Mai are putin si face 7 ani. In acesti 7 ani am visat diverse chestiute….si am invatat sa nu mai visez atata si sa ma uit in ochii ei si sa inteleg din gesturi si mai ales din vorbe! Activitatile sportive au fost una din „chestiute”. Fi-mea nu este o mare sportiva. E inalta,slaba, alearga cam aiurea si nu se da in vant dupa nici o activitate fizica, preferand activitati ceva mai statice sau oricum mai…artistice. Am visat sa danseze super tare (dansul a fost marea mea iubire in copilarie si adolescenta). Nu tutu si nu balet… sa simta ritmul si sa il aiba in sange, sa fie capabila sa danseze pe orice muzica….ei bine, desi ii place sa danseze, imi este clar ca nu este una din chestiile favorite si nici nu are vreo aplecare speciala catre acest lucru desi ar vrea sa mai mearga la dansuri.
Cand eram copii…si eu si taica-su am rupt bicicletele in doua…Catinca merge pe bicicleta si merge bine, dar nu are entuziasmul ala pe care il aveam noi, copii fiind. Daca ii spui „hai cu bicicleta” merge…dar nu are ea initiativa aceea…sau o are foarte rar. Cand se suie pe bicicleta pedaleaza si cate 3 km odata….dar nu este acea sclipire si acea pasiune. La fel si cu patinele pe gheata si rolele. Alte mari pasiuni ale vietii mele (taica-su a fost doar cu cele de gheata, dar a fost maestru). Pe gheata merge, sa zicem…chiar cere sa mearga pe patinoar iarna (avem la coltul strazii unul). Rolele, mai deloc…o mare mirare pentru mine care in vacantele de vara aveam parca patinele lipite de picioare si bicicleta lipita de fund (simultan sau pe rand 🙂 )! Trotineta….un obiect pe care eu nu l-am agreat deloc in copilarie sau adolescenta, un soi de struto-camila cu roti care insa a facut furori printe copiii ultimelor generatii. A primit si ea una mai demult, chiar si-a dorit una inainte sa primeasca, dar acum o foloseste doar pentru ca bunicul ei o tot indeamna sa o foloseasca….adica aproape acelasi sistem cu cele enumerate mai sus. Daca nu I-ar mai propune nimeni sa le foloseasca, PROBABIL si-ar aminti o data pe an, in cel mai bun caz, de ele. Exceptie sa zicem ca face bicicleta si dansul…dar restul….garantat nu i-ar pasa daca nu le-ar mai vedea vreodata!
Si iata ca ajungi, parinte fiind, sa te intrebi….”ce naiba fac? Sa nu faca copilul deloc sport, miscare?” Ba, daaaaaaa…va raspund eu! Culmea este ca al vostru, al meu…sau orice alt copil vor sa faca sport…DAR nu ala pe care vrem noi, bunicii, unchii sau mai stiu eu cine vine cu vreo idee! Copilul va face exact sportul la care va asteptati mai putin..sportul la care v-ati gandit mai putin. Cum…pai simplu! Exemplul nostru:
Eu si sotul meu am invatat sa schiem cand aveam peste 30 de ani. EU declar sus si tare ca urasc schiul si singurul motiv pentru care am invatat sa schiez era acela ca nu vroiam sa stau singura in timp ce restul grupului nostru schia. NU imi place nici azi schiul. Nu ma incita senzatia, nu simt nici cea mai mica placere….dar o fac! De ce????? Pai simplu: In ziua in care am pus pentru prima data copilul pe schiuri am stiut: va adora schiul! Asa a fost! Catinca iubeste schiul mai mult decat iubeste orice activitate fizica pe lumea asta….anul asta in primavara a coborat cu scoala partie rosie si a coborat pe schiuri ore intregi. Ii tremurau genunchii de oboseala cand cobora cu mine si cu taica-su o partie si nu vroia sa recunoasca ca a oboist, doar ca sa nu ne oprim! Asta inseamna pasiune! Sa nu vrei sa te opresti desi iti tremura genunchii. Ca atare…nici cea mai mica legatura cu ce am sperat eu …mai degraba partial (un partial foarte mic) din ceea ce spera tatal ei ( in mod clar la anul nu voi mai tine pasul cu ei doi…e prea mult pentru una careia nu-I place acest sport)! A urmat surpiza 2…..m-am gandit, in trecut,ca mi-ar placea sa faca tenis. Cand am vazut insa ca nu este o fire foarte sportiva am renuntat la idee. Pana la meciul lui Halep din finala. L-a privit cu atentie, a pus intrebari etc. Dupa meci tatal ei imi spune: „Cand va duceti in vacanta in Romania intreab-o daca nu vrea la tenis”. Am intrebat-o (o mai intrebasem odata demult si spusese ca nu)si a vrut. Cu mult interes chiar!Eu IUBESC tenisul. Am stat zeci de ore pe arenele BNR, am dat si eu cu racheta in minge in mod amatoricesc, doar cu cateva cunostinte capatate de la un tenismen….fara insa sa fac cursuri sau sa joc in mod correct. Ca atare, imediat ce am ajuns la Bucuresti, m-am „armat” si am luat ore de tenis. Pentru Catinca…dar si pentru mine. Oricum se spune ca este total aiurea sa stea parintele pe margine si sa priveasca (copilul nu se mai concentreaza in veci). Timpul este scurt (stam doar putin in RO), diferenta de pret intre tenis cu profesor individual si curs de tenis in grup…este mica. Am ales variant individuala. Luni si vineri jucam tenis in strandul Studentesc. Eu pe un teren, ea pe un altul….ne vedem la final. Fiecare cu profu ei (uneori ii mai schimbam intre noi pentru variatie :))…fiecare cu sticla ei de apa si cu trairile ei! Ma credeti sau nu….copila mea s-a indragostit de tenis! Atat de tare incat azi a jucat 10 minute pe ploaie (bine, picura, dar a mea fuge si cand picura ca e obisnuita cu Bruxelles und picuratul inseamna
ca urmeaza obligatoriu rapaiala!). In seara aceasta m-a facut sa inteleg esenta acestei povesti cu sporturile. Esenta este asta: „Mami…imi place tenisul aproape la fel de mult ca skiul…de fapt la fel de mult!” Intrebarea mea a fost: „Si restul mami? Nu-ti plac?” Raspunsul ei incheie aceasta postare si va lasa pe voi sa va ganditi ce veti face cu copiii vostri…eu deja stiu!:)
„Restul sunt simpatice…cand nu ai mare lucru de facut sau cand vrei sa faci ceva pentru a-i face fericiti pe cei din jur. Mai putin dansul la care mi-ar place sa merg totusi dupa ce incep scoala! Restul imi plac, dar nu ca skiul si tenisul!”
PS: In categoria favorite intra si inotul pe care insa, din cauza unor probleme cu urechile nu l-am putut onora constant nici macar ca si materie obligatorie la scoala! Sper sa rezolvam rapid problema si sa il includem
si pe acesta pe lista,langa tenis si ski. In mod clar….tenisul va deveni un must in viata noastra (bine ca iau lectii si eu!!!)
Soarele de pe strada mea! 