Soferul roman, dar mai ales bucurestean!

Inca din primavara ma tot gandesc sa scriu aceasta postare. Cand am fost de Paste in vacanta, in tara, am crezut ca mi se pare. Ma intorc acum, in vara…si imi dau seama ca sigur nu mi se pare.

Daca m-ar intreba cineva din tara in care locuiesc acum, Belgia, cum este soferul roman….as spune: o combinatie intre luxemburghez, combinat cu turc si cu italian. In traducere: luxemburghezii sunt isterici si nervosi la volan, turcii respecta numai si numai regulile de circulatie pe care si le fac ei (niciodata pe cele pe care le face statul), italienii sunt nerabdatori, vocifereaza si sar la bataie imediat. Desigur, Mircea Badea de-ar citi vreodata aceasta postare (ceea ce in mod clar nu este cazul), mi-ar spune imediat ca da, dar aia au macar drumuri. Corect, dar cu nuante. Imi place Badea si ii dau dreptate in 90% din cazuri (ba chiar si fi-mea e fan)…nu si aici. 😀

Sunt sofer de prea multi ani ca sa va spun de cati, da, sunt si femeie, dar nu mi-au auzit urechile prea des chestia aia cu „cratita la volan”!:D Am avut din fericire profesori buni (inclusiv sotul meu) si am condus prea mult ( a se citi zilnic) prin Bucurestiul cotidian ca sa nu invat sa ma adaptez „junglei”. Cand am ajuns in Belgia ma plictiseam tare, tare la volan….frate, sa nu te injure nimeni, sa nu vrea nimeni sa dea cu masina peste tine, sa-ti taie fata, sa se bage, sa claxoneze, sa-ti iei „kilograme de carne” si altele asemenea….oamenii aia erau prea ZEN pentru una ca mine venita dintr-o lume in care nici nu se pune verde la semafor si ala din spate se propteste cu ambele maiini in claxonul din dotare. Apropo…dupa mintea mea ar trebui introduse amenzi de 100 de euo pentru claxonat aiurea…si aplicate cu strictete, dar asta este alta poveste. Am fost socata. Cu timpul am inteles. Belgienii sunt niste soferi mizerabili (o alta poveste pe care o voi detalia cu prima ocazie), dar macar sunt constienti de acest lucru si merg incet, in plimbare, lucru care-ti da timp sa reactionezi cand ii vezi ca fac tampenii. Ei se plimba. Nu se grabesc NICIODATA. Nu, nu pentru ca nu se grabesc ci pentru ca in cultura lor, in educatia lor, grabitul, ii arde la buzunar grav. Pentru ca in cultura lor legile de circulatie conteaza. 100 de euro te costa un mar mancat la volan. Tot atat o roata suita din greseala pe trotuar si la jumatate parcatul 10 minute peste timpul admis. Deciiiiii…constrangeri ( si stati linistiti…parcari cu plata sunt multe, dar scumpe de te doare ficatul). Dincolo de aceste constrangeri insa apare fenomenul asta cu nu ma grabesc si nu ma sui pe bara din spate a aluia din fata. Poti sta la stop 10  minute sa-ti potrivesti radioul…NU se porneste de la premisa ca esti un dobitoc…ci ca ai o problema. Te depasesc frumos (in general fara semnal ca nici astia nu prea semnalizeaza) si isi vad de drum….iar tu zaci acolo pana iti amintesti ca ar trebui sa pleci de pe loc. Ok si nu….revin iar la Badea care spunea ca atunci cand prinde liber pe drum o „arde” la podea….ii dau dreptate in contextul circulatiei cotidiene…ce se intampla insa cand mergi linistit, pe o strada libera, libera, plina de treceri de pietoni si pietoni pe treceri, cu 50 km/h si in spatele tau se suie, la propriu, un  bolid nervos nevoie mare care nu poate sa o arda cu 100? E sambata, nu se grabeste lumea nicaieri, tu esti cu copilul in masina si chiar nu ai de ce sa o calci la 80/h. Drum bun, cale libera, doua benzi si tu primesti claxoane, carne si toate cele pentru ca nu mergi, IN ORAS, cu 100/h. Da, stiu, lumea e plina de tampiti…dar cum naiba sunt atat de multi in Bucuresti? De ce naiba sunt toti atat de agitati, de nervosi, de isterici? De cand am venit acasa, in vacanta, ma amuz….si ma amuz atat de tare….da, am capatat relaxarea si placerea de a conduce a belgianului…ghinionul aluia de merge in spatele meu. Merg cu viteza legala, nu ma dau neam la o parte, ma doare in cot de claxoane si injuraturi, DAR nu ma doare in cot cand imi vad copilul pus in pericol. Pentru asta sunt in stare sa ma iau cu ei de gat. A doua zi dupa ce am venit acasa, in intersectie la Doamna Ghica, ora 13, nu prea aglomerat, doi smecherasi se sicanau de mama focului. Nu stiu cum mama niabii m-am nimerit eu in spatele lor, dar a fost absolut luxemburghez ca sa ma exprim asa….dupa ce s-au sicanata, franat, injurat la stop…de-mi era teama ca acum scot si pistoalele pe geam….ajung in final, dupa ce trec intersectia in spatele unuia din ei (celalalt a disparut). Credeam ca nenea ori era cu ceva la bord (la pranz????), ori nu avea toate tiglele pe casa….a inceput sa-mi franeze brusc in fata. Ma bag pe banda cealalta si incetinesc…sa se potoleasca nebunul. Ajung la stop…unde evident ajunge si el…cum naiba se intampla mereu sa te grabesti, sai injuri pe toti, sa-i depasesti sa le faci toate cele si ajungi tot acolo…ehhh ghinionul prostului nu? Cand ajung la stop constat cu stupoare ca nenea de la volan avea o „treaba suplimentara” cu o domnisoara….de aici franele in mers, de aici nevii alui de fusese in spatele lui si de aici mersul in zig zag….ce papucii mei? 

Mi s-a parut ca traficul s-a mai civilizat…de fapt cu asta incepusem…cu ceva ce sesizasem in primavara. Da, traficul este mai civilizat decat era inainte…cu toate astea insa…ramanem combinatia perfecta intre luxemburghezii isterici, turcii care nu respecta nici cea mai mica regula de circulatie si italienii nervosi. SI nu, Mircea Badea, NU are legatura cu drumurile ci cu lipsa dee civilizitatie GENERALIZATA : de la tinutul bebelusilor in brate, pe locul din fata (pentru ce se fac toate reclamele alea ingrozitoare care te indeamna totusi sa folosesti un scaun de masina pentru bebelusi), pana la cautatul in pantalonii soferului, in timp ce acesta merge cu masina si pune in pericol viata altora din jur, pana la calcatul acceleratiei doar pentru adrenalina si nimic mai mult.

Nu ma intelegti gresit, nu sunt nici firoscoasa, nici cratita. In Belgia conduc propriul bolid 4×4 si il conduc si cu 120/h, 13/h sau chiar mai mult, unde am voie, adica pe autostrada. In Romania imi conduc opelul astra. In Belgia calc acceleratia pe autostrada si merg cu 70 km/h in oras, unde am voie. Unde nu,  merg cu 30 sau cu cat scrie. Diferenta este ca aici sunt stresata si infricosata nu de gropi, nu de drumuri proaste ci de DOBITOCI, de oameni fara creier, de tampiti care isi inchipuie ca si-au cumparat strada si ca pot sa omoare pe oricine pentru CA (oricare are fi acel pentru CA). Prefer soferul belgian, un sofer prost, dar care are bun simt si recunoaste ca e prost asa ca merge linistit pe banda 1, decat soferul roman isteric, needucat si fitos. Da, unii…imi vor spune sa ma duc naibii si sa nu ma mai intorc….cu ani in  urma cred ca si eu as fi gandit la fel. Cand ajungi sa traiesti ambele lucruri iti dai seama, cu tristete, ca ti-ai dori sa te simti peste tot intr-o oarecare siguranta…o siguranta care nu tine de drumuri ci de lege, de bun simt, de un minim de bun simt. Soferi prosti exista peste tot in lume…cine stie, poate si eu sunt unul dintre ei, in ochii altor soferi…cu toate astea…cand prostia se contopeste cu lipsa de bun simt si cu fitele….e gravvvv de tot. Nu imi este frica sa circul prin Bucuresti. Am crescut aici, am invatat sa conduc aici, aici mi-am format stilul de condus….dar mi l-am schimbat…cu unul mai relaxat, mai zeflemitor, mai nesimitit. Ma doare in cot ca ma claxoneaza, nu o mai iau la fuga cand se suie autobuzul pe mine, nu-mi mai este frica sa ma bag cu tupeu atunci cand stiu ca e dreptul meu si nu ezit sa ma injur ca la usa cortului cu ailalti daca este cazul- pana la urma sunt romanca si imi aduc imediat aminte de unde am plecat! 😀  Cu toate astea…am invatat un lucru: respect in trafic, respectul regulilor de circulatie! Un lucru pe care incepusem si eu sa-l uit, traind intr-o lume in care mama mea era sa fie calcata pe trecerea de pietoni de autobuz, doar pentru ca mergea incet, in care eu eram sa fiu calcata de o pipita pe trecerea de pietoni, doar pentru ca ea se grabea. Atunci eram tanara si am reactionat spargandu-i cu bocancii (era iarna) farurile. Azi…as face altceva, mult mai belgian…m-as pune pe capota ei in fund si as chema politia si nu m-as misca de acolo pana cand nu as vedea-o arsa si fripta ca la gratar. Oare as sfarsi impusacata de „gusterul” ei smecher? 😀

Traiesc in doua lumi diferite. La fiecare 3 luni vin acasa, in Romania mea, pe care o iubesc, unde imi am familia, prietenii. In rest traiesc intr-o tara care imi face viata mai buna, mai frumoasa, mie si familiei mele. O tara pe care nu o iubesc decat ca pe o tara adoptiva care imi ofera o viata mult mai buna poentru noi, nu o admir, de foarte multe ori nu sunt de acord cu felul in care se fac lucrurile, dar careia nu-i pot reprosa cel putin un lucru: respectul fata de legi si fata de oameni. Copilul meu avea 2 ani si putin si s-a trantit in mijlocul trecerii de pietoni belgiene sa-si puna la loc ariciul de la sandale…..un intreg card de masini a stat acolo asteptand, minute bune, cuminte. Fara claxoane, fara nervi, fara isterii, fara nimic. Rabdatori, calmi…in timp ce eu eram disperata si isterica, ca o romanca ce sunt, incercand sa ridic copilul pe sus (aveam vreo 3 plase in maiini din care cadeau tot felul de lucruri in timp ce incercam sa ridic copilul de jos) ca sa nu ma ia nimeni la bataie. In Romania as fi luat cu siguranta bataie…sau macar urari de bine pentru toata familia si neamul meu.

De ce am scris aceasta postare….pentru ca as vrea sa simt ca se schimba ceva. Stiu, nu se va schimba si sunt naiva.

Poate totusi mai sunt si altii care isi doresc sa nu puna piciorul pe trecerea de pietoni cu teama. Poate sunt si altii care nu-si doresc sa se suie la volan si sa se intrebe cu ce Gigi vitezomanul se mai intalnesc azi. Poate sunt si altii care vor sa se suie in masina, soferi buni sau slabi si sa gaseasca putina intelegere…sau daca nu, macar putin respect fata de notiunea de prioritate, viteza legala, depasire si tot ceea ce inseamna cod rutier. Poate sunt si altii care ar vrea, intr-o zi, sa fim considerati soferi prosti (asa cum sunt considerati belgienii), dar cinstiti si de treaba. Sau poate NU…eu am zis…pentru ca asta simt. S-a schimbat cate ceva, dar dementa, bolile nevoase si teribilismul nu au ce cauta pe strazile orasului si ele sunt prezente din plin. Atat de prezente ca uneori ma intreb daca nu toti soferii romani sufera de boli nevoase. Chiar nu vede nimeni?  Tineri sau batrani, oameni simpli sau intelctuali…te uiti la ei si te crucesti cata ura, cati nervi, cata isterie, cata nerabdare, cata furie revarsa…la volan. E un mod de refulare? Alegeti-va fratilor alte supape de refulare (spargeti niste pereti, niste sticle, de preferat intre cei 4 pereti ai casei voastre!)…nu asa ceva….puneti in pericol viata altor oameni.

Drum bun …ca linistit…nu in Romania!

Anunțuri

1 Response so far »

  1. 1

    Adevarat,eu sunt una din acele persoane care trece cu frica strada,prefer „sa-i feresc” eu pe ei,decat ei pe mine !:D Am auzit atatea cazuri,incat zic ca-i mai bine asa!Nu stiu daca se va schimba situatia vreodata,dar niste amenzi de care aminteai,tareeee bune ar fi !
    Pup fetele frumoase!


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: