Archive for Decembrie, 2013

Targuri si cine familiale….cum fac bani LEGAL scolile din Belgia!

M-am tot gandit in ultima vreme sa trimit o scrisoare Ministerului Invatamantului din Romania cu o propunere concreta si fezabila, practicata in toate tarile civilizate. Ma tem insa ca imi pierd vremea degeaba….

Citesc si eu postari ale parintilor din Romania, nemultumiti de felul in care sunt administrate (sau mai bine zis NU sunt administrate scolile), de felul in care arata clasele copiilor lor (sau mai bine zis de costurile imense pe care le scot tot ei din buzunare pentru ca aceste clase sa arate decent). Sunt nemultumiti de cerintele profesorilor, uneori absurde si lipsite de bun simt, iar profesorii, pe cealalta parte sunt nemultumiti de lipsa de implicare a parintilor si de faptul ca scoala nu le asigura nici macar minimul pentru functionare. Am vazut si episodul cu scolile neancalzite in plina iarna care a determinat copiii sa iasa in strada. Tot ce se intampla in sistemul de invatamant romanesc mi se pare josnic, lipsit de sens, de bun simt, de organizare….si cred cu tarie ca vina este din toate partile: de la minister, de la legi, de la inspectorat, de la directorul de scoala, de la profesor sau invatator pana la parinte si chiar pana la copil. Ministerul nu face nimic, legile nu-l lasa pentru ca sunt stupide si strambe, iar el nu face pentru ca habar nu are sa faca si isi prinde urechile la cele mai mici lucruri. Inspectoratele au treburi importante…sa puna profesorii sa completeze tomuri intregi de hartogaraie inutila ca sa le dea niste sporuri si puncte care nu le folosesc profesorilor aproape la nimic. Se mai ocupa cu favorizarea diferitilor comercianti (edituri si alte din alea) pentru a raspandi in scoli diverse materiale, alese numai pentru alesi ( da cunosc sistemul ,nu va mirati am prieteni in tot acest sistem).  Directorii sunt neputinciosi pentru ca nu-i lasa legile, Ministerul si Inspectoratul si ajung sa faca „pact cu diavolul” ca sa functioneze cat de cat…asta daca nu ajung sa nu le mai pese si sa-si vada de ale lor. Profesorii si invatatorii sunt prost platiti si asteapta diverse de la parinte devenind  din ce in ce mai lipsiti de motivatie si asteptand, din ce in ce mai mult „motivatie” din partea parintelui. Parintii s-au saturat sa tot pompeze in clase, aparate electronice, banci, perdele si alte chestii, pe langa manuale, culegeri bagate pe gat etc si ajung sa nu se mai implice si sa se certe pe la sendinte intre ei si cu profesorii pentru ca s-au saturat sa para un sac fara fund. Tot ei, parintii, au impresia uneori ca profesorul este sclavul lor….asa cum si profesorul are din ce in ce mai mult impresia ca parintele trebuie sa fie sponsorul lui nconditionat…In final, dar nu in ultimul rand apare copilul care, din lipsa de timp a parintelui, nu invata respectul fata de lucrurile din jur, fata de obiectele din jur si distruge cum poate, cand poate si cum nimereste diverse obiecte fixe sau consumabile din scoala…fara sa-i pese ca in anul urmator, in clasa in care invata el…vor veni alti copii care vor trebui s-o ia de la capat, impreuna cu tot sirul de oameni si institutii enumerate mai sus….un cerc al naibii de vicios care insa se poate stopa! Se poate stopa cu educatie si un statut clar al fiecaruia. Se poate stopa cu un sistem de invatamant mai bine pus la punct, cu salarii decente pentru profesori, cu profesori care sa invete sa nu „mai astepte de la parinti” dar si cu parinti care sa invete si sa-si invete si copiii sa se implice activ in viata scolara. In privinta banilor investiti in scoli…vedeti bine ca NU sunt si ca nimeni nu se grabeste sa-i dea sau sa-i faca rost…DARRRRR si am ajuns la subiectul acestei postari, exista si aici solutii! Cele care se practica in toate scolile din strainatate! Se numesc” fonduri proprii”, sunt reglementate si controlate de catre stat, nu sunt impozitate, dar ofera un plus EXTREM de important in „viata” unei cladiri numita scoala. Cu alte cuvinte, aceste fonduri proprii nu sunt nici milogeala, nici furt, nici sponsorizare, nici spaga….sunt ceva mult mai complex si mai ales, sunt legale.

De ce sunt complexe? Pentru ca in afara faptului ca ofera scolii fonduri pentru a investi in ceea ce are nevoie, creeaza o un sistem de responsabilizare si de implicare sociala a copiilor, a parintilor. In afara de acest lucru creaza momente distractive, momente de socializare intre parinti si copii, ocazii de a face lucruri cu placere impreuna, implicand intr-un mod activ toate partile: cadre didactice, parinti, copii. Nu-i face pe parinti sa se simta jecmaniti in fiecare zi de noi si noi sume, nu-i face pe profesori sa se simta cersetori si ii invata pe copii ca banii se castiga si ca munca poate fi distractiva, ca se pot implica si pot face lucruri placute impreuna pentru a castiga BANI.

Da, desigur, acest sistem insa implica deschidere si disponibilitate….si este un sistem pe care in Romania ar cam trebui sa-l invete cu totii…parinti, profesori, inspectorat si Minister. Un sistem in care toti cei implicati ar trebui sa gestioneze sume independente de stat…deci sa nu le fie gandul nici la furat, nici la pacalit, nici la fraierit….ci chiar la scopul pentru care pretind ca fac lucrurile respective. Parintii ar trebui sa invete sa aiba deschiderea si sa vrea sa se implice…nu la modul „lasa ca face altul” ci la modul „pot sa fac si eu…chiar nu e atat de greu” (ca paranteza….sa stiti ca si cei din strainatate lucreaza de dimineata pana seara si unii au salariul minim pe economie care este la limita de trai fie ca va place sau nu sa acceptati si totusi se IMPLICA)

Am sa va povestesc cateva din lucrurile care se practica la scoala unde invata fi-mea…dar ele nu sunt exceptii. Sunt normalitate. Toate scolile fac asa ceva!

Primul mod de strangere a fondurilor este „weekend-ul familial”. Acesta se intinde pe 3 zile, de vineri pana duminica. Amenajarile incep vineri dimineata, in paralel cu orele si se fac atat de catre profesori cat si de catre parinti care sunt invitati sa se alature prin intermediul unor scrisori (si se alatura!). Pe hartia aceea poti sa scrii in ce zi, intre ce ore si ce doresti sa faci: sa amenajezi, sa cari banci, sa tai cartofi si legume etc. Daca scoala are bucatarie proprie parintii se alatura si la gatit, daca nu se angajeaza o firma de catering la un pret cat mai mic sau se fac niste salate de catre parinti si, in curtea scolii se fac gratare. La fi-mea exista bucatarie, dar s-au facut si gratare in curte. Fiecare parinte primeste un plic in care-si confirma participarea la  acest weekend si daca merge specifica cu cate persoane, in ce zi din cele 3 si pune in plicul sigilat suma ceruta pentru participare per persoana. In cazul nostru a fost 12 euro de persoana si va rog sa ma credeti ca in fiecare zi din cele 3 scoala a fost PLINA de parinti cu copii care au venit, au mancat, au baut un suc sau un pahar cu vin, au stat de vorba, in timp ce copiii se jucau in curtea scolii. Toti banii stransi se duc la un cumpararea de cadouri pentru Mos Nicolae (care aici este fapt Mos Craciun) pentru copiii din scoala si pentru un proiect al scolii…acela de a construi o pasarela costisitoare peste rau pentru ca copiii de la clasa 1 in sus sa nu mai fie nevoiti sa iasa din scoala si sa mearga pe trotuar pentru a ajunge in curtea scolii (cea mare, destinata lor). Anul trecut toti banii stransi la aceste evenimente au fost folositi pentru schimbarea tuturor geamurilor termopane din scoala.

Al doilea mod de strangere de fonduri il reprezinta targurile de sarbatori. Ce inseamna un targ de Craciun? E al naibii de distractiv! Pe cuvant ca este! Toti copiii fac la orele de arta diverse creatii, iar intr-o zi anume toti fac, impreuna cu profesorii prajituri, biscuiti etc. Materia prima pentru aceste prajituri este asigurata de scoala…copilul duce doar vasele necesare pe care apoi le recupereaza. Toate aceste creatii si prajituri se vand intr-o anumita zi de catre elevi de la clase mai mari (de la clasa a treia in sus), supravegheati de profesori, in curtea scolii, la un targ de Craciun. O multitudine de masute, fiecare cu pancarta clasei, pe care sunt asezate frumos toate creatiile lor si toate bunatatile gatite de ei. Pe langa acestea, fiecare parinte este invitat sa duca, daca vrea, daca are chef sau daca ii face placere, diverse bunatati gatite de el care SE OFERA vizitatorilor. Si stiti ce…da uimitor, parintii ofera si duc astfel de bunatati! Atomosfera este super tare…toti copii striga, te cheama la taraba lor, te indeamna, iti explica ce frumoase sunt creatiile…se zbat sa vanda etc. Din nou stiti ce? FIECARE  parinte trece pe la scoala ca sa cumpere o punguta de biscuiti facuti de copilul lui sau de al altuia…sau un globulet sau un copacel de lemn pictat stangaci de manute mici…..si la naiba…chiar functioneaza! Chiar se strang bani! Se strang bani, lumea se distreaza, copiii socilalizeaza, sunt fericiti cand li se cumpara creatiile si munca si te privesc cu ochi lucitori si mandri cand scoti bani din buzunar ca sa cumperi. Chiar e placut si pentru tine ca parinte si pentru ei ….si da, si pentru scoala care are de castigat din chestia asta.

Un alt mod de a strange bani este sarbatoarea scolii, ziua scolilor cum o numesc ei. Este o zi fixa in care toate scolile din Belgia sarbatoresc in cele mai felurite moduri. Unii fac piese de teatru si vand bilete, altii fac spectacole costumate, altii fac un spectacol in aer liber si apoi, toti ofera distractie pentru adulti si copii. Fancy Fair cum se numeste aceasta sarbatoare este din nou o ocazie ca parintii si profesorii sa se intalneasca, sa socializeze, copiii sa se joace. La Catinca, in fiecare an, spectacolul se face in curtea mare a scolii si este un spectacol care implica intreaga scoala adica toate clasele de la gradinita pana la clasa 6. Nu se spun poeziii  (bleahhh!), nu se canta din melodii traditionale….se face un spectacol ca o poveste, pe o anumita tema,cu muica moderna, cu dans si regie, cu toate cele. Ceva distractiv, nu educativ (adica este educativ pentru ca ii invata sa gandeasca nu sa memoreze ca papagalii) Spectacolul este urmat de distractie. Curtea mica a scolii, clasele de la parter, trotuarul din fata scolii si parcarea din fata scolii sunt amenajate. In parcare si pe strada se aduc  tobogane gonflabile, ponei, panouri de escalada, bile pe apa.In curtea scolii sunt standuri cu vanzare de mancare (de la gratare pana la mancaruri traditionale din diverse tari), gherete unde profesorii picteaza copiii pe fata si gherete unde copiii se pot intrece, contra-cost la diverse jocuri (de genul popicelor, mini-golf etc). Strada este blocata de politie si nu se circula pe ea in acea zi. Toate lucrurile nu se achita cu bani ci cu niste cartoane cu patratele pe care le cumperi de la intrare, de la o ghereta special amenjata,  cu bani gheata. Fiecare minune din cele drescrise mai sus „costa” un numar de casute si credeti-ma….e o coada la cartoanelele alea. Daca esti parinte destept…ca sa nu faci coada de o mie de ori achizitionezi de la secretariat, din vreme, cate cartoane consideri tu.

Acum….partea tehnica. NU ma intrebati care este sistemul legal in care functioneaa pentru ca nu stiu sa va spun. Stiu insa, asa cum am spus, ca acesti bani nu sunt impozabili si atat veniturile cat si cheltuielile pentru astfel de evenimente sunt verificate cumva de stat. Verificarea cheltuielilor…banuiesc ca se face prin prezentarea facturilor de la produsele achizitionate de scoala pentru revanzare, diferenta, adica profitul revenind scolii. Profitul asta nu stiu cum si daca este controlat de stat, dar stiu ca cel putin in ceea ce priveste scoala Catincai totul a fost transparent…adica dupa fiecare dintre aceste evenimente ni s-a spus in  scris ce suma s-a adunat, cat reprezinta ea din investitia planificata pentru proiectul careia ii este destinata….deci este teoretic ok. Da, stiu, romanul este inventiv si destul de „spagar” si daca s-ar face asa ceva in Romania precis o parte din bani ar pleca spre buzunarele cui nu trebuie sau cui nu-i sunt destinate….dar chiar si asa sunt convinsa ca s-ar strange ceva bani, suficienti pentru a face lucruri de tot felul.

Sunt la fel de convinsa ca daca s-ar face asa ceva in Romania…intr-un mod deloc uimitor, banii s-ar duce la inspectorat sau la minister si apoi, intr-un fel sau altul ar trebui sa se intoarca ciuntiti la scoala respectiva, undeva la Sfantul asteapta…ceea ce, evident, nu este ok, dar este in stil pur romanesc. Mi-ar placea sa vad ca cineva, UN CINEVA, nu conteaza cum il cheama, sa aiba curajul sa porneasca un astfel de demers in cadrul institutiilor de invatamant din Romania. Daca la altii functioneaza atat de bine, nu am nici cea mai mica indoiala ca ar putea functiona si la noi cu SINGURA conditie ca sistemul sa fie conceput ca in strainatate si sa li se permita scolilor sa-si administreze SINGURE, fara implicatii exterioare (in afara unui control de bun simt al veniturilor si cheltuielilor) astfel de evenimente care da, ma repet, sunt extrem de bine primite atat de parinti cat si de copii si atat de apreciate, dincolo de banii castigati. O modalitate nu numai legala si eficienta ci si distractiva pentru toata lumea. Desigur, implica eforturi din toate directiile…si aici am ceva indoieli ca lumea va raspunde ca aici in strainatate….ma refer atat la parintii cat si la profesorii care trebuie sa se implice activ in asa ceva si mai ales trebuie sa se coordoneze. La noi in Romania e greu sa coordonezi o clasa intreaga…ce sa mai vorbim de o scoala intreaga.

Inchei aceasta postare spunandu-va ca eu ma pregatesc sa le fac copiilor, pentru joi, sarmale. Este zi de schimburi interculturale si nu numai. Fiecare clasa nu va manca la restaurantul scolii in acea zi…ci in clasa, mancare facuta de parinti…fiecare ce vrea si cum vrea. Daca in Romania e usor pentru ca diferentele de religii sunt rare si doar pe alocuri…aici tinem cont de toate religiile pentru ca sunt si musulmani si catolici si ortodoxi etc, etc. Asa ca da, voi gati sarmale cu curcan…dar nu cu curcan din magazin ci curcan halal (adica sacrificat in mod adecvat pentru ca si un musulman sa-l manance, luat de la carmangerie araba (cea mai tare carmangerie din Bruxelles) pentru ca toti copiii din clasa Catincai sa poata manca! Este un efort desigur, dar merita! Da, va lipsi afumatura (un mare minus din punctul de vedere al sarmalelor) dar sunt sigura ca imi voi atinge scopul de a oferi colegilor fetei  mele ceva inedit. Apropo, nu ma obliga NIMENI sa fac asta (este absolut optional). Din 24 de parinti fiecare aduce ce vrea: unii mancare, altii farfurii si tacamuri de unica folosinta, altii bautura, altii dulciurile, altii fructe…fiecare ce vrea si DACA vrea. Recunosc ca daca eram in Romania, in stadiul actual al invatamantului probabil reactionam asa cum fac majoritatea parintilor pe care ii cunosc (adica asteptam putin sa vad daca se baga totusi cineva ca sa nu fiu singura proasta!)….pentru ca este prea multa nepasare din ambele parti. Aici insa nu pot face asta…pentru ca vad ca tuturor le pasa si sincer simt o mare placere sa arat ca si mie imi pasa. E molipsitor….chiar este! 🙂

PS: Catinca a primit azi la scoala o cutiuta putin mai mare de marimea unui ruj de buze. Toti copiii au primit cutiute identice. JOI, la masa festiva de final de an, fiecare va duce in acea cutiuta un mini-cadou (chiar e mini -ne tot chinuim sa ne gandim ce punem in ea). Cadourile se vor amesteca si fiecare va primi cutiuta adusa de un alt coleg….ca sa-si faca cadouri unii altora. Din suflet, nimicuri…dar cadouri. E atat de frumos ca m-as reapuca maiine de scoala daca as putea trai ceea ce traieste copilul meu….si da, mi-as dori sa citesc postarile parintilor din Romania povestind multumiti viata copiilor lor la scoala.

Comments (3) »

Ma lasati cu prostiile voastre? !

Azi sunt rea si sincer, chiar m-am saturat sa fiu cerebrala si sa incerc sa gasesc calea de mijloc, intelegerea si echilibrul intr-un razboi al mamelor pe care eu le numesc „madam stie tot”. Si stiti de ce? Pentru ca ele, propagandistele „modelor” de tot genul, au devenit cam prea agresive pentru gustul meu. Daca pana acum am actionat pe principiul „fiecare cu alegerea lui, si-o asuma atata vreme cat nu judeca sau jigneste pe altii”…deja m-am saturat sa fiu facuta, direct sau indirect mama rea, neinformata, neinteresata de binele copilului si de siguranta lui de niste dame- mame care propovaduiesc precum cine stie ce entitate superioara mie neumaratele mode gen attachment parenting, purtat in wrap elastic, manduca ( sau cum era…wrapul elastic e mai sanatos decat manduca daca vrei bine copilului nu? 🙂 ), eco, bio, hranit cu seminte de tot felul, alaptat pana la 2-3 ani si nevaccinat pentru ca da, vaccinul ca orice pe pamantul asta, inclusiv aerul, dauneaza grav sanatatii! Ati ajuns la paroxism…si pe bune, e chiar treaba voastra daca ati ajuns acolo sau nu…dar deja ati trecut unele limite ale bunului simt (unele dintre voi, nu toate!). Atata vreme cat ma acuzati pe mine sau pe alta mama ca suntem inconstiente, proaste, neinformate sau tampite pentru ca nu „vibram” la studiul X sau studiul Y facut de cine stie ce institut obscur cu nume pompos…ati ajuns la paroxism si la extremism. Intotdeauna am spus ca echilibrul este cheia…echilibrul parintelui si al copilului.

Ce a generat articolul asta? Un comentariu de pe Facebook al unei extremiste (scuze, dar chiar nu o pot numi altfel) cu pretentie de mama care ii explica unei doamne care-si „purta” copilul in nu stiu ce naiba de dispozitiv modern (pentru ca avea motivele ei, nu pentru a face parada de moda!) ca este o mare inteligenta fata de toate „tampitele” din restul lumii pentru ca alege sa-l poate in dispozitivul respectiv si nu in alt dispoitiv (tot unul modern) care face nu stiu ce si nu stiu cum si mai ales in carut, acea nenorocire cumplita si traumatizanta. Helllo? Voi ati crescut in manduca, wrap si alt prostii? Sunteti cumva frustrate, handicapate, bolnave sau schiloade psihic  pentru ca parintii vostri v-au tinut intr-un carut ceausist tip landou sau sport… daca ati avut noroc? Banuiesc ca nu! Sunteti cumva bolnave psihic, aveti autism sau cine stie ce oroare pentru ca ati fost vaccinate contra poliomelitei sau pojarului? Sunteti subdezvoltate pentru ca nu v-au alaptat mamele atat cat si-ar fi dorit sau cat ar fi putut…sau deloc? Banuiesc ca nu…Poate ca sunteti mai sensibile, poate ca sunteti mai bolnave decat unii sau altii…dar deschideti ochii….traim intr-o lume in care batranii nostri au ajuns si la 90 de ani de viata (fara toate smecheriile pe care le propovaduiti voi), iar noi avem sansele sa nu ajungem la aceasta varsta si asta nu are legatura deloc nici cu purtatul nici cu alaptatul nici cu vaccinatul. Asta nu este din cauza wrap-ului, nici a carutului, nici a mancarii bio! \Este din cauza ca suntem niste fiinte superioare care, desi se dau mari ca sunt asa…nu au limita! La nimic! Mancam ca niste verze ce suntem…ori ne hranim ciudat invocand vegetarianism, raw vegan sau altceva, ori mancam ca niste capacauni, alegand mancare junk. Ne”purtam” copiii in tot felul de prostii cu nume pompoase acuzand clasicul carut si invocand nu stiu ce deformari corporale si potentiale probleme psihice datorate „lipsei apropierii corporale” si prima data cand ne pierdem cumpatul tipam la copil, il lasam pe mana bonelor si pe mana bunicilor…dar ne interesam de sanatatea lui psihica si fizica…suntem parinti informati si responsabili, nu? Il hranim cu graunte si numai lucruri bio, il tratam homeopat….si cand ajunge la gradinita….ghinion…mananca aceleasi rahaturi ca si ceilalti nu si ia aceleasi medicamente pentru ca minunile voastre homeopate nu fac fata nu, nu reusesc sa faca fata la bacterii si virusi? Ba mai mult….il hranim, il diversificam cum spune OMS si ne batem cu pumnii in piept ce bio-eco suntem noi….si ii punem o punga mare de pufuleti in brate sa rontaie (sau un cremvurst sanatos la micul dejun) in timp ce ne conversam cu alte mame pe tema asta…ce conteaza rinichii lui afectati de la sarea din pufuleti….il hranim eco-bio si se vindeca! Suntem parinti „atasati” si strigam in gura mare asta…ne laudam cu apropierea noastra de copil, de dormitul impreuna cu el….si ajungem sa divortam, sa traim relatii conjugale pe apucate (ba unii se lauda ca au prins un moment de intimitate in bucatarie sau mai rau, in pat, cu copilul dormind langa ei) si ajungem la consiliere familiala….daca nu ajungem direct la divort. Alaptam de ne sar ochii din cap pentru binele copilului, suferim depresii majore pentru ca nu am putut alapta si suntem paria societatii moderne pentru ca am ales sau am fost nevoite sa dam copilului lapte praf….in timp ce mamele moderne si „extrem de informate” isi expun cu mandrie pe internet si pe fb pozele alaptand de parca ce fac ele ar fi o minune nemaivazuta, iar celelalte care aleg altfel sau sunt realmente nevoite sa faca altfel sunt niste cretine! Ne indemnam copilul sa planga in bratele noastre ca sa se descarce pe motiv ca nu stiu cercetare si nu stiu ce savant a spus ca e bine sa incurajezi copilul sa planga (dar numai si numai sprijinindu-se de tine ca atlfel nu e bine).. Nu ne vaccinam copiii punandu-i pe ei, pe noi si pe ceilalti in pericol pentru ca vaccinul face rau…ignorand, la naiba, faptul ca poliomelita a distrus milioane de oameni lasandu-i schilozi pe viata, ca pojarul a ucis in masa, ca alte boli pentru care se fac vaccinuri azi au distrus mii si mii de oameni (in paranteza fie spus….nu mai luati fratilor nici paracetamol…i-ati citit efectele adverse????). In egoismul nostru (adica al vostru)….nu ne gandim decat ca x sau y vaccin poate face rau copilului nostru…..dar ca boala il poate nenoroci pe viata va ganditi? Nop…pentru ca studiul x va spune invers si pentru ca e „modern” si de „bon ton” sa faci ca restul….doar ca sa fii acceptat de o comunitate de mame bloggerite populare sau de o comunitate de mame din parc care „propovaduiesc” acerb aceste concepte?

Sunt mama si ma mandresc cu asta! Am incercat, in timp, sa fiu ponderata si sa tolerez toate parerile, am incercat sa cred cu tarie in faptul ca suntem diferiti si ca fiecare are dreptul la o parere, am citit tone, chiar si lucrurile in care nu cred …ca sa fiu sigura ca instinctul meu e bun. Copilul meu a ajuns la varsta de 6 ani, iar eu ajung la exasperare citind injurii si tot felul de tampenii. Credeti-ma, fiica mea NU a fost „purtata” , a dormit in patul ei de bebelus de la inceput (uneori cu mine in camera daca a avut nevoie, de cele mai multe ori fara mine in camera). Am diversificat-o devreme si am alaptat-o cat am putut din pricina unor probleme de sanatate. In niciun caz nu as fi alaptat-o mai mult de un an. Pentru ca asa cred eu ca este bine si pentru ca mai mult de atat mie una mi s-ar parea ciudat. NU acuz pe nimeni pentru ca face altfel, dar m-am saturat sa fiu eu acuzata! Am diversificat-o devreme, in ciuda OMS, batraneste, combinat cu modernism, la indicatiile unuia din cei mai renumiti medici din Romania…nu unul modern….ci ala care i-a invatat pediatrie pe AIA de va invata pe voi modernisme acum…un medic care a salvat mii de vieti de bebelusi. Un medic care pana in ultimele lui zile de viata (adica acum un an) a stat pe sectie la bebelusi la Grigore Alexandrescu si caruia, unii dintre voi poate ati avut oportunitatea sa-i multumiti pentru copilul vostru, pentru viata copilului vostru, pentru sanatatea copilului vostru, fara sa va pese daca este pro alaptare sau nu, fara sa va pese daca este pentru diversificare timpurie, la 6 luni sau adecvata nivelului de dezvoltare fizic al copilului. In memoria lui, a omului care se ducea in baston, doborat de o boala sinistra, incurabila, care se ducea la congrese in intreaga lume pentru a fi la zi pentru a putea discerne ca un MEDIC, nu ca un papagal,  intre bine si rau, intre medicina moderna si DOAR moda….scriu azi aceste randuri. Nu imi indemn copilul sa planga…il invat sa rada si sa fie fericit mereu. Nu imi indemn copilul sa doarma cu mine, dar o face ori de cate ori simte nevoia…si isi iubeste patul lui, camera lui, univesul lui. Nu mananca nici bio nici eco (decat la scoala lui unde se iau legume bio). Nu-i dau cremvursti si nici mezeluri….si mananca fructe si legume cu placere si cu drag…tot timpul! De fapt mananca orice i se da si, cand deschide frigiderul alege branza si iaurtul in locul suncii. L-am vaccinat si nu s-a intamplat nimic. Este mereu bolnava din cauza colectivitatii….ca orice copil de varsta ei! Face faringite, viroze, febra…so what???? Nu este frustrata psihic si nici nu are probleme de atasament pentru ca am plimbat-o in carut si nu in smecheriile alea moderne. Se lipeste de mine ca timbru de scrisoare, ne iubim, ne imbratisam, este vesela, sociabila si nu are nici cea mai mica problema de atasament sau de socializare. Este centrul univesului meu si eu centrul universului ei chiar daca nu a fost alaptata decat 2 luni si jumatate si scuze…analizele ei sunt pefecte…chiar nu are carente de nimic copilul pentru ca a fost alaptat mixt si apoi integral cu lapte praf.  Catinca are 6 ani si a mancat primul hamburgher la varsta de 5 ani. Cremvursti nu mananca pentru ca nu-i plac..nu a fost obisnuita. Coca Cola nu bea decat daca este fortata de boala (da, stupizii de noi acuzam totul din jur si medicii din occident dau Coca-cola in spital copiilor bolnavi cu diaree!- mai mult, medicii romani stiu acest lucru, dar le este frica sa recomande pentru ca ar putea fi reclamati de un parinte „modern”). Catinca are inaltimea unui copil de 8 ani si greutatea unuia de 7, mananca cum putini copii am vazut ca pot manca, nu stramba din nas la nimic din ceea ce i se da. Nu are afectiuni de niciun fel…are sensibilitati de sanatate ca orice copil de varsta ei pus in colectivitate, este inteligenta si a ajuns la aceasta varsta sa discearna : daca ii pui o portie de cartofi prajiti mananca cat are nevoie, niciodata tot- pentru ca STIE ca nu sunt sanatosi, dar stie ca, din cand in cand, este permis sa iti faci o placere. Ciocolata sta la noi in casa pe raftul de jos, unde ea ajunge! Pentru ca stiu si ea stie ca avem o intelegere privind  normalitatea in alimentatie. Nu interzicem, dar unele lucruri se mananca cumpatat, rar sau foarte rar. I s-a explicat de ce, cum si ce se intampla in cazul in care exageram. Copilul meu este un OM….un om caruia i s-a explicat, cu care s-a vorbit….nu „o chestie mica” care face ce zice mama si tata pentru ca „asa e bine si modern”! Daca taica-su mananca cremvursti sau eu mananc mezeluri si ea cere…i se da o bucatica, nu o felie intreaga…dar stie ca nu este sanatos si isi face pofta, apoi nu mai cere. In supermarket mi se cere Kinder, dat intotdeauna mi se cer mere, banane, broccoli. Niciodata mezeluri. Traim de 4 ani intr-un mediu alimentar total diferit de cel din Romania. Legume si feluri de mancare complet diferit preparate de felul in care se prepara acasa….copilul meu nu a venit niciodata flamand acasa, ba chiar a fost laudata ca fiind singurul copil din clasa care mananca si cere si supliment (cu toate astea am fost acuzata de multe ori, chiar de propria familie ca copilul este prea slab…nu pentru ca nu mananca ci pentru ca mananca cat trebuie si nu mananca genul de alimente care sa o faca pernuta pufoasa). Singura data cand a vomitat de la mancare la scoala a fost atunci cand educatoarea a pus-o sa guste din orezul cu lapte…si stunci a fost vina mea pentru ca omisesem sa-i spun acesteia ca este SINGURUL lucru pe care copilul meu nu-l suporta si il vomita instantaneu.

Asa ca mame „stie tot”…da, sunt o tampita inconstienta si neinformata (tare as vrea sa fi fost macar jumatate dintre voi ca mine!!!) care NU si-a „purtat” copilul altfel decat in carut pana la varsta de 11 luni cand acest nu a mai vrut in carut ci pe jos, alergand cu copiii si care, intotdeauna, a vrut sa fie independent sa exploreze si sa invete sa mearga nu sa stea lipit de ma-sa. Da, sunt o tampita inconstienta…n-am alaptat-o decat pana la 2 luni si jumatate pentru ca (nu va repeziti sa-mi explicati ca nu am incercat!!!) nu am putut si i-am dat lapte praf din ziua 1 pentru ca de dragul modernismului nu-mi lasam copilul sa moara de foame pentru ca eu nu aveam lapte suficient, indiferent cat m-am chinuit sa am. Nu, nu-mi place sa va vad cu sanii pe afara in poze si nici pe aleile parcului. Nu mi se pare indecent si nici scarbos…sunt si eu mama si anatimic mi se pare absolut normal! Mi se pare insa o fronda nejustificata si jignitoare la adresa celorlalte care nu pot sau chiar aleg sa NU vrea sa faca acest lucru! Vreti respect, dar nu-l oferiti! Vreti echilibru (sau cel putin asa sustineti), dar aratati cu degetul pe oricine care NU face sau nu zice ca voi! Mi-am vaccinat copilul cu vaccin ROR si celelalte vaccinuri. Mi-a facut febra mare de fiecare data, reactii locale urate, nu am dormit nopti, m-am framantat si am citit si eu….si am decis. Aveti bunul simt sa nu ma faceti tampita pentru ca am ales pentru copilul meu…mi-am asumat aceasta alegere! Vedeti-va de drumul vostru si de alegerile voastre fara sa incercati sa obligati si sa indoctrinati pe restul mamelor, doar pentru ca VOI ati ales altfel sau credeti altfel. Incercati sa discerneti si sa intelegeti ca a arunca cu noroi in orice lucru in care voi nu credeti nu are ca rezultat, in timp, decat reactii ca cea pe care o am eu azi. Extremismul si lipsa de respect pentru ceea ce fac sau cred altii…duce la astfel de reactii si va veni vremea in care ceilalti vor fi din nou o majoritate, iar voi veti fi aratate cu degetul ca fiind proaste, neinformate, credule,  tampite si  ciudate…asa cum ne numiti voi pe noi azi. Nu vreau oameni buni ca fi-mea sa se hraneasca cu seminte de foaie verde fas, nici sa manance paiine din faina bio si terci de nu stiu ce seminte….nu vreau sa stea lipita de mine cu fata in wrap sau manduca…eu chinuindu-ma sa pun chestia aia pe mine. Vreau sa vada lumea in jurul ei…sa vada cerul, sa mearga pe jos. Nu vreau sa ajunga la un an sa manance pasat asa cum am vazut zeci de copii hraniti exclusiv la san carora parintii nu le-au pus o lingura in mana pana atunci. Nu vreau sa se diversifice mancand cu mana si manjindu-se pe fata si aruncand cu mancarea pentru ca asa e modern (se numeste auto-diversificare nu?). Vreau sa foloseasca lingurita de silicon, sa invete sa mestece rontaind morcovi si nu pufuleti. Vreau sa manance la micul dejun o branza buna, un iaurt si un pahar de lapte, sa prefere la gustare un fruct si nu o prajitura. Vreau sa ajunga la 6 ani sa isi bea cu sfintenie paharul de peste 300 ml de lapte cald dimineata si seara. Vreau sa ne imbratisam, sa citim povesti, sa glumim si sa ne afundam intr-o lume cu zane frumoase, fiecare in patul si in camera lui, fericiti de alegerea facuta. Vreau sa ia medicamente performante si nu cine stie ce extracte de musetele sau chestii homeopate recomandate de doctori fara diploma. Cred cu tarie in evolutie si nu in involutie, in intoarcerea la origini tribale. Treaba voastra daca credeti in altceva decat pe mine, dar nu indrazniti sa ma aratati cu degetul sa sa ma faceti paria societatii pentru ca mananc paiine din magazin si nu facuta din smacolina si ca iau medicamente de sinteza si nu extracte de coada nu stiu cui. Daca ar fi sa fac al doilea copil…as face la fel! Fiica mea este perfect normala, este fericita, este un copil peste medie atat fizic, intelectual si psihic nu are niciun fel de probleme. Ne iubim, ne jucam, cream, glumim. Lasati-ma in pace cu prostiile voastre si nu imi mai agresati zi de zi privirea si psihicul cu acuzele si judecatile voastre de valoare. Vedeti-va de drum fara sa judecati. NU am nimic cu voi si pana azi nu am indraznit nici macar sa sugerez unei prietene sau cunoscute care a facut altfel decat mine sa faca ca mine…din respect pentru alegerea ei….dar deja e prea mult! La 6 ani dupa ce am nascut citesc si privesc la ce sunt supuse mame ca mine care nu „se incadreaza in valul modern”. Unele nu au puterea mea de a spune nu, unele nu au nici rabdarea si nici stiinta de a cauta, unele sunt speriate si gata sa incerce orice pentru ca sunt la primul copil….iar voi profitati sa la umpleti mintea de tot felul de lucruri. Asta nu ar fi nimic…fiecare e liber sa ia ce vrea de la restul…mai rau este cand aceste chestii se transforma in razboi, in doctrina, in extreme, in judecati la adresa altora! La naiba….lasati-ne si pe noi sa traim cum vrem si nu ne mai intoxicati si judecati! Vedeti-va de parenting-ul vostru fara sa agresati vizual, verbal….e prea mult deja!

Comments (13) »

Magia lui…”a crede”

Sa crezi in Mos Nicolae, sa crezi in Mos Craciun…acea magie, acea nerabdare, liste si pandit doar, doar ii vezi…sunt lucruri pe care noi, adultii, le-am pierdut. Sunt lucruri pe care unii copii le pierd prea devreme. Din comoditatea parintilor care le spun prea repede adevarul.

Aseara, Catinca si-a pus, la locul obisnuit, doua perechi de incaltari: ghetele si UGG-ei „ca sa aiba loc Mosul sa-mi puna toate cadourile! ” . Le-am pus si noi langa ale ei. Din caua emotiei si a nerabdarii nu a reusit sa adoarma pana pe la 12.30, timp in care eu am facut 13-14. Dimineata trebuia sa ajungem mult mai devreme la scoala+ sa avem timp sa ne vedem cadourile!

Intr-un final, orbecaind prin intuneric, pe la 1 noaptea, Mos Nicolae a venit. Saracu’ de el insa e tare batran si destul de ramolit 😀 asa ca a uitat sa lase doua cadouri 😀 ….dar sigur le lasa azi, cat e Cati la scoala si eu in oras cu treaba.

(dimineata, 7.30)

DSC_9805 DSC_9798 DSC_9799 DSC_9807

 

 

Cum spuneam, dimineata trebuia sa ajungem mai devreme la scoala. Am primit ieri hartie in caietul de corespondenta sa ajungem inainte de 8.30, adica inainte de ora obisnuita. Toata lumea stia ca azi e zi speciala, ca vine Mos Nicolae, dar nimeni nu stia ce se intampla la scoala azi…nici acum nu stiu, dar dupa cum am vazut ca au inceput ziua….sunt sigura ca va fi distractie pe cinste! Azi nu vor face aproape deloc scoala, din ceea ce-mi amintesc de anul trecut vor avea o zi plina de activitati distractive. Masa de pranz nu va fi una obisnuita ci un bufet cu de toate (si multe dulciuri!) special pentru aceasta sarbatoare. Astept povestile dupa 15.30 cand o iau pe Cati! 🙂

In Belgia, Mos Nicolae este de fapt Mos Craciun ca sa zic asa….el aduce cadourile, el este cel mai iubit, el umple casa cu jucarii…Mos Craciun este pentru ei un nene american care trece si el pe aici, dar nu exista sarbatori specifice in acest sens. In afara targurilor si paradelor. Ca atare aici se „crede” si se asteapta Mos Nicolae. Ca atare, noi suntem nevoiti sa sarbatorim usor diferit pe ambii. Nu se poate ca Mos Nicolae sa-i aduca Catincai doar dulciuri si fructe si nimicuri ca in in Romania….si la ceilalti copii sa le aduca si alte cadour! 😀

Revenind…am ajuns la scoala cu cateva minute inainte de 8.30…si contrar altor dati am gasit chiar si loc de parcare nemaifiind nevoita sa o las pe Catinca la kiss&ride-ul scolii. Cand am ajuns la poarta scolii…supriza…gardul era baricada cu panze albe si nu se vedea nimic inauntru (decat prin gaurile pe unde nu fusesera bine prinse panzele. Parintii la poarta. Nimeni, nici chiar parintii care aduc copiii la gradinita nu aveau voie inauntru. Cei mici erau preluati de una dintr suplinitoare care paea poarta. Cei mai mari, de scoala, intrau singurei.Din curtea scolii se auzea muzica si la microfon vorbea directoru. Catinca a fost atat de grabita incat e prima data cand nu-si ia la revedere de la mine. A intrat pur si simplu, fara sa priveasca in urma. M-am postat si eu strategic, dandu-mi coate cu alti parinti, langa una din garile de la panza. Curtea era plina, cei mari stransi la locurile lor, cei mici pe laterale, cantau, strigau, ilstrigau pe Mos Nicolae….Tot stand noi asa…dupa vreo 3-4 minute ma trezesc cu Mosul langa mine…iata-l! Exista, si pe bune, Mosul asta are un costum fabulos si un par frumos alb, piptanat si aranjat! Nu se vede din poze, dar credeti-ma pe cuvant…costumul lui mi-a placut la nebunie….era chiar foarte foarte tare! Nu stiu de la ce firma se imbraca, dar sigur e una smechera!:)

mos

Cand a intrat in curtea scolii au izbucnit uralele, strigatele….a fost super! Muzica a inceput sa bubuie…ajutoarele Mosului l-au dus chiar acolo, in mijlocul copiilor. Am plecat, cu un usor regret, pentru ca nu mai vedeam nimic(venisera prea multi parinti si era deja imbulzeala la gaura din panza). Mosul tocmai isi incepea discursul.

Acestea fiind zise….lasati copiii sa creada cat mai mult in ei…in Mos Nicolae si Mos Craciun! Lasati-le aceasta magie, aceasta bucurie…sclipirea din ochii lor atunci cand e vorba de ei, de cadourile pe care le aduc, de povestile acestor Mosi…este incredibila!

La Multi Ani tuturor celor care-si sarbatoresc azi ziua numelui! La Multi Ani Niculetu unchiuletu! La Multi Ani Nico!

Sa aveti o zi minunata!

Comments (2) »

Draga Mos Nicolae..prima scrisoare in limba romana

Greu la deal…prima scrisoare in limba romana a fost o premiera din multe motive.Primul ar fi ca pana in clasa a doua nu am voie sa o invat pe Catinca sa scrie romaneste…ca atare copiaza…fara sa inteleaga foarte bine ce scrie acolo si, evident, confunda multe cuvinte romaneasti, multe grupuri de litere etc.  Sistemul educational belgian este complet diferit de cel romanesc. In primul rand ei invata pornind de la fraza, apoi cuvant, apoi grup de litere si de abia apoi litera. Literele pe care le invata sa le identifice in timp sau sa le scrie nu au denumirile lor uzuale…asa ca eu si taica-su am invatat limbajul morse: litera o este „domnul cu cascheta”, litera l este „maman boucle”, litera e  este „bebe boucle” etc…Un alt lucru…aici nu se scrie pe linie, nu se fac bastonase si nu are importanta dimensiunea literelor. Cel mai important este ca un copil sa descopere placerea scrisului fara constrangeri de acest gen. Constrangerile apar pe parcurs, dupa ce copilul scrie (sau mai bine zis la inceput copiaza intensiv) frazele invatate in timp. Catinca este in etapa 3 din 3…ceea ce inseamna ca a ajuns pana in prezent la cel mai inalt nivel (nu toti copiii ajung deoadata la acest nivel)…adica este capabila sa citeasca si sa scrie toate frazele invatate, este capabila sa identifice si sa scrie cuvinte si este capabila sa scrie si sa identifice grupuri de litere. Stie sa combine cuvintele pentru a forma noi fraze care sa aiba sens si stie sa le combine pentru a forma fraze simpatice, care nu au sens. Metoda este invatarea in esenta vizuala, nepunandu-se accent pe caligrafie sau pe numele literelor ci pe intelegera lor, a cuvintelor pe care acestea le formeaza. Adica…exact invers decat in Romania unde se invata mecanic literele si apoi se invata formarea cuvintelor cu acestea.

Scrierea scrisorii in Romana a fost un basm..pe cuvant….copilul scria in romana si pronunta literele in varianta lor franceza descrisa mai sus…nu intelegea ce e cu virgulitele de la s si t….dar a reusit si sunt mandra de ea. A reusit inclusiv sa scrie drept pe linie (nu a mai fost supusa la asa ceva pana acum!) si sa faca literele aproximativ egale. Inca nu pricepe ea de ce p treubie sa depaseasca linia…sau f, dar am lasat-o in pace fara expicatii supliementare….

Dupa aceasta incercare a decis ca lui Mos Craciun ii va scrie in franceza ( in mod evident, din anumite puncte de vedere o sa fie mult mai simplu). 🙂 Pentru ea mai simplu…eu trebuie sa ma obisnuiesc ca litera u este „pahar”, litera r este „scaunel” , t este „ancora” etc ….daca nu i le dictez asa…le dicte degeaba. 😀

 DSC_9793 DSC_9795

Leave a comment »

Despre frica copiilor si caderea primilor dintisori!

Eu am un obicei….nu-mi mint copilul! Stiu, stiu…uneori se zice ca e bine sa ocolesti elegant adevarul! Eu prefer sa nu-l ocolesc desi poate nu este ceea ce-si doreste sa auda copilul meu si poate unii adulti ma privesc chioras. Daca inveti insa, ca parinte, sa „imbraci” adevarul in „hainele” potrivite, daca ai rabdare sa explici si gasesti argumentele si explicatiile potrivite….sigur ai tras lozul castigator. Fi-mea nu crede un bau-bau – l-am respins cu virulenta si am interzis tuturor sa-l foloseasca pe post de sperietoare. Da, viseaza uneori monstri (ca de’, nu poti tine la infinit copilul departe de televizor), dar stie ca monstrii nu exista si sunt doar in desene. Ii viseaza, se trezeste si se culca la loc, fara discutii suplimentare (cu alte cuvinte eu aflu a doua zi dimineata ca a visat monstri). Stie ca vrajitoarele sunt in povesti, stie ca injectiile pot sa doara, stie ca spitalul nu este un loc placut, dar este un loc unde te poti insanatosi daca esti bolnav.

Imi amintesc si acum cat de terorizata eram cand trebuia s-o duc sa-i fac analize de sange. Toti parintii din jurul meu imi povesteau cat de speriati sunt copiiilor, cat de tare se zbat, cat de frica le este. Am ales tot adevarul spunandu-mi ca da, risc, dar am sanse. E drept ca si „materialul clientului” imi permite, dar cred cu tarie, acum, dupa multiple teste, ca daca ai rabdarea si abilitatea sa-i explici copilului adevarul, imbracat intr-o forma cat mai putin inspaimantatoare….ai toate sansele sa ai parte de liniste si de intelegere si de un copil cuminte care poate face fata, fara sa dezvolte frustrari, la orice chestie la care noi, adultii, prin prisma experientelor, avem frici. E drept…nu e deloc usor sa faci ceea ce am ales eu sa fac si trebuie sa pui „la bataie” toata imaginatia de care dispui, toata rabdarea si sa ai pregatite mereu si mereu noi argumente. Nu toti au rabdarea sa faca acest lucru…multi considera ca e mai usor sa minta frumos….si uneori chiar asa este, dar se plateste un pret pentru aceasta usurinta!

Atunci cand i-am facut prima data analize de sange…avea cam 3 ani. I-am explicat exact, cu detalii, absolut tot ce se va intampla, dinainte sa ajungem acolo. I-am explicat de ce facem asta, cum se introduce acul in piele si in vena, cat de mult doare,  cum curge sangele prin tub si se duce in fiola…unde se duce fiola si am inventat o poveste despre sangele magic care se transforma in aur in fiola de sticla. Rezultatul a fost acesta: ne-am dus si am fost pusa sa o imobiliez asa cum se procedeaza de regula. Am refuzat explicand asistentei ca daca fac acest lucru stricam tot.Ea a insistat, eu am refuzat…si i-am demonstrat! Fi-mea era relaxata, curioasa si isi privea insistent mana stransa in garou. Si-a privit curioasa sangele curagand prin tub si nici nu s-a clintit. Nu lacrimi, nu plansete, nu a clipit! STIA exact, pas cu pas, de dinainte ce se va intampla. Eu cred cu tarie ca un copil care stie ce i se va intampla nu va dezvolta frici fata de acele lucruri. Doctorul nu a fost niciodata o sperietoare ci un prieten care intotdeauna o ajuta sa treaca cu bine peste boli si probleme…asa ca daca de mine nu asculta si se stramba spunandu-mi ca nu stiu ce medicament are gust rau…daca e de la doctor citire…il inghitim fara comentarii. Nici macar spitalul, de care am avut de doua ori parte (o data in Belgia si o data in Romania) nu o sperie chiar daca a aflat ce inseamna perfuzii, monitorizare de oxigen, analize din patru  in patru ore etc. La 6 ani Catinca stie foarte clar ca daca ajungem sa mergem la spital, chiar si in urgenta, noaptea, o facem pentru ca mami si tati au epuizat toate solutiile pe care le cunosc si ca asa e mai bine sa facem daca acest lucru inseamna ca terminam odata cu suferinta. Repet, nu va inchipuiti ca este un comportament si o atitudine usor de obtinut, dar daca aveti grija din vreme sa nu faceti greseli si sa speriati copilul, daca aveti grija ca altii sa nu faca acest lucru…aveti sanse extrem de mari sa obtineti ceea ce am obtinut noi.Totul…numai cu explicatii si sinceritate.

Iata ca ieri a venit vremea unei noi etape…caderea dintilor! Stiu…stomatologii sunt teroarea multor oameni…e mea nu, nu de cand il am pe Mihai, serios! Am fost la multi stomatologi in viata mea si nu-mi place, recunosc, dar MIhai este singurul la care nu ma duc cu frica! Este exact acelasi lucru ca la copii…cineva care sa aiba rabdare sa-ti explice ce-ti face, de ce iti face, cu ce iti face. Am luat-o pe Catinca cu mine de mai multe ori cand am fost la Mihai…au devoltat o relatie de prietenie, fara ca ea sa se suie pe scaunul de pacient vreodata…(bine…o relatie si mai speciala are cu fiul lui Mihai, dar asta e alta poveste 🙂 ). Ca atare, vizitele mele la Mihai i-au oferit ocazia sa studieze fara sa simta efectiv ce se intampla acolo. Prima data cand a suit-o Mihai pe scaun ca sa-i verifice dintii…a fost neprogramat si nu avusesem timp sa vorbesc cu ea…asa ca, odata ajunsa pe scaun, a tremurat usor…avea vreo 4 ani.Doar a tremurat…fara lacrimi sau altceva.

Ei bine….de o vreme i se misca dintisorii si dau semne ca stau sa cada…lucrurile s-au agravat cu un dintisor de jos (de altfel primul ei dintisor). De cateva zile se tot plange ca nu mai poate sa muste pe el si ca o doare din ce in ce mai tare. Explicam cum e cu scosul dintilor, ce se intampla dupa ce cad, cat de tare doare, cat timp doare etc…toate detaliile, inclusiv cele mai dureroase. Aseara se culca si se da jos din pat 15 minute mai tarziu.

” Mami, te rog sa-l suni pe Mihai sau pe Mihaela (sotia lui Mihai) si sa vorbesti cu ei sa mergem sa-mi scoata dintele asta ca eu nu mai pot. Nu mai pot sa ma chinui asa! Sa-l scoata si sa scap odata ca eu nu mai pot nici sa dorm…dau cu limba si mi-e frica ca o sa cada si il inghit.”

Evident ca am luat copilul in serios. Cum sa nu-l iau? Un copil de 6 ani care-ti cere sa-l duci la doctor ca nu mai suporta….nu poate sa nu fie luat in serios, da? Pana la urma…are dreptate biata de ea…de ce sa se chinuie daca se poate termina totul in 10 minute, nu?

Inainte sa ajungem la Mihai…i-am facut instructajul…dar am omis ceva…anestezia! Sincer, habar nu aveam ca ii va face. Urasc anesteziile (se pare ca mai tare decat fi-mea…stiu, Mihai daca citesti razi de mine pt ca stii tu bine de ce!)!I-am spus ca doare putin, ca doare si dupa gingia, ca ramane o rana mica etc…i-am spus cam tot ceea ce trebuia spus. Inclusiv ca este cel mai curajos copil pe care l-am vazut in viata mea! Daca stiam ca este vorba de anestezie ii explicam si ce inseamna asta…

Am ajuns la Mihai cu ea extrem de relaxata, ba chiar usor nerabdatoare…toata ziua a numarat orele pana la momentul x, dorindu-si sa scape mai repede de dintele ala care o chinuia. S-a suit pe scaun, zambitoare, s-a plans de lumina care ii intra in ochi si a ras la glumele facute de MIhai. I-am cerut voie inante, pe drum, sa filmez sau sa pozez si mi-a spus ca nu….asa ca nu am filmat decat pregatirea pentru extractie….eu ma tin de cuvant cand promit ceva copilului! Culmea e ca acum ii pare rau ca nu m-a lasat sa pozez si sa filmez! Mihai…ca un magician a inceput sa-i explice de solutia speciala, magica, pe care o pune pe gingie (un tampon cu anestezic care sa amorteasca locul pentru anestezia facuta cu seringa). I-am zis lui Mihai sa-i spuna adevarul, dar el a preferat sa mearga pe metoda lui si sincer…nu cred ca a gresit deloc…desi la intrebari suplimentare a trebuit sa raspund eu :). Desi a vazut seringa nu a clipit, nu i-a fost frica. Ulterior i-am spus eu exact cate injectii i-a facut Mihai, unde si de ce…Pe cuvant….eu sunt o fricoasa pe langa copilul meu….singurele lucruri pe care mi le-a reprosat dupa extractie: ca nu i-am spus ca ii amorteste asa tare buza si ca pe ea o enerveaza senzatia aia ca nu simte buza….si cu durerea gingiei dupa extractie cum ramane? Pai….nu ramane…ca de aia stia si nu pare atat de suparata de ea cat este de chestia cu buza amortita. Concluzia: am plecat sa scoatem 1 dinte si am plecat de la Mihai fara 2 dinti (al doilea urma sa cada peste o saptamana deci mai faceam un drum in plus, anestezie in plus, etc). Concluzia 2: daca ii povesteam si de anestezie chiar nu aveam niciun fel de discutie suplimentara…asa m-am ales cu reprosuri ca nu am dat explicatii legate de senzatiile ciudate pe care le da anestezia (explicatiile de dupa au ajutat, dar nu sunt acelasi lucru ca cele preliminare). Concluzia 3: daca vrei sa ai un copil fara teama, spune-i adevarul! Eu i-am spus ca o va durea gingia dupa ce trece anestezia…si Mihai i-a spus…si rezultatul a fost ca „da, ma doare….dar nu e asa rau…pot sa mananc si nu-mi mai e frica ca-mi inghit dintele!” …in schimb buza amortita mi-a dat batai de cap vreo 30 de minute…timp in care a trebuit sa explic detaliat tot ce se inatmpla….Concluzia finala: NU exista frica de durere ci frica de necunoscut! Daca ii spui copilului adevarul, fie el si  „presarat” cu durere stie exact ce urmeaza, nu este surprins….si nu dezvolta fobii si frici…asa, ca noi adultii.

PS1: Nu o doare nimic la aceasta ora…a mancat, a baut, a vorbit pe skype cu prietena ei si cu bunica si strabunica…si si-a pus dintii in cutia Zanei Maseluta care trebuie sa-i lase 2 cadouri, unul pentru fiecare dinte!  (in ane are voie sa creada pentru ca sunt bune nu?)

PS2: Dupa ce s-a dus anestezia…la vreo 2 ore dupa extractie…arata asa!

PS3: O fac doctorita….si da, am de gand sa nu-mi mint copilul…adevarul e cel mai bun…chiar daca uneori are ace lungi ca seringa de la doctor!

Multumim Mihai si Mihaela! Pupici de la nora voastra stirba!

DSC_9783

Comments (2) »