Dragii mei…azi am fost intr-o jungla, in mijlocul Bruxelles-ului unde erau 12 grade Celsius! 😀 Chiar nu mint!
In fiecare an, scolile din Belgia sarbatoresc Fancy Fair…sarbatoarea scolilor! Fiecare se organizeaza dupa chef, buget si imaginatie. Unii fac mai putin, altii mai mult…altii mai deloc. Scoala Catincai este una din scolile care face pregatiri intensive : mai mult de o saptamana de pregatiri, repetitii non stop (si cand spun non-stop spun chiar non-stop), fiecare clasa in parte si toate clasele la un loc, coregrafii, cantece,montaje, lucru manual…cam tot ce trebuie. Pe langa asta parintii sunt bombardati cu sute de hartii privind organizarea standurilor de vanzare, materiale cu care pot ajuta, modalitati in care se pot implica etc. E o aventura intreaga. Anul trecut nu am fost in mijlocul perioadei fierbinti, Catinca fiind si mult mai mica (pentru cei mici de tot lucrurile decurg mai bland), dar si pentru ca exact in acea perioada a lipsit de la scoala fiind bolnava si am dus-o strict cu doua zile inainte sa invete cat de cat ceva din coregrafie. Anul acesta insa….
Totul a inceput acum vreo luna de zile cand am primit primul set de hartii care anuntau ca tematica acestei sarbatori va fi “jungla” si ca suntem invitati sa participam cu ceea ce credem noi de cuviinta legat de aceasta tematica: liane, animale de plus, altfel de animale etc. Catinca isi stabilise si costumul…vroia sa fie zebra (stiu…nu e din jungla! :D). Doua saptamani mai tarziu am fost anuntati in scris ca NU trebuie sa facem costume, sa cumparam sau ceva…doar sa o imbracam in alb si negru, fara modele, picturi pe fata etc. Totul a fost secret sau semi-secret pana azi. De ce alb si negru ? Ca si anul trecut fiecare clasa are un cod de culoare…cod de culoare care este foarte, foate strans legat de coregrafie si de firul povestii pe care o prezinta in spectacol copiii. Ca sa intelegeti mai bine ce si cum iata povestea pe care o veti vedea in imagini :
A fost odata o jungla in care au venit oamenii…mai precis un magnat si echipa lui care a decis sa construieasca acolo un resort de lux (cu piscine, jacuzzi, baruri si toate cele). S-au angajat echipe de constructori si specialisti care s-au apucat de treaba….facand rau intai plantelor, apoi animalelor. Oamenii i-au atras atentia ca face rau animalelor si plantelor si a chemat niste specialisti care, in urma unor cercetari, au descoperit ca folosisera niste substrante care albeau atat plantele cat si animalele….toate devenisera albe si negre (clasa Catincai a avut ca rol atat plante albe cat si animale albe, Catinca alegand singura sa fie papagal spre distractia intregii familii si supararea ei ca radem de ea :D). Dupa ce au descoperit cauza suferintei plantelor si animalelor oamenii s-au dus la magnat si l-au somat sa opreasca constructia si sa faca la loc asa cum erau plantele si animalele. Specialistii s-au reunit si s-au decis ca exista o singura modalitate sa faca acest lucru : sa-i picteze, unul cate unul…..si au chemat in ajutor o echipa talentata de copii de la scoala Catincai care sa faca acest lucru. EXACT inainte ca acestia sa ajunga a aparut un urangutan imens (directorul scolii, foarte iubit de copii, Paco) care l-a mancat pe magnat. Povestea se incheie cu toata lumea dansand (copii, animale, plante, constructori, specialisti etc) si cantand pe negativul uneia dinte melodiile din Cartea Junglei.
