Archive for Iunie, 2012

7 ani…ce-am invatat!?

Azi…ma uit cu drag la pozele de la nunta noastra, facute exact acum 7 ani. Mi se pare demult si totusi parca a fost ieri. Azi ma uit la Catinca si imi dau seama ca, acum 7 ani, habar n-aveam ce zambate de inger, ce glas cristalin si ce viata avea sa-mi ofere Dumnezeu. As vrea sa ma intorc in timp sa retraiesc momentele de acum 7 ani…si totusi daca cineva m-ar pune sa aleg…as renunta la ele intr-o clipita alegand viata de acum si ceea ce am acum.:D Acum 7 ani eram mireasa. Fara mari emotii din cauza faptului ca tipicara fiind m-am incapatanat sa fiu la linie, virgula si punct. Singurul lucru pe care mi l-am dorit a fost o petrecere de pomina, pe care sa nu o uitam niciodata, nici eu, nici sotul meu si nici prietenii nostri. Am obtinut ceea ce ne-am dorit…o noapte de dans, in care toata lumea a fost in picioare pana dimineata, rupand „podelele”, cu prietenii, cu familia alaturi. Lacul, soarele, o zi perfecta din toate punctele de vedere.

Au trecut 7 ani….si privesc in urma si incerc sa ma gandesc ce am invatat in acesti 7 ani de casnicie. Am invatat ca a fi casatorit nu inseamna nici printi pe cal alb, nici zane perfecte dimineata cand se trezesc. Am invatat ca vorba aceea…”casnicia e o lupta continua” este adevarata, dar nu in sensul in care o auzisem eu spusa. O casnicie este o lupta continua cu tine, cu orgoliile tale, cu dorinta uneori instinctuala de a-l schimba pe cel de langa tine, cu dorinta ta ascunsa in fundul sufletului sa crezi in povesti cu zane….Daca ai rabdare, daca reusesti sa intelegi aceasta expresie ALTFEL decat este ea spusa de obicei…ajungi sa intelegi ca casnicia e o lupta in doi…o lupta in echipa, in care nu castiga, unul sau altul din soti…ci amandoi, impotriva altor factori externi. Filosofic nu? Totusi…privind in urma, in ultimii 2-3 ani am trait cele mai intense si cele mai puternice incercari ale cuplului nostru( care „dateaza” cu mult inainte de nunta de acum 7 ani). Existenta Catincai ne-a unit si ne-a sudat, dar ultimii 2-3 ani au fost cei mai intensi, cele mai grele pietre de incercare pentru noi ca si cuplu. Ne-am mutat intr-o alta tara, departe de toti si de toate care insemnau pentru noi ACASA. A fost o lupta individuala desigur, dar, mai mult de atat, a fost o lupta in doi….o lupta in care am invins amandoi. Am reusit sa ramanem uniti si sa ne gasim un drum impreuna, toti trei, noi trei. Suntem o familie si o spun cu mandrie, cu drag si cu recunostinta…recunostinta pentru sotul meu, pentru puterea mea de revenire, pentru Dumnezeu care m-a indrumat, pentru Catinca care ne reda zambetul de fiecare data cand pluteste un nor negru.Ne avem unul pe altul si da, desi nu suntem o familie perfecta ne iubim, ne facem bucurii, ne facem suprize, ne construim drumuri, ne facem planuri si suntem fericiti. Noi…cei din pozele de mai jos…suntem mai „batrani” cu 7 ani, dar mai fericiti decat am crezut atunci…atfel decat credeam ca vom fi, altfel decat poate ne planuisem ca vom fi….:D Suntem noi…aceeasi oameni de acolo, dar mai impliniti, cu unul in plus….un plus minunat care ne uneste si mai mult.

Privesc fotografiile de la nunta noastra si pe langa bucurie simt si tristete….unii dintre oamenii din acele fotografii nu mai exista azi ca sa poata citi aceste randuri…au plecat, prea repede, prea brusc si nu mai sunt aici sa ne vada asa cum suntem noi azi. Mi-as dori sa fie, dar ii pastrez in amintire cu drag si ma gandesc ca poate, intr-un fel, ne vad de acolo, de unde sunt: Oleta, bunica mea, Mica, o fata minunata si Anca, un om minunat si mereu vesel.  Acest lucru insa ma face sa pretuiesc si mai mult aceste clipe pentru ca azi sunt aici…si scriu…cu dragoste pentru acea zi, cu dragoste pentru sotul meu si cu dragoste pentru minunea noastra, Catinca.

Nu stiu daca este o postare vesela, trista, melancolica, habar n-am…scriu ce simt…si simt ca, dupa 7 ani am invatat multe…am invatat ca 3 inseamna 3 si atat…nu doi, nu unul…nu altii…ca 3 inseamna lupta pentru fericire, chiar daca uneori te lupti cu tine, cu interiorul tau, cu orgoliul tau, cu egoismul tau, cu alte dorinte sau vise ale tale. Nu sunt renuntari…sunt schimbari de planuri, sunt alte drumuri care duc catre acelasi final…unul frumos, daca vrei, daca poti, daca inveti sa-ti doresti lucruri, aceleasi lucruri, dar altfel. Da, sunt fericita, chiar daca uneori, uman, interiorul meu se revolta si vrea mai mult sau vrea altceva sau vrea totul sau vrea imposibilul.

In 7 ani am invatat sa aleg ceea ce este mai bine, sa fac diferenta intre ce-mi spune inima si ce trebuie sa se intample pentru ca 3 sa ramana 3 si sa fie un trio perfect! Regret multe….si de fapt…nu regret nimic. Daca ar fi sa rescriu viata noastra in ultimii 7 ani ca pe un roman si sa ma intorc in timp pentru a trai ceea ce-mi doream eu mental….nu stiu daca nu as regreta ceea ce am avut de fapt in astia 7 ani. Asa ca da, nu vreau sa rescriu nimic…asta este cursul si da, sunt fericita.

Aasadar…ca la Oscar…multumesc! Lui Dumnezeu ca este acolo! Mie ca invat si gresesc si invat si rezist si renunt uneori si apoi revin si invat din nou! Mie ca nu sunt perfecta…ca ar fi plictisitor! Sotului meu ca exista, ca rezista, ca ma cearta si revine si ma impaca si se zbate ca visele mele sa devina realitati! Sotului meu pentru ca nu e perfect….eu cu cine sa ma cert daca am un sot perfect, cu Catinca?! Sotului meu pentru ca fiecare pas impreuna, greu sau usor mi-a amintit mereu ca 3 inseamna 3. Catincai pentru ca exista…pentru ca este liantul cel mai puternic inventat pe acest pamant, pentru ca ochii ei mare si gurita ei spun adevaruri care te trezesc din cele  mai mari aiureli care-ti pot trece prin creier, pentru ca este ingerul nostru si scopul nostru fatis in viata. Familiilor noastre pentru ca exista si pentru ca ne ajuta sa nu uitam ce inseamna sa-i iubim pentru ceea ce sunt ei, pentru ca exista, pentru ca ne fac mai buni fara sa-si dea seama de acest lucru! Mamei mele si bunicii mele pentru ca sunt mereu in gandurile mele si, desi sunt departe de ele, asta inseamna un motor in plus sa fiu fericita pentru ca stiu ca daca eu sunt fericita sunt si ele.

Au trecut 7 ani…ma uit la poze si mi se pare ca eram mai frumoasa fizic…mai tanara (oauu deja incepe criza varstei?!). Ma uit la poze si imi mai dau seama de un lucru: azi ma SIMT mai frumoasa decat atunci,  mai slaba (asta chiar sunt!:D) si mai fericita! De ce? Pentru ca atunci aveam un sot cu care incepeam un drum! Acum am un sot alaturi de care merg de 7 ani pe acel drum si o am pe Cati si ne avem unul pe altul si indiferent ce se intampla, la finalul zilei suntem noi 3….ceea ce pentru mine inseamna mult, mult mai mult!

Asadar…7 ani, La Multi Ani iubitule si iubita mea mica!

 

 

 

 

 

 

Comments (5) »

Despre recuperarile de creante- jocul murdar si ILEGAL din Romania

Scriu aceasta postare pentru ca azi, s-au suprapus doua informatii primite…una de la mama mea, una de la cineva de pe Facebook….s-a potrivit la tanc ca sa-mi declanseze avalansa din degete…avalansa pe care o reprim de niste anisori incoace.

Acum 3 ani si jumatate primesc un telefon de la o firma…se recomanda ca fiind cutarita de la firma x si imi spune ca a preluat, cu ceva vreme in urma, abonamentul meu de Connex (vodafone) si ca  figuram cu o factura neachitata. Descumpanita, ii spun ca regret, dar eu nu mai am acel abonament de un an de zile si ca am achitat toate facturile. Persoana insista si ii spun politicos sa ia legatura cu Vodafone nu cu mine deoarece nu este vina mea…eu mi-am achitat toata facturile. Cateva luni mai tarziu suna cineva la mama acasa, pe fix, spunand aceeasi poveste. De unde numarul? Pai cred ca din contractul pe care-l facusem cu Vodafone. Mama ii spune ca nu locuiesc in tara si ca imi va transmite mesajul. Aceeasi placa + o prima amenintare…ca daca nu achit voi fi data in judecata. Celebra suma era de 40 lei (400.000 lei vechi). Revin in tara si sun la acel numar….imi raspunde o secretara care imi spune ca ei sunt firma, vorbesc din nou, din nou explic ca nu aveam cum sa inchei un contract cu Vodafone fara sa achit toate facturile deoarece Vodafone nu-ti inchieie un contract decat dupa ce ai achitat tot.  Urmeaza alte telefoane data mamei mele, cu amenintari pe banda si, intr-un final cu balacareli de genul „da’ ce cucoana ii e greu sa plateasca niste amarati de bani- 40 de lei? ” Revin furioasa in tara si sun la Vodafone…care imi spune ca eu, pe contul acelui numar nu figurez cu facturi neplatite. Intru pe net caut firma respectiva pentru ca nu mai aveam numarul si…descopar ca este o firma de recuperat creante. Va dati seama ce furibunda am fost cand am decoperit ca am fost mintita. Sun la ei, cu o falca in cer si una in pamant si cer sa vorbesc cu un superior…ii relatez toata povestea inclusiv faptul ca am fost mintita, amenintata si nu mi s-a spus niciodata ca sunt firma de recuperatori. Ii explic ca am luat legatura cu Vodafone si primesc promisiunea, fara scuze, fara nimic, ca nu voi mai fi deranjata si ca vor contacta ei Vodafonul. Anul trecut, in primavara, intamplator fiind in Romania suna telefonul la mama acasa si raspund eu…o voce suava ca o bormasina imi spune ca vrea sa vorbeasca cu …mine! ii spun ca eu sunt …si se dezlantuie cavalcada…amenintari cu judecata, injurii…etc. Ma apuca pandaliile si ii spun ca sunt niste nenorociti si ca daca indraznesc vreodata sa ma contacteze ii dau in judecata si le-o iau si pe mama si pe tata si ii dau in judecata si pe cei care m-au sunat, ca persoane fizice, pentru hartuire. Inchid telefonul si sunt cu mare scnadal la Vodafone….si iata ce aflu: nu figuram cu creante…nu eu, dar figura cu creante cel care preluase contractul de la mine. De ce ma sunau pe mine? Numai ei stiu? Cine erau? firma de recuperatori ai lui Vodafone! Ole! deci doua firme nenorocite care-si bat joc de oameni si ii hartuiesc. Ii spun domnisoarei de la Vodafone ca daca nu ia legatura URGENT cu serviciul juridic de la ei sa rezolve problema cu nenorocitii ailalti…sunt pasibili de multeeeeee reportaje tv, pe langa procese pentru care am sa le cer daune pana in panzele albe. Telefoanele s-au oprit! DUPA 3 ani!

Episodul 2

Mama mea s-a mutat intr-un imobil de 3 apartamente, impreuna cu bunica mea, acum vreo 3 ani….in apartamentul de deasupra ei a locuit un domn…domnul a divortat de doamna…casa a ramas doamenei, dar domnul a facut rate cam pe la toate bancile mari si mici din Romanica, rate pe care nu le-a platit. Acum, bancile il cauta cu limba scoasa. Zilnic in cutia lor de scrisori zac mormane de scrisori si notificari bancare…dar degeaba, apartamentul este inchiriat si doamna sau domnul nu par deranjati de faptul ca sunt cautati. Cam la vreun an dupa ce s-a mutat acolo….primeste mama un telefon de la o banca  Pireus parca, in care este intrebata gales daca este vecina lui si daca ii poate ajuta. Mama le spune ca nu-l cunoaste si punct. La cateva luni banca revine, ba mai mult, suna si alta banca…apoi alta banca, apoi din nou bancile si tot asa….la 8 dimineata, la 3 dupa-amiaza…de conteaza…maica-mii ii sare tandara, face mar si ham la ei, dar degeaba….pana ma nimeresc unii intr-o zi…pe MINE (Pireus sau raiffaisen) nu mai stiu care: o fac pe tanti terci la telefon…ea imi raspunde cu tupeu ca a luat numarul din cartea de telefon pentru ca figuram la  aceeasi adresa…eu ii spun ca este hartuire si ca daca nu noteaza acolo, in calculatorul ei de functionara, in retea ca daca mai primesc vreun telefon de la ei ii dau in judecata sunt in stare sa-i fac praf in instanta. Partea asta cu instanta vad ca nu impresioneaza pe nimeni….dar daca pronunti cuvantul presa…devin cu totii extrem de impresionati si de atenti (asta apropo de cat de importante sunt institutiile statului in Romania).  Banca respectiva nu a mai sunat…in  schimb BCR si BRD…au continuat sa sune…..pana azi dimineata cand mama mea este trezita in mod brutal, pe la 8 dimineata de cineva care statea cu degetul proptit in interfon. Decisa sa-si vada de somnul ei…ignora (stia ca nu astepta vizite la ora aceea). Interfonul tace si….peste doua secund eincepe soneria. Se ridica si se duce la usa fara sa deschida….POLITIA! „Avem ceva pentru domnul X”  WTFFFFFFFFFFFuck! Intreaba iritata de ce nu se duc la apartamentul de sus, unde sta chiriasul vecinului si politia raspunde gales ca vecina de la 2 le-a dat drumul si le-a zis ca mama tine legatura cu fosta sotie a vecinului (o baba tampita pe care cred ca pana la urma o s-o dau eu in judecata pentru ca-mi hartuieste permanent familia…dar asta este alta poveste). Mama nu le deschide si ii trimite la plimbare. Da, tine legatura cu fosta sotie…legat de casa, de facturi si de chiriasi….nu sunt prietene, nu se viziteaza, nu au confesiiuni si mai ales, mama nu este nici comis voiajorul ei, nici altceva!

Eu sunt siderata, scarbita, extrem de scarbita, enervata si ma intreb unde mama naibii sunt legile din tara asta? Cum naiba isi permit firme de doi bani sa escrocheze oameni de rand, cum naiba isi permit chiar si firme mari sa hartuiasca oameni nevinovati si cum naiba isi permite POLTIA romana sa sune la usa unui om de rand ca sa-l puna sa-i dea altuia….pe care nici nu-l cunoaste un CEVA?!  Esti hartuit degeaba, pentru vina altora sau pentru vina ta inexistenta….ani la randul…DE CE?

Azi aflu pe facebook de un caz similar…..mi-e scarba…chiar nu aude nimeni? Alooooo, domnii cu legile, cat ne mai hartuiti degeaba. Cum lasati firmele de recuperatori sau bancile sa ne hartuie pe lucruri cu care noi nu avem legatura!?

Leave a comment »