Posts tagged blog

Sunt Catinca, Soarele de pe strada mamei

Buna seara lume,

Stiu ca va astepati sa cititi ceva scris de mami care a venit cu un nou articol mișto și de actualitate, dar din păcate (sau din fericire) depinde de cum o vedeți :), nu e mami, ci eu. Da eu, Cati, Catinca, Soarele de pe strada mamei. Asta seara am dat peste blogul ei, știam de el de mult timp dar niciodata nu l-am deschis sa citesc fiecare articol. După o luuuungaaa lectura am tot vrut sa comentez în stânga și în dreapta legat de diferite faze și subiecte. O sa încep prin a va face un “preview” rapid a cine sunt. Fac 14 ani în 10 zile, m-am întors în țară de 5 ani și da încă sunt frantuzita (lucru despre care se face caterinca constant de catre prietenii mei- nu  mă deranjează pentru ca știu ca așa este). Mi-am urmat pasiunea pentru dans și arte, am făcut balet o buna perioada de timp (chiar îmi plăcea), dar din cauza unor incidente am decis ca este cazul sa mă las. Asta nu mi-a pus capăt nicidecum obsesiei mele pentru dans și muzica.Am ajuns sa nu pot face nimic FARA muzica și dans, fie ca e vb de spălat vase sau de dat cu mopul, mie îmi trebuie muzica. Ironic este ca și acum scriind, ascult muzica data la maxim (săracele mami și Bijou care trebuie sa îmi suporte cântatul continuu). De pictat încă pictez, mult. Nu mă compar cu mami la capitolul detalii și experiență dar ușor ușor învăț și eu. De chitara mă lasăsem, dar recent m-am apucat sa învăț sa cant la chitara electrică. Sunt înnebunită după orice fel de animal, dacă ar fii după mine am avea zoo în casa :)))))) 

(Ok, gata cu introducerile ca mi-e ca ne apuca 2022 și nu termin de vorbit și voi de citit )

Blondina  Bijou are aproape 8 ani . Facand abstractie de varsta ei, citind ce a scris mami, va pot spune ca nu s-a schimbat deloc…. Eu cu blondina avem o relatie de neintrecut : nu dormim una fara alta, daca eu plec doarme tot la mn in pat ca mna, stiti cum e aia cu “Mi casa es su casa”.  Bijou a cam luat-o prea in serios si acm tot ce e al meu i se cuvine ei. Noi o rasfatam, orice pentru printesica familiei:).  Recent a făcut fițe pentru ca s-a mai alăturat un mic cineva familii noastră, săracă cățea era foarte confuza când am intrat în casa cu un pui de pasaroi care ciripea. 

El este kiwi, un perus care acum o săptămână a început sa vorbească. Din păcate am ratat primele cuvinte ale copilului nostru mic pentru ca el era la bunica și eu cu mami și blondina, la mare, cu cortul la distracție. Este și el înnebunit după muzica, cântă cot la cot cu oricine, nu contează ca e bon Jovi sau Smiley  lui tot ii place. Dar dacă exista ceva ce iubește mai tare decât muzica este sa o întărâte pe Bijou, pentru ca prostanaca pune botul și se enervează, incepe sa latre de zor, mârâie, sare, face ca toate alea. Cu toate astea mai au și momente când se înțeleg și sunt calmi (când dorm )

Revenim la mine…

Bucureștiul e mișto, am realizat chestia asta după ce ne-am mutat aici, nu a fost ușor, recunosc dar pot spune cu toată sinceritatea ca nu îmi este dor de Bruxelles și de viață de acolo. Da, știu ce veți spune “e altfel, lumea gândește altfel” sau poate ca “sunt nerecunoscatoare pentru viață care mi-a fost oferită și pe care am avut privilegiul sa o am” lucru la care voi raspunde atât: sunt foarte recunoscătoare pentru toate experiențele de viață pe care le-am avut și toate oportunitățile minunate dar nicăieri nu e ca acasă, și sunt mândră ca spun asta. 

Aici, acum, sunt înconjurată de o grămadă de persoane care sunt alături de mine orice ar fi: prieteni, familie, cunoștințe și mai ales de mami. Sincer nu știu ce m-aș face fără ea, este omul care mă ajuta orice ar fi. Desi  o mai enervez eu și ne mai ciondănim nu mi-aș dorii niciodata alta relație cu ea decât cea pe care o am. Este omul în care am cea mai multa încredere, da, gândim diferit, și da ea vede lucrurile diferit decât mine uneori dar asta e normal, dar cu toate astea nu cred ca a existat vreo data când sfaturile ei sa nu fii fost bune și sa nu fii picat la tanc când aveam nevoie de ele. Tin sa ii mulțumesc și aici pentru tot, te iubesc mult mami <3. 

Oricum eu mă distrez din ce în ce mai tare cu oamenii care ne compara și spun ca sunt picătură din ea, Bunica de exemplu ia poze cu ea la varsta mea și începe sa ne explice cât de mult semănăm. Tata se uita la poze cu mine și de fiecare data îmi spune ca semna cu mami, dar cel mai mult remarca lumea asemananarile mele comportamentale cu ale ei, Sinceră sa fiu mă bucur ca seman cu ea la anumite chestii din comportamentul meu- unul din această find faptul ca noi nu suntem nici optimiste, nice pesimiste, suntem realiste din toate punctele de vedere, lucru care ajuta de multe ori în viață pentru ca da, pana la urma, vorba ei, “în viață nu e totul alb și negru, mai exista și nuanțe de gri”. Bine, eu , în stilul caracteristic i-am mai răspuns la chestia cu faze de genu “pai bine mai dacă o luam așa, mai e și roz, roșu, portocaliu, verde și tot așa”… pot sa va spun ca era un pic suparata pe mine atunci dar după asta i-a trecut pentru ca știa ca am dreptate în felul meu intortochiat🤣. 

Hai ca am scris și eu roman ca ea, știți cum e “așa mama, așa fiica”.  Cu asta eu am cam închis paranteza numita “perspectiva soarelui de pe strada ei”. Sper ca nu v-am obosit prea tare cu tacanelile mele. Va pup și va urez o zi sau seara placutaaaaa

Leave a comment »

Lentila de cauciuc

Imi dorem de multa vreme sa fac asta. Iaca, am facut-o acum, cu batista la nas, cu un ceai de zmeura langa mine si cu gandul la fetita mea, „exilata” din motive de siguranta, la bunici. Noul meu blog, caci despre asa ceva este vorba, se numeste Lentila de cauciuc . Nu va asteptati la ceva nemaivazut- acest nou blog este si va ramane un loc unde voi posta atunci cand voi „vedea” ceva interesant prin „lentila mea de cauciuc”, cand voi vedea viata, intr-un anumit fel. Va fi un blog de fotografie facuta de mine. Asa cum am spus si in postarea introductiva a acestui nou blog, nu stiu daca am talent sau veleitati de fotograf, dar nu acesta este scopul…este mai degraba o transpunere a felului in care vad eu, in anumite momente, LUCRURI, MOMENTE…

Atat… si sper sa va placa!

Comments (6) »

De ce mi-am facut blog?

Azi m-am decis sa-mi fac blog….cred ca de la cutremur mi se trage ( mi-a zgaltiait creierii aseara), avand in vedere ca pana acum mi se parea o pierdere de vreme. De ce blog? 

 Pentru ca brusc mi-am dat seama ca as vrea ca fiica mea, Catinca, sa poata citi peste niste ani cum gandea mama ei, ce gandea mama ei cand ea avea un an si 8 luni!

Pentru ca brusc am realizat ca vrea sa nu uit si vreau sa impartasesc si altor mame retetele pe care i le-am facut copilului meu de cand am inceput diversificarea…

Nu va amagiti, nu sunt genul de mama casnica…din contra, pana sa o am pe Catinca bucataria mea era acea camera in care intram sa-mi iau un pahar cu apa , o cafea…si locul care nu stiu din ce motiv…se aglomera cel mai tare in timpul numeroaselor petreceri pe care le dadeam eu si sotul meu.

De ce Blog?

Pentru ca azi am realizat ca mi-e dor sa scriu…mi-e atat de dor de meseria mea de baza, aceea de jurnalist….n-am mai scris de multa vreme…nu asa cum o fac acum…simtind profund ca VREAU.

De ce Blog?

Pentru ca viata mea s-a schimbat de cand am nascut…s-a schimbat radical…imi lipseste cariera mea de altadata, imi lipseste „actiunea”…si cu toate acestea…ultimii doi ani…cred ca au fost cei mai frumosi din viata mea…si continua.

Nu scriu pentru ca e la moda sa ai blog, nici pentru ca forumul pentru mamici pe care intru frecvent (ca un drogat dupa doza zilnica!) nu-mi satisface nevoia de informatie…scriu de placere, scriu din dorinta de a impartasi cuiva ceva…un „cuiva” care poate se va folosi de umila mea experienta de viata, un „cuiva” care poate se va linisti sau relaxa vazand ca mai este macar o persoana care are aceleasi trairi.

Azi este o zi tare ciudata…ploua torential 2 minute, apoi te orbeste soarele 10 minute, apoi iar ploua torential…exact ca zilele din viata noastra…una rece…un calda! Un moment perfect sa incepi sa scrii pe un blog!

Bine ati venit pe blogul meu!

Comments (5) »