Acum ca v-am spus povestea pot sa va spun cu mandrie ca fata mea stie cel mai bine sa aleaga rolul instinctiv (decat noi adultii « uraciosi » care ne-am amuzat ca a ales sa fie papagal). Rolul papagalului s-a dovedit a fi cel mai activ din coregrafia clasei ei, fi-mea dand ture, dand din aripi si dansand in jurul celorlalti, ca un mic titirez, ca « piesa » centrala a scenei respective. Inutil sa va spun cat de mandra am fost si azi, dar si ieri cand educatoarea mi-a spus ca se descurca minunat si ca a fost super receptiva si atenta la ceea ce au invatat pentru piesa. Ca mentiune colaterala…Catinca a prestat cu o viroza in urcare. Sa nu va mirati de faptul ca veti vedea acolo picioare goale, bluze cu maneca scurta (la belgieni) si pe langa geci, esarfe, bluze groase si pulovere (la cei de alte nationalitati decat belgienii :D)…..discutam de Belgia, de belgieni si de temperaturi curente si normale aici…12 grade la umbra si sufocare la soare. Eu inghetata…ei inghetati, dar ce conteaza….asa este la ei tot timpul – diferenta o face faptul ca eu nu m-am obisnuit, ei da ! 😀
Acestea fiind spuse…va las sa vizionati cateva poze. Voi interveni cu anumite comentarii la unele dintre ele si cu cateva detalii despre ceea ce a urmat dupa spectacol.
Cu spatele (elastic de par rosu), Catinca!
Inainte de a intra pe „scena”!
„Papagalul” in actiune
Iesirea din scena
Pe margine….
„Discutie” din priviri (ideea era…imi pun sau nu geaca? )
Directorul scolii e un „maimutoi”????
Da, este si copiilor le place la nebunie!!!
Un final de 100 de puncte…sute de copii dansand si cantand
Degerata si fericita!
La fel de degerat si la fel de fericit
Asa cum v-am spus, implicarea parintilor in tot acest proces este absolut esentiala, de nu obligatorie. Uimitor, dar parintii chiar se implica si veti vedea si cum. Din pacate eu am ratat anul acesta implicarea deoarece aveam programat sa plecam la un targ de materiale handmade, la Paris, imediat dupa spectacol, plecare amanata fix acum 3 zile (din motive de targ « neinteresant »). Acum chiar regret ca nu m-am implicat mai mult.
Fiecare profesor/educator primeste in grija, unul sau mai multe standuri…un stand poate fi stand cu vanzare sau poate fi loc de joaca, ponei, pictura pe fata, stad cu mancare, bautura etc. Pe strada, in fata scolii, in curtea mica a scolii (cea unde este spectacolul este curtea mare unde se joaca copiii din generala, cea mica este pentru gradinite) se amenajeaza, in stilul temei alese standuri unde se vinde mancare calda, facuta pe loc, prajituri, bomboane, bauturi racoritoare si alcoolice (pentru adulti), pictura pe fata, pictura henna, jocuri gen roata norocului, pescuit cu premii, bile pe apa, tobogane gonflabile etc. Strada este blocata de catre politie pe tot parcursul zilei, pe o portiune maricica in jurul scolii. La fiecare dintre aceste standuri stau, prin rotatie, in afara de profesor/educator, parintii.Tot parintii vin si ajuta la decorare, montare, demontare si chiar curatenia de dupa. Nimic obligatoriu, repet, nu se uita nimeni stramb la tine daca nu o faci, dar cei mai multi o fac. Nu se cumpara lucruri cu bani ci cu niste cartoane. Cartoanele au pe ele casute de la 1 la 10, le poti achizitiona din timp sau pe loc (2 cartoane costa 10 euro). La fiecare stand exista mentionat numarul de casute care iti va fi bifat pentru ceea ce achizitionezi de acolo. De exemplu…o apa plata « costa 2 casute », o plimbare cu poneiul « 5 casute », o frigaruie, 4 casute etc. Toata suprafata este sonorizata, canta muzica, lumea sta la mese, mananca, bea, se joaca, glumeste etc. E fun, fun, fun….si aglomerat rau de tot. Cozile sunt imense si este bine sa te organizezi din vreme adica sa-ti cumperi tichetele cu cateva zile inainte si sa te asezi repede la coada cand ai ochit ce vrei sa mananci/bei/faci … 😀
Anul acesta a existat si o noutate….un stand cu specific italian (lasagna) si unul cu specific grecesc (salate). Pentru noi insa, ca intotdeauna, caii sunt cei mai importanti…Cati ii adora si niciodata, dar niciodata, nu rateaza ocazia daca are cum sa se suie pe un cal. Azi a renuntat la toboganul gonflabil si la trambulina, numai ca sa stea 15 minute la coada la ponei.
Intrarea in curtea scolii…sau altfel zis locul unde ne pupam si ne luam la revedere in fiecare dimineata (nu am voie sa intru in scoala!)
Caii si poneii marea ei iubire!
Pe contrasens pe ulita din Bruxelles
Mama si fiica la momentul conversatiei…
Soarele de pe strada mea! 