…mai noi si mai vechi…ale mele sau ale Catincai!
Tati avea chef de plimbare si am zis sa dam o fuga, duminica seara, prin Grande Place, sa manance copilu’ familiei un „gofrulet” (gauffre).
Ne-am plimbat noi ce ne-am plimbat si pentru ca ma obseda de multa vreme ideea (de fiecare data cand am fost era inchis!) i-am tarat pe cei doi pe stradute, la un magazin de care eu sunt indragostita. O sa ziceti ca-s nebuna…da stiu, este o pasiune de colectionari, o pasiune tare costisitoareee, dar zau daca nu m-as „baga” si eu! I-am si zis sotului din dotare ca daca ajung la magazinul vreodata cand este deschis, bugetul familiei este in fooooarte mare pericol. Este vorba despre un magazin de miniaturi…imi amintesc, copil fiind ca vecina bunicii mele din partea tatalui avea in casa la ea o casuta (mare, cam de un metru inaltime!) luminata, in care erau tot felul de mobile micute …si tare imi doream. Am mai crescut si am revazut, parca in Cutezatorii, un articol despre colectionarii de casute si minaturi. Tare mi-am mai dorit. Le-am revazut, dupa ani si ani de zile in vitrina unui magazin din Viena si iar mi-a dat tarcoale gandul…dar de unde sa iei asa ceva in Romania!? pe scurt…magazinul cu pricina este specializat pe asa ceva! Ca sa va faceti o idee….pozea facuta de sotul din dotare prin geamul magazinului INCHIS! Da’ nu am eu norocul sa nimeresc o data cand va fi deschis?! 😀
Pasiunea numarul doi este aceasta:
Da, un magazin de bomboane….in care am intrat sa cascam si noi ochii si in care, fi-mea a mancat primele bomboane din viata ei…A fost atat de dulce si de cuminte incat nu m-a lasat sufletul sa nu-i dau…Ne plimbam noi pe acolo si evident, vorbeam romaneste…la un moment dat vine vanzatoarea catre mine si imi intinde (ca sa gust) o cutie cu biscuiti umpluti cu gem de caise. Iau unul..ii intinde si Catincai cutia…ea se uita la mine si refuza. Vreau sa-i dau de la mine, dar refuza. Fac doi pasi si vanzatoarea langa mine…imi intinde o cutie de bomboane…sa gust: „doriti sa gustati si din acestea..sunt umplute cu ciocolata si alune intregi!” imi spune in romaneste. Catinca casca ochii mari si se da doi pasi inapoi…cred ca in capul ei a fost ceva de genul „ce naiba de limba vorbeste asta…ca inteleg si eu ce zice!?” Iau bomboana. I se ofera si ei si spune „nu vreau”. Fac doi pasi si o intreb pe vanzatoare ceva..cand simt ca cineva ma trage de haina „mami, m-am razgandit..vreau si eu bombonica din aia…e si pentru copii?” (ea stie ca bomboanele sunt doar pentru oameni mari si respecta chestia asta!”). Ii spun sa-i zica vanzatoarei ca s-a razgandit si sa o roage sa-i dea….se duce, ii spune „m-am razgandit…vreau si eu bombonica din aia”…dupa care nu mai are rabdare sa-i dea vanzatoarea din cutia special destinata acestui scop ca se si repede si-si baga mana in borcanul unde erau bomboanele puse la vanzare. Mananca, mesteca foarte satisfacuta…dupa care se duce la taica-su si ii spune: „nu cumparam si noi ca sa mai papam si acasa?”…si am cumparat! 😀 Uite asa s-a nascut o noua pasiune…sper ca inca o pot tine in frau, asa cum fac si cu ciocolata, pasiunea pentru bomboane…
Pasiunea numarul 3….nelipsitul gofrulet! Poza a solicitat-o Catinca pentru ca i-a placut ca restaurantul respectiv (asta era, un restaurant!) avea luminite multe…
In final…vitrina de Paste!
Soarele de pe strada mea! 