Posts tagged belgia

1 mai cu miros….de peste si apa de mare!

Daca tot nu puteam sa „executam” niste mici adevarati…ne-am zis noi aseara ca poate facem un drum la mare, la Oostende ca sa mancam niste fructe de mare „de la mama lor”! Previziunile meteo nu erau deloc bune…ploaie din cand in cand pana la pranz! Am plecat din Bruxelles pe soare, 17 grade si vant destul de puternic. Echipament complet, variat, pentru toate tipurile de vreme…asa cum sta bine unor oameni care s-au obisnuit cu vremea capricioasa din Belgia. A fost soare pana aproape de destinatie cand am intrat intr-un nor si ne-a plouat de credeam ca nu se mai opreste. Am ajuns la Oostende si pofticioasa din mine simtea deja in nari mirosul de fructe de mare.

Ii promisesem fetei ca o ducem sa vada balena, dar am zis sa megem intai sa mancam….si bine am facut! Ne-am dus in port, acolo unde sunt celebrele rulote/chiosc…sau ce or mai fi ele cu fructe de mare. La numai 100 de metri se afla si piata de peste (din care recunosc, spre rusinea mea, nu am luat nimic pentru ca nefiind mancatoare de peste, nu cunosc denumirile pestilor respectivi…mai ales ca majoritatea erau trecute in flamanda!). Am ajuns in port, in „raiul” fructelor de  mare si am dat iama…printre picaturi am reusit sa fac poze (e greu tare sa tii in mana aparatul, cartofii prajiti ai copilului si mancarea ta, mai ales cand ploua marunt si rar…exact cat sa te scoata din minti!). Ce am mancat…numai burta mea stie sa va mai spuna ca eu am pierdut numarul…imi pare rau de mancarea de melci calda…n-am mai avut loc si pentru ea (dar data viitoare sigur!). Sa nu credeti ca sunt vreo gurmanda, din contra, nu prea mananc de felul meu, dar cand ma „scapi” pe langa fructe de mare….e grav de tot! Cand mai arata si ca in imaginile de mai jos…spuneti voi daca le poti „rezista”! Marea mea fericire a fost aceea ca am regasit singurul peste la care am visat vreodata, pestele al carui miros mi-a ramas in nari, din copilarie….l-am cautat peste tot pe unde am fost, inclusiv in Franta, unde il mancasem prima si singura data in viata mea…si l-am gasit de abia azi…asa ca mi-am luat acasa! E un peste lataret si rotunjor, uscat, afumat si cu multa sare pe el…habar nu am cum „il cheama”, dar ii recunosc mirosul din sute de pesti.

Catinca nu a poftit la creveti pentru ca am avut grija sa-i iau intai ei cartofi prajiti ca sa fiu asigurata….

Am admirat portul si ne-am minunat de obraznicii de pescarusi pe care aproape ii calcai in picioare daca nu-i ocoleai…erau atat de „domesticiti” incat erau in stare sa ti se suie, cu tupeu, in brate ca sa le dai mancare. In pozele de mai jos…sotul meu…incerca sa se fereasca de un obraznic din asta care tot „ravnea” la fructele lui de mare….asa ca, „obraznicul” a primit de la mine si de la Catinca….cartofi prajiti! Credeti ca nu i-au placut? Gresiti! I-au placut atat de mult incat mai avea putin si se catara pe Catinca…ca sa mai primeasca!

Cand am terminat cu mancatul am facut o plimbare, ne-am suit in fantana (la propriu!) special amenajata ca sa te poti baga in ea si am pornit-o catre plaja sa vedem balena esuata! Balena  am vazut-o prima data, in vara anului trecut cand m-a dus sotul meu la Oostende…este o balena, pefect conservata, pe care ai voie sa te sui, sa faci poze etc, etc, exact in mijlocul plajei. Am zis s-o vada si Cati, dar am fost putin dezamagiti pentru ca, din considerente legate de conservare…balena era acoperita complet cu nisip…Mai avem insa timp s-o vedem….

In momentul cand am ajuns pe plaja a iesit soarele, un soare orbitor…tocmai bun pentru o joaca si o plimbare pe plaja. „Plaja asta are nisip frumos si mult…” a concluzionat Catinca care mai avea putin si incepea sa se taraie prin el….am admirat marea si am facut si o prostioara….:D…i-am dat Catincai, pentru prima data, inghetata….nu m-a lasat sufletul, taica-su manca, eu mancam, inghetata era minunata (ditamai cornetul). Un moment prost ales, iar eu o mama absolut nebuna (m-a luat valul!) sa-i dau pe vantul ala si in conditiile in care ii curg  mucii continuu de cand am venit din Romania. I-am dat 3 lingurite, am invatat-o cum sa o tina in gura…si i-am zis „gata, ajunge”. Maimuta smechera…a tot incercat sa ma convinga sa-i mai dau si vazand ca „nu merge” mi-a zis pe un ton gales….”imi dai mie sa mananc coaja de la inghetata?” (in traducere libera inseamna cornetul!)….i l-am dat, dar nu va spun cum arata copilul meu manjit pana si la ochi cu ciocolata de la inghetata, pe geaca, pe maiini (in amestec cu nisip!).

A fost frumos…era plin de lume…fiecare cu fericirea lui…iar eu iubesc marea la nebunie…Poate suna ciudat, dar azi, alaturi de fetita mea, am reinavatat sa ma bucur de lucrurile marunte pe care mi le ofera marea! Stateam cu ea, pe malul marii si ii priveam ochisorii mariti de surpriza si de mirare atunci cand valurile se spargeau cu putere de mal si m-am bucurat parca mai mult ca niciodata de mare. Am pasit pe nisip cu emotia unui copil…tot din cauza ei..era asa fericita si brusc…totul mi s-a parut din nou atat de mare…atat de infinit…asa cum i se parea ei. Am privit cu drag „vaporasele” din larg si am tras cu nesat pe nari aerul sarat.Cand am plecat de pe plaja si Catinca mi-a zis sa-i curat pantofii de nisip am avut un „deja vu” …eu, mica, stand in fund pe iarba, la marginea plajei…si buncii mei scuturandu-mi nisipul cald de pe picioare…

Intr-un final, undeva pe la ora 17.00 ne-am luat albinuta (o morisca de lemn micuta pentru gradina pe care si-a dorit-o Catinca) si marele set de „ustensile pentru nisip” pe care i le-am cumparat Catincai si am pornit spre masina…

Pentru ca maiine facem un gratar, la noi acasa, cu nasii nostri, ne-am oprit si am cumparat niste creveti giganti (scampi) proaspeti (minunati la gratar!), niste somon afumat (a poftit tati la el!), niste sprot afumat (am poftit eu!), un mango (l-a cerut Catinca) si am pornit-o spre casa.

Catinca a adormit bustean inainte de a iesi din Oostende. Tati m-a intrebat daca vreau sa conduc eu pana acasa si i-am zis ca da, am chef…urma sa opreasca la prima benzinarie pe autostrada si sa facem schimb…..dar, ca un copil care s-a bucurat de placerile marete ale marii…am adormit bustean. 😀

A fost o zi minunata si am de gand sa ma duc cu fata, in vara, la Oostende cat mai des posibil (in fond este doar la o ora distanta si se merge excelent pana acolo!). „Atipeala” mea mi-a dat putere sa tund iarba cand am ajuns acasa, sa fac o pizza cu sparanghel si curcan si sa fac si curatenie (evident nu singurica…cu ajutoare!).

Va las sa „gustati” putin din farmecul marii, al fructelor de mare si mai ales…din farmecul Catincai.

Mancarea mea de melci…aia pe care n-am mancat-o!

„Obraznicul!”

Iese soarele …si noi intram in fantana!

Cumparam pentru acasa scampi si mergem pe plaja!

Inainte insa…navigam si admiram flori!

Unde e balena!? (in stanga imaginii se observa un morman de nisip…acolo e balena!!!!)

Inghetata, barcute, vant…si mult nisip! Stiu…eram singura „nebuna” care isi imbraca copilul asa…erau copii care au facut si baie! (16 grade, vant destul de mare…dar ce conteaza!!!?)

Mami, Cati si marea!

Da, Catinca…aici ai mancat prima ta inghetata!

Nisippppp….observati „tematica” jucariilor..este Ariel pe care a luat-o ca sa inoate in mare (bine ca nu i-a venit ideea sa-i faca baie in mod real!)

Comments (11) »

Paradis de culori, arome si papusi!

Cand eram copil am petrecut cativa ani in Franta, la Paris. De cateva zile incoace imi retraiesc cu multa placere copilaria si ma bucur din inima ca fiica mea poate avea parte de asa ceva. Belgia incepe sa isi imbrace hainele de sarbatoare si peste tot pe unde te misti „domneste” mirosul de gauffre, castane coapte, mere trase in zahar colorat, vata de zahar roz si vin fiert. Vitrinele au prins viata si te simti obligat sa te opresti in fata fiecareia dintre ele pentru ca ai parte de un spectacol pe cinste. Un paradis de culori, arome, papusi si jucarii miscatoare…intr-un oras intunecat si pe zi ce trece mai ploios. Exact ca in copilaria mea! Catinca priveste cu ochi mari, mirati si fericiti fiecare vitrina si se entuziasmeaza la fiecare ca si cum ar vedea cel mai frumos lucru de pe pamant. Sa traiesti intr-o tara care stie sa decoreze si stie sa iti „induca spiritul sarbatorilor” este minunat…nu numai daca esti copil! Asa ca imi retraiesc zambind copilaria.

In vizita la noi sunt verii sotului meu, doi oameni foarte dragi mie…asa ca de cand sunt ei aici ne plimbam si ne tot plimbam….In urmatoarele  postari veti vedea povesti, mai mult in imagini, ale ultimelor zile….. pentru ca am o intreaga „colectie de poze” , o parte facute de noi, o parte facute de Dan (varul sotului)!

Vizitei la Brugge ii voi dedica o postare separata pentru ca, in opinia mea, este cel mai frumos oras (dupa Venetia) pe care l-am vazut in viata mea. Un orasel cu un farmec absolut unic, care, acum de sarbatori…cred ca intrece aproape orice …

Asa ca…sa incepem!

Bruxelles se „pregateste” de sarbatori!

In fiecare Comuna (a se citi sector!) se organizeaza unul sau mai multe Targuri de Craciun a caror singura legatura cu cele de Romania o constituie casutele de lemn. In rest gasesti civilizatie, foarte multe lucruri cu adevarat deosebite (veti vedea in pozele din urmatoarele postari!), destul de multa curatenie (raportat la numarul urias de oameni care se perinda pe acolo!) si extrem de multa mancareeee…dulciuri….si tot felul de minuni care te fac sa te ingrasi cu succes. Intr-o saptamana poti egala rapid numarul de kilograme pe care le-ai lua in mod normal intr-un an! 😀

Da, aia de sus sunt carnati!!!

Mai jos…globuri de sticla! Clasice, frumoase, elegante!

Bradul din Grande Place…in timpul impodobirii!

Intilnire cu Mosul! Da…Catinca s-a bucurat atat de mult..incat era sa-l luam acasa…si pe Mosu’ si pe prietenii lui! L-a tinut de mana, a vorbit cu el, i-a spus pentru a mia oara lista cu dorinte, s-a dat pe langa el fluturand din gene….ce mai, iubire mare!…. Aceasta mini scena de Craciun este amenjata la intrarea intr-un restaurant care nou ne place mult…restaurantul arata in interior ca o biblioteca veche (cu prima ocazie fac poze!), cu mii de carti puse in bibliotecile care ocupa toti peretii. La intrare este ca o mini tersa acoperita…pe care am avut surpriza sa descoperim asta! Cred ca va dati seama cam unde am stat eu mai multa vreme!

Iubirea patimasa pentru Mosul a fost invinsa insa in momentul in care, in ciuda unei ploi nemernice, am decis sa mergem 20 de metri mai incolo in Targul de Craciun. Nu asta a fost marea bucurie ci faptul ca acolo se gaseau ce altceva decat caruseluri….ole! Asa ca mami si Carmen au stat in ploaie, iar Cati s-a dat in vapor, apoi in avion, apoi vroia din nou si din nou…pana ne-am udat la maxim…noi…ca ea era echipata complet si corespunzator. Nu, nu sunt o mama nebuna care-si tine copilul in ploaie..aici toata lumea isi tine copilul in ploaie…pentru simplul motiv ca daca n-ar fi asa…am sta tot timpul in casa! 😀 Asa ca ne-am adaptat! Nu ne mai speriem de ploaie!

O intilnire de „gradul 0″…celebrul „colonel „…cum care colonel? Elefantul din Cartea  Junglei!

Si ploua, ploua si nimeni nu pleaca acasa!

Taraba cu ursuleti…altfel decat muzicali si chinezesti…taraba cu bomboane, vata de zahar si celebrele mere de care va vorbeam!

Acum…in avion!

Pongo gigant….si puii lui! Evident..ciocolata!

A doua zi…cu forte proaspete! Cu Dan, Carmen si tati la Cinquantenaire si Muzeul de arta….mami lipseste din peisaj pentru ca are intalnire de taina cu Mos Craciun si Mos Niculae ( uite asa am bifat tot ceea ce exista pe lista Catincai…si ce nu exista 😀 si am devalizat magazinele de jucarii unde era calcare in picioare)

Maiine…poze de la Brugge!

Comments (5) »

Ce inseamna „parc” in Belgia?!

Malou…3 minute de mers cu masina din fata casei noastre. Un adult poate merge linistit pe jos pana acolo, dar Catinca oboseste, mai ales la intoarcere. Dupa un drum scurt pana la H&M-ul din mall-ul Woluwe (care se afla exact vis-a-vis de parc) unde am schimbat 2 perechi de blugi (pentru Catinca) cu alti pantaloni mai mici…si l-am cumparat si pe iepurasul Bocanila (din plus!) am decis sa incerc sa vad si cum este in parcul Malou, mai ales pentru ca in fata este un lac imens plin de zburatoare simpatice pe care fi-mea tot vroia sa mearga sa le vada. Fiind o zi absolut superba, prima de acest gen de cand am ajuns aici, am zis ca hai…trecem peste faptul ca vom depasi cu mult ora de somn si mergem in parc. La rate am petrecut, pe pajiste, chiar langa lac, vreo jumatate de ora! Dupa aceea, mi-am amintit ca citisem undeva ca exista si un loc de joaca foarte mare in acest parc…si l-am gasit.

Parcul Malou este cel mai vechi parc din comuna in care locuim si se intinde pe 8 hectare. 8 hectare de pajisti, padure…o minunatie! Exista acolo si un castel (vom vedea curand ce se afla inauntru!). In acest parc, in weekend se „organizeaza” gratare. Nu m-am prins inca cum si ce, dar voi afla…cica oricum e cu rezervare. Locul de joaca m-a impresionat…pe mine, dar si pe Catinca! Este in mijlocul padurii (daca pot sa spun asa!) si este gandit si facut foarte misto. In plus, este absolut imens! Leaganele sunt pe categorii de varsta . Cel mai „hot” este insa nisipul- enervant de curat si la fel de enervant de fin…este atat de fin ca il poti confunda cu faina (nu are sens sa va spun cat de greu l-am curatat din pantofii nostri! :D). O mostra pentru edilii Capitalei cred ca ar fi de folos. In plus, nici picior de caiine pentru ca locul de joaca este ingradit (langa pajiste la rate am vazut unul, dar era pe alee si era legat!).  Ca sa intelegeti mai multe…aveti dovezile mai jos!

PS: Aici nici nu risc sa iau vreo amenda de parcare…ca este parcarea gratuita a parcului!

IMG_5573

 

IMG_5576

IMG_5580

IMG_5585

 

IMG_5587

 

IMG_5594IMG_5591

IMG_5597

 

IMG_5599

 

IMG_5604

 

IMG_5606

 

IMG_5611

mamicati

Comments (8) »

O sa visez o luna….

O sa visez o luna de aici inainte numai corturi de joaca pentru copii! Computerul meu saracu’ cred ca s-a plictisit de cate corturi a afisat iar motorul de cautare google cred ca a inregistrat un record in materie de cautari „cort de joaca” (in romana, franceza si engleza)!

„Povestea” cortului de joaca a inceput acum 3 saptamani cand prietena Catincai, Cristinica, a primit cadou de la unchiul ei, un cort de joaca, adus tocmai din Cipru. Copilul meu s-a indragostit atat de tare de aceasta „jucarie” incat  a inceput sa ceara ca vrea si ea. Cand o intrebam unul din noi (eu sau tatal ei!)  in gluma, ce-si doreste de ziua ei (in capul nostru oricum salasluia ideea ca este prea mica ca sa poata fixa ideea de cadou!) ne spunea ca vrea cort. De 10 ori pe zi imi spunea ca „beau si eu cort”…asa ca i-am facut cort! Doua scaune si un cearsaf mare si gata cortul – exact asa cum imi facea si mie bunicul meu in copilarie! In paralel am discutat cu tatal ei ca ii luam cort de ziua ei si am inceput cautarile!

Uite asa am gasit un noi motive pentru care vreau sa ma mut la Bruxelles ..macar pentru o scurta perioada: au corturi de joaca mult mai frumoase (si ei si francezii), oferte mult mai multe si mai „sofisticate” (fata de Romania unde gasesti aceleasi corturi pe toate site-urile (unul model pseudo-buburuza, unul cu bile si unul in forma de masina- toate foarte urate!) si le au pe stoc (fata de Romania unde, pe langa faptul ca nu exista varietate…daca da sfantul sa gasesti ceva, nu exista pe stoc). In Belgia si Franta livrarea se face in doua zile…dar nu livreaza spre Romania…cel putin nu Amazone! Dezavantaj…livrarea o fac cand vor ei…si nu livreaza dupa 18….asa ca daca lucrezi, ghinion ca nu-ti aduce nimeni nimic!

Gasisem cateva corturi absolut minunate, in forma de castel de printese…dar dupa cateva telefoane in Franta am ajuns la concluzia ca nu le putem lua pentru ca ne-am trezit prea tarziu…nu mai aveau cand sa ajunga! Cand tati a decis ca va face drumul Bruxelles- Lilles (o sa ziceti ca suntem dusi cu pluta, dar pentru fericirea ei chiar ar fi facut-o!) ca sa ia un cort in forma de ciupercuta roz…am gasit pe un site romanesc un cort cu printesele Disney + niste saci de dormit tot cu printesele..acelasi imprimeu ca pe cort!….ohoooo…fericire mare! Am sunat si surpriza…nu exista pe stoc nimic cu printesele! Domnul cu pricina, foarte amabil m-a indrumat catre Cora Militari (pentru ca furnizorul de corturi livrase tot stocul acolo!). Am sunat-o pe fina mea care sta exact langa Cora Militari si am rugat-o sa dea o fuga sa vada daca au cort cu printesele….nop! Nu era. Dezamagire…in aceeasi dupa-amiaza o mamica din parc imi spune sa ma duc la Kika ca vorbeau colegele ei ca exista acolo corturi din astea de joaca.

Ajung acasa, intru pe site la Kika…gasesc cortul cu printese….sun a doua zi dimineata imi confirma ca il au. Desi urasc cartierul Militari pentru cat de ingrozitor este traficul…ma sui in masina si o iau repejor (cu 2km/h) pana la Kika…un magazin dragut, dar la care nu as fi nimerit in veci daca nu ma insotea si fina mea (este complet nesemnalizat drumul pana acolo, e intortocheat si facut in dulcele stil romanesc….asa ca aveam toate sansele sa ajung la Pitesti si sa nu-l gasesc!).

Am luat cort!!! Ieftin si frumusel…nu e exact ce ne doream noi….dar printesa familiei va primi de ziua ei de la mami si tati exact ce le-a spus ca isi doreste: cort! Printesele vor fi bonus…pentru ca le adora! Va primi pana la urma si sacul de dormit pentru ca sotia domnului cu site-ul s-a straduit si ne-a gasit si un sac identic! Uimitor a fost faptul ca desi nu stia unde m-am dus si ce m-am dus sa cumpar (am lasat-o la mama cu instructiuni clare sa nu i se spuna unde ma duc si ce caut!), in momentul in care am intrat pe usa m-a intrebat „mami ai adus cort?”

Concluzia mea? Poate suntem noi niste parinti dusi cu pluta si extrem de exigenti in cautari, dar este trist ca nu poti cumpara din Romania decat 4 modele mari si late dintr-o jucarie, iar pentru alea trebuie sa alergi de-ti ies ochii ca la melc, in timp ce la altii nici nu stii ce sa alegi!

In incheiere….asta este cortul Catincai (pe care azi, profitand de lipsa Catincai care era la mama si la bunica mea, l-am montat si demontat in numai 5 minute)!

cort-printese-disney--p27547

Comments (4) »

Orasul de turta dulce

Azi inauguram o noua rubrica! Rubrica numita „POVESTILE LUI TATI” (ca daca e articolul lui…na’, e blogul meu si ii spun rubricii cum vreau!). Sotul din dotare, de singuratate, de plictiseala sau pur si simplu pentru ca incepe sa-l atinga „microbul blog” a inceput sa „se produca” jurnalistic si fotografic (intre noi fie vorba…e innebunit sa viziteze, sa calatoreasca…daca vrei o vacanta linistita la soare, in care sa zaci pur si simplu…nu ti-ai gasit persoana potrivita!). Pe mine ma bucura pentru ca are talent (pe care si l-a folosit ani de zile in radiourile bucurestene!) la vorbit, dar are talent si la scris. Ca atare..am sa-i gazduiesc cu drag povestile pe blog 😀 (asta daca nu cumva se decide sa-si faca si el unul)! Plata se face in natura 😀 (are de platit bine pentru ca m-am caznit sa-i aranjez pozele in ordinea in care le-a trimis – data viitoare trimite-le ca atasamente numerotate si cu indicatii precise!). Mai era si un filmulet, dar l-am scos pentru ca nu stiu din ce motiv nu merge sonorul.

 Prima este aceasta! Mie mi-a placut foarte mult!

 

Habar nu am daca intr-adevar ideea de turta dulce reprezinta pentru toata lumea acelasi lucru ca si pentru mine, dar pur si simplu cind am intrat in centrul istoric al orasului Gent la asta m-am gindit. Asa ca fiind povestea mea o voi intitula cum vreau. Trebuie sa admit din capul locului ca habar nu am sa spun povesti si atit mai putin sa le creez, dar de cind sotia mea a inventat termenul de „tara cealalta” pentru a ii explica fetitei noastre unde plec si unde o sa vina si ele, „parfumul” de basm imi inunda din cind in cind narile. Asta e „imaginea orasului de turta dulce”.

image002

 

 

 

 

 

 

 

Asa cum se intampla cu orice mare descoperire, am ajuns la Gent din intimplare. Trebuie sa cumparam niste mobila si m-am gindit ca ar fi bine sa dau o fuga pe la IKEA (corporatist basmul asta nu?). Am decis ca Ikea de linga Bruxelles nu e buna, ca ziua e lunga si  ca nu ar strica sa fac putin  turism asa ca am ales Ikea Gent ca sa si vizitez ceva. Si nu-mi pare rau deloc.

 GPSul m-a dus pe stradute strimte, cu autobuze si tramvaie, direct in centrul istoric al orasului. Am parcat masina si m-am uitat dupa un turn de catedrala … normal, ca sa gasesc chiar centrul.

image003

 

 

 

 

 

 

 

Pe stradute o multime de magazine. Pot spune despre mine ca sunt destul de cumpatat atunci cind e vorba de cumparaturi, ca fac diferenta intre ceea ce am nevoie si ceea ce nu am nevoie. Din vitrine, anunturile inspititoare „Solden, solden, solden, solden”, insa pentru mine turismul comes first!!! Asa ca am vizitat una dintre cele doua catedrale. L-am vazut chiar si pe un nene care vindea bilete ca sa te urci in turn … dar cum nu aveau lift am renuntat … experienta San Pietro ma face sa fiu ceva mai circumspect atunci cind e vorba de scari multe  in spirala…

image0004

 

 

 

 

 

 

 

In centru istoric, lume muuuulta de tot. Turisti cita frunza si iarba, o multime de muzici si miros de haburgeri si de cirnati pe gratar. Pina la urma m-am lamurit ca este o sarbatoare a orasului. In toata atmosfera aia de petrecere persista insa o urma foarte apasata de bun gust. De unde si pina unde? Pai muzica pe care am auzit-o era jazz si inca unul bine cintat, nu ca m-as pricepe, dar gidila frumos de tot urechea. Ma indrept spre locul cu pricina, un fel de cort alb, unde niste oameni beau bere, iar niste pusti (in jur de 20 de ani) cintau de zor jazz. Acea locatie era festivalul de jazz rezervat tinerelor talente. Am prins chiar finalul, cu aplauze, suficient sa ma bucur de bucuria celor 4 baieti de pe scena ca sunt aplaudati pentru prestatia lor. Imi pare rau ca nu i-am pozat … stiu nu sunt un jurnalist bun de calatorie, dar inca nu aveam complet sentimentul de „fairytale”. Am mai mers 2 pasi si am dat de „vara africana”.

image0005

 

 

 

 

 

 

 

De asemenea atmosfera de petrecere, de oameni linistiti, care nu au nici o grija si pentru care asta inseamna vacanta. Am luat-o pe malul apei si am gasit si cetatea, se vede si in poza asta, in spate.

image 006

 

 

 

 

 

 

image oo7

 

 

 

 

 

 

 

Cetatea, evident, am vizitat-o si m-am urcat in turnuri, evident,  fara lift. Poate pentru un copil, evul mediu inseamna cavaleri si printese, pentru mine, armele expuse acolo si torturile descrise, temnita si acum umeda, reprezinta un indiciu despre cit de violent este trecutul omenirii. Din cetate am pozat orasul, fumos, vazut de sus … mai putin 4-5 blocuri comuniste si un furnal, de-ti vine sa te intrebi daca arhitectul sef al orasului nu a fost neam cu Ceausescu.

image 008

 

 

 

 

 

 

image 009

 

 

 

 

 

 

image 0010

 

 

 

 

 

 

image 0011

 

 

 

 

 

 

 

Sincer, daca aveam un aparat de fotografiat mai serios decit telefonul, le ceream inapoi o parte din banii de pe bilet pentru ca mi-au stricat pozele cu blocurile lor.

image 0012

 

 

 

 

 

 

 

 In drum spre parcare am trecut pe linga solduri, solduri, solduri, si intr-un final mi-am luat o camasa … ca pina la urma toata povestea cu soldurile te prinde, ajungi sa fii convins ca TREBUIE sa iti cumperi ceva. In fine, amanuntul cel mai simpatic este ca tot acest festival cu muzica, bere, cirnati si chiftele este sabatorirea zilei cind Charles Quintul i-a scot in strada pentru a-i umili pe cei care refuzau sa platesca impozitele din ce in ce mai mari.

Comments (5) »

Si totusi exista…..

Zilele astea am descoperit cu stupoare, bucurie, speranta…un amalgam de sentimente frumoase…ceva ce pierdusem de multa vreme…am descoperit ca inca mai exista multi oameni carora LE PASA! Am aflat ca inca sunt oameni care isi rup din putinul timp liber pentru a ajuta un necunoscut…sau un cunoscut „virtual” (cum a fost in cazul meu), care fac efortul de a citi zeci de intrebari si de a raspunde la ele cu proptitudine…Am descoperit ca inca oamenii se mai ajuta intre ei…

E un sentiment tare placut sa ajungi sa crezi ca acolo…undeva la multi kilometri departare, exista oameni care au puterea de a nu te face sa te simti pierdut si dezorientat, exista oameni care-ti sar in ajutor.

Sa va spun povestea mea! In foarte scurt timp, „Soarele de pe strada mea” nu va mai fi un soare de Romania..ci unul de Belgia (desi, din ce aflu eu de pe acolo…o sa cam fie singurul soare …ca vremea este capricioasa in Belgia). Impreuna cu sotul si cu fiica mea ne vom muta pentru cativa anisori (pentru inceput vreo 2) acolo. Sotul meu a obtinut un job la Bruxelles, un job care ne ofera noi perspective, atat noua ca adulti, dar mai ales Catincai. De aflat am aflat acum cateva zile…si am intrat ingrozitor in panica atunci cand a venit vestea..pentru ca sotul meu va trebui sa fie la noul loc de munca fix la mijlocul lunii iunie….M-a cuprins brusc frica: nu stiu aproape pe nimeni acolo (din fericire nasii mei locuiesc acolo,dar au atat de multe de facut si atat de putin timp liber ….), tara straina, avem de inchiriat apartament, unde, cum, ce acte, ce luam, ce nu luam, cum facem, cine vizioneaza apartamente, ce face cu fata….toate problemele existentiale pe care le implica o veste de genul: „stii, intr-o luna trebuie sa te muti cu catel si cu purcel intr-o alta civilizatie, o tara necunoscuta”.

Am inceput sa caut pe toate forumurile si pe toate site-urile romani plecati acolo care ma pot ajuta intr-un fel sau altul cu informatiile de care aveam atata nevoie. Am ajuns pe un forum al expatilor romani in Belgia unde am scris…si nu mi-a raspuns decat o persoana si aia intr-o doara! Ulterior, acest site mi-a mai fost recomandat de unele persoane si da, am gasit unele informatii utile, mai vechi…ori n-am avut eu noroc…ori nu stiu ce sa zic, dar oricum la acest forum eu nu mai apelez vreodata.

Surpriza mare a venit insa din cu totul alta directie. Forumul Desprecopii…acolo, exista un subiect al „pralinutelor Belgiene”..carora le-am scris si, in scurt timp, mi-au raspuns cateva fete de acolo sau altele de pe forum (stabilite si ele in Belgia). Am pus zeci de intrebari…am primit raspuns. Am avut tupeul chiar sa pun, in mailurile mele catre ele chiar si linkuri ale unor apartamente de inchiriat…ca sa-mi zica si mie daca sunt intr-o zona ok sau nu…si mi s-a raspuns….Oameni buni, cand spun „mi s-a raspuns” nu ma refer la un raspuns din ala de doua randulete…ci la pagini intregi de informatii, la comentarii detaliate privind fiecare apartament postat, etc, etc. Fetele acelea au petrecut o gramada de vreme in fata calculatorului PENTRU MINE SI FAMILIA MEA fara sa ne cunoasca, fara sa fim prieteni, fara sa, fara sa…..! O gramada de vreme din timpul lor…..Le-am multumit fiecareia in parte, dar as vrea sa le multumesc din nou, aici , pe blogul meu si sa le spun ca pentru mine, felul in care s-au purtat ele a insemnat acel „motor” de care aveam nevoie pentru a-mi face curaj sa plec! Acum, nu mai simt ca ma duc intr-un oras complet strain…stiu ca ,oricand, pot apela la un sfat de la cineva chiar acolo, la fata locului….stiu ca am prieteni- pentru ca pe ele le consider deja prietenele mele! Va multumesc mult de tot Raluca, Antoanela, Agnes, Ardeiash si Karinna (care, desi nu mai are cont pe desprecopii si nu sta in Belgia mi-a fost alaturi tot timpul cu sfaturi minunate!)

Daca tot am ajuns sa va povestesc acest episod din viata mea as vrea sa-l mai intaresc cu un exemplu: acum cateva zile stateam de vorba cu o prietena despre plecarea noastra. Prietena mea imi spune ca are o cunostinta in Bruxelles, plecata acum 6 sau mai multi ani din tara si din una in alta ajung sa aflu ca acea „cunostinta”..era si „cunostinta” mea . Acum multi ani, colaborasem profesional foarte, foarte bine si la un moment dat ea a disparut din firma si nu am mai stiut de ea. Mi-a dat mailul ei si i-am scris, gandindu-ma totusi ca nu-si va aminti de mine (in profesia mea si a ei intram in contact cu foarte multi oameni si de regula, ajungi sa uiti…daca sunt prea multi!). La numai 5 minute dupa ce i-am trimis mail am primit un raspuns cald si dragut in care imi spunea sa-i trimit orice intrebari si ma invita sa stau la ea pe perioada cat imi caut apartament! Oauuuu! Monica, te pup si iti multumesc si tie pentru ajutorul dat.

Abia acum inteleg de ce se „enerveaza” cei plecati in strainatate pe conationalii lor care, din diverse motive, arunca cu pietre in ei…abia acum inteleg de ce acesti oameni, plecati in strainatate, se infurie impotriva celor care au ceva impotriva emigrantilor, expatilor etc…si mai inteleg un lucru: exista multi romani plecati care nu si-au pierdut omenia…ba chiar as spune ca au „castigat-o” atunci cand au plecat…care sunt gata sa faca gesturi remarcabile pentru romani pe care nu-i cunosc…lucru care, din pacate, aici, loco, in Romania….il gasesti din ce in ce mai rar sau este din ce in ce mai putin vizibil.

Admirabil pentru cei care sunt asa cum sunt fetele enumerate mai sus….extraordinar pentru oameni ca mine (care aveam mari indoilei in privinta plecarii mele acolo!)…destul de trist ca am ajuns sa simt caldura romanilor care sunt la mii de kilometri departare ca pe ceva exceptional si nou in „peisajul” vietii mele de bucurestean…care nu a simtit extrem de des aceasta caldura aici, printre o multitudine de „ai lui”. Atata vreme cat insa exista oameni ca ele….eu cred ca mai exista o sansa!

Ma voi duce acolo si da, vrea sa ma vad cu fiecare dintre aceste fete…sa le cunosc personal! Va multumesc fetelor!

Comments (3) »