Despre frica copiilor si caderea primilor dintisori!

Eu am un obicei….nu-mi mint copilul! Stiu, stiu…uneori se zice ca e bine sa ocolesti elegant adevarul! Eu prefer sa nu-l ocolesc desi poate nu este ceea ce-si doreste sa auda copilul meu si poate unii adulti ma privesc chioras. Daca inveti insa, ca parinte, sa „imbraci” adevarul in „hainele” potrivite, daca ai rabdare sa explici si gasesti argumentele si explicatiile potrivite….sigur ai tras lozul castigator. Fi-mea nu crede un bau-bau – l-am respins cu virulenta si am interzis tuturor sa-l foloseasca pe post de sperietoare. Da, viseaza uneori monstri (ca de’, nu poti tine la infinit copilul departe de televizor), dar stie ca monstrii nu exista si sunt doar in desene. Ii viseaza, se trezeste si se culca la loc, fara discutii suplimentare (cu alte cuvinte eu aflu a doua zi dimineata ca a visat monstri). Stie ca vrajitoarele sunt in povesti, stie ca injectiile pot sa doara, stie ca spitalul nu este un loc placut, dar este un loc unde te poti insanatosi daca esti bolnav.

Imi amintesc si acum cat de terorizata eram cand trebuia s-o duc sa-i fac analize de sange. Toti parintii din jurul meu imi povesteau cat de speriati sunt copiiilor, cat de tare se zbat, cat de frica le este. Am ales tot adevarul spunandu-mi ca da, risc, dar am sanse. E drept ca si „materialul clientului” imi permite, dar cred cu tarie, acum, dupa multiple teste, ca daca ai rabdarea si abilitatea sa-i explici copilului adevarul, imbracat intr-o forma cat mai putin inspaimantatoare….ai toate sansele sa ai parte de liniste si de intelegere si de un copil cuminte care poate face fata, fara sa dezvolte frustrari, la orice chestie la care noi, adultii, prin prisma experientelor, avem frici. E drept…nu e deloc usor sa faci ceea ce am ales eu sa fac si trebuie sa pui „la bataie” toata imaginatia de care dispui, toata rabdarea si sa ai pregatite mereu si mereu noi argumente. Nu toti au rabdarea sa faca acest lucru…multi considera ca e mai usor sa minta frumos….si uneori chiar asa este, dar se plateste un pret pentru aceasta usurinta!

Atunci cand i-am facut prima data analize de sange…avea cam 3 ani. I-am explicat exact, cu detalii, absolut tot ce se va intampla, dinainte sa ajungem acolo. I-am explicat de ce facem asta, cum se introduce acul in piele si in vena, cat de mult doare,  cum curge sangele prin tub si se duce in fiola…unde se duce fiola si am inventat o poveste despre sangele magic care se transforma in aur in fiola de sticla. Rezultatul a fost acesta: ne-am dus si am fost pusa sa o imobiliez asa cum se procedeaza de regula. Am refuzat explicand asistentei ca daca fac acest lucru stricam tot.Ea a insistat, eu am refuzat…si i-am demonstrat! Fi-mea era relaxata, curioasa si isi privea insistent mana stransa in garou. Si-a privit curioasa sangele curagand prin tub si nici nu s-a clintit. Nu lacrimi, nu plansete, nu a clipit! STIA exact, pas cu pas, de dinainte ce se va intampla. Eu cred cu tarie ca un copil care stie ce i se va intampla nu va dezvolta frici fata de acele lucruri. Doctorul nu a fost niciodata o sperietoare ci un prieten care intotdeauna o ajuta sa treaca cu bine peste boli si probleme…asa ca daca de mine nu asculta si se stramba spunandu-mi ca nu stiu ce medicament are gust rau…daca e de la doctor citire…il inghitim fara comentarii. Nici macar spitalul, de care am avut de doua ori parte (o data in Belgia si o data in Romania) nu o sperie chiar daca a aflat ce inseamna perfuzii, monitorizare de oxigen, analize din patru  in patru ore etc. La 6 ani Catinca stie foarte clar ca daca ajungem sa mergem la spital, chiar si in urgenta, noaptea, o facem pentru ca mami si tati au epuizat toate solutiile pe care le cunosc si ca asa e mai bine sa facem daca acest lucru inseamna ca terminam odata cu suferinta. Repet, nu va inchipuiti ca este un comportament si o atitudine usor de obtinut, dar daca aveti grija din vreme sa nu faceti greseli si sa speriati copilul, daca aveti grija ca altii sa nu faca acest lucru…aveti sanse extrem de mari sa obtineti ceea ce am obtinut noi.Totul…numai cu explicatii si sinceritate.

Iata ca ieri a venit vremea unei noi etape…caderea dintilor! Stiu…stomatologii sunt teroarea multor oameni…e mea nu, nu de cand il am pe Mihai, serios! Am fost la multi stomatologi in viata mea si nu-mi place, recunosc, dar MIhai este singurul la care nu ma duc cu frica! Este exact acelasi lucru ca la copii…cineva care sa aiba rabdare sa-ti explice ce-ti face, de ce iti face, cu ce iti face. Am luat-o pe Catinca cu mine de mai multe ori cand am fost la Mihai…au devoltat o relatie de prietenie, fara ca ea sa se suie pe scaunul de pacient vreodata…(bine…o relatie si mai speciala are cu fiul lui Mihai, dar asta e alta poveste 🙂 ). Ca atare, vizitele mele la Mihai i-au oferit ocazia sa studieze fara sa simta efectiv ce se intampla acolo. Prima data cand a suit-o Mihai pe scaun ca sa-i verifice dintii…a fost neprogramat si nu avusesem timp sa vorbesc cu ea…asa ca, odata ajunsa pe scaun, a tremurat usor…avea vreo 4 ani.Doar a tremurat…fara lacrimi sau altceva.

Ei bine….de o vreme i se misca dintisorii si dau semne ca stau sa cada…lucrurile s-au agravat cu un dintisor de jos (de altfel primul ei dintisor). De cateva zile se tot plange ca nu mai poate sa muste pe el si ca o doare din ce in ce mai tare. Explicam cum e cu scosul dintilor, ce se intampla dupa ce cad, cat de tare doare, cat timp doare etc…toate detaliile, inclusiv cele mai dureroase. Aseara se culca si se da jos din pat 15 minute mai tarziu.

” Mami, te rog sa-l suni pe Mihai sau pe Mihaela (sotia lui Mihai) si sa vorbesti cu ei sa mergem sa-mi scoata dintele asta ca eu nu mai pot. Nu mai pot sa ma chinui asa! Sa-l scoata si sa scap odata ca eu nu mai pot nici sa dorm…dau cu limba si mi-e frica ca o sa cada si il inghit.”

Evident ca am luat copilul in serios. Cum sa nu-l iau? Un copil de 6 ani care-ti cere sa-l duci la doctor ca nu mai suporta….nu poate sa nu fie luat in serios, da? Pana la urma…are dreptate biata de ea…de ce sa se chinuie daca se poate termina totul in 10 minute, nu?

Inainte sa ajungem la Mihai…i-am facut instructajul…dar am omis ceva…anestezia! Sincer, habar nu aveam ca ii va face. Urasc anesteziile (se pare ca mai tare decat fi-mea…stiu, Mihai daca citesti razi de mine pt ca stii tu bine de ce!)!I-am spus ca doare putin, ca doare si dupa gingia, ca ramane o rana mica etc…i-am spus cam tot ceea ce trebuia spus. Inclusiv ca este cel mai curajos copil pe care l-am vazut in viata mea! Daca stiam ca este vorba de anestezie ii explicam si ce inseamna asta…

Am ajuns la Mihai cu ea extrem de relaxata, ba chiar usor nerabdatoare…toata ziua a numarat orele pana la momentul x, dorindu-si sa scape mai repede de dintele ala care o chinuia. S-a suit pe scaun, zambitoare, s-a plans de lumina care ii intra in ochi si a ras la glumele facute de MIhai. I-am cerut voie inante, pe drum, sa filmez sau sa pozez si mi-a spus ca nu….asa ca nu am filmat decat pregatirea pentru extractie….eu ma tin de cuvant cand promit ceva copilului! Culmea e ca acum ii pare rau ca nu m-a lasat sa pozez si sa filmez! Mihai…ca un magician a inceput sa-i explice de solutia speciala, magica, pe care o pune pe gingie (un tampon cu anestezic care sa amorteasca locul pentru anestezia facuta cu seringa). I-am zis lui Mihai sa-i spuna adevarul, dar el a preferat sa mearga pe metoda lui si sincer…nu cred ca a gresit deloc…desi la intrebari suplimentare a trebuit sa raspund eu :). Desi a vazut seringa nu a clipit, nu i-a fost frica. Ulterior i-am spus eu exact cate injectii i-a facut Mihai, unde si de ce…Pe cuvant….eu sunt o fricoasa pe langa copilul meu….singurele lucruri pe care mi le-a reprosat dupa extractie: ca nu i-am spus ca ii amorteste asa tare buza si ca pe ea o enerveaza senzatia aia ca nu simte buza….si cu durerea gingiei dupa extractie cum ramane? Pai….nu ramane…ca de aia stia si nu pare atat de suparata de ea cat este de chestia cu buza amortita. Concluzia: am plecat sa scoatem 1 dinte si am plecat de la Mihai fara 2 dinti (al doilea urma sa cada peste o saptamana deci mai faceam un drum in plus, anestezie in plus, etc). Concluzia 2: daca ii povesteam si de anestezie chiar nu aveam niciun fel de discutie suplimentara…asa m-am ales cu reprosuri ca nu am dat explicatii legate de senzatiile ciudate pe care le da anestezia (explicatiile de dupa au ajutat, dar nu sunt acelasi lucru ca cele preliminare). Concluzia 3: daca vrei sa ai un copil fara teama, spune-i adevarul! Eu i-am spus ca o va durea gingia dupa ce trece anestezia…si Mihai i-a spus…si rezultatul a fost ca „da, ma doare….dar nu e asa rau…pot sa mananc si nu-mi mai e frica ca-mi inghit dintele!” …in schimb buza amortita mi-a dat batai de cap vreo 30 de minute…timp in care a trebuit sa explic detaliat tot ce se inatmpla….Concluzia finala: NU exista frica de durere ci frica de necunoscut! Daca ii spui copilului adevarul, fie el si  „presarat” cu durere stie exact ce urmeaza, nu este surprins….si nu dezvolta fobii si frici…asa, ca noi adultii.

PS1: Nu o doare nimic la aceasta ora…a mancat, a baut, a vorbit pe skype cu prietena ei si cu bunica si strabunica…si si-a pus dintii in cutia Zanei Maseluta care trebuie sa-i lase 2 cadouri, unul pentru fiecare dinte!  (in ane are voie sa creada pentru ca sunt bune nu?)

PS2: Dupa ce s-a dus anestezia…la vreo 2 ore dupa extractie…arata asa!

PS3: O fac doctorita….si da, am de gand sa nu-mi mint copilul…adevarul e cel mai bun…chiar daca uneori are ace lungi ca seringa de la doctor!

Multumim Mihai si Mihaela! Pupici de la nora voastra stirba!

DSC_9783

Anunțuri

2 răspunsuri so far »

  1. 1

    Roxana said,

    felicitari pentru dintisori!
    si eu sunt adepta adevarului spus copiilor. eu nu infrumusetez explicatiile, ci ofer toate detaliile tehnice de care sunt capabila pentru ca odraslele mele absorb fiecare cuvintel. revenite de la orice control, noi punem in scena adevarate scenarii medicale, care necesita, desigur, vocabular de specialitate. dar ele obisnuiesc sa ceara detalii despre orice masinarie sau dispozitiv vazut pe strada, iar mami daca nu stie se informeaza – pentru asta s-a inventat internetul, nu?

    • 2

      oana said,

      Roxana, fetita prietenei mele este mai mare…clasa a 4. Am incercat in toate modurile posibile, chiar si fi-mea a incercat …sa-i inalutr frica de luat sange…si nu am reusit. Sunt cazuri (si sunt reale) in care sistemul meu si al tau chiar nu functioneaza…dar eu TOT cred ca daca era facut din timp nu se ajungea aici.A trecut ceva vreme de la scoaterea dintisorilor si fi-mea si acum imi reproseaza ca nu i-am spus de efectele anesteziei…miracolul in toata povestea asta este ca nu o face cu frica…e gata in orice moment s-o ia de la capat, acum ca a experimentat senzatia buzei amortite de la anestezie…este doar naduful acela al copilului obisnuit sa STIE, sa fie informat. Suntem in stadiul in care se misca un alt dinte de sus, destul de mult….si singurul ei gand este sa NU mai ajunga sa o doara ca celalalt. Cu alte cuvinte isi face planuri sa-l scoatem inainte sa ajungem in stadiul in care ajunsesem cu primul dinte. Da, si a mea cere detalii si intreaba…banuiesc ca este un lucru absolut normal pentru un copil caruia nu i se ascund detalii (fie ele si legate de posibile dureri). A baut lapte fierbinte si s-a ars la limba. Azi dimineata. Se plange ca o ustura limba. NU pot sa o mint sa-i spun ca maiine nu o va mai ustura….singurul lucru pe care pot sa i-l spun fara sa o mint este ca o va ustura mai putin, poate deloc. Stiu ca nu este ceea ce vrea sa auda acum cand o ustura limba….dar stiu si ca maiine, daca o va ma ustura, nu va trai cu ideea ca maica-sa a mintit-o spunandu-i ca nu o sa mai aiba nimic! Ba mai mult…stiind ca este posibil sa o mai usture limba…toata aceasta poveste va fi mai usor suportabila pentru ea pentru ca STIE de dinainte.Revenim insa la comoditatea de a scapa de un moment in care copilul mairaie dintr-un motiv sau altul si tu ca parinte…doar ca sa scapi ii spui senin „lasa mama, maiine nu o sa mai ai nimic”. Vine maiine si pe copil il ustura inca limba si iti spune „mi-ai zis ca nu o sa mai am nimic si pe mine tot ma ustura!”- si tu sti nevoit din nou sa minti….de ce sa o faci daca se poate altfel?


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: