5! Numarul Magic pentru noi!

Acum 5 ani…pe 23 august ora 14.05 o tineam pentru prima data in brate. O noua viata, un nou drum total necunoscut. She’s mine….si face 5 ani!:D Au trecut repede si totusi greu…imi amintesc detalii pe care altii le uita si uit amanunte pe care altii poate nu le uita nicodata. Acest blog a pornit si s-a nascut pentru ea, ca o poveste despre ea. Povestea iepurasului Bocanila este povestea noastra. O poveste care azi are deja vechime…are 5 ani. Era mica…atat de mica. Uneori ii tin piciorul sau manuta in maiinile mele si incerc sa-mi amintesc cat de mici erau cand s-a nascut. Au ramas pozele in care mi se pare incredibil de mica…parca niciodata nu a fost atat de mica. Au ramas filme in care macanea ca Donald, filme cu primii pasi, filme cu primele cuvinte…iar azi, cand ii tin piciorusul sau manuta in mana mea mi se pare atat de mare….si totusi atat de mica! E a mea si o ador! O ador ca o mama, ca o prietena, o rasfat si o cert, ma revolt si ma supar cand se revolta, o tratez uneori ca pe un adult si apoi imi pare rau, o tratez uneori ca pe un copil prea mic si apoi imi pare rau. Sufar cu ea, ma bucur cu ea…e a MEA!Intr-un mod egoist, total, iremediabil si sunt tare mandra de acest lucru! Stiu, sunt o mama nebuna!

Catinca face azi 5 ani….5 ani frumosi, minunati, 5 ani in care am invatat, am experimentat, am fost uimita, am fost socata, am fost amuzata…5 ani PLINI. Acum 5 ani era un bot dragalas…apoi a devenit un pui de om amuzant si care avea darul sa te ingrijoreze ca parinte. Acum, dupa 5 ani…sunt mama, mai mult ca oricand! Explic, vorbesc, educ, formez, ma implic. Acum Catinca este un omulet, omuletul meu care intelege si filtreaza prin  creierul propriu fara sa execute ca un robotel. Un omult cu o multime, un munte de sentimente, trairi, intrebari, expresii nostime sau extrem de „adulte”. Este prietena mea mai mica, este fetita mea, este rafatata mea…este copilul meu. Este responsabilitate, dar mai mult decat oricand este placere! Placerea mamei care are o fetita la o varsta la care este inca nostima fara sa fie razgaiata, este inca docila si ascultatoare, fara sa fie dependenta, este dulce, mamoasa, fara sa fie exagerata, este un pui de om cu personalitate deja definita, fara sa fie extrem de obraznica. Am trecut prin toate etapele primilor 5 ani si ma simt bine. Simt ca este ok, simt ca rotitele se misca si fetita mea devine un omulet cum trebuie. Simt ca imi da putere cand sunt jos si imi da energie cand sunt obosita. Gesturile mecanice de bebe dispar incet, incet si, in locul lor, apar gesturi constiente, mature, asumate. Ma ia in brate, ma consoleaza, intelege suferinta si bucuria, intelege responsabilitatea, sufera, empatizeaza, se distreaza si umple cu hohote de ras cristalin casa noastra. Frica este asumata, mult mai concret decat inainte (noi nu credem in monstrii stiati?). Bucuria si alegerile sunt si ele asumate. Este partener de joc, de creatie, de shopping, de discutii. Este partener de discutat despre masini si fotbal, dar si despre parfumuri si rujuri, creme si haine. Este partener de povestit, de depanat amintiri, de spus povesti despre bunici si strabunici, partener de bucatarit, de creat cadouri, de orice. Am crescut-o langa noi si cu noi. Am vrut s-o crestem noi. Am vrut s-o am langa mine tot timpul, tot timpul! A mers cu noi peste tot, in calatorii, in vacante, la restaurant, la plimbare, oriunde am fost noi a fost si ea. Ne-a schimbat acest lucru viata? Da, in mod cert, dar am gasit calea optima si, mai mult de atat, ne-am dorit sa gasim calea pentru a ne bucura de fiecare minut cu ea! Pentru unii parinti poate este un sacrificiu sa-si schimbe viata…total, sa fie dependenti de copil si copilul de ei. Pentru noi nu a fost. A fost uneori greu, uneori destul de dificil sa ne adaptam la unele schimbari, dar Niciodata nu am conceput, nici eu, nici tatal ei sa planificam o vacanta fara ea…am facut totul sa o luam cu noi, niciodata nu am vrut sa stam fara ea…e parte din noi si noi asa simtim ! Am facut totul sa optimizam conditiile de timp, loc, moment etc…pentru ca ea sa fie cu noi oriunde. Sa aiba amintiri. Amintiri cu parintii ei. Locuri pe care le-a vazut cu noi. Lucruri pe care le-a invatat cu noi. NU este un sacrificiu si aici imi permit sa vorbesc si in numele tatalui ei pentru ca stiu ca suntem 100% de acord. Catinca este a noastra. Este NOI. Noi fara ea nu suntem noi! Suntem dependenti unii de altii fara sa fim exagerati…suntem pur si simplu noi…noi 3, in normalitate, in viata, in viata in 3. Este ingerul nostru, este universul nostru, un univers inventat de noi doi, dupa aparitia ei, un univers minunat care ne invata, ne intareste, ne formeaza.

De ce 5 este numar magic? Este un numar magic pentru mine in primul rand. Cine a citit povestea noastra de inceput stie deja ca 5 este varsta la care am visat ca eram de mana cu fiica mea nenascuta pe atunci, in piata San Marco si mancam inghetata. Avea cozi lungi, asa cum le poarta acum si …visul a devenit realitate atunci cand unele lucru spuneau ca realitatea s-ar putea sa nu fie tocmai ceea ce speram. Anul care vine…vom manca toti trei o ingehtata in San Marco. Catinca!

Am crescut cu bunicii mei si au fost cele mai frumoase momente ale vietii mele…si totusi ca mama total dedicata copilului ei…nu pot sa spun ca as schimba vreo secunda ceea ce am…o vreau langa mine, o tin langa mine…nu vreau sa ratez nimic…vreau sa fiu acolo. Acolo cand face prostii, acolo cand invata, acolo cand vine si imi spune minunatii profunde de adult, acolo cand imi spune ca prietenul ei imaginar, un catel, s-a „indragostit” de cainele real al bunicului ei, acolo cand il „oferteaza” pe taica-su, acolo cand „face o intelegere cu mine”, acolo cand imi spune ca „este constienta ca a gresit, dar nu s-a putut abtine…pur si simplu”, acolo cand ma ia in brate si ma strange, acolo cand striga dupa mine pe strada „mami, stii ca te iubesc da?’, acolo cand imi spune ca nu mai poate de dorul lui taica-su de care s-a despartit de doua zile, acolo cand da din gene gales si incearca sa „ne faca din vorbe”…acolo cand, in disperare de cauza, de frica ca nu ma v-a convinge sa fac ceva ce vrea ea…face efortul sa vorbeasca fluent in franceza doar ca sa ma impresioneze si sa ma convinga…ACOLO!

Catinca are acum 5 ani. E extrem de inalta…ne imbracam deja cu haine pentru 7 ani (121cm). Nu e slaba, dar …e slaba…adica unii se lamenteaza ca e slaba, eu stiu cat mananca :D. Are 20kg. E cocheta. Ii plac hainele si, pentru ca am invatat-o de mica sa-si aleaga si sa-si asorteze hainele merg cu ea fara griji la cumparaturi…ea isi umple bratele si eu fac selectia finala. E un copil bun…atat de bun…nu se da cu fundul de pamant, nu urla, nu face scene decat cand este extrem de obosita si nici atunci. Se imbraca singura, mananca singura, isi taie singura mancarea. Adora sa fie coheta, dar intelege restrictiile. Stie ca urasc oja pe unghii la copii si se multumeste cu lac transparent, vara. Stie ca urasc rujurile la copii si isi da cu strugurel. Mananca ce i se da…si foarte rar refuza mancarea -are doar cateva chestii pe care nu pune gura. Nu mananca cremvursti, sunca si alte porcarii pe care le mancam noi 9cere sa guste, dar doar ata, nu mai cere a doua oara). Este un copil care a fost obisnuit cu explicatii…as ca nu accepta un NU simplu. Nu trebuie sa o conving de nimic…trebuie doar sa-i explic, ca unui om mare, de ce este NU.Este totusi un copil (lucru pe care il uit uneori :D), cu dorintele si manifestarile inevitabile varstei ei. Vrea jucarii…nu-si doreste multe, dar acelea pe care le vrea le vrea cu ardoare. Este constienta ca le primeste asa ca de cele mai multe ori nu exagereaza…iar eu nu sunt stresata pentru ca nu-si doreste luna de pe cer, nu vrea chiar fiecare rahatel pe care-l vede…ceea ce ma face o mama fericita nu? 😀 Nu are cine stie ce notiune de autoritate…pentru ca nu este nevoie cu ea de foarte multa autoritate. Desi eu sunt bau-bau-ul familiei (cu mine isi petrece cel mai mult timp si eu o cert cel mai rau, impun reguli, restrictii etc) totusi, tatal ei este cel care are un impact mai mare in materie de autoritate. Ca sa fiu sincera, stand mai mult cu ea…parerea mea si ceea ce spun eu conteaza mai mult, aparent, pentru ea decat ceea ce zice tatal ei. Adevarul este insa ca tatal ei e un soi de zeu…si nu exista teama mai mare pentru ea decat sa-l supere pe tati. Cu alte cuvinte…pe sleau…fereasca al de sus sa o supere pe mami ca „o dezamageste” (nici macar o palma la fund nu echivaleaza cu acest cuvant), dar daca il supara pe tati e jale- sufera mai mult din cauza celor 5 minute de suparare a lui tati (aveati impresia ca dureaza mai mult?:D) decat pentru 30 a lui mami (din nou normal…mami e cotidian, tati e magic…day by day). Tati e magic…cu tati face ceea ce nu face cu mami si cu mami ceea ce nu face cu tati…iar cu amandoi…eheee. …aici e cu scantei ca ne rafatam din plin.

O vreme am fost contrariata…Catinca nu este o iubareata de felul ei…nu te pupa, nu te dragaleste…asa a fost de mica. Anul acesta insa a demonstrat calitati magice…magic 5. Empatia a luat aripi, notiunea de imbratisare, pupic, dragoste…au conotatii aparte. Ne spune ca ne iubeste din senin, fara legatura  cu nimic, pur si simplu, isi incolaceste manutele in jurul gatului nostru, notiunea de dor capata sens din ce in ce mai mare cand e vorba de mine si de taica-su, se catara in bratele noastre (pe rand) doar din dorinta de a sta acolo, fara sa faca sau sa zica nimic (asta cu zisu’ nimic e cam utopie….realitatea e ca vorbeste non-stop, inclusiv in somn! :D). De mica a dormit in patul ei…in ultimul an are perioade in care ne roaga sa doarma ori cu mami, ori cu tati, cu cine are ea chef. Nu este o dependenta, nu este celebrul si acel sablon despre care se tot bate toba de co-sleeping…este pur si simplu dorinta de a dormi cu mami sau cu tati o noapte. Dorinta indeplinita, cu limite si reguli. Este o dovada de dragoste, de dragalasenie…felul ei de a fi. La fel cum se duce si se ghemuieste langa taica-su sa se uite cu el la un film sau cum vine si se catara la mine in brate sa ‘lucram” impreuna…cere atentie si o primeste, fara sa exagereze, fara sa mearga la extreme.

Stiu…lunga postare….si as mai scrie inca o data pe atat. 😀

Catinca face azi 5 ani….si as vrea sa scriu romane…chiar as avea ce sa scriu. Stand cu ea zi de zi, minut de minut chiar am ce sa scriu. Ma rezum in a spune insa atat: pentru NOI ea este Magia noastra! Este totul in sensul cel mai pur al cuvantului. Noi suntem noi cei de altadata si totusi altii…pentru ca exista EA! Suntem mai buni, mai toleranti, mai atenti, mai interesati, mai fericiti…mai NOI decat am fost vreodata! Au zburat 5 ani si mi-as dori sa mai fie mica, mica…..o broscuta in bratele tatalui ei, un iepuras Bocanila in burta mea….dar n-as vrea sa schimb cu nimic ultimul an…un an in care evolutia ei a fost fantastica…

Azi, fetita mea MICA-MARE face 5 anisori…atat de putini si totusi multi pentru mine. E omuletul meu, printesa mea. Cu personalitate, copilarie, etape de dezvoltare…si tot ceea ce implica 5 ani de viata. Un copil pe care-l iubim amandoi mai presus de orice pe acest pamant.

E visul implinit! Suntem norocosi si constienti de norocul nostru! Ii multumim lui Dumnezeu pentru acest dar!

Iti multumim puitul nostru, printesa noastra, ca existi, ca ne faci viata frumoasa, unica, minunata! Te iubim „pana la luna si la stele si inapoi”!

La Multi Ani sufletul nostru drag, printesa mica, gargarita mea!

mami si tati

Reclame

8 răspunsuri so far »

  1. 1

    Rux said,

    La multi ani sanatosi si frumosi:)!!

  2. 2

    Dana said,

    La multi ani Catinca! Sa fii sanatoasa si norocoasa!

  3. 3

    „LA MULTI,MULTI,MULTI ANI” scumpa si frumoasa copila, sa ai parte de tot ce-i mai frumos si mai bun pe lume !
    Draga Catinca te pupa si imbratiseaza cu drag:Karina si Beatrice! :* ❤

  4. 4

    vavaly said,

    La multi ani frumoasa fetita ce cresti ca o adevarata printesa sub grija si iubirea parintilor tai. Lunga dar frumoasa postare, emotii regasite, emotii sperate, o bucurie sa citesti despre o mamica mandra de fetita ei. Sa fiti fericiti si sa va simtiti in continuare impliniti prin minunea de fetita pe nume Catinca.
    Fara sa stiu m a apucat si pe mine nostalgia , asa ca in ulttima postare mi-am amintit de cum ne-am cunoscut in virtual. Ce frumos e uneori sa rememorezi…

  5. 5

    Loredana said,

    La multi ani! Sa creasca mare si sa va bucure mereu viata!


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: