Puiule imi spui o poezie?!

Recunosc, mie una, cand aud aceasta fraza, imi creste pulsul si simt cum mi se ridica parul in cap si se face ca al Tinei Turner (in vremurile ei bune!). De ce oare, noi romanii, avem damblaua asta cu poeziile? De ce copilul meu trebuie sa stie tone de poezii ale unor poeti deveniti oale si ulcele de multa vreme? De ce, la gradinitele romanesti, in loc sa-i invete sa fie creativi, sa le dezvolte imaginatia, sa-i invete mai mult sa cante, sa faca miscare….ii pun sa invete tone de poezii? Cosmarul continua si in scoala primara pana la terminarea liceului. La orice serbare te duci, bietii copii recita, recita si iar recita, parintii se umfla in pene (oare au impresia ca inteligenta are legatura cu capacitatea de memorare?!)….la scoala ajung sa urasca literatura din cauza ca trebuie sa invete ca papagalii. Nu sunt incurajati sa gandeasca liber, sa scrie liber, sa creeze povestile lor, sa citeasca ceea ce le place. Cele mai frumoase lecturi ale copilariei mele sunt cele imprimate de parinti si de bunici, cele scolare, devenind in 9 cazuri din 10 niste corvoade din care copilul, adolescentul nu mai ajunge sa inteleaga nimic. Imi aduc aminte cu drag, chiar si acum, cum, adolescent fiind, scotoceam cu bunicul meu in bibiloteca lor si ma ajuta sa-mi aleg cartile spunandu-mi despre fiecare scriitor, in ce stil scria, ce scria….

Vorbeam cu fina mea care are baietelul la o gradinita unde se invata poezii de cate 8-10 strofe…si nu cate una….cate 3-4  DE CE? Rostul poeziei, asa cum o vad eu acum, cu ochi de adult, este acela de a crea o stare de bine, de a citi o literatura (pe cale de disparitie zic eu) care-ti induce o anumita stare….nu poti citi poezie oricand si oricum. Nu este la fel ca in cazul unui roman, a unei nuvele pe care o poti citi pe bucati, tinand cartea in poala, in metrou sau printre picaturi, acasa.  Poezia este o stare, este un moment, este o „chestie” care-ti ramane in minte daca ai si ambientul necesar. Cum se poate astepta cineva ca un copil sa inteleaga o poezie si mai ales sa invete sa iubeasca poezia daca din secunda 1, de la gradinita, este imbuibat cu tone de poezii…este nevoit sa inghita strofe dupa strofe?

In ziua de azi, daca un copil nu stie poezii este privit chioras…de fapt parintele este privit chioras pentru ca „nu-l educa”….hmmmm…care este utilitatea invatatului poeziilor, pe de rost? Alta decat aceea de a-l forta sa memoreze niste strofe, ca un papagal  si de a face „frumos” in fata unor „neni si a unor tanti” care-l pun pe micut sa spuna poezii, ca sa-l aplaude la sfarsit si sa-i ofere un biscuite pe sistemul „recompensa pentru catel”?

Catinca stie cateva poezii banale gen poeziile de o strofa, doua pentru copii mici si vreo doua poezii serioase, mai lungi, de genul poeziilor Otiliei Cazimir. In afara de poezia pentru Mos Craciun nu mi-am batut capul si nici nu am vrut s-o chinui sa invete poezii. Din fericire, gradinita belgiana pune accentul pe cantece (cantece insotite de cele mai multe ori de instrumente muzicale folosite chiar de copii sau insotite de chitara pe care o foloseste educatoarea) si pe dezvoltarea imaginatiei si a creativitatii. Nu vreau sa invete tone de poezii, dar de citit citim poezii. Eu i le citesc, ne distram, le comentam. Le recitim dupa o vreme, descoperim noi sensuri! Aceasta este in viziunea mea modalitatea de a o face pe fata mea sa iubeasca poezia. Ca persoana inclinata spre literatura, spre zona „umanista” nu spre cea „realista”, mi-a placut enorm sa citesc, am citit tone de carti, tot ce-mi pica in mana….dar am urat intotdeauna poeziile pe care am fost fortata sa le invat pe de rost. Le urasc si in ziua de azi…tocmai pentru ca nu am fost lasata sa le „inteleg”, sa le „gust” adevaratul sens….a trebuit sa le memorez pentru ca TREBUIA.  Ei bine, in cazul Catincai NU TREBUIE. Din fericire! Prefer sa o las libera sa se bucure de poezie si timpul imi demonstreaza ca nu gresesc, cel putin in ceea ce o priveste pe ea (nu stiu daca acest lucru se aplica la toti copiii). Poezia Otiliei Cazimir cu venirea lui Mos Craciun a memorat-o jumatate (si sunt multe strofe) dupa prima citire…pentru simplul fapt ca nu i-a spus nimeni ca TREBUIE s-o retina. Am recitit-o si a invatat-o aproape pe toata….mai erau doar doua strofe…ei bine alea doua, ultimele, au fost cel mai greu de invatat. Vina a fost a mea pentru ca am gresit si i-am zis ca trebuie sa le invatam si pe acelea ca sa ii spuna poezia Mosului si din momentul acela totul a devenit mai greu. Nu mai repet eroarea facuta!

Pentru mine ramane un mare mister programa scolara si cea a gradinitelor….de ce? Cum sa ajungi sa-l iubesti pe Eminescu, pe Blaga, pe Nichita si pe atatia altii (care da, saracii sunt oale si ulcele, dar au scris minunat) daca stai si faci analiza pe text, vers cu vers si daca la  ti-au fost bagate cu polonicul pe gat? Cum sa ajungi sa intelegi si sa iti formezi o parere proprie, ca adolescent vorbesc, despre o scriere sau alta (aici extindem si la  toata literatura) daca ti se „vand”, chiar de catre profesorii tai,  comentarii tipice, trase la indigo generatie dupa generatie despre ceea ce a vrut sa spuna nenea poetul in poezie?! L-am urat pe Sadoveanu….desi toata lumea imi explica mie la scoala cat de frumos scrie el…ma apuca un casacat nene…de-mi trosneau falcile….cartile lui erau somniferul perfect pentru mine. L-am adorat insa pe Eliade….desi, la vremea respectiva, in programa scolara era numai Maitrey si toata lumea imi spunea ca sunt o ciudata ca imi doresc sa-mi pice un astfel de subiect la bac….l-am iubit si pentru ca profesorii nu erau atata de extaziati si nu-mi vindeau concepte „predefinite” despre ceea ce a vrut el sa spuna in scrierile lui….lipsa de „tipare” in ceea ce-l priveste mi-a oferit ocazia sa visez, sa inteleg dupa imaginatia mea, sa lucrez singura cu textul si sa-l simt. La fel si cu poeziile….degeaba le bagam copiilor pe gat tone de versuri daca nu le oferim si minima ocazie sa le „proceseze” asa cum vor ei sa le proceseze.

 De ce este Eminescu cel mai mare poet al romanilor? Dupa cantitate? De ce nu Blaga, de ce nu Nichita sau altul, oricare altul. Eu mi-am raspuns la intrebarea asta, inca de prima data cand am citit pentru scoala, Sarmanul Dionis care mie una mi s-a parut o stupizenie. Voi? A nu se intelege ca nu-mi place Eminescu, imi place si il consider mare….dar daca ar fi sa fac un top pe bune….nu cred ca acest top ar putea exista la modul la care este facut conventional in tara noastra: fiecare a avut momentele lui de geniu si fiecare a scris lucruri remarcabile asa cum fiecare a scris si o mie de porcarii. Stiu, o sa-mi ridic pe multi in cap…nu dati cu rosii….e doar parerea mea. 😀

Revenind la „puiule imi spui o poezie”…am capatat obiceiul sa raspund eu in locul Catincai cu un „Nu” foarte ferm. Ma deranjeaza, mai tare decat ma deranja cand eram copil si toata lumea tragea de mine sa „fac frumos Bubico” si sa recit. Ma deranjeaza pentru ca stiu ce simte, ba parca simt eu frustrarea la dublu,  pentru ca ea nu a fost crescuta cu astfel de tipare si de constrangeri. Imi doresc sa citeasca si vreau sa citeasca carti, sa le simta foaia, sa le simta mirosul tipografic….sa stie ce inseamna cartea ca obiect. Vreau sa citeasca poezie cand are chef si sa o simta, sa vrea sa o inteleaga, sa-i creeze o stare anume….nu sa fie un robotel care recita. Singura exceptie pe care o fac, de dragul copilariei si a traditiei este cea de Craciun…cand ii spui Mosului o poezie….in rest…”Nu tanti, nu-ti spun o poezie ca n-am chef! Daca am chef…ma ofer singura, fara sa-mi ceara cineva!”

4 răspunsuri so far »

  1. 1

    copiisimame said,

    Off, de cand ma tin si eu sa scriu despre subiectul asta… de cand avea Dante doi ani si jumatate si o mamica in parc si a pus copilul sa turuie povesti si poezii de parca era reportofon. Dante ii privea indiferent si cand mamica m a intrebat mirata daca nu vorbeste, i am zis si eu nonsalanta ca vorbeste, dar cand vrea el si ce vrea el. Si-a luat copilul si a plecat ofuscata. Niciodata nu l-am pus sa recite, sa spuna sau sa faca, in fata altora, nici macar in fata parintilor sau apropiatilor, Mi a fost clar ca e un copil, un om cu propria persoanalitate si nu va face la comanda ceva ce nu simte atunci sa faca. Si zau daca ma simt aiurea cand se uita mamicile, dar mai ales bunicile, cash la mine si la el.
    Despre poezii insa, acelea invatate acum , la varsta mica, eu le-am gasit foarte utile. Cel putin pentru noi asa au fost. Fie cantate, fie mimate, poeziile l-au ajutat sa isi dezvolte vocabularul, le a preferat la culcare, in locul povestilor.. Le memoreaza cu mare usurinta tocmai datorita rimelor, muzicalitatea lor il atrage, dand evidente semne ca nu seamana cu mine (care sunt afoana) si are ureche muzicala.
    La gradinita de asemenea a invatat foarte multe poezii, dar eu stiu cum se procedeaza, cel putin acolo unde este Dante. Totul se face in joaca, fara obligatie, fara recompense sau sanctiuni. Copiii pot asimila chiar si atunci cand par ca nu sunt atenti, cand ei se joaca cu altceva. Sunt de acord ca este gresit sa „asezi ” copilul sa invete. Pur si simplu trebuie sa ii faca placere, sa faca parte din joaca. Poeziile pentru copii nu sunt grele, au notiuni pe care ei si le insusesc si care ii ajuta sa cunoasca lumea, cuvinte simple usor de inteles.
    Sigur ca mi-ar placea sa se puna si la noi accent mai mult pe creativitate, pe dezvoltarea abilitatilor practice, dar cel putin pana acum eu sunt multumita.
    Ceea ce spui despre poeziile si lecturile din scoala, despre felul in care este inteleasa insusirea lor, sunt total de acord cu tine. Am avut mare noroc in liceu sa am un profesor care aprecia foarte mult gandirea si intelegerea proprie, nu turuirea unui comentariu insusit de la altii. Mi a prins foarte bine acest lucru, neavand pretentia ca am inclinatii literare dar bucurandu-ma nespus ca erau apreciate observatiile mele pe marginea unui text sau a unei poezii, chiar daca nu erau in concordanta cu ce au zis mari critici literari. Dar mai e cale lunga pana cand asta va deveni o practica normala in scolile noaste….asta ca sa fiu optimista si sa cred ca va deveni candva.
    vavaly

  2. 2

    Ha-ha! Nici mie nu-mi plac poeziile. Adică nu am putut niciodată să le memorez, erau prea lungi, îmi erau băgate cu forţa pe gât şi de aici până la a nu-mi place a fost un pas mic. Şi, culmea, în liceu şi în postliceală am câştigat nişte concursuri de creaţie cu poeziile mele ;)) Pe care, fireşte, nu le ştiam pe derost, dacă îţi poţi imagina. CÂt despre sistemul educaţional de la noi, eu cred că asta este o sechelă (zic eu) de pe vremea Împuşcatului, când eram obligaţi să învăţăm tone de poezii patriotice. Acum nu mai sunt patriotice, dar educatoarele din sistemul nostru au fost şcolite pe vremea în care, cum spuneai şi tu, tonele de poezii ştiute arătau cât de deştept eşti. La fel şi cei care fac programele. La noi sistemul, ştii prea bine, e bazat pe „îndesatul” informaţiilor mai mult sau mai puţin utile în capul copiilor. Creativitatea şi dezvoltarea personalităţii copilului, practic, sunt anulate şi orice tentativă este tăiată din faşă. Mai avem mult până ajungem să avem un sistem de învăţământ care să-l facă pe copil să de descopere, să se dezvolte, şi nu să devină un tocilar, o maşină de tocat informaţii…

  3. 3

    Zenta said,

    Cunosc si eu senzatia cum e sa te puna bunica sa reciti poezie dupa poezie la oricine cine venea la noi sau la cine mergeam noi….cu asta incepea vizita si tot cu poezie se termina.Eu am un baietel de 2 ani si trei luni,inca nu citim poezii,doar povesti si stiu f bine ca nici nu o sa-l pun cu burta pe carte sa memoreze vrute si nevrute.Imi place mult Soarele de pe strada mea:)))) mai ales ca citesc multe lucruri interesante referitoare la Bxl si noi locuim aici de ceva vreme…..cautam intr-o zi informatii despre muzeul de jucarii si uite de ce am dat…de un blog ff interesant:)))


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: