu o „mana de prieteni adevarati”…lucrurile nu se schimba cu nimic. Sunt Eu si in lumea aceasta virtuala nu vreau sau fiu un alt Eu doar ca sa plac altora…scopul meu in viata nu este sa plac tututor ci cui trebuie….fiecare dintre noi are o „plaja” de oameni ale carora afinitati coincid cu ale sale. Atat.

Sotul meu mi-a spus, acum foarte putina vreme, cand eram putin intrigata de o conversatie pe email cu cineva…..ca eu sunt ca Sagrada Familia (frumos compliment nu..sa te compare sotul cu o opera de arta!)…ca sunt un amestec si o aglomerare de lucruri care cuiva ii pot placea si altcuiva nu.Pur si simplu. Mi-a mai spus ca asa aglomerata si amestecata cum este aceasta constructie oameni din toate colturile lumii se duc si casca gura mare la ea, neterminata de constructorul sau si intr-un vesnic proces de finisare.  M-a facut  sa inteleg ca eu sunt EU si ca trebuie sa-mi asum ceea ce sunt si sa fiu mandra de ceea ce sunt si ca cine ma place ma place asa „incarcata si aglomerata” cum sunt. Cine nu, nu ma va placea si orice as orice as face va cauta nod in papura. Asa suntem fiecare…o Sagrada Familia, o aglomerare si un amestec….

In concluzie….dragi prieteni carora va place „Sagrada Familia umana”, adica eu…sunteti bineveniti…ceilalti cautati o Sagrada Familia mai pe placul vostru!

 

Reclame

24 răspunsuri so far »

  1. 1

    Legat de faza cu giveaway eu iti pot spune in cazul meu: asa cum ti-am spus si pe e-mail, pentru ca implinesc 1 an, m-am gandit sa ofer ceva cititorilor blogului. Un cadou ca de atata timp imi sunt alaturi. la fel si in cazul rarelor concursuri de pe blog – vei vedea ca sunt ff putine. nu o fac pt bani – ca nu-mii iese nici un leu, nu o fac pentru trafic. pur si simplu de placere. e un lucru care ma ajuta sa ma rup de cotidian, daca vrei.blogul e evadarea mea. cat despre ”facutul” frumos doar pt a fi pe val, sunt de acord cu tine. nici eu nu fac frumos, nici eu nu spun ”ce trebuie”, ci doar ce gandesc si ce simt. poate d-aia nu am atat de multi prieteni reali (nu in lumea virtuala), poate d-aia nu sunt o persoana la moda, care e invitata peste tot, la tot ce se intampla.dar mi-e bine asa si, vorba ta, cine ma place, ma place asa cum sunt si cu asta basta. Pupam

    • 2

      oana said,

      Stii bine ca nu m-am referit la tine….eram convinsa ca vei reactiona prima, tocmai pentru ca am vorbit de chestia asta pe email. Nu, nu era legat de tine…ci de moda in general. Stiu ca tu nu o faci pe bani, de altfel cred ca foarte putini o fac pe bani pentru ca nimeni nu e dispus sa dea si produs si bani aluia de-l promoveaza…o fac pe produse…unul la ei, unul la castigator de regula….ma rog…nu asta e ideea, ideea era ca nu la tine m-am referit, dar ma asteptam sa reactionezi tocmai pentru ca la tine este perioada aniversara cu giveaway! 😀 Pup

      • 3

        Am reacționat prima pt că eram prin zonă… Adică tocmai intrasem la tine să văd ce mai faci… Și știu că nu te refereai la mine, dar am simțit și eu nevoia să mă bag în seamă:) 😉 Nici măcar cu produse nu mă aleg, atât de fraieră sau ne-la-modă sunt 😦 Pup

      • 4

        oana said,

        Auzi colega mea….asta sa fie pacatul tau ca nu esti la moda si ca faci give away-uri. 😀 Pup

  2. 5

    Beatrice said,

    Corect ! Tu esti tu si n-ai cum sa fii alta – mama ce-am filozofat ! Nu stiu cum ma consideri,nu are importanta,insa de mine nu scapi 😀
    Pupici la fete !

    • 6

      oana said,

      Hai nu te mai alinta…stii foarte bine cum te consider si ce loc ocupi in inima mea si a Catincai. Pana la urma…daca stau bine sa ma gandesc …esti singura persoana pe care am promovat-o pe blogul meu cu vreo afacere…cum spuneam pentru ca vreau, pentru ca eu cred in ceea ce faci si pentru ca am fost printre primii care au facut-o…nu am fost cu „valul” care a venit dupa aceea! 😀 Pup mult

  3. 13

    copiisimame said,

    Hei, uite ca ai avut comentarii si asta spune ceva; au comentat oamenii care tin la tine, asa tumultoasa cum esti! :)) Sotul tau are dreptate; nimeni nu te putea descrie mai bine!
    Mie imi pari fireasca, vie, luptatoare si zbuciumul asta al tau pentru adevar, pentru a fi cu picioarele pe pamant, pentru a fi nu „la moda”, ci tu insati il vei transmite si Catincai si cred ca si ea va judeca oamenii drept, fara fantasme, fara sa creada fiecare bravada on-line (a propos… asa m-ai dezamagit scriind adevarul despre give-away!! (persoanele de fata se exclud, ok?) …eu nu particip ca nu-mi trebuie, dar imi placea sa cred ca totul se face dintr-o colaborare care are legatura cu darnicia, cu intr-ajutorarea… na! ca de obicei invat de la tine si despre cum sta treaba in lumea virtuala. Multumesc pentru toate portiile de realitate servite! :))
    Apoi… ma gandesc ca aceasta curatenie, rearanjare, filtrare din sertarasul tau e gestul unui om cu toate la locul lor (ale mintii desigur); desi nu-ti vei schimba temperamentul, vei fii poate mai calculata, vei filtra ca si pana acum informatiile, dar sincer cred ca si ancorarea in CreaShop ti-a adus prilejul de a nu-ti mai irosi energia; pur si simplu esti mai inteleapta dramuindu-ti timpul si energia pentru familia ta. Nimic mai intelept!
    Pentru simplu cititor, care nu a avut prilejul sa te cunoasca si furioasa si fericita, poate parea drept o acalmie, dar s-ar insela; eu stiu asta pentru ca eu traiesc acesta stare simtindu-ma legata de maini si de picioare tocmai acum cand am mai mare nevoie sa actionez. …nici nu stiu cum sa privesc problema; astrele ma pun la incercare?, toate se amana din motive ce nu tin de mine si culmea este ca toate micile piedici zilnice ma fac sa simt ca nu-mi pot ine niste simple de indeplinit promisiuni 😦 Mea culpa, dar sunt optimsta si stiu ca totul va fii bine. Cu totii vom fi bine!
    Asa ca draga mea Oana cand ne va fi mai rau asa sa ne fie; in plus eu nu renunt la crezul meu: toate se intampla spre binele nostru suprem!!! Pupici multi!

    • 14

      oana said,

      Mai Maria…nu stiu cum reusesti tu sa scrii asa…de fiecare data cand scrii ceva….mi se face pielea de gaina….tare faina esti esti si mult talent ai sa-ti expui gandurile si trairile. Te pup mult si iti multumesc pentru comentariul asta. Imi pare rau ca te-am dezamagit si nu te-am lasat sa visezi la frumoasele gesturi de darnicie….eu sun constienta de multa vreme ca mai nimic pe lumea asta nu are legatura 100% cu darnicia, oricat de bun si de sincer ar fi un om….pup mult si hai…ca mai e putin si va apucati de treaba da? N-are legatura cu zodiile….pur si simplu lucruri se intampla uneori in momente nepotrivite…dar si cand o sa te linistesti sa vezi ce frumos osa fie!

      • 15

        Maria said,

        Oana, sper din tot sufletul sa ai dreptate!!! Am si o veste buna; am facut primul atelier creativ impreuna cu o grupa de copilasi – grupa lui Matei de la gradinita! Asta m-a incurajat nespus, caci mi-a parut atat de usor, timpul parca a zburat, copiii au fost fericiti sa-si vada lucrarile – pentru fiecare alta (le-am pregatit kituri personale), iar doamna educatoare care mi-a dat curaj si toata increderea ei a fost incantata de ideile mele… poate e un semn ca sunt pe drumul cel bun, doar ca cine stie, poate mi-e incercata rabdarea sau vointa? inca nu stiu!! Te imbratisez si iti multumesc pentru sustinere si incredere!

      • 16

        oana said,

        Super tareee….bravo! Ti-am zis ca nu are cum sa nu iasa frumos asa ceva. pe bune acum, asta a fost un teste foarte bun pentru tine si iti va da incredere pentru atelierul pe care ti-l doresti. Eu una nu pot avea decat un singur sfat pentru tine: ai rabdare! Daca iti doresti un poriect il vei avea, continua sa ti-l doresti pentru ca stiu ca ti-l doresti din suflet. Avanseaza cu pasi mici, cand poti si cat poti…va veni vremea cand il vei face…nu te lasa demoralizata. Pup mult

  4. 17

    Maria said,

    P.S… nu cred ca mai e nevoie de semnatura, dar is Mariuca! (si nu, inca nu mi-am baut cafeaua, fug acum:)) Pupici!! Sa aveti o duminica frumoasa in familie!

  5. 19

    cojocarii said,

    indiferent cum esti, important este sa te simti bine in pielea ta. 🙂 Nu sunt de acord cu parerea ta legata de giveawayuri si de promovarea diverselor magazine/produse, dar pot intelege ca toti avem puncte de vedere diferite. 🙂 Eu nu am castigat nimic pentru folosul propriu din tot ce am scris pe blog, insa le-am facut numai pentru produsele pe care le-am incercat si eu, si am scris sincer despre toate produsele, chiar daca asta nu a fost pe placul multora. Consider ca micii intreprinzatori pot fi ajutati sa creasca numai asa. 🙂 …. si, si tu esti o mica intreprinzatoare, si orice like sau share pe facebook te face cunoscuta…. si chiar si un articol despre faptul ca nu stiu sa folosesesc produsele voastre, este tot un fel de promovare – varianta sincera „ma atrag dar nu stiu ce sa fac cu ele”. In plus, cei care au cumparat de la tine au scris lucruri minunate despre produsele tale, si cred, cu tarie ca aceste postari ajuta promavarii micutei voastre afaceri…. Sincer, nu cred ca multi o fac pentru faima sau , asa ca imi pare cam dura generalizarea, mai ales in conditiile in care tu esti de acea parte a baricadei care are nevoie de promovare online….
    Sper sa nu te deranjeze parerea mea…. Desi exista pareri contradictorii, te rog sa ma crezi ca nu se schimba deloc consideratia ce ti-o port. 🙂

    Te pup cu drag

    • 20

      oana said,

      Gabi….
      O sa o iau pe rand cu cele spuse de tine:
      1. Da, e foarte important sa te simti bine in pielea ta, mai ales cand altii vor sa te faca sa crezi ca de fapt nu esti bine….mai important insa mi se pare sa te analizezi si sa te accepti pe tine asa cum esti, cu defecte si calitati…altfel totul ar fi o minciuna. A te simti bine in pielea ta nu inseamna sa iei de bun ceea ce ti se spune de bine si de rau ceea ce nu este tocmai o lauda la adresa ta…..long story! 😀
      2. Eu nu am acuzat pe nimeni si, cum spuneam nici nu-mi permit sa judec pe cineva. Eu am expus mai sus strict parerea mea si viziunea mea legata de aceste concursuri, bazandu-ma pe ceea ce stiu ca blogger, ca om care in meseria lua a avut ani de-a randul legatura cu tot felul de metode de promovare si tot felul de concursuri.
      3. Micii intreprinzatori pot fi ajutati sa creasca asa….si datoria lor este sa incerce, daca le place acest tip de promovare. Punctual vorbind insa….pentru intreprinzator este bine…pentru organizator acest lucru insa nu aduce mai nimic: aduce un trafic vremelnic, nu aduce cititori fideli, nu-i creste calitatea clientelei ci doar cantitatea acesteia, nu-i scoate in evidenta calitatile reale ale site-ului sau. Si mai este o chestie…campania agresiva la un produs, la o firma…genereaza intr-un final, un efect exact invers decat cel scontat. Plictiseste, enerveaza si aduce la saturatie pe cei care au sau nu au interes tangential cu produsul….se lovesc de el pe orice blog sau pe orice wall de facebook se plimba. Asta cu campania agresiva nu am spus-o eu ci specialistii in marketing si promovare. La inceput este fun…iti atrage atentia, te duci, devii sau nu client. Dupa o vreme insa, o saptamana, doua, trei, incepe sa te cam zgarie pe retina…iti amintesti reclamele la q-fort, alea cu geamurile termopane? Multa lume s-a distrat la inceput….ca dupa o luna sa inceapa sa-i enerveze ingrozitor pe toti…efect de saturatie.
      4. legat de micii intreprinzatori….ei bine, sincer, like-urile pentru mine conteaza mai putin. Poate sunt un intreprinzator atipic, dar eu cand am construit aceasta mini-afacere mi-am propus, si pana in acest moment reusesc, sa o ridic prin altceva: comunicare directa cu clientul. degeaba mi-ar face toata lumea reclama pe toate site-urile s blogurile, daca, persoanele cu adevarat interesate, ar vorbi cu peretii si nu ar avea cui sa puna o intrebare. Saptamana trecuta am avut o clienta care imi scrisese cu cateva zile inainte ca una din fetele ei este foarte pasionata de handmade, dar ea este o persoana extrem de ocupata si de rupta de fenomen. Mi-a spus ca vrea sa cumpere globuri multe sa le faca fata ei, dar ca habar nu are ce-i trebuie, cum trebuie sa faca si mi-a sugerat sa creez seturi pe site…probabil o voi face la un moment dat. Scopul blogului pe care-l vom lansa este si acesta…de a raspunde unor astfel de clienti. Cert este ca acea doamna…a avut cu cine sa vorbeasca, a avut cu cine sa comunice….nu a vorbit cu un robot uman la un call center. I-am facut 6 variante de pachete cu produse, cu sugestiile aferente….si ghici ce? A cumparat cel mai scump pachet, mult peste ceea ce-si propusese sa investeasca. Pentru mine asta este promovare. Acea doamna se va duce la prietenele ei si le va spune ca exista un magazin online in bucuresti unde ai cu cine sa vorbesti, unde nu cumperi de la un robot, unde cineva nu-ti comunica pur si simplu ca un produs nu este in stoc ci iti spune imediat si in cat timp vine, iti ofera alternatice sau iti spune ca ti-l poate aduce in x zile. Asa ca, eu ca mic intreprinzator, vad ideea de afacere putin diferit de restul. Poate imi mananca mult mai mult timp, poate efectul scontat vine intr-o perioada mai lunga, dar vine la sigur, la fidelizare. Sunt pe partea baricadei in care am nevoie de promovare asa cum spui tu, dar felul in care aleg sa mi-o fac este „my way” si sincer, nu sufar deloc din cauza aceasta pentru ca imi cunsoc suficient de bine meseria pe care am practicat-o si pentru ca o luna si putin de cand am deschis magazinul mi-a adus rezultate mai bune decat cele scontate. Nu m-am asteptat nici macar o secunda ca lumea sa aplaude ceea ce fac si respect parerea fiecaruia, asa cum respect alegerea fiecaruia in a face sau nu niste gesturi….dincolo de asta insa raman la parerea ca afecerile se pot face si „altfel” decat stilul smuls si agresiv (asa percep eu giveaway-urile raspandite pe toate blogurile intr-o perioada mica). Poate timpul imi va dovedi ca gresesc…pana acum mi-a dovedit ca am mers pe calea buna, cel putin in ceea ce priveste „nisa” careia ma adresez. Nu, nu ma supar si nici nu sunt deranjata de pareroi altfel decat ale mele….intotdeauna am fost deschisa la critici si sugestii…cu toate astea ma cunosc prea bine si stiu multe prea bine la ce rezonez, la ce pot si vreau sa fac…si stiu sigur ca atunci cand construiesti ceva trebuie sa te tii cat poti de planul initial, ca altfel iese „cladirea stramba si cu geamuri mici”. 😀

      • 21

        cojocarii said,

        tot punctual raspund si eu:
        1. remarca mea este valabila pentru un om cu capul pe umeri, impamantenit in realitate…. adicatelea, sunt intru totul de acord cu spusele tale
        2. nu m-am simtit acuzata, si nu a fost o incercare de auto-justificare. Eu am refuzat multe propuneri de gen, dar am scris despre oameni/produse pentru care nu m-a contactat nimeni, doar pentru ca, si eu la randul meu, am aflat multe lucruri interesante de pe alte bloguri. In viata reala recomandarile se fac verbal, in cea virtuala, prin postari. 😀 …. si. btw ce am organizat am platit… sau am intentionat sa platesc si am fost anuntata la final ca nu este cazul 😀 … dar la momentul la care am postat eu stiam ca am de plata. … asta pentru ca am simtit ca vreau sa ii rasplatesc cumva pe cei ce ma citesc si ma sprijina virtual. … alegere personala 😀 Am cerut produse de la micii intreprinzatori doar pentru a fi vandute la standurile lui Bibi … a donat cine a dorit, iar noi (mai multe mame netalentate la mesterit), ne-am ocupat de vanzarea lor, iar banii au fost integral donati.
        3. eu pe blog scriu ce ma duce capul… de aia e personal. Cine vrea sa citeasca despre ceva o face, cine nu, nu. Plictisul poate veni si la lecturarea articolelor despre ce fac copii mei in parc sau atunci cand povestesc chestii banale despre interactiunea copiilor mei cu alti copii sau despre noutatile din viata mea. Ceea ce pe mine ma entuziasmeaza, pe tine te plictiseste. E normal. Suntem indivizi diferiti cu viziuni diferite… dar eu nu ma refeream la startegia campaniilor ca nu sunt de acea parte a baricadei. 😛 Si blogurile sunt la fel ca si canalele TV, daca nu iti place, treci la urmatorul. 😛
        4. lik-urile, zic eu, ajuta… si le vrei, ca de aia ai pagina pe FB… de aia ti-ai promovat pagina si de aia ti-ai rugat cunoscutii sa o promoveze. Nu vreau sa fiu ipocrita, dar daca eu dau like la ceva, cei abonati la activitatea mea, vad asta, si daca exista curiosi, intra sa vada despre ce e vorba. … In plus cred (nu da cu pietre daca nu-i asa 😛 ) ca te-a suparat tare ceva sau cineva atunci cand ai scris postarea aceasta… ca tu ai fost cea care si-a dorit sa se scrie despre creahop… La vremea lansarii ai dorit sa fii vizibila pe cat mai multe bloguri si chiar imi amintesc de o postare (pe FB) a ta prin care iti exprimai dezamagirea ca multi din cei ce s-au oferit nu au scris. Daca ar fi scris toti destinatarii mesajului tau in cele 3-4 zile scurse de la trimiterea mesajului pana la exprimarea dezamagirii pe FB, nu ar fi fost tot o campanie agresiva? Sunt de acord cu tine ca strategia ti-o cafi your way, dar ceea ce povestesti tu, eu una o incadrez la customer care nu la strategie de promovare… si e drept, cea mai buna promovarea este recomandarea unui client satisfacut. 🙂
        Eu te-am recomandat si in online si in offline si stiu ca au existat si persoane care au cumparat, chiar daca nu am cumparat nimic de la tine….

        Si acum la modul cel mai serios, chiar sper sa nu te deranjeze faptul ca mi-am expus opiniile contradictorii. 🙂

        Te pup.

      • 22

        oana said,

        Gabi,
        1. Ceea ce faceti voi pentru Bibi nu intra si nu va intra vreodata in discutia asta sau in vreo discutie de acest gen. Mi-ar fi placut sa fiu si eu acasa, sa va pot fi alaturi si sa fac si eu ceva fizic pentru Bibi, asa cum ati facut voi. Nu am cum, nu sunt acolo, asa ca am facut pentru el ceea ce pot face de la distanta. Legat de give away…..hmmm simt ca am starnit putin furtuna ….ma repet, eu nu judec si nu acuz pe nimeni. Am expus parerea mea si atat. Si daca luai bani ce? in fond, cum spuneai si cum spuneam si eu, este blogul tau si faci ce vrei cu el.Discutia nu era despre asta ci despre ideea in sine a acestor give away-uri. Si eu am primit numeroase solicitari de astfel de promovari, dar am preferat sa-mi pastrez blogul pentru scopul initial si, daca am promovat ceva (in afara de Kabea care a fost un caz special pentru ca m-a cucerit prin ceea ce face si ceea ce este ea ca om ) am ales sa promovez tehnici, obiecte sau lucruri care nu tineau de un magazin anume sau de un magazin din Romania ci de o ideea, de ceea ce se putea face cu ele si punct. Imi permit sa te contrazic, tocmai pentru ca noi doua ne respectam reciproc si stiu ca nu o vei lua personal, dar sincer, eu una, ca cititor al tau nu ma simt rasplatita defel daca vad un geiveaway la tine pe blog. mie imi place sa va citesc si punct. nu ma plictiseste…asta apropo de ceea ce spuneai….nici macar o poveste despre Vladimir, despre Maria….pentru ca in fond, de aceea am ales sa te citesc, pentru aceste povesti. daca vroiam politica citeam politica, daca vroiam can-can…citeam bloguri de can-can…am vrut povesti de viata si povesti cu oameni si copii frumosi, povesti de mame…si mi-am ales blogurile de mame pe care sa le citesc. That’s all. Corect…ceea ce pe tine te entuziasmeaza pe mine ma poate plictisi si invers. Din asta insa exista si un ceva bun….pe mine, spre exemplu, ma plictiseste in acest moment, ingrozitor, subiectul „purtatului”. Nu mi-am purtat copilul niciodata in dispozitive de „legat pe mine” si, daca as face al doilea copil tot n-as face-o. Asta nu inseamna ca nu am citit ce ati scris voi, tu si alte mamici despre acest lucru. Asta nu inseamna ca nu m-am documentat si nu stiu ce inseamna acele „dispozitive”, ca nu v-am inteles argumentele pro si beneficiile pe care vi le aduce „purtatul”: asta inseamna ca am ales conform a ceea ce simt eu si ca deja ma simt putin invadata (si aici nu ma refer deloc la tine ci la alte bloguri) de acest curent-moda care tinde sa devina, pentru unii, un mod de viata. Ma simt invadata si usor agasata pentru ca APROAPE toata lumea care-si poarta copiii tinde sa mearga spre o zona extrema, lnia aceea subtire de demarcatie intre „tu esti anormal si noi suntem aia normalii pentru ca facem asa” devenind cumva invizibila. Extremele nu sunt bune. Intotdeauna am spus-o. Cand spuneam mai devreme ca nu ma refer la tine ma gandeam cum ne-am cunoscut noi doua…iti amintesti? Maria era in CARUT, la baby expo si tu ii dadeai sa manance. Tu ai fost una din persoanele care nu a negat tehnicile clasice in modelor noi…le-ai incercat pe ambele. Asta se numeste echilibru…daca maiine mi-ai spune ca a plimba copiul in carut este o tampenie, si ca carutul este cea mai mizera inventie pentru ca nu face si nu drege….atunci mi-as schimba parerea despre tine….sper ca ai inteles exact ce vreau sa spun cu aceasta expunere.
        Legat de punctul 4. Facebook este cu totul si cu totul alt tip de platforma de promovare. De regula ajungi sa-ti construiesti o lista formata preponderent (peste90%) din oameni strict interesati de ceea ce prezinti/vinzi tu. Like-urile sunt importante in masura in care acea pagina este inetractiva si in masura in care ajungi sa afiliati strict legati de profil.
        In ceea ce priveste partea cu blogurile la momentul lansarii lucrurile stau asa: mi-am rugat DOAR apropiatii, cei pe care stiam ca-i pot ruga sa faca acest lucru pentru mine. Propunerile care au venit au venit fara ca eu sa le solicit sau ceva de acest gen…si exact acelea nu s-au materializat…si crede-ma au fost multe…si inainte sa lansez magazinul, si dupa. Postarea mea de atunci NU are legatura cu cea de acum si nici n-a avut legatura cu acei oameni despre care iti zic eu ….a avut legatura strict cu niste prieteni apropiati, nu virtuali, prieteni vechi, care au inteles ca a fi prieten inseamna sa NU te bucuri de bucuria prietenului tau….este o poveste total rupta de acest context virtual, dar s-a confundat putin cu virtualul pentru ca eu, fiind departe de casa nu am cum sa transmite mesaje altfel decat virtual. Nu, nu cred ca ar fi fost o campanie agresiva, pentru ca eu nu sunt deloc genul care sa apelez la prietenul, prietenului sa-mi posteze comentarii sau articole pe blogul propriu. S-ar fi rezumat strict la acele bloguri….deci ar fi fost o campanie de cateva bloguri, nu stiu cate, nu stiu cat de citite…..campanie care, dupa o saptamana ar fi disparut asa cum a aparut. Hai sa-ti spun un lucru…eu chiar nu sunt ca vulpea care nu ajunge la struguri! Sunt extrem de multumita de evolutia magazinului, o evolutie nepreconizata, sunt extrem de multumita de faptul ca toti clientii pe care i-am avut au fost clienti de calitate, de foarte buna calitate si de faptul ca oamenii aia au fost si ei multumiti si asta s-a vazut prin faptul ca au revenit cu comenzi. Pentru mine este un semnal suficient …imi arata ca am facut bine ce am facut si ma indeamna sa imi urmez planurile intocmai. Customer care….este promovare! de cativa ani incoace tot citesc pe tot felul de bloguri oameni care declara care nu mai comanda in viata lor de la nu stiu ce magazin online….pentru ca nu au avut cu cine vorbi, cu cine lamuri o problema, pe cine intreba ceva. Customer care este promovarea in sine, una ascunsa, dar extrem de buna. iti multumesc ca m-ai recomandat si faptul ca nu ai cumparat de la mine nu ma deranjeaza…nu sunt in tagetul tau sau tu nu esti in targetul meu…ceea ce este ok, eu stiu ca am un magazin de nisa si asta mi-am dorit. acuzele dure de care vorbeai tu….nu au fost la adresa give-away-urilor ci la adresa unor „virtuali” (si nu numai virtuali) care au procedat asa cum probabil procedeaza in viata de zi cu zi….au carcotit de pe margine, au avut o atitudine specific omului care sta pe margine si bate din picior pe seama muncii altuia si ii da peste nas (sau cel putin asta cred ei ca fac!) igonorandu-l si criticandu-l pe la spate, dupa ce pe diverse cai virtuale i-au spus cum o sa-l promoveze ei si cum o sa-l tina la ei pe blog cu logo si alte din astea- FARA sa fie rugati sa faca acest lucru. Partea buna pentru mine in toata povestea asta este ca m-am recanalizat pe ceea ce trebuia si mi-am reevaluat atitudinea si strategia….au obtinut exact invers decat efectul scontat de ei, m-au ajutat mai mult decat daca ar fi scris 3 randuri pe facebook, pe blog sau pe email, despre magazinul meu.

  6. 23

    Bogdana said,

    Pff, io-s una din aia din umbra care te citese daaaar rar spre niciodata comenteaza, si tot eu ma recunosc in aia care a zis ca vrea sa scrie si a ramas cu totul in aer. Si imi asum asta, si crede-ma, crede-ma ca ma simt prost, foarte prost, ca nici pe site nu am reusit inca sa incropesc o comanda, si aici e vorba de ceva pentru fii-mea. Si eu sunt prima care imi pun cenusa in cap, pentru ca din punct de vedere prinipal sunt tot prima care vrea sa promoveze mai ales business-uri mici, frumoase si din inima, dar mai ales atunci cand sunt ale unor apropiati, dragi pentru care poate baga mana in foc la o adica. Si aici I have failed in fata ta si inca nasol de tot. Si in fata ta, si mai am doua doamne carora le sunt datoare (moral „doar”, insa cel mai important). Si nu stiu cand, zau nu stiu insa ma revansez. Intre timp nu pot decat sa sper ca nu esti dezamagita de tot si iremediabil. Te pup, va pup pe amandoua, patru manute de aur!

    • 24

      oana said,

      Bogdana, marturisesc ca am fost surprinsa de comentariul tau….chiar nu ma asteptam sa ne mai citesti! (nu o spun nici cu substrat nici cu rautate…stiu clar cate ai avut pe cap in ultima vreme). Cum iti spuneam si in privat, fiecare are prioritatile si fiecare alege sa face ceea ce vrea cu propriul blog. Nu sunt dezamagita de tot si iremediabil 😀 pentru simplul fapt ca m-am obisnuit sa nu mai astept nimic de la nimeni ci sa fac totul cu mana mea…pe cat posibil (lucru pe care vad ca si tu il practici 😀 – ma refer la ceea ce ai ales sa faci pentru Bibi ca sa creezi un motor suficient de puternic pentru a strange banii necesari). Da, esti una din persoanele care s-a oferit sa ma promoveze, dar nu esti singura si nu sunt suparata pe acest lucru…daca vrei sa-ti spun sincer, am crezut ca tacerea ta dupa aceasta propunere are legatura cu unele feedback-uri primite pe email de mine….de la persoane care, intr-o anumita masura, au legatura cu tine. Eu sunt genul de persoana care nu se ascunde dupa deget si nu o voi face nici de aceasta data pentru ca unul din lucrurile care ma caracterizeaza (si in acelasi timp deranjeaza cumplit pe altii) este sinceritatea. Asa ca da, am fost usor mirata de tacerea ta, dar nu suparata. Nu este cazul sa-ti pui cenusa in cap…am inteles perfect cum stau lucrurile, ai avut o perioada foarte aglomerata cu Bibi care este intr-adevar o mare prioritate ( si asa cum spuneam intr-un comentariu anterior mi-ar fi placut sa va fiu alaturi), dar te-ai ocupat si de alte tipuri de promovare pentru prieteni apropiati…ti-ai stabilit foarte clar prioritatile si bine ai facut. In ceea ce priveste comanda, sunt sigura ca atunci cand iti va placea ceva din site-ul meu sau cand vei avea nevoie de ceva…o vei face. Nu esti genul de om care sa nu faca o comanda doar pentru ca „turma” zice altfel…esti genul de om care stie exact ce vrea si cand vrea impotriva valului…asa ca in privinta asta eu sunt lamurita. In plus, nici eu nu sunt genul care sa se bazeze pe prieteni ca afacerea sa-i mearga 😀 Nu ai de ce sa te revansezi pentru ca in fond nu ai nici cea mai mica „datorie” fata de mine…. fiecare are dreptul sa se gandeasca si sa se razgandeasca….in functie de evaluarile proprii. So….nu pot decat sa-ti urez ca proiectul tau de a-l ajuta pe Bibi sa reuseasca 100% si mai mult, pentru ca acest baietel MERITA tot efortul din lume. La fel si in ceea ce priveste proiectul prietenei tale cu hainutele de bb care sunt foarte dragute (pacat ca nu mai suntem in target!):D Va imbratisam si noi pe toata gasca de frumosi!


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: