Soarele de pe strada mea!

Gata, am trecut de 39! Si sunt tot eu! Oauuu…ce chestie! Oameni buni, m-am saturat, rau, rau de tot sa tot aud ineptii de genul…”dupa 40 iti creste parul mai tare pe nas, burta e mai sus cu 5 cm, iei 3 kile pe saptamana si-ti apar negi ca la Baba Cloanta!” Serios!? De ce dupa 40 si nu dupa 41, 42 ,5 luni etc? Stupid, stupid….Studiile medicale spun ca exista niste schimbari in organism….niste modificari biologice, medicale etc, dar NIMENI nu a demonstrat ca ele se petrec fix cand ai facut 40. Sa fim seriosi. Cunosc ceva femei din viata mea care la  40 au cel mai tare corp din gasca mea de muieri de peste 40 (si zau ca arata mai bine decat alea de 20!) si, colac peste pupaza si-au „pus tate” (oauuuu..carcotasii striga „blasfemieee”)! Arata beton, au moral beton! Cunosc cucoane care la 39 s-au lasat de fumat si au luat 11 kile desi pana atunci aratau intr-un fel! Sunt cu moralul varza pt ca nu slabesc orice fac! EU sunt aia! Cunosc cucoane care arata la 40 mai bine decat au aratat toata viata lor! LA NAIBA! Lasati prostiile! 30-40-50…totul e in capul nostru! Totul e relativ! De ziua mea…la 7.20 dimineata m-a sunat cineva sa-mi spuna LMA…era in drum spre aeroport si nu a putut pleca fara sa-mi spuna ce gandeste!  Adormita si trezita doar de cateva minute….am retinut doar 2 lucruri: ca persoana aceea e speciala, chiar speciala si ca mi-a zis sa zambesc si sa-mi traiesc la maxim ziua, viata! Fara siropuri, fara platitudini, fara, fara…. doar cu 7 dimineata, in fuga spre aeroport, gandindu-se la mine…..si ZAU ca am facut asa cum mi-a spus! Mi-am trait la maxim ziua….si a fost una din cele mai misto aniversari din viata mea! A fost pentru prima data cand n-am avut asteptari, cand nu m-am gandit cine ma suna, cine nu, cine uita, cine nu…..chiar nu mi-a pasat! Am trait momentul si m-am bucurat de fiecare urare! Oauuuu…a fost un sentiment aparte! De ce? Am avut parte de urari speciale, altfel decat in toti anii, de la oameni pe care-I credeam „iesiti” din viata mea de ani multi…avut parte de urari calde, altfel decat demonstrative, in privat, de la oameni dragi,, din trecut si din vremuri frumoase mai noi sau mai vechi….am avut parte de urari de complezenta…doar pt ca FB spune ca e ziua mea….si zau ca ii apreciez si le multumesc din suflet si pe cei care mi-au urat LMA doar pentru ca I-a anuntat FB. Pana la urma….si-au rupt cateva zeci de secunde din timpul lor pentru a-mi scrie 2 vorbe pe wall! Stiti ce insemna cateva zeci de secunde?! Va spun eu…inseamna MULT, enorm! Insemna sa-ti imbratisezi „in fuga”, atat cat are chef, copilul tau ocupat cu jocurile lui! …Asa ca…da, inseamna mult ce au facut chiar si cei care au facut-o in acest fel!

La anu’ fac 40! Sa-mi dati una dupa ceafa daca ma auziti ca ma plang sau ca o iau razna si va vorbec despre varste care „nu se spun”! Sa nu vorbiti cu mine si sa-mi dati peste nas cu aceasta postare DACA voi indrazni sa sa ma plang vreun minut sau vreo secunda de faptul ca varsta are vreo legatura cu psihicul, fizicul sau moralul! Prostii! Ieri am facut 39 de ani! NU 20, nu 25, nu 35! 39! Sunt fericia sa va aduc la cunostinta acest lucru si da…”pudoarea” varstei e bullshit! Va jur ca ma simt la fel ca acum 5 ani! Poate nu ca acum 10 …dar sa fim seriosi, variabilele apar undeva la diferente de 5 ani si se reduc, pe bune la chestii fizice! In rest e totul legat de „caput”, „mansarda”! Concluzie: „Sunt Oana. Am 39 de ani si sunt normala! Am cel putin inca juma’ de viata de trait si un copil minunat! Sunt mandra de copilul meu, de mine si de ceea ce am realizat in viata! La anul voi avea 40…..so what? 20-30-40 sau + totul are legatura cu felul in care ne vedem noi in oglinda! Da, are legatura si de felul in care ta vad altii in oglinda….dar pentru asta s-au inventat prieteniii! Ei te ridica, nu te coboara!

Habar n-am..chiar sunt?! E totul super-relativ. In ochii unora sunt de invidiat, in ochii altora nu, in ochii mei…depinde de moment,sezon, copil, sot etc, etc! Ciudat este ca melodia asta o aud ZILNIC,  in drum spre scoala! Drumul spre scoala e pavat cu bune intentii si „cause I’m happy” la radio…dar uneori imi vine sa crap capul tuturor care-mi ies in cale! Pentru ca, pentru ca si evident, pentru ca!!!! Stiti voi….mai ales cele care sunteti mame! Apoi…vine finalul zilei si trag linie! Da, inlatur frustrarile, supararile, legile lui Murphy, horoscopul , astrograma, ceasul rau, pisica neagra, copilul care s-a trezit cu fundul  in sus, sotul caruia I s-a parut ca sunt tafnoasa, cainele care s-a scapat pe el pe covor (pentru ca e mic si prost!) si eu care m-am privit in oglinda, dis de dimineata, cu multe kile in plus pe care nu le-am luat din nesimtire ci pentru ca m-am lasat (pe bune) de fumat si pentru ca nu am timp si rezonanta pentru bagat sute de euro in stuff pentru slabit…etc…ajung la un rezultat: in urechi imi rasuna obsesiv „…cause I’m happyyyy”. De ce sunt happy oameni buni!?! Pentru ca SUNT pentru ca am si pentru ca exista EA! Dap…stiu..sunt o mama „dependenta, rupta de realitati, etc,etc..” dar o iubesc si da, zambetul ei ma face sa iubesc pana si melodia asta pe care o aud zilnic! Ma face sa ma identific cu ea chiar daca, in unele momente ale zilei, simt ca e doar un cantec comercial si stupid! Catinca este pentru mine ….potiunea secreta! A fericirii, a iubirii, a bucuriei…atat de patetic! Va vine sa credeti sau nu, cu toata iubirea asta infinita..o mai ia „peste ceafa” (la figurat desigur) cand si cand, imi mai pierd rabdarea si ridic tonul, stiu (mult mai mult si mai dur decat taica-su) notiunea de pedepse si interdictii, vad lacrimi, teatru, sarlatanie tipica pentru 8 ani, smecherie, mici minciuni…secrete ascunse adanc intr-un jurnal scris in franceza ei usor gresita…semnele incipiente ale  adolescentei suparate, soapte scapate ca din intamplare legate de admiratori ai ei, soapte pe care numai mie mi le susura….Ma scutur si imi doresc un singur lucru: SA STIU, SA POT, SA FIU ALTFEL…atat de diferita incat copilul meu sa spuna, sa fie si sa creada in mine, suficient de mult incat sa nu-mi ascunda lucruri, suficient de mult incat sa fiu acolo si sa o ajut, cat mai fin si imperceptibil, sa nu aleaga cai gresite, dureroase si totusi …sa nu aiba impresia ca face ce spune ma-sa! In putin timp este ziua mea…si, pentru ca fata mea este mare, gandeste si se framanta….mi-a pus intrebarea „ce vreau de ziua mea de la ea…ce-mi doresc!?” Cum nu am stiut ce sa raspund…am zis…un tablou….o pictura frumoasa, lucrata, cu detalii, cum imi place mie….

„Ti-ar placea munte verde cu cer albastru …sau mai bine…iubirea ta, marea albastra…cu stanci, ca in Sicilia?”

Au trecut 4 ore de atunci si mie inca imi vine sa plang….HABAR NU AM ce o sa fie pe viitor, habar nu am cat o sa ma infurie, cat o sa ma lupt cu adolescenta de fi-mea sau cat o sa ramana un copil „de poveste”! STIU doar ca „‘cause I’m happy…” e pe bune si ca fata mea, creatia mea si sufletul meu STIE, la 8 ani, ca Sicilia e iubirea mea ascunsa, marea e idealul si muntele e doar momentul in care respir si parca nu am suffcient aer! Si ca …EA… e totul! ” ‘ Cause I’m happy”!