Archive for Mai, 2012

Haga, un oras care merita vizitat

Profitand de zilele libere de sarbatoare ne-am decis  ieri sa dam  o fuga pana la Haga. Vremea se anunta bunicica (a se citi 20 de grade fara ploaie) …merita sa incercam. Mie mi-a placut! Mi-a placut  Haga. Nu este in topul cel mai inalt al preferintelor mele, dar este un oras foarte frumos. Daca vremea nu ne-ar fi dat de furca (ba vant, ba frig, ba cald, de nici nu stiai ce sa pui sau scoti de pe tine) cred ca mi-ar fi placut mai mult. Asa…am fost destul de preocupata sa-mi feresc o ureche  (care ma cam supara) si s-o imbrac-dezbrac, imbrac-dezbrac pe Catinca. Revenind la Haga…dupa parerea mea nu este un  oras tipic olandez…nu ca cele pe care le-am vazut pana acum. Asa cum m-a socat Frankfurt (care mi se pare fabulos) prin modul in care au reusit sa imbine arhitectura veche cu cea noua….asa m-a surprins placut si Haga. Un centru mare, vechi, esentialmente destinat shoppingului, statului la terase, cu stradute mici presarate cu magazine si muzee. In spatele acestui centru se ridica zgarie nori cu forme neobisnuite (o chestie tipica olandezilor care au o pasiune pentru cladiri atipice).  Galerii vechi prin care treci de pe o strada pe alta, cladiri vechi modernizate intr-un stil aparte, parcari de biciclete, canale …e frumos. Ma voi intoarce acolo cu placere. Ce m-a socat in acest oras….cred ca mai mult decat in orice alt oras olandez (nici chiar in Amsterdam nu am simtit atat de tare acest sentiment)…dependenta lor de biciclete. Dependenta lor a ajuns atat de departe incat pietonii au cam 30 de cm de trotuar, masinile cate o banda micuta si  biciclistii restul. Daca nu esti atent biciclistii NU te feresc…ei au prioritate, oricand, oriunde si aparent oricum. Un alt lucru- de altfel veti vedea si o fotografie de acest gen mai incolo este curajul si modul in care-si cara copiii cu bicicleta. Ca om care merge cu bicicleta la plimbare, de placere, mi s-a parut deosebit de periculos…eu una nu mi-as pune bebelusul si pe Catinca asa cum i-a pus nenea din poza de mai jos. Au diferite moduri de a-si cara copii cu bicicleta si isi cara in aceleasi moduri si cainii sau pisicile. 😀

Dupa ce ne-am plimbat prin centru, am dat o raita prin magazine – Catinca si mami fiind cele mai castigate la faza asta (Catinca sandale si mami balerini :D) am vrut sa mergem sa vedem 2 muzee despre care citisem inainte. Ghinion: unul era in renovare, celalat se inchisese deja. Cand sa iesim din oras am decis sa ne oprim la un targ mare pe langa care trecusem la intrare. Targul era un fel de Romexpo tematic- china, indonezia si india. Tong, Tong  fair era insa cam de 3 ori mai mare decat Romexpo si, din punctul meu de vedere nu avea absolut nici cea mai mica legatura (ca si organizare sau nivel) cu acesta. Am intrat in cu totul alta lumea…parca m-am teleportat in tarile mentionate mai sus. La loc de cinste metrajele de rand sau pretioase ale tarilor respective, miros de betisoare parfumate amestecat cu mirosul puternic al mirodeniilor si mancarurilor specifice. Bijuterii, pietre semipretioase, vestimentatie tipica si multa, multa mancare si condimente. O lume pestrita, colorata, aromata, parca citeam carti! Am gustat diverse, ne-au placut si nu prea…sunt convinsa ca daca stii ce sa cumperi chiar si „novice” in bucataria lor fiind, gasesti chestii care sa te fascineze…dar noi nu intelegeam olandeza si nici celelalte limbi in care erau scrise minunile alea. Am vazut acolo niste fructe al caror nume nu numai ca nu-l cunosc, dar si infatisarea lor imi este total straina. Am stat si am privit indelung, am mirosit (am adulmecat ca un catel) am admirat tesaturi si danteluri, pietre pretioase, dar si panze colorate de tot felul. I-am privit pe niste neni cum spargeau nuci de cocos si iti dadeau (contra cost evident) nuca cu pai in ea sa bei, am incercat s-o conving pe Catinca sa bea un suc de papaya, banana si inca o chestie verde (un fruct din ala despre care nu stiu nimic). A fost realmente spectaculos. Am plecat de acolo cu niste prajituri indiene (ca un fel de halva in straturi – unul cu banane, unul cu fistic, unul cu cioco si unul cu rom) si cu o geanta de care imi doream de multa vreme, o geanta goblen. A fost in mod cert, o experienta!

Recomand cu drag  Haga, este un oras de vazut!

  Piata centrala cu terase                                                                                                                                                        

 

 

 

 

 

 

Strada din centrul vechi

 

 

 

 

 

 

 

 

Hello Kitty wedding!

                                         

„Parcare” de biciclete

Cafenea si magazin

Magazin design interior

Fuga prin Haga..aici ne jucam!

Pauza pentru unii…alergare pentru altii! Aici deja ploua1 😀

3 minute mai tarziu…am scos gecile!

5 minute mai tarziu le-am pus la loc…nu ca sa facem poze cu florile astea frumoase, dar a inceput vantul!

 

Daca la muzeu nu se poate…atunci muzeu in aer liber…un gen de castel pe care, traversandu-l, ajungeai in alta parte a orasului.

 

 

 

 

 

 

 

 

Am ajuns in partea cealalta a orasului (centrului)

 

Leapsa!

 

Nenea cu doi copii!!!

Haga noua!

 

Haga…intre vechi si nou!

 

Drumul de intoarcere…pauza de tigara si „bestia” mea neagra (care a „implinit” o saptamana) la primul ei drum lung.

Comments (2) »

Catinca Show!

De vreo 3 seri incoace holul nostru a devenit loc de tinut spectacole. Se aliniaza intai toat papusile la spectacol, apoi se aliniaza si mami! 😀 Se da drumul la dinozaurul cantator si se pune in functiune si microfonul ( are vreo 4 melodii din care vreo 2 sunt atat de enervante ca imi vine sa-l arunc pe geam :D). Catinca isi ocupa locul pe scena si incepe spectacolul. Din fericire spectacolul dureaza putin. Muzica e proasta va spun eu….dar dansatoarea si cantareata (ca e 2 in 1) sunt de exceptie, va garantez!

Inainte de a va lasa sa savurati cateva fotografii surprinse in  timpul spectacolului vreau sa va anunt cu mandrie (si putina teama, recunosc!) ca fi-mea a ajuns la 1.21 cm!!! Inaltimea corespunzatoare varstei ei (conform tutuor hainelor din magazine este 116)…noi ne imbracam deja cu 122 (adica pentru 6-7 ani). Mai nou o alint „girafa lu’ mamica!” 😀

 

 

 

Comments (4) »

Fancy Fair cu final fericit!

Da, stiu…iar am disparut cu lunile, dar uite, azi recuperam in detaliul.

De la intoarcerea noastra din Romania asteptam cu multa nerabdare Fancy Fair o sarbatoare foarte iubita aici in Belgia. Fancy Fair este o sarbatoare belgiana, de cele mai multe ori cu scopuri caritabile. De regula, banii stransi in urma acestei sarbatori se doneaza unor asociatii, unor case de copii sau  pur si simplu scolilor. In cadrul acestei sarbatori se danseaza mult, se fac spectacole, se face un targ de produse, un mini balci etc…e fun. Ei bine, Catinca este la primul Fancy Fair (si eu!) deoarece anul trecut  era bolnava. Cum spuneam pregatirile au fost intense…la scoala, acasa, in caietul de corespondenta al Catincai plin cu hartii de tot felul care ne anuntau cu o poleiala minunata cum ne vom goli noi buzunarele (:D). Tema aleasa in acest an a fost „Dis…raconte-moi l’espace” o poveste esentialmente despre spatiu si extraterestrii …..despre care nu am stiut nimic. Nimic in afara de faptul ca fi-mea si cei din clasa ei trebuie sa fie costumati in albastru, „fara costume speciale, improvizatii tematice de preferat”. Am mai tras eu cu ochiul si am vazut ca in toate clasele se lucrau tot felul de minuni spatiale si extraterestre :D, dar nu am avut idee ce si cat. Intr-o zi, Catinca a avenit acasa si mi-a spus ca a repetat toata ziua pentru spectacol. Upsss…am luat hartiile la recitit si am gasit scris mic, undeva, ca urma sa fie un mare spectacol in care fiecare clasa avea roluri precise….ok…se explica costumul! Exact a doua zi, cum ni se intampla nou de obicei cand se apropie un moment important, Catinca a facut o viroza….viroza care s-a transmis si la mine in forma si intensitate dubla decat la ea (ceva nou sa se imbolnaveasca mama mai rau decat copilul)! Am hotarat sa o tinem acasa cateva zile sa o punem pe picioare ca sa poata merge macar azi, sambata, la spectacol si la sarbatoare. Dupa doua zile, lucrand la costumul ei, mi-am dat seama brusc ca fi-mea pierde repetiile si coregrafia de la spectacol…asa ca tusind magareste si cu nasul in batista m-am prezentat de urgenta la educatoare sa ma conving ca o mai primeste daca a lipsit toata saptamana. Am fost asigurata ca stie coregrafia, ca nu este problema, ca s-a descurcat perfect pana atunci. Si iata-ne, azi dimineata, cu mic cu mare, cu emotii si curiozitate, cu echipament si pictura „mami handmade”  adecvate tematicii si vremii (aseara la 12 descoseam pampoane de pe bluza si le coseam pe pulovar pentru ca am citit ca vor fi doar 13 grade afara, cu vant si potential de ploaie- in traducere, in Belgia inseamna frig pentru ca 13 grade se simt ca 9-10). Asa incepe povestea…pe parcurs va voi continua in functie de fotografii!

9.30-10.00

Echiparea la final. Fuga ca intarziem! (detalii despre costumul handmade: panglica de organza de doua culori, pampoane albastre de doua culori, bile din polistiren vopsite de Catinca, bile din poleiala, flori din hartie gumata decupate de Catinca …toate cusute si lipite de mami)

Ok…si am ajuns…suflam nasul fara sa stergem machiajul, mami sufla nasul fara grija ca nu-i machiata! 😀 Patrundem cu greu in curte exterioara a gradinitei si scolii (exista doua curti: cea interioara pentru gradinita, cea exterioara unde a fost spectacolul pentru scoala primara, despartita de cladirea scolii de un rau) unde se va tine spectacolul. Incepem sa ne uitam dupa colegii albastri…ii identificam! Uraaa, dar nu-i Cristine….disperare! Cristine este educatoarea Catincai. O gasim pe Valerie, educatoarea de la clasa vecina unde Catinca isi petrece multa vreme (la ei asa se obisnuieste..o ora pe zi, copiii se muta obligatoriu dintr-o clasa in alta pentru socializare). Valerie are o palarie foarte  extraterestra si o intampina bucuroasa pe Catinca pe care o preia si o aseaza in grupul ei de colegi. Eu plec si escaladez garduri -ca toti ceilalti parinti) cautand un loc bun pentru poze si supravegheat copil!

Ok…locul l-am gasit si incep in sfarsit sa ma uit in jur….mamamaaa cata lume, cati copii! Mie scoala mi se pare mica si cica este mica! Cum o fi una mare? In fata mea, adica la picioarele mele este grupa mica si fosta educatoare a Catincai Madame Simar. Aici se schimba educatorul in fiecare an. Ma uit la ei cat sunt de mici si imi amintesc imediat cum era Catinca prima data cand am adus-o aici….cat de repede zboara timpul. Reveria imi este intrerupta de tati care ne cauta prin multime si, evident, nu ne gaseste. Reusesc sa-i dau indicatii „extraterestre” si ne regasim. Catinca sta cuminte pe jos, in genunchi (nu in fund ca restul copiilor) si priveste in jur mirata. Nu-i citesc emotia pe chip…doar concentrare. Nu se uita la noi, dar nici nu socializeaza. Ma uit sa-i vad prietenii…Ethan nu a venit, Emi nu a venit….fetele nasilor nu le vad, dar oricum sunt in alte grupe. Apare Cristine si ii lauda costumul….deduc din gesturile ei ca-i explica ca l-a facut impreuna cu mine si este mandra. Gata, incepe spectacolul. Muzica, apare directorul care arata ca un alien insotit de o tanti in varsta care nu stiu cine este (dar ma lamuresc pe parcurs!). Se lasa linistea si directorul incepe sa spuna o poveste despre o lume in care nimeni nu credea ca exista extraterestrii…in care copii nu stiau ce sunt extraterestrii si extraterestrii nu stiau ce sunt copiii….Povestea incepe cu 3 copii care stau in pat inainte de culcare si citesc o poveste….dupa care adorm si incep sa viseze. Intreaga poveste este de fapt visul lor. Pana sa va spun restul…va spun atat mi se pare super TAREE sa reusesti sa realizezi o poveste coerenta cu atat de multi copii (sunt cate 3 clase de gradinita – mici, mijlocii si mari) si cate trei clase de clasa 1, 2, 3,4. Minim 25 de copii per clasa….si erau toti implicati activ in coregrafie! Ahhh..tanti cea in varsta care a venit cu directorul era interpreta pentru copiii surdo-muti din scoala si pentru un grup de copii surdo-muti care nu faceau parte din scoala, dar au participat la spectacol.

Primii intrati in spectacol: grupele cele mai mici de gradi si clasele primare mari

Ma uit in jur….toataaaaa lumea face poze si filmeaza…eu vorbesc, atarna de gatul meu nikonul ca un trofeu de pret! Zambesc si ma uit la fi-mea- mi-a fost tare frica sa nu rateze acest moment pentru ca si l-a dorit atat de mult! E atat de serioasa si de concentrata! E clar, are emotii!

Grupa mica in actiune

E frig…toti stau pe jos…unii sunt doar in bluza! Tipic belgian! Sotul meu imi sopteste duios la ureche amuzat: „fi-ta e singura care are caciula!” De data asta greseste…sunt destul de multi care-si trag timid glugile de la hanorace in cap…chiar bate vantul! E o vreme tipic belgiana…cand e soare iti vine sa ramai in bluza fara maneci si dupa doua minute intra in nori si cauti suba sa o pui pe tine! Ce mai conteaza! Tusesc cu grija (si des!) in esarfa de la gat…pana cand se ridica un pitic de jos si imi trage o tuse zdravana fix in nas…ok! 😀

Ies piticii si povestea continua…stelele vor sa vina pe Pamant ca sa manance ceea ce extraterestrii numesc „bomboane”…cica asa s-ar numi!

Extraterestrii vin pe pamant..cei albi, impreuna cu stelele, cu soarele si cu luna si cu extrateresgtrii  verzi si se intalnesc cu ceea ce ei numesc „copii”. O vad pe Ana, fetita nasilor nostri…e unul din cei albi! isi face coregrafie cu avant! 😀 O caut din priviri pe fata cea mare, pe Lorena, dar e imposibil sa o gasesc in multimea de copii.

Pierd putin sirul poovestii pentru ca privirea imi este atrasa de grupa Catincai care este ridicata in picioare. Catinca scoate geaca la indemnul educatoarei si isi aranjeaza antenele extraterestre. In acel moment realizez ca au aparut si prietenii ei care, evident, sunt langa ea.  O fetita mai mare se ocupa de ei. Intra verzii, albastrii si rosii! Nu ma intrebati ce fel de extraterestrii erau ei si ce faceu…v-am zis ca eram cu ochii la fi-mea asa ca zau nu mai stiu povestea! Oricum, e cu happy end!

Si fi-mea incepe sa se manifeste! Happy dance!

In pozele de mai jos- Ethan si Emi, cei mai buni prieteni ai Catincai. Este acolo si Olivia, initial „rivala” de temut care a cam sacait-o pe Catinca…acum sunt tare bune prietene! 😀

Final de dans pentru Catinca…se retrag la locurile lor. Cristine o cheama la ea si ii spune ceva! O vad zambind fericita! Mai tarziu mi-a zis ca i-a spus ca a dansat foarte bine si ca are un costum minunat! Se intoarce spre mine si rade. Fetita mai mare care i-a organizat o trage de mana si ii arata ceva. O doamna din public vorbeste cu ea…habar nu am cine e, speram sa aflu, dar nici ea nu stie! Doamna ii face cateva poze si fi-mea pozeaza precum vedetele. Am uitat de tuse, de nasul infundat si de starea aia in care imi venea sa ma intind pe jos de la raceala asta afurisita! 😀

Spectacolul se apropie de final…toata lumea trebuie sa mearga acolo in mijloc….

Credeti ca am terminat? Da, dar doar spectacolul …acum urmeaza distractia partea a doua! Plecam  din curtea exterioara spre cealalta curte. Strada este inchisa si pe toata lungimea scolii sunt amenjate diferite centre de distractie. In curtea interioara exista alte corturi de distractie si mancare.  Inclusiv sala de masa a micutilor este acum altfel. Sala de sport a devenit bar unde te servesc zambitoare educatoarele suplinitoare de la grupele mijlocii si copii de la clasele mai mari.  In fata barului sunt puse mese si scaune unde lumea sa aseaza sa manance in tihna. Gratarele sfaraie. Chioscul unde urmeaza sa se faca cartofi prajiti este deja supra aglomerat.

Aceasta este intrarea catre clasa Catincai….iar robotul este facut de catre copiii din clasele primare.

 

 

La intrare ne intalnim cu fata mare a nasilor, cu Lorena si tocmai ne-am despartit de alti prieteni, romani. Apropo, scoala este plina de romani, dar culmea, rar se intampla  sa se joace unii cu altii. De exemplu, fi-mea se joaca in pauze cu fata mica a nasilor….dar  isi petrece timpul in aceeasi masura cu Ethan si cu Emi, chiar daca ii e mai usor sa comunice cu Ana in romana.

 

E soare, e sushi home made, bere, vin (nu beau ca iau antibiotic!), gratare pe care sfaraie (culmea si contrar obiceiului scolii) mancare nasanatoasa (:D) – carnati, hamburgeri si creveti. Sunt standuri cu  dulciuri de casa, cu clatite…ti se muta nasul din loc, dar iti trece repede cand vezi coada! Sunt standuri cu minigolf, cu popice, tir, darts si chiar si bule gonflabile pe apa (am facut stanga imprejur cand le-am vazut de frica sa nu le vada Catinca pentru ca la cat de mucioasa este…sfera gonflabila ii mai trebuia).

 

Ne repezim la bomboane. 😀 Foarte sigura pe ea, Catinca incepe sa se converseze cu tanti de acolo si ii spune cu voce tare din care doreste: strumfi, cirese, broasca si…”astia cum se numesc mami, serpi? Cum se zice la sarpe?” 😀

Ne intalnim cu nasa si cu Ana si ne punem pe taclale….in timp ce copilele trag de noi ca vor la castelul gonflabil.

 

E soare si s-a incalzit putin! Castelul pare o idee buna, costumul de extraterestru incepe sa devina incomod!

 

 

Langa castel….marea iubire a Catincai….poneii si o promitatoare plimbare prin padure. Da, vis-a-vis de gradinita este o padurice in care cei mici merg deseori ca sa studieze natura si apoi sa faca diverse creatii. Ultima a fost un cuib de pasari cu oua….o sa-l pozez sa vi-l arat! Cat despre ponei….m-am jurat ca saptamana viitoare ma duc s-o inscriu la echitatie…prea isi doreste mult (ma inscriu si eu! :D). Tandrete, dragoste, mangaieri si pupici. Cele 20 de minute de asteptare la coada au meritat din plin: a primit „cea mai frumoasa casca si cel mai frumos calut fetita ca avea roz!” 😀

 

 

 

 

 

E momentul sa plecam. Spre casa zicem noi. 😀 Mai dam o tura si ne luam la revedere de la Cristine. La iesire ne intalnim cu ceilalti priteni romani care plecau sa manance ceva la un restaurant italienesc. Ne intreaba daca nu mergem si noi…si realizez ca nu avem mancare facuta, ceasul era deja 2.30 si Catinca nu mancase decat bomaboane ca altceva nu a dorit de acolo. Asa ca…la masa cu noi. Inca o portie de joaca cu cei doi copii ai prietenilor nostri.

A fost THE DAY. O zi perfecta. Sunt multumita, nu, sunt extrem de fericita ca ea a fost atat de fericita! I-a placut la nebunie! Asadar…Fancy Fair a fost cu final fericit…in ciuda virozei care ne-a incercercat nervii si emotiile. 😀

Astia suntem noi si ne-am bucurat sa va povestim ziua noastra de azi.

 

Comments (1) »