Archive for Octombrie, 2012

Bilant…la o alta varsta

Se spune ca „ce nu te doboara te intareste”. In alti ani eram in stare sa fac, de ziua mea, un bilant clar, bine definit, al anului care a trecut. Anul acesta nu pot. Nu, nu este o postare lacrimogena, pesimista. Este un bilant pe care mi-l fac in fiecare an. Anul acesta este insa atat de deosebit…incat mi-e greu sa trag linia si sa zic de rau sau de bine, de alb sau de negru, nici macar de gri nu pot spune.

Am 36 de ani si desi rezistenta fizica nu mai e ca la 24 (sunt rupta daca pierd o  noapte) ma simt ok. Nu sunt sanatoasa asa cum mi-as dori, dar am invatat sa-mi gestionez problemele de sanatate si sa le accept ca un fapt dat. Din fericire am invatat, in timp, sa-mi gestionez si atacurile de panica legate de boala mea si sa o tratez ca pe o nenorocita care-si face de cap cand si cand. 😀 Ba chiar o ignor de multe ori.

Fericita SUNT. Am tot ceea ce si-ar putea dori o femeie de 36 de ani.  Am o minune de copil, cel mai dorit si cel mai iubit din lume. Ea e ratiunea mea de a fi, e visul devenit realitate, e puterea mea, e motorul meu.  Am un sot care imi este mereu alaturi, o relatie normala, stabila, unita, un tata minunat pentru copilul meu. Am un sot cu care ma cert si ma impac si ajungem intotdeauna sa ne dam seama ca suntem NOI, noi doi si ca ne completam desi suntem atat de diferiti. Am afacerea mea, un „copil de suflet” in care am crezut si pentru care m-am luptat…un copil care foarte curand implineste un an de existenta, un an in care am cunoscut oameni frumosi, creativi, in care am invatat de la oameni si oamenii au invatat de la mine. O realizare in care am crezut, dar care mi-a depasit asteptarile. Momentele mele de destindere, creatia, momentele in care ma cufund in alta lume.

Am o familie frumoasa plina de bunici si strabunici, de unchi. Copilul meu se bucura de  ei, eu ma bucur de ei si as vrea, din suflet ca viata sa-mi ofere puterea si sansa sa-i fac sa fie sanatosi 100% pentru ca ii iubesc pe toti.  Viata insa nu face ce vreau eu si atunci nu ramane decat speranta si optimismul.

Anul acesta nu a fost unul usor….a fost un an plin de boli, de spitale, de emotii, de frici, de vise urate noaptea, de nopti nedormite. Desi glumesc des pe tema asta…in acest an am vazut mai multe spitale decat am vazut in toata viata mea de pana acum. Cu toate acestea…daca crezi in povesti cu happy end, ajungi sa crezi ca totul se va sfarsi cu bine si sa mergi mai departe fara sa cazi, fara sa ai impresia ca nu mai poti. Eu una mai pot…nu m-a daramat, m-a intarit, desi, uneori plang si spun ca nu mai pot. A fost o incercare prin care familiile noastre si noi am trecut cu bine si incercam sa mergem mai departe. Eu nu cred in zane si magie ca fi-mea si cu toate acestea am reusit! Cad si ma ridic! Noi doi, eu si sotul meu, cadem si ne ridicam. Pentru ca vrem, pentru ca putem, pentru ca trebuie. E un sentiment ciudat, un soi de putere si rezistenta pe care ti-o dau aceste incercari. E ca atunci cand simt ca mor se somn, ca daca nu dorm mi se face rau si totusi realizez ca trebuie sa stau treaza….sa merg mai departe …si puterea vine! Cand ma trezesc a doua zi…ma simt obosita si totusi puternica, vad soarele de pe strada mea, vad lucrurile bune. Pentru ca trebuie.

Asadar…bilantul, mai mult sau mai putin „lumesc’ al acestui an din viata mea…este unul ciudat, unul pe care nu-l pot clasa intr-o categorie de bun, rau, asa si asa….

Am primit de la sotul meu masina visurilor mele…in care aveam tendinta la inceput sa-mi fac „veacul” o zi intreaga. Mi-a lipsit asa cum imi lipseste un prieten de suflet cat am fost acasa, in Romania, si am mangaiat-o la intoarcere asa cum isi mangaie Catinca jucariile preferate dupa ce nu le vede multa vreme.

Am demarat afacerea mea de suflet, o afacere la care visam pentru ca este mai mult decat o afacere, este o comunitate, o comunitate de oameni frumosi si creativi. Am invatat, mi-am prins urechile, am comunicat, am evoluat, am crescut. Facem un an in curand. Sunt mandra de „copilul” CreaShop care, intr-un an, a crescut frumos si are multi prieteni, multi clienti, multi oameni deosebiti care i s-au alaturat, care imi „mananca” trei sferturi din zi….fara sa simt ca a trecut atat. Azi, acesti oameni, prietenii si clientii mei mi-au blocat efectiv emailul magazinului….trimitand mesaje pe facebook….peste 120 de mesaje. I feel good, i feel happy! 😀 Pentru ca ei exista, pentru ca imi sunt alaturi, cu mesaje atat de frumoase….le multumesc din inima.

Catinca, cea mai mare realizare a vietii mele, cea mai mare dorinta a vietii mele, cel mai frumos omulet din viata mea este un copil minunat. A crescut, m-a uimit, m-a facut mandra si m-a ingrijorat…toate in aceeasi masura. O privesc si ma uimeste faptul ca NU inteleg unde se duce timpul….de ce o vad asa mare, de ce palesc imaginile cu ea bebe si de ce pozele de cand era bebelus mi se par atat de indepartate. SUNT mandra de ea, sunt atat de mandra ca uneori imi vine sa ma iau de gat cu oricine zice ceva altfel decat cred eu….dar e normal, toate mamele sunt asa nu? 😀 Catinca nu a fost anul acesta deloc sanatoasa si daca mi-am dorit sa-mi ureze cineva ceva de ziua mea….a fost sa fie ea sanatoasa, pentru ca ea conteaza, pentru ca ea este singurul motor din aceasta lumea care ma face sa functionez, sa lupt, sa fac, sa ma misc, sa creez, sa exist.

Lumea spune ca facebook e ciuma….hahaha, pentru mine nu a fost! Mi-am regasit colegi din liceu, prieteni vechi, oameni cu care am copilarit, oameni care mi-au fost colegi in cariera mea, prieteni noi pe care nu i-am cunoscut, dar care mi-au fost aproape mereu…oameni dragi, de care ma leaga amintiri. Azi, contul meu personal de facebook mi-a aratat ca ei sunt acolo. Conteaza…conteaza mai mult in cazul meu care sunt departe de casa, de parte de cei dragi mie. Conteaza sa stiu ca cineva a facut efortul sa scrie o urare, cat de mica, ca i-a pasat si nu atrecut mai departe sa-si citeasca mesajele. le multumesc din inima pentru ca au facut acest efort. Pentru cineva care este departe de locurile dragi lui conteaza mult mai mult decat isi inchipuie ei.

Anul acesta am descoperit ca prietenia este o chestie atat de imprevizibila si de frumos imprevizibila. Oameni pe care ii credeam apropiati, de care ma legau atat de multe lucruri, au disparut din viata mea aproape total sau chiar total. Trist ar spune unii…eu spun ca Nu pentru ca, in mod fericit, viata mea oferit altceva!  Cei cativa prieteni pe care ii numar pe degete sunt acolo, ca intotdeauna si le multumesc. Sunt acolo, au dat ‘”buzna” in viata mea de cum am ajuns in Romania in vacanta, ne-am vazut, mi-au venit in casa, ne-am amintit, ne-am distrat, ne-am bucurat. Anul acesta am invatat ca prietenia nu este ceea ce credeam eu…vechimea ei, afinitatile anterioare, distanta, nu conteaza pentru un prieten adevarat. Un prieten adevarat nu este niciodata PREA  ocupat pentru tine! Un prieten adevarat nu este cel care-ti da dreptate tot timpul, nici cel care iti ofera numai un umar de plans, nici cel de care te leaga doar amintirile din trecut . Un prieten adevarat este cel care iti da telefon si iti spune ca este bolnav, dar de dragul tau este gata sa poarte masca de protectie contra virusilor numai ca sa nu te molipsesti si sa te vezi cu el (multumesc Adriana), este cel care-ti da x  telefoane pe zi cand esti cu copilul in spital ca sa stie cum se simte copilul, dar mai ales cum esti tu (multumesc Geo), este cel cu care iti dai intalnire pe litoralul bulgaresc pentru ca sunteti in aceeasi statiune si se cara cu darul pentru ziua copilului tau (zi la care nu poate participa) ca sa nu cumva sa nu primeasca copilul cadou de ziua lui (merci Dana telepata!), este cel care iti inghite, in momentele tale de furie (justificata sau nu) accesele nervoase si iti bate la usa din nou chiar daca esti crizata (multumesc Nico!). Am prieteni si sunt mandra si recunoascatoare ca-i am! Sunt prietenele mele si ma bucur ca exista, le multumesc ca exista, chiar daca sunt departe de mine fizic…sunt aproape in sufletul meu si culmea…cand le scriu numele apar pe undeva (la telefon, pe email :D).

in concluzie…bilantul meu e clar da? Cu bune, cu rele, cu foarte bune sau momente foarte rele, cu momente de frica, de bucurie, de suparare…sunt aici! Sunt fericita si le multumesc tuturor celor care mi-au facut viata frumoasa, care m-au ajutat sa trec peste momente grele, care m-au ajutat sa invat lucruri si sa trec peste anumite momente negre…ca la Oscar…familia mea, prietenii mei, clientii mei si mai ales sotului si minunatei mele printese.

Va iubesc pe toti!

Comments (3) »