Prima experienta in spital…

In mod normal as sari peste postarea asta fara sa clipesc. Pentru mine a fost un stres, a fost o trauma, dar, in acelasi timp, a fost o confirmare a multor lucruri pe care vreau sa le impartasesc. Vreau pentru ca sunt lucruri neobisnuite, vreau pentru ca trebuie. De ce?  cei mai multi dintre voi, cei care sunteti parinti veti intelege! Pentru mine nu este o postare „fun”, dar este necesara …

Cum deja stiti, unii dintre voi, am fost internata in spital, intr-un spital belgian, impreuna cu Catinca. De sambata pana in aceasta dupa-amiaza. Nu vreau sa astept sa treaca prea mult timp pentru ca amintirile sunt inca pline de detalii pe care nu vreau sa le uit, in primul rand eu. Nu vreau sa uit nici macar o secunda motivul pentru care zilele acestea, mai mult ca oricand, m-am bucurat ca sunt aici, in Belgia si nu in Romania. Prima internare din viata ei si a doua din viata mea (prima a fost la nasterea ei).  ceea ce veti citi aici este strict ceea ce am simtit, vazut si filtrat prin ochii mei de mama….tatal, daca va dori, va putea povesti si versiunea sa c si co-autor al acestui blog.

Am ajuns la spital sambata dimineata dupa ce Catinca, bolnava de marti….cu o diaree destul de simpla (a doua in viata ei de 5 ani) a inceput sa tremure, sa transpire si sa vomite. Am decis sa mergem la spitalul de copii.

Procedura standard….se ia copilul se consulta si se face fisa intai de catre o asistenta. oxigenare, simptome, febra, greutate, medicatie pana atunci…cam tot. Apoi, vine medicul. consulta si decide. La noi s-a decis sa i se ia putina sange din deget ca sa se vada nivelul de oxigenare. Am fost bagati intr-o rezerva privata cu pat si toate cele, in camera de urgente.I s-a luat sange din degetel si am asteptat 10 minute…dupa care, medicul a venit si ne-a spus ca-i pare rau, dar nivelul de deshidratare este major, glicemia este la pamant si nu e deloc bine….asa ca ne va tine la spital timp de 4 ore, timp in care, fata va trebui sa bea o anumita cantitate de lichide la interval de 30 de minute, cantitate care daca va fi bauta si nu va fi vomitata…ei bine, vom pleca acasa. Am primit niste sticulte sterile, gradate, de 250ml cu apa imbogatita cu saruri si minerale. Prima gura de lichid s-a soldat cu voma…Catinca, cel mai docil copil de pa lumea asta, a declarat ca ea nu poate sa bea asa ceva. lesinata ca o pisicuta bleaga, slabita, palida…a incercat si baut intr-o ora jumatate din cantitatea pe care trebuia s-o bea intr-o jumatate de ora. Medicul mi-a spus ca in caz contrar trebuie perfuzata si introdus lichidul ….ceea ce insemna obligatoriu internare.  Dupa vreo 3 ore am plecat pana acasa sa-i iau ceva sa se joace, lasand-o cu taica-su in rezerva. La iesire, doctorita mi-a comunicat ca ar fi bine sa iau un bagaj consistent pentru ca ea nu prea vrea sa mi-o dea acasa….interesul ei primordial fiind rehidratarea si ridicarea glicemiei. Cand m-am intors deja se decisese internarea ei. Ce inseamna internare in Belgia…pai simplu: te ia, te duce cu copilul intr-o rezerva privata. Ajungi acolo si pe langa vreo 3-4 asistente care iti umplu rezerva imediat…ai impresia ca esti cumva la hotel. Te trezeste la realitate doar aparatura medicala compelxa. Rezerva noastra s-a nimerit sa fie la etajul 4, un etaj destinat numai copiilor intre 0-2 ani…motivul fiind faptul ca pediatria generala este in renovare (lucru pe care nu-l deduci deloc plimbandu-te prin spital- n-am vazut un muncitor, un varf de praf sau o schela). Rezerva are un pat de spital foarte destept, cu laterale care se ridica, reglabil pe inaltime…o vederea frumoasa catre parc, baie proprie cu dus, vreo 3 chiuvete si o anti-camera in care exista cutiile cu manusi, halate de unica folosinta si dezinfectate, astfel incat orice asistenta sau medic care intra sa se desinfecteze si echipeze corespunzator. Butoane de alerta peste tot, inclusiv in dus si langa wc. Fiecare rezerva are asistent propriu…un asistent se ocupa de 3 rezerve (nu mai mult). Pe un perete exista multe dulapuri si daca nu vedeam ca unul din dulapuri este foarte mare m-as fi itnrebat unde este patul  meu…era acolo, in dulap. Mobilier nou-nout, masa, scaune…cam tot ce ai intr-o camera de hotel = niste chestii in plus as spune.

Multele asistente care au dat buzna ai dezbracat copilul l-au cantarit, l-au instalat in pat, i-au zambit, l-au intrebat, l-au mangaiat. In prima parte din zi am avut un asistent, un baiat portughez, absolut simpatic si atent care nu mai stia ce sa faca si venea la fiecare ora. Ni s-a dat un termometru al nostru, nou nout, scos din cutie, au fost completate hartii si montata perfuzia. numai un singur parinte poate ramane sa doarma…accesul rudelor fiind acceptat pana la ora 20, dar de fapt pana mai tarziu. tati s-a intors si a stat pana la 22 dupa ce a adus noi lucruri de acasa. s-a adus olita, servetele, noi dezinfectante…s-au facut hartiile pentru asigurare si gata…am inceput un drum necunoscut. am primit asternuturi pentru mine, am fost instruita e sa fac si cum sa fac…totul cu atentie, disponibilitate, zambet pe buze si multa rabdare. am sa sar peste detalii cronologice spunada-va ca la ora 10 i se pune pe deget monitorizare obligatorie pentru noapte, o luminita rosie nostima care o tine conectata la aparate cu care poate fi verificata oxigenarea si inima. indiferent ce ai nevoie ti se aduce. Exista cafea calda (nu automat ci cafea adevarata, facuta constant0, automat pentru apa calda si rece, poti sa iesi si sa intri dupa ora 20 numai daca suni la sonerie (am testat pentru ca trebuia sa ies sa-mi destind din cand in cand nervii intinsi la o tigara, in fata spitalului). Cand pleci si lasi copilul singur, daca anunti ca pleci…iti verifica copilul din 5 in 5 minute…merg, vorbesc c el, il intreba, ii tin de urat…etc. se ocupa de toata lumea la fel, nu exista notiunea de spaga ca te faci tu de ras si te pui in situatii jenante. Prima seara eram la un coltisor sa cred ca totusi lucrurile nu sunt cu mult diferite dRomania ca si tratament pentru ca am avut parte de o mica zgripturoaica de asistenta de noapte…care mai ca nu m-a luat la suturi cand a vazut ca nu doarme copilul la ora 10, aproape l-a dat afara pe al meu sot si m-a scos din minti cand i-am spus de 3 ori ca vreau sa vb cu doctorulsa aflu rezultatele la ultima proba de sange. Mi-a zis ca doctorul va veni la vizita cam intr-o ora si au trecut vreo 3 si nimic. M-am dus la ea si i-am zis frumos ca au trecut 3 ore si mi-a zis sa ma duc sa dorm, pe un ton usor iritat, ca daca nu dorm tot nu-l grabesc pe doctor si ca doctorul are probleme la camera de garda si va veni. este un comportament tipic belgian cu care de altfel eu m-am cam obisnuit…eu au mania asta sa se dea cocosi pana cand intri putin in ei…pe urma isi schimba brusc atitdinea. Asadar…am aplicat regulile lor locale si i-am spus pe un ton calm ca stiu regulile si ca nu-i bai, dar ca am dreptul, ca si parinte sa fiu informata, urgent de starea copilului si ca ma astept ca acest lucru sa se intample. Cand le vorbesti despre drepturi si despre reguli….sunt foarte sensibili…la ei totul este o regula…m-am culcat nervoasa si am fost trezita la ora 4.30 dimineata cu o magaiere de catre doctor insotit de asistenta. Mi s-a zis ca analizele au iesit mai bine, dar nu ok si ca maiine, adica duminica se va mentine perfuzia pana la noi decizii ale medicului. Apoi s-a dus si a magaiat-o usor pe Catinca pana a trezit-o, fara sa o bruscheze, fara sa o sperie, vorbind continuu si spunadu-i cine este si ca mami este si acolo. I-a verificat limba si gatul (nivelul de deshidratare)…putin burtica si a lasat-o sa doarma. Pot sa va spun ca a doua zi si in acea zi i s-a luat sange din deget….DORMIND…deci ea dormea si ei ii luau sange….copilul meu e un inger ok? (dar si ei sunt super). Ni s-a explicat ca nu s epoate face externare duminica oricum si ca in mod normal este nevoie de perfuzie 24 de ore complete pentru a fi siguri ca este ok. Ca atare…ziua cea mai probabila pentru externare, daca totul mergea ok, era azi, dar depindea de evoultia ei. Trebuia sa „raportez” la infirmer orice pipi, orce caca, care era „studiat” atent de acesta…ceea ce am si facut. Partea soc. Duminica dup-amiaza, s-a decis injumatatire pefuziei si introducerea mancarurilor. Pe mine m-a socat, pe voi va soca. Mi-a fost frica, am fost chiar revoltata si totusi…..s-a inceput cu COCA COLA . Care cum intra acolo imi spunea sa-i dau cola…doctori, asistenti..orice. am decis ca sunt dementi si ca si eu sunt dementa…dar am zis ca daca am vebit cu copilul acolo si este mai bine inseamna ca ei NU sunt complet dementi si eu sunt….asa ca i-am pus…pentru a doua oara in viata ei, intr-un pahar cola. A luat o gura si s-a strambat. asistenta care era de fata, sarboaica mi-a explicat ca este esential sa bea cat de putina cola si ca nici ea nu este de acord cu cola ca si bautura normala, dar ca si medicament da. Urmatorul soc: i-au adus macare! cosuscous, carne de vita la cuptor, o briosa si unt. Am comentat in barba ca sunt dementi si cu chiu cu vai m-am lasat convina de sot sa-i dau carnea si cateva linguri de couscous, singurul meu gand fiind sa ajung acasa sa-i fac un orez fiert! 😀 Colac peste pupaza i-au mai adus si un suc de mere…lucru care m-a scos total din minti si m-am dus cu o falca in cer si una in pamant la sarboaica asistenta si i-am spus ca in mod cert regimul ei este gresit1 A pus mana pe telefon in fata mea si a sunat de la dietetician. tava, e drept, venise cu biletel cu numele ei pe ea…deci nu era gresit. dieteticianul a confirmat ca asta este regimul si ca trebuie sa manance acest lucru. Mentionez ca dimineata, copilul avusese doua scaune apoase, pe care noi le numim in Romania diaree in toata regula, iar ei le numesc semi-diaree…ca atare, copilul a baut cateva guri de cola (nu-i place neam bautura asta), jumatate de banana adusa de acasa (pentru care am primit aprobare ca sa o manance), carnea aia cu sos cu tot, cateva linguri de couscous. Sufletul meu de mama crescuta pe meleaguri romanesi nu m-a lasat sa-i dau sucul de mere si  nic briosa. A fost din nou cantarita. Rezultat: nimic din ceea ce va asteptati voi…si nici eu 😀 diareea nu numai ca s-a oprit…3 ore mai tarziu, scaunul a devenit, aproape normal. Seara a primit, soc: dulceata de cirese si paiine prajita.  Va inchipuiti ce ochi am cascat cand am vazut da? Seara i-au scos perfuzia. Azi…surprizele au continuat ….micul dejun a fost adus fara sa simt…dormeam si eu dorm foarte usor, iepureste….si chiar si asa nu am simtit. Cand am vazut tava m-am blocat definitiv. Paiine prajita cu gem de pere si mere???????????? Ma invarteam ca un leu in cusca si vorbeam cu mama la telefon povestindu-i si nestiind ce sa fac…a intrat asistenta de dimineata caireia i-am zis ca fata mea nu mananca pere (ce puteam sa spun altceva????) si mi-a zis ca-i aduc alta dulceata dupa ce vorbeste cu dieteticianul. In doua minute a venit cu dulceata….DE CAISE!!!!!! Dumnezeule mare…..i-am dat paiine cu unt si orez incalzit din frigider + banana + ceai de menta si cateva guri de cola sub ochii atentia ai infirmierei. doua ore dupa aceea…din nou la wc….scaun absolut normal…mai oameni buni…ori suntem noi crescuti intr-o lume ciudata, ori astia chiar stiu ce fac. Medicul care a venit nu era medic ci stagiar girat de medicul ei….m-a intrebat de toata familia, mi-a facut un dosare de cateva pagini….m-a intrebat inclusiv cand a ras prima data, cand a mers prima data, cate kile avea la nastere si cate kile avea cand a iesit din spital. La final mi-a zis ca este stagiarul ca acest dosar va fi trimis medicului ei curant si ca medicul sef. titularul, va veni sa o vada in maxim  20 minute. Concluzie: dupa o noua serie de analize, dupa o discutie mai mult decat amicala cu medicul pediatru care si-a petrecut o ora cu mine in rezerva discutand despre tot ceea ce ar putea avea legatura cu sanatatea Catincai in viitorul apropiat sau indepartat, despre alimentatie si toate cele…ni sa dat o hartie de externare, un teanc de analize si tot ceea ce trebuie sa reptam ca analize peste o saptamana…am fost trimise acasa.

In concluzie dragii mei…nici nu stiu ce concluzie sa trag…:D . un sistem cu totul diferit de sistemul nostru medical. O curatenie si un tratament cum eu nu am vazut in viata mea…nici pentru copilul meu, nici pentru alti apropiati din familia mea (si sincer….am fost dintre cei a caror familie care a „cotizat” intotdeauna unde trebuie si cat trebuie si am trait in familia mea experienta spitalelor romanesti din plin)…deci concluzia….in acest weekend am inteles ca am facut alegerea buna alegand sau acceptand sa traiesc aici….in tot acest timp, ideea de spital care pe mine ma oripileaza numai ca si concept….m-a inistit, m-a facut sa ma simt in siguranta, m-a facut sa simt ca fetita mea e in siguranta. Oare nu asta este sensul si rostul unui spital? Oare nu asta ar trebui sa ne inspire ideea de spital…incredere in mai bine, confort minim si senzatia de disconfort minima? Un copil deloc speriat, increzator, normal, calm, care are parte de tot ceea ce trebuie, de normalitate si de senzatie de caldura, de atentie si  de un soi de „acasa” cat mai apropiat de „acasa” pe care-l cunoaste? Oricat de mult m-au socat unele lucruri, oricat de mari sunt diferentele de conceptii, de tratamente…senzatia de siguranta si de incredere din punct de vedere medical nu a disparut deloc, nici in ceea ce ma priveste, nici in reactiile copilului meu. un copil caruia i se ia sange in somn si doarme in continuare, fara sa clipeasca macar….este un CEVA, un ceva extrem de important.

Multumesc lui Dumnezeu ca sunt acasa, ca a trecut, dar pentru mine, aceasta experienta a insemnat un pas in plus in invatarea unei lumi „normale”, o lume de care mi-ar placea sa aiba parte orice roman in tara lui.

Anunțuri

6 răspunsuri so far »

  1. 1

    Aurelia said,

    Fetele mele au avut recent o viroza digestiva cu varsaturi. Primul gand, la prima varsatura, a fost sa-l trimit pe sot sa cumpere… pepsi. Celei de-a doua virusate nu i-am dat pepsi, terminasem eu cutia (shhhh), si-a revenit mai greu. Sunt medici in Ro care recomanda pepsi/cola in situatii de varsaturi, cu lingurita si inghitituri mici.
    In privinta spitalizarii, pot spune de experienta nasterilor (2 din 3, deci pot compara) mele in sistem privat la noi… totul aproape de perfectiune. Se poate si la noi, insa nu toti isi pot permite.
    Sanatate Catincai!

    • 2

      oana said,

      Aurelia…eu habar nu am avut pana in ziua de azi de chestia cu Cola..:D Cat despre spitale, dai ai pus punctul pe i…se poate cu bani. Din nefericire insa in Romania NU exista un spital de urgenta pentru copii asa cum trebuie sa fie si NU exista nici macar cu bani multi un spital de urgenta pentru copii asa cum trebuie sa fie. Eu ma infior cand imi amintesc ce vedeam prin Grigore Alexandrescu cu fi-mea….si n-am avut prea des parte de el…si aveam inclusiv rude care lucrau acolo…si asta nu scutea cu nimic starea deplorabila a spitalului, a seviciilor nu schimba cu nimic plictisul si lipsa de interes si de rabdare a medicilor prost paltiti, suparati sau pur si simplu lipsiti de interes de orice fel. Pentru adulti da, pentru nasteri, da…recunosc…exista. Diferentele sunt insa extrem de mari. Spitalizarea Catincai ne este rambursata 85% de asigurarile de sanatate si nu am platit absolut nimic…totul se face direct intre spital si asigurari…a completat sotul meu un formular pe care l-a trimis prin fax atat!N-am stat la cozi deloc, nu am stat claie peste gramada cu toate tipurile de bolnavi si nu am fost „cazati” in camera de garda pe un scaun care sta sa se pravaleasca avand la picioare eventual si niste resturi de la niste pungi de seminte uitate pe acolo….Si eu am nascut in sistem semi-privat in Romania si pentru mine a fost foarte ok…pentru copil insa nu pot spune acelasi lucru. De atunci au aparut clinici noi si s-au imbunatatit conditiile in maternitati…pe partea de pediatrie insa…stam rau de tot! Multumim mult pentru gandurile bune 😀

      • 3

        salmi said,

        De cola stiam si eu, de acum mai bine de 10 ani, de la pediatra Dianei. 🙂
        Sanatate multa!

  2. 4

    Buna, Oana. Bine te-am regasit! Si sanatate multa micutei tale! 😉
    Povestea cu pepsi o stiu de la sotul meu. Cand s-a imbolnavit el, prima data de cand ne cunosteam, mi-a zis ca are doua solutii de vindecare. Am crezt ca face misto de mine insa chiar au avut efect…pepsi si pizza. Am zis ca e posibil sa fie autosugestia, dar, nea!!! doua oara deja nu mai era autosugestie, chiar s-a pus pe picioare cu pepsi!
    Apoi treaba cu perele si merele, ma rog, cu alimentatia Catincai, iar nu ma surprinde. Din cunostiintele mele de mama, nu prea elaborate, stiu ca acestea doua nu provoaca decat o veritabila reglare a tranzitului intestinal. Insa, in conditiile in care copilul a fost pus pe saruri o zi doua. La noi in tara nu ai de unde sa vezi sau sa afli asa ceva, ma refer la saruri. S-o intampla in spitalele private insa la cele de stat iti tin copilul nemancat trei zile (stiu sigur in caz care a evoluat, mult spus evoluat, in acest mod cam in acelasi timp cat il ingrijeam pe fi-miu de aceeasi enterocolita, acasa, cu tratamentele traditionale; mama respectiva a stat in spital 2 sapatamani, trei zile copilul a fost tinut nemancat si fara saruri iar eu nu mi-am revenit nici azi dupa cat m-am chinut sa-i scad febra, sa-i bag alimentele cunoscute, babesti, in alimentatie, cu cata apa l-am pacalit si asa mai departe; concluzie in patru zile era pe picioare, alerga de mama focului in parc cu alti copii iar baietelul acelei mame abia iesea zilele trecute din spital; au trecut 2 saptamani de la entercolita ui fi-miu, prima pe care a facut-o in viata lui).
    ma bucur enorm sa aud vesti bune despre voi si anume ca ati alessa va mutati in Belgia. Din cate inteleg nu aveti de gand sa reveniti decat i vizita. sa nu cumva sa va razganditi! E nemaipomenit ce vi se intampla! Mult noroc si sa nu uitati sa ne descrieti viata de acolo, pe cat va permite timpul.
    Pup! Dani

  3. 5

    Va doresc multa sanatate si daca se poate fara astfel de „activitati” !Ma bucur ca sunteti bine acum,macar mai bine !
    As fi curioasa care ar fi explicatia cu cola,chiar interesant!
    Va pup si imbratisez sa fiti bine ! :*

  4. 6

    Diana Z. said,

    Multa sanatate! Spitalele „din afara” sunt o experienta placuta, pleci cu zambetul pe buze :)))
    De Cola la copii stiam de la nepot. Sensibil la burtica, pana la varsta de 7 ani el stia ca se face bine doar daca bea, cu lingurita, Cola!!!

    Imbratisari si sanatate!


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: