Posts tagged bruxelles

Bruxelles vazut de sus

De cand am ajuns in Bruxelles am fost impresionata de Basilica Koekelberg…o vezi de departe si iti dai seama din prima ca are niste dimensiuni impresionante. Duminica, tati a venit cu ideea sa mergem si noi acolo.

Este frumoasa, impunatoare, simpla si totusi „lucrata” cu mare finete. Mi-a placut.

Aceasta Basilica este a cincea in” topul” celor mai mari biserici din lume. Istoria ei a inceput in 1880 cand regele Leopold vrea sa faca pe platoul Koekelberg un cartier regal. Desi intial a vrut sa faca acolo un Pantheon, a renuntat nefiind sustinut de popor. Asa i-a venit ideea sa construiasca „un sanctuar national”. Inspirat de ideea parizienilor de a pune Sacre Coeur in Montmartre…a ales sa faca o constructie imensa, care sa poata fi vazuta din capatul celalat al unuia din cele mai mari bulevarde din Bruxelles. Piatra de temelie a fost pusa in 1905 si s-a pornit la constructie fundatiei pentru o basilica in stil neo-gotic. Primul razboi mondial a secat insa finantele si a schimbat gusturile arhitecturale asa ca s-a optat in final pentru un nou proiect, de aceasta data un proiect art-deco. Arhitectul a realizat, in 3 ani, o macheta a ceea ce avea sa devina Basilica, o macheta la scara 1/40. Basilica a fost terminata multi ani mai tarziu, in 1969.

Mie una mi-a placut foarte mult si faptul ca exista un lift care te duce pana sus pe terasa de unde ai vedere asupra intregului Bruxelles. Un alt plus sunt vitraliile (pe care le-am vazut de foarte aproape) care sunt exceptional lucrate.

Iata cateva imagini. Mai multe veti gasi pe blogul meu de fotografie, Lentila de cauciuc.

Comments (2) »

Bruxelles, prima seara si prima zi!

Mda, am ajuns aseara. Zbor ok, cu doua exceptii:

– o „ciocnire” mai puternica cu o steweardesa care mancase acasa o mare cantitate de „scarba si infatuare” (asta apropo despre limbajul celor care sunt angajati sa presteze „servicii” despre care vorbea si Bogdana zilele trecute)

–  finalul zborului, inainte de aterizare, care a fost unul zgaltait la propriu.

Am plecat de la Bucuresti pe soare si vreme buna si am ajuns la Bruxelles, cum altfel decat pe o ploaie tipic belgiana. Ne-am suit cuminti in avion, am asezat copilul pe locul lui (primul rand dupa clasa bussines- osa vedeti de ce specific acest lucru) si am constatat ca nu am unde sa-mi pun bagajele de mana deoarece toate compartimentele erau pline. Cum aveam loc de o singura geanta deasupra noastra, am ales sa inghesui geanta cu mancarea Catincai. Ramanea poseta mea in care era pus si aparatul Nikon+banii+ alte chestii importante, trollerul micut al fetei in care erau jucariile (pe care le mai cere uneori) si hainele noastre. Am asteptat sa se suie lumea ca sa nu blochez culoarul si am solicitat ajutorul doamnei in cauza. Cucoana, o stewardesa din „trupa veche” (dupa etate, dupa fite si dupa stratul gros de farduri) imi arunca peste umar, cu o scarba vadita: „Vedeti mai  la coada avionului”. Ii explic civilizat ca nu imi pot duce lucrurile in coada avionului deoarece sunt cu un copil mic care va avea nevoie pe drum de diverse lucruri. Se uita la mine cu aceeasi scarba vadita si imi spune pe un ton ridicat: „Asa si? Ce vreti sa fac eu…sa le scot pe ale celorlalti ca sa le puneti dumneavoastra?” Incerc sa-mi pastrez calmul si ii spun pe un ton jos ca nu este cazul sa ridice tonul la mine si ca nu consider normal sa-mi duc poseta, in care poate am lucruri de valoare si bani, la coada avionului doar pentru ca ei ii este prea dificil sa gaseasca o solutie de bun simt…ca de exemplu sa le puna in urmatorul compartiment, de la clasa bussiness (clasa care nu avea decat doi calatori…si deci extrem de multe compartimente goale si foarte apropiate de mine). In acel moment cucoana incepe sa urle la mine de se uita tot avionul la noi ca ea nu are ce sa faca si ca nu este ea obligata sa se ocupe de bagajele mele….imi sare tandara, o intrerup, explicandu-i ca este lipsita total de bun simt si ca daca are probleme nervoase sa nu si le verse pe mine. Imi iau tot calabalacul in brate hotarata sa zbor cu ele asa si decisa sa fac mare circ daca vine cineva sa-mi zica ca nu am voie. Ca din minune apare un baiat tanar, de 20 si ceva, stewart si el care imi zice politicos sa tin poseta la picioarele mele si sa ii dau restul, iar daca am nevoie de ele sa-l chem ca le aduce el de unde le pune, adica de la coada avionului.  Ulterior, pe tot parcursul zborului, el a venit de vreo 50 de ori, sa vorbeasca cu fi-mea, sa glumeasca cu ea, sa-mi aduca, sa-mi dreaga si, sa-si ceara scuze pentru colega lui ca „are o zi proasta”….Lipsita de orice lipsa de bun  simt, cucoana, s-a preumblat pe langa mine de nenumarate ori, evitand sa isi intersecteze privirea cu a mea…am constatat ca si-a scos ecusonul pe care-l avea agatat la gat si ca de cate ori trecea pe langa mine isi tragea reverul peste ecusonul metalic (cu numele) pe care-l avea in piept. Toate acestea s-au intamplat pe un zbor Tarom si da, eu sunt extrem de multumita de serviciile Tarom-ului, in general (spun in general pentru ca ma omoara plecatul din Romania, intotdeauna, de la ultimul terminal al Otopeniului, situat la naiba in praznic, la subsol, unde ajungi coborand pe multeee scari ca lift nu e, cu doua bagaje de mana, cu copil mic etc, etc…un chin). Nu as fi pomenit despre aceasta poveste daca nu ar fi totusi a doua oara (a se tine cont ca zbor extrem de des si numai cu Taromul) cand ma lovesc de un astfel de specimen de stewardesa  pe zborurile Tarom. Am mai patit o astfel de chestie, tot cu o cucoana din „garda veche”, in vara, cand am zburat spre Bucuresti, cu mama, Catinca si sotul meu si am fost tratati sub orice critica tot de o cucoana „din garda veche” care s-a strambat ingrozitor cand i-am cerut apa pentru copil si ulterior ne-a zvarlit mancarea in fata de parca facea aruncarea cu clatite. Nu inteleg aceasta atitudine sub orice critica, cu atat mai mult cu cat nu sunt genul care sa stea cu mana pe butonul de apelare stewart si nu am un copil care face circ sau se plimba sau deranjeaza…ca atare nu se justifica…asta ca sa nu mai spun ca nu s-ar justifica oricum…pentru ca in final asta le este jobul, ei si l-au ales, sa fie stewarzi, iar in fisa postului lor nu cred ca scrie ca trebuie sa urle la pasageri. In  timp ce zburam mi-am adus aminte de una din regulile scrise cu litere mari in avioane: aceea ca au dreptul sa te dea jos din avion daca esti recalcitrant, daca faci scandal etc….exista oare reguli privind atitudinea stewarzilor si daca da, verifica oare cineva?

Revenind, restul zborului a decurs super ok. Ca de obicei, Catinca a fost extrem de cuminte, a mancat, a „citit” reviste si a tras si un pui de somn de o ora. Cand am ajuns deasupra Belgiei am stiut fara sa-mi spuna cineva. De regula, ultimele 15-20 de minute sunt destul de pline de turbulente. De data aceasta, chiar si eu, cea fara frica de avion, m-am cam prins cu maiinile de scaun (precum toti cei din avion). Turbulentele au fost foarte, foarte mari, goluri de aer ca la balamuc…bietul avion era ca o frunza in bataia vantului. Se pare ca am dat ceva ture de aeroport pentru ca nenea pilotul nu prea reusea sa echilibreze „animalul zburator” si sa aterizeze. Cand am atins pamantul am fost atat de incantata, incat am uitat complet s-o intreb pe cucoana, pe care-mi propusesem s-o reclam, cu ce nume a fost botezata de parintii ei.

Si iata-ne ajunse la „casa din Belgia” cum spune Catinca. Fi-mea s-a repezit instant la tablita lasata de Mos Craciun aici si s-a pornit pe creat. De abia am reusit sa-i scot geaca si caciula. Dupa ce a creat putin a mancat niste spaghete cu branza facute de tati si apoi din nou la tablita.

Ca sa va arat ca am inceput usor cu „stangul” reantoarcerea mea in Belgia…ei bine, dimineata, ies eu ca o floare sa ma duc la cumparaturi (ca nu prea aveam mancare si trebuia sa gatesc ceva pentru pranz). Ma sui in masina proprie si personala, reglez scaunul, retovizoarea, oglinda din stanga….si cand sa o reglez pe cea din dreapta constat ca nu exista. Ma uit mai atent si o vad atarnand. Oglinda din dreapta era spre trotuar…deci primul gand, acela ca a lovit-o cineva cu masina si a rupt-o a disparut imediat. Cobor si constat ca hotul ori nu a fost hot si a fost doar o gluma tampita a vreunui pusti beat, pus pe distrugeri, ori a fost un hot tampit care nu a reusit s-o smulga de acolo. Oglinda balanganinda nu este rupta, dar au disparut niste chestii de la ea…deci nu poate fi reparata. Masca oglinzii, din metal, in culoarea masinii, era pusa pe capota, dar nici pe aia nu am vazut-o decat tarziu, pentru ca fiind rosie ca masina, se confunda usor cu locul unde era pusa. Plina de nervie il chem pe sot care o lipeste vitejeste cu scoci..urmeaza sa comandam alta.

Ajung in parcare la GB (adicatela un supermaket micut al lui Carrefour) si cand sa intru inauntru ma trezesc cu o roma cu copchilul in brate care se agata de mine la propriu….milogindu-se in franceza. Ma gandesc s-o injur in romana, ca sa ma racoresc, dar trec mai departe fara sa spun  nimic. Imi fac cumparaturile si cand ies…era tot acolo. Ma urmareste cu privirea pana la parcare si cand vede masina vine fuga langa mine si ma ia pe romaneste. Nu cred ca vreti sa va reproduc discutia…cert este ca mai avea putin si imi punea plodul in portbagajul deschis ca sa poata sa isi bage maiinile in buzunarele mele. Una peste alta discutia s-a incheiat cu „fira-ti voi  ai d… de „ajunsi” ca nu ne dati si noua nimic”…ce am zis eu…ramane acolo unde am spus pentru ca nu a fost defel elegant, dar tare bine m-am simtit.

Acum este seara…restul zilei a decurs calm…cu pilaf cu legume, carnita de curcan la cuptor si supa cu galuste pentru Catinca si tortellini pentru noi. Cati a dormit si cum s-a trezit si-a luat din nou tablita in primire. Este multumita ca dimineata a fost cu tatal ei in parc  si l-a vazut pe magarul Toupi si Poneiul Zorro, prietenii ei. Este a doua seara la Bruxelles…si ma simt ca si cum as fi acasa, la Bucuresti: oglinda smulsa, romi care-ti sar in masina…stau cu urechea ciulita sa vad daca nu cumva incep sa se auda si haitele de caini vagabonzi, dar sigur asta nu se va intampla aici.

Comments (14) »

Restante 3 – Bruxelles, Grand Place inainte de Craciun

Cateva poze pe care le-am facut intr-o seara, in Grand Place si imprejurimi. Am ajuns exact la finalul spectacolului de lumini si nu am mai prins decat ultima „culoare” de pe cladiri, dar Catinca s-a distrat. Nu va uitati ca suntem atat de zgribuliti…n-am plecat de acolo pana n-a mancat copilul gaufre de Craciun pe bat si pana nu mi-am facut damblaua sa pozez, cu maiinile degerate, cateva vitrine!

Comments (1) »

Restante 2 – Bruxelles, parada de Craciun

Am promis ca voi posta poze cu parada de Craciun de la Bruxelles. Comuna (sectorul) de langa noi, organizeaza, in fiecare an, impreuna cu RTL o parada care se plimba, pe un anumit traseu 2 ore. Traseul este scurt pentru ca parada inainteaza foarte, foarte incet si este foarte lunga. 2km de animatie, masini, personaje de poveste, trenuri, atelierul Mosului…incheiati, evident, de venirea mosului cu sania si renii zburatori. In deschiderea paradei sunt vreo 10 masini din care se distribuie la public, aleator, bomboane, caciulite de Mos Craciun, globuri si tot felul de nimicuri. Catinca a primit un pumn de bomboane, o caciulita, un euro mare din burete si… nu mai stiu. Desi punctul de plecare al paradei era la mai putin de 200 de metri de noi..parada a ajuns in dreptul nostru cam la o ora de la momentul inceperii. Mosul a fost intampinat cum se cuvine cu strigate, chiote si chiar urlete (inclusiv de catre Catinca).

 Cam asa a fost…adaugati la imagini un frig ingrozitor! In rest, frumos tare!

 In spatele nostru, unde sunt arcadele acelea…punctul de pornire al paradei.

Comments (5) »

Reduceri!!!!

Toate cadourile „in bani” primite in ultima vreme de la cei dragi care au „mirosit” ca as prefera sa-mi cumpar eu una alta…au fost puse la „pastrare” pentru acest moment! Am asteptat cu sufletul la gura sa ajung aici si sa prind perioada reducerilor care este, dupa cum bine va inchipuiti, mult diferita de clasica metoda romaneasca…adica „marim pretul cu 30% , il taiem, si scriem reducere 30% – rezultat final, vindem cu acelasi pret!).

 Dupa ce saptamana trecuta, inainte sa ma imbolnavesc, l-am trimis pe tati pe jos (vorba vine, cu metroul) pe ninsoare ca sa ne facem noi program de shopping….si am shoppinguit in graba (ca era Catinca obosita si nu avea chef!) cate ceva…mi-am luat gandul de la un nou shopping pentru ca m-am imbolnavit. Ochisem o multime de lucruri…dar ce sa-i faci.

Azi m-am trezit cu gandul „TODAY IS THE DAY!”. Ma simteam mai bine, am mancat si eu omeneste ieri, sunt functionala….e sambata, o las pe fata cu tati si fugggggg! Oupsssss….tati a avut niste drumuri de facut care s-au cam prelungit si a ajuns de abia pe la 13 acasa…eram tare amarata pentru ca astia inchid destul de devreme magazinele si nu o sa am timp sa iau la puricat reducerile, dar mi-am pus banutii in geanta si am tulit-o cat m-a tinut motorul. M-am intors dupa 3 ore…super repede-  pentru ca nu am intrat decat in doua magazine! 😀 De ce zambesc….pentru ca sunt happyyyy! Doua mi-au fost de ajuns!!! N-am mai fost asa happy, dupa shopping, de ani intregi, n-am mai facut un shopping la reduceri in care sa spun ca mi-au ajuns 3 ore (cu tot cu drum casa-magazin, magazin-casa!)…cred ca niciodata! Mai mult…n-am mai facut un shopping asa de avantajos, ma refer la bani, de cand am fost in Italia….si…..tadammmmm…nu mi-am cumparat atatea perechi de pantofi dintr-o data NICIODATA pana acum!

V-am zis vreodata ca eu sunt maniaca cu pantofii? Am pur si simplu „damblaua” pantofilor (cred ca de la tatal meu mi se trage mania…si de la mama, dar ea e mai normala la capitolul asta!)…nu mi se par niciodata suficienti, inutili etc si foooarte rar mi s-a intamplat sa-mi cumpar o pereche de pantofi (sau de cizme) pe care sa nu-i port pana si-au dat „obstescul sfarsit”. Am suferit foarte mult in primul an dupa nasterea Catincai pentru ca nu prea puteam sa-mi port pantofii cu toc din cauza greutatii. Pur si simplu nu ma puteam sui pe tocuri pentru ca aveam impresia ca mi se dezintegreaza gleznele…dar a venit momentul mult asteptat…sunt din nou „pe tocuri”.

Revenind …cele doua magazine la care m-am oprit sunt Zara (reduceri pana la 70%!) si Cecil, un magazin de pantofi de dama de care m-am indragostit inca de prima data cand am venit la Bruxelles sa caut apartament! La Cecil ochisem prin noiembrie o pereche de pantofi (ii veti vedea, dar pe alta culoare!) indigo, din piele intoarsa. Sotul din dotare mi-a zis sa astept reducerile…(adevarul este ca erau 70 de euro) si am asteptat. Cand am fost saptamana trecuta erau 45 de euro, dar nu i-am luat pentru ca nu avea Catinca rabdare sa mai stea la cumparaturi. Azi….erau 30. Am intrat pentru o pereche si am plecat cu 3….asta dupa ce patronul magazinului mi-a mai facut, din proprie initiativa, o reducere de 10 euro, peste reducerea deja existenta…pentru ca una din perechi era ultima din tot magazinul. 😀  

La Zara….imi pare rau ca nu am facut o poza….sunt maldare de haine unele peste altele (nu numai in rafturi) puse pe niste mese imense…trebuie doar sa ai rabdare sa cauti si sa scormoni. Este absolut incredibil cum se manifesta oamenii ca niste termite gata sa devoreze tot. Este si mai incredibil cum se manifesta vanzatorii care sunt calmi si „danseaza” cu gratie printe maldarele alea fara sa se uite chioras la faptul ca nimeni nu pune absolut nimic la loc. Ceea ce este si mai incredibil…la sfasitul zilei pun lucrurile pe caprarii, le impaturesc la loc bucata cu bucata etc (i-am vazut cu ochii mei la reducerile trecute!) …cred ca le ia ore intregi sa stranga tot. Oricum, Zara-ul despre care va vorbesc este mare si iti trebuie rabdare…eu am rezistat inauntru aproape 2 ore! 😀

Ca sa nu o mai lungesc – captura de azi (si gata ca nu ma mai duc ca nu mai am cu ce!): 5 perechi de pantofi eu (4 din piele, unii din catifea), o pereche (din piele) Catinca, o geaca de primavara, un sacou-geaca de primavara si 3 bluze foarte misto!  😀 :D….si un sot uimit ca m-am intors multumita si in timp record  pentru ca stie ca de la shopping  ma intorc nervoasa ca era prea scump, prea urat, prea lung, prea scurt stiti voi…cum e cand nu-ti gasesti ce cauti! Avand in vedere ca nu mi-am mai cumparat de incaltat de aproape 2 ani de zile (ma rog…exceptie fac apreschiurile pe care mi le-am luat din Bulgaria!)…am facut-o lata!

Iaca achizitiile cu explicatiile de rigoare:

Astia sun de la Zara…cu ei mi-am intregit tinuta (imi luase Mos Niculae o rochie aceeasi culoare!). Probabil asta va fi tinuta in care o voi boteza pe micuta Maia…

Ador albastrul electric…m-am rugat ani de zile sa se poarte culoarea asta ca sa pot sa-mi umplu dulapul cu haine si pantofi de culoarea asta! Una din geci este tot albastru electric! Astia sunt balerinii din catifea…la cat au costat nici n-am stat sa ma gandesc de doua ori…vin foarte frumos pe picior!

Achizitiile de la Cecil:

Astia sunt cei pe care ii ochisem…nu i-am luat indigo pentru ca m-am gandit ca negri sunt mai „eficienti”. Nu par spectaculosi, dar sunt dintr-o piele intoarsa extrem de moale si de fina si au un calapod super-comod.

Astia mi s-a parut ca seamana foarte tare cu modelul de balerin clasic de la Chanel….si cum nu aveam pantofi crem cu negru am zis ca este momentul.

Astia sunt cei la care am mai capatat o reducere de 10 euro pentru ca erau ultimii din magazin (ce coincidenta….si erau chiar numarul meu :D). Au o croiala  fistichie, dar pe mine m-a atras cel mai mult combinatia de la t0c-talpa de pluta cu aceasta croiala. Tanjeam dupa asa ceva inca de anul trecut, dar cum spuneam…nu puteam purta tocuri.

La final, dar nu cei din urma…balerinii Catincai, cu tinte!!! Este foarte incantata de ei, s-a fatait toata seara prin casa  incaltata cu ei!

Comments (16) »

Carusel, roata mare si vata de zahar!

Am asteptat cu nerabdare acest moment…o ultima plimbare printr-unul din targurile de Craciun si o plimbare cu roata mare, toate inainte de a veni acasa. Aceste momente s-au lasat putin asteptate pentru ca printesa a fost atinsa de o mica viroza. Acum ca ne-am facut bine .. ne-am scos „parleala” cu multiple ture in carusel si cu, premiera, prima noastra vata de zahar! I-au ras ochisorii in cap, a chiuit, a dansat pe colinde si a topait pe toate bordurile!

Intai in balon!

Apoi Dino!

Pauza pentru un vin fiert (mami) si o plimbare cu roata mare si luminoasa, cu panorama frumoasa asupra targului de Craciun si a orasului! Cat am stat la coada, mami si Cati au dansat pe colinde!

Tati face poze!

Apoi, o portie de cartofi prajiti mami si tati, mancata aproape integral de Cati. Premiera: prima vata de zahar a Catincai….privita cu suspiciune la inceput, adorata dupa ce a gustat!

Si…din nou in carusel..in drum spre masina! De data aceasta…un croncobaur urat pe care printesa familiei a fost fericita sa-l tina de aripi!

Si-am incalecat pe sa si v-am spus povestea asa!

Comments (4) »

Cu magaru’ prin Bruxelles!

IMG_6009Da, COCO (celebrul magar cu nume de papagal!) si-a facut iesirea (intrarea??!!) in lumea buna bruxelleza….Daca tot ne-a venit landoul de acasa, azi am fost somata sa merg in parc cu bebe si cu COCO.

Dupa o tura prelungita prin parc, intrerupta din cand in cand de pauzele de baut laptic sau apa, mangaiate de un soare caldut ca de primavara…Coco, a ajuns si la magazin si a admirat putin oferta de shopping a belgienilor. Al naibii magar cum se plimba el prin tari straine! Oricum, COCO, nu este roman …este italian(din Roma), asa ca povestea suna asa: un magar italian, stabilit in Romania cu acte in regula, ajunge sa locuiasca la Bruxelles! Ce spuneti, tare aranjamentul nu? 😀

IMG_6008

IMG_6011

IMG_6017

IMG_6020

IMG_6029

IMG_6033

Comments (11) »

Cu bebe (papusa!) la plimbare!

 Azi, intre 12.00-13.00, plimbare cu bebe (proaspat cadorisit cu un costumas nou!), parcul George Henri si un cer minunat, brazdat de avioane (cum este de fapt tot timpul!!!!). O zi frumoasa de toamna bruxelleza!

Fara prea multe cuvinte sau comentarii…las pozele sa vorbeasca!

IMG_5902

 

IMG_5887

IMG_5889

 

IMG_5890

 

IMG_5891

 

IMG_5895

 

IMG_5897

 

IMG_5899

IMG_5901

La final, fara legatura (aparent doar!) cu frumusetea parcului…..o tanti care utilizeaza punga speciala pentru „chestii” de catel!

punga

Comments (4) »

Reguli de baza in Bruxelles… invatate din mers!

1. Conditie fizica buna daca vrei sa mergi pe jos…90% dintre strazi sunt in panta- la coborare e usor, la urcare gafai!
2. Prioritate de dreapta cand mergi cu masina- casti ochii bine ca la astia cam tot ce vine din dreapta are prioritate si unii vin foarte tare!
3. Nu exista „ore de liniste”. Astia baga picamerul sau masinile de tuns iarba exact la ora 13-13.30 cand o culc pe fi-mea.
4. Carduri de reducere si de fidelitate peste tot (inclusiv la farmacie!). Chiar beneficiezi de oferte bune daca ai!
5. Pastrezi toate bonurile pentru ca aici marfa chiar se schimba…nu este doar o vorba aruncata in vant.
6. Gunoiul se ridica la fiecare 2 zile…ceea ce este foarte misto!
7. Soare nu inseamna obligatoriu vreme buna…pleci intotdeauna cu pulovere in plus la tine si obligatoriu cu umbrela.
8. Parcari foarte mari…asa ca este bine sa casti bine ochii si sa te uiti unde ti-ai pus masina…altfel cauti de innebunesti!
9. Ofertele de la toate supermarketurile mari, hypermarketuri etc…vin toate intr-un plic..si sunt ofertele din saptamana urmatoare…ai timp sa iti faci liste ce de unde iti cumperi. Vantoarea de preturi bune este importanta daca esti obisnuit cu preturile din Romania care sunt mult mai mici…cel putin la mancare.
10. Nu exista pulpe de pui dezosate, smantana, gris si telemea de vaca (decat ocazional, greceasca!). Puiul este mai scump decat curcanul (care arata foarte bine!), telemeaua poate fi inlocuita cu succes de anumite tipuri de branza de capra…n-am gasit inca inlocuitorul la gris si smantana….
11. Nu ai unde sa intinzi rufe si chiar daca ai nu se usuca…asa ca uscatorul de rufe este sfant aici!
12. Opresti la fiecare semafor, nu te scobesti in nas, nu mananci, nu vorbesti la telefon, etc. Camerele de luat vederi chiar functioneaza, sunt multe si amenzile vin direct acasa …extrem de usturatoare (nu este inca si cazul nostru ca suntem cu numere de Romania!)
13. O multitudine de sensuri giratoriii..te tot invarti pana ametesti.
14. Casti bine ochii in ce tunel sau pasaj te bagi…altfel risti sa te trezesti direct pe autostrada.
15. Daca vrei covoare ieftine si nu numai (de calitate medie, dar cine are nevoie de persane pentru 2 ani?) te duci pe strada Brabant…la arabi si turci. Noi ne-am luat covoare super, la bani foarte buni si le-am si schimbat in aceeasi zi…pentru ca primele nu se „potriveau cu casa”! :D. In plus fi-mea s-a ales cu un iepuras facut cadou de tipul de la magazinul de covoare si a fost lasata sa joace cucu-bau vreo 1 ora printre covoarele lui atarnate.
16. Daca vrei varietate la haine…ai ajuns bine in Bruxelles…daca vrei varietate la incaltaminte, ai gresit locul. Incaltaminte destul de terna, putine modele cu adevarat frumoase, destul de scumpa.
Cam asta…imi amintesc in acest moment! Nu stiu cat de reguli sunt toate…dar pana acum asa mi se pare mie!

Va mai pun niste poze cu „printesa familiei” facute duminica la gratar in curte (cu nasicile mici) si ieri in parc.

IMG_5627

 

IMG_5635

IMG_5638

IMG_5641

IMG_5644

IMG_5647

Comments (7) »

Moda pentru pici!

Cum ne imbracam noi…ca de la rochii in bretele am trecut direct la asta! Avem insa o problema si mai mare…nu vrem sa renuntam in ruptul capului la baschetii aia din panza! Nimic altceva nu este bun! Trebuie sa cautam ceva de toamna ca altfel…..

IMG_5560

IMG_5564

IMG_5569

Comments (6) »

Pe scurt …azi!

Ne-am trezit cu chef de plimbare si cu foame mare la burtica! Am papat, ne-am mai lalait putin prin casa si am decis sa-mi incerc norocul si sa facem o plimbare pe jos pana la cel mai apropiat supermarket din cartier (n-abeam zahar, nu mai aveam pui si una alta…plus ca vroiam si eu sa casc gura!)…cel mai apropiat era un GB, dar pe mine m-a inselat putin memoria (ca tati m-a tot invartit pe strazi si m-am dezorientat putin!) si am ajuns la un „frate” al lui Mega Image (au aceeasi sigla!)  numit  Delhaize care este mult mai departe decat cel pe care-l cautam…dar a meritat plimbarea. La intoarcere, cu sarsanaua in mana si cu o Catinca putin obosita care incepea sa spuna ca ea a aobosit si o dor picioarele, am mai facut pauze pentru poze! Cam asa arata cartierul nostru!

Ultimele sunt din curte unde copilul meu insetat a insistat sa faca o inspectie sa vada daca mai este pisica, prietenea ei…

IMG_5535

IMG_5538IMG_5536

IMG_5539

La noi la coltul strazii

IMG_5542

 

Poza facuta din fata casei

IMG_5543

Din curte

IMG_5544

IMG_5545

 

IMG_5551

 

IMG_5555

Comments (5) »

Prima distractie, prima criza de personalitate!

In aceasta dupa-amiaza, copchilu’ a beneficiat de prima iesire la distractie…si eu la fel! Finalul nu a fost unul tocmai fericit pentru ca protagonista pozelor de mai jos a facut o imensa criza de plans (cu tot tacamul de dat cu fundul de pamant, cu refuz de a se sui in scaunul de masina etc, etc) din cauza masinutelor din imagini…pe care le-a calarit pret de vreo 6 ture (cel putin)…si de pe care nu a dorit sa se dea dusa..pana cand a fost luata cu forta de taica-su!
Locul unde am fost este de fapt un targ cu tot felul de toale, mancaruri imbietoare, masinute, locuri de tras cu pusca, aruncat cu mingea…si a fost organizat la coltul strazii noastre…pe o strada care este cumva perpendiculara si care are un km lungime.
In timp ce tati o dadea…a x oara pe Catinca in masinute…eu ma plimbam si cascam gura (poze nu am facut ca am terminat bateriile dupa ce i-am facut Catincai poze si filmulet la prima „plimbare” cu masinutele. Am facut un shopping „subtire”…Singurul inconvenient in toata plimbarea asta a fost acela ca batea cam tare vantul..asa ca am cam infofolit copilul venit de la peste 25 de grade la mai putin de 20…infofolit e impropriu spus ca i-am pus doar o caciulita subtire sa o apere de vant si o bluza in plus pe sub gecuta de ploaie…dar oricum, se vedea ca suntem straini…pentru ca ceilalti copii erau in niste hanorace subtiri sau chiar in bluze….de pe mine ma lua frigul numai cand ma uitam la ei (si nu sunt o friguroasa de felul meu!) .
Tara asta este absolut imposibila din punctul de vedere al vremii…acum e frig, acum e cald, acum e vant, acum te ia cu calduri…cand am ajuns la targ era frigut bine si batea vantul de te trecea asa cate un fior…pana am plecat (adica spre seara tarziu) era suficient de cald incat sa stai cu un hanorac subtire peste o bluza cu maneca scurta si vantul nici nu mai adia.
Revenind…desi Catinca a primit o minge cu paleta, desi a fost in culmea fericirii (pur si simplu radia de fericire) in nenumaratele plimbari cu masinutele, desi a primit si un costum smecher (mai de Belgia asa…adica mai grosut) a inceput o mare tragedie in momentul in care taica-su a refuzat sa o mai dea a mia oara in masinute. Ca un leu in cusca, plangand si urland a fost transportata la masina (noroc ca era parcata aproape) unde s-a prins cu maiinile de portiera si nu vroia sa-i dea drumul ca sa fie bagata in masina…iar cand am reusit s-o bag a sarit pur si simplu din scaun. Cu greu, am reusit sa ajungem acasa…iar tati, care devenise inamicul nr.1, s-a suparat ingrozitor pe ea (de’, el nu este obisnuit cu astfel de crize…ca un ultima vreme nu a prea fost prin zona ca sa le prinda pe cele cateva remarcabile facute de Catinca din nimicuri!).
Acasa ne-am impacat, si-a cerut scuze la tati si totul a reintrat in normal…m-as mai duce si maiine cu ea acolo, dar tare imi e mie ca-mi bat singura cuie in talpi :D.
Catinca, mereu surprinzatoare!
PS: Acestea sunt in mod oficial primele poze de cand a ajuns Cati la Bruxelles!

IMG_5528

 

IMG_5529

 

IMG_5530

IMG_5531

Comments (2) »

12 zile!

O alta numaratoare inversa! Viata mea, in ultima vreme, este facuta din nenumarate numaratori inverse! Nicioadata nu mi-a placut sa stau sa contorizez timpul, dar de o vreme incoace vad ca am capatat o obsesie! E de bine, e de rau?

Ce-i cu astea 12 zile? Pai…de azi in 12 zile voi ateriza (la propriu!) cu micuta noastra Catinca…la Bruxelles, pe o perioada lunga si doar vag definita (pentru ca nu stii ce rezerva viitorul) si vom incepe o noua fila a vietii noastre! Auchhh…ce filosofic suna!

Cum ma simt acum:

1. Speriata de ce si cum va fi aici…acolo…

2. Dezorientata ….

3. Curioasa..de cum ne vom adapta, de ce viata vom avea

4. Panicata…ca nu pot sa mut toata casa „de acasa” cu mine

5. Nerabdatoare…sa termin odata cu stresul asta care dureaza de luni bune si care mi-a generat numeroase  cosmaruri

6. Optimista…pentru ca in mod cert Catinca va avea de catigat din aceasta experienta…si eu la fel!

7. Adult, pentru ca am momente in care incep sa vad, cu mai multa responsabilitate, niste „chestii” din viitorul nostru

8. Copil, pentru ca nici n-am plecat bine si deja „vreau la mama si la bunica!”

9. Fericita …pentru ca vom fi noi doi si zana noastra…pe cont propriu…si atunci sa ne vedem!

10. ???? Habar n-am…un amalgam de sentimente pe care nici macar nu sunt capabila sa le exprim!

Cum o sa ma simt atunci….pai… va voi spune in mod cert peste 13 zile! 13 la mine e cu noroc! 😀 (cel putin pana acum asa a fost!)

Comments (10) »

Orasul de turta dulce

Azi inauguram o noua rubrica! Rubrica numita „POVESTILE LUI TATI” (ca daca e articolul lui…na’, e blogul meu si ii spun rubricii cum vreau!). Sotul din dotare, de singuratate, de plictiseala sau pur si simplu pentru ca incepe sa-l atinga „microbul blog” a inceput sa „se produca” jurnalistic si fotografic (intre noi fie vorba…e innebunit sa viziteze, sa calatoreasca…daca vrei o vacanta linistita la soare, in care sa zaci pur si simplu…nu ti-ai gasit persoana potrivita!). Pe mine ma bucura pentru ca are talent (pe care si l-a folosit ani de zile in radiourile bucurestene!) la vorbit, dar are talent si la scris. Ca atare..am sa-i gazduiesc cu drag povestile pe blog 😀 (asta daca nu cumva se decide sa-si faca si el unul)! Plata se face in natura 😀 (are de platit bine pentru ca m-am caznit sa-i aranjez pozele in ordinea in care le-a trimis – data viitoare trimite-le ca atasamente numerotate si cu indicatii precise!). Mai era si un filmulet, dar l-am scos pentru ca nu stiu din ce motiv nu merge sonorul.

 Prima este aceasta! Mie mi-a placut foarte mult!

 

Habar nu am daca intr-adevar ideea de turta dulce reprezinta pentru toata lumea acelasi lucru ca si pentru mine, dar pur si simplu cind am intrat in centrul istoric al orasului Gent la asta m-am gindit. Asa ca fiind povestea mea o voi intitula cum vreau. Trebuie sa admit din capul locului ca habar nu am sa spun povesti si atit mai putin sa le creez, dar de cind sotia mea a inventat termenul de „tara cealalta” pentru a ii explica fetitei noastre unde plec si unde o sa vina si ele, „parfumul” de basm imi inunda din cind in cind narile. Asta e „imaginea orasului de turta dulce”.

image002

 

 

 

 

 

 

 

Asa cum se intampla cu orice mare descoperire, am ajuns la Gent din intimplare. Trebuie sa cumparam niste mobila si m-am gindit ca ar fi bine sa dau o fuga pe la IKEA (corporatist basmul asta nu?). Am decis ca Ikea de linga Bruxelles nu e buna, ca ziua e lunga si  ca nu ar strica sa fac putin  turism asa ca am ales Ikea Gent ca sa si vizitez ceva. Si nu-mi pare rau deloc.

 GPSul m-a dus pe stradute strimte, cu autobuze si tramvaie, direct in centrul istoric al orasului. Am parcat masina si m-am uitat dupa un turn de catedrala … normal, ca sa gasesc chiar centrul.

image003

 

 

 

 

 

 

 

Pe stradute o multime de magazine. Pot spune despre mine ca sunt destul de cumpatat atunci cind e vorba de cumparaturi, ca fac diferenta intre ceea ce am nevoie si ceea ce nu am nevoie. Din vitrine, anunturile inspititoare „Solden, solden, solden, solden”, insa pentru mine turismul comes first!!! Asa ca am vizitat una dintre cele doua catedrale. L-am vazut chiar si pe un nene care vindea bilete ca sa te urci in turn … dar cum nu aveau lift am renuntat … experienta San Pietro ma face sa fiu ceva mai circumspect atunci cind e vorba de scari multe  in spirala…

image0004

 

 

 

 

 

 

 

In centru istoric, lume muuuulta de tot. Turisti cita frunza si iarba, o multime de muzici si miros de haburgeri si de cirnati pe gratar. Pina la urma m-am lamurit ca este o sarbatoare a orasului. In toata atmosfera aia de petrecere persista insa o urma foarte apasata de bun gust. De unde si pina unde? Pai muzica pe care am auzit-o era jazz si inca unul bine cintat, nu ca m-as pricepe, dar gidila frumos de tot urechea. Ma indrept spre locul cu pricina, un fel de cort alb, unde niste oameni beau bere, iar niste pusti (in jur de 20 de ani) cintau de zor jazz. Acea locatie era festivalul de jazz rezervat tinerelor talente. Am prins chiar finalul, cu aplauze, suficient sa ma bucur de bucuria celor 4 baieti de pe scena ca sunt aplaudati pentru prestatia lor. Imi pare rau ca nu i-am pozat … stiu nu sunt un jurnalist bun de calatorie, dar inca nu aveam complet sentimentul de „fairytale”. Am mai mers 2 pasi si am dat de „vara africana”.

image0005

 

 

 

 

 

 

 

De asemenea atmosfera de petrecere, de oameni linistiti, care nu au nici o grija si pentru care asta inseamna vacanta. Am luat-o pe malul apei si am gasit si cetatea, se vede si in poza asta, in spate.

image 006

 

 

 

 

 

 

image oo7

 

 

 

 

 

 

 

Cetatea, evident, am vizitat-o si m-am urcat in turnuri, evident,  fara lift. Poate pentru un copil, evul mediu inseamna cavaleri si printese, pentru mine, armele expuse acolo si torturile descrise, temnita si acum umeda, reprezinta un indiciu despre cit de violent este trecutul omenirii. Din cetate am pozat orasul, fumos, vazut de sus … mai putin 4-5 blocuri comuniste si un furnal, de-ti vine sa te intrebi daca arhitectul sef al orasului nu a fost neam cu Ceausescu.

image 008

 

 

 

 

 

 

image 009

 

 

 

 

 

 

image 0010

 

 

 

 

 

 

image 0011

 

 

 

 

 

 

 

Sincer, daca aveam un aparat de fotografiat mai serios decit telefonul, le ceream inapoi o parte din banii de pe bilet pentru ca mi-au stricat pozele cu blocurile lor.

image 0012

 

 

 

 

 

 

 

 In drum spre parcare am trecut pe linga solduri, solduri, solduri, si intr-un final mi-am luat o camasa … ca pina la urma toata povestea cu soldurile te prinde, ajungi sa fii convins ca TREBUIE sa iti cumperi ceva. In fine, amanuntul cel mai simpatic este ca tot acest festival cu muzica, bere, cirnati si chiftele este sabatorirea zilei cind Charles Quintul i-a scot in strada pentru a-i umili pe cei care refuzau sa platesca impozitele din ce in ce mai mari.

Comments (5) »

Peripetii imobiliare belgiene!

Cei care au avut o legatura cat de mica cu agentii imobiliari din Romania…cu sigurata stiu sentimentul….timp de un an  (1 an…da, n-ati inteles gresit!) am cautat, in Romania, un apartament in care sa se mute mama si bunica mea….si am cam luat toate agentiile imobiliare la mana. Nu imi este frica si nici nu ma feresc sa spun ca agentii imobiliari din Romania sunt niste INCOMPETENTI, prosti si pe deasupra si nesimtiti. Nu cred ca-mi ajung degetele de la o mana sa numar cati agenti ca lumea am intalnit. Asta a fost o paranteza.

 Ei bine….revenim la peripetiile mele belgiene. Inainte sa plec…ca o persoana meticuloasa si  tipicara ce sunt m-am apucat (cu vreo luna inainte, daca nu chiar mai mult) sa caut apartamente pe cele doua site-uri mari de imobiliare ale belgienilor, site-uri care reunesc aproape toate ofertele agentiilor, mari, mici si chiar ale „agentiilor tepe”. Stapanind foarte bine limba franceza…m-am apucat si am scris o cerere ca la carte ( care cuprindea tot ceea ce doream- zone, cartiere, apropiere de parc, metrou, cate camere, cum sa fie, ca nu vreau aia si ailalta etc…verzi si uscate, dar super complet!), cerere pe care am trimis-o tuturor agentiilor la care am gasit apartamente interesante (impreuna cu solicitare concreta legata de apartamentul la care ma oprisem). Am incercat sa le explic cat mai clar ca sunt din alta tara, ca vin pentru foarte scurt timp la Bruxelles si ca doresc niste oferte pe email, oferte concrete si bazate strict pe cerintele mele. Mi-au fost necesare fix doua zile sa-mi dau seama ca agentii imobiliari de la Bruxelles sunt la fel de idioti si incompetenti (daca nu mai rau de atat) ca ai nostri! Nu o sa stau sa povestesc ca eu ceream amanunte despre un apartament si ei imi trimiteau despre un altul sau ca eu ceream apartament in bloc de  maxim 4 etaje si ei imi trimiteau duplexuri la etajul 7  sau ca eu ceream o zona si ei ma trimiteau fix in capatul celalalt al orasului…o sa stau sa va spun insa ca majoritatea nici nu s-au obosit sa-mi raspunda. Intr-o zi, ma suna o tipa…de la o agentie de acolo (eram inca in tara!). Parea super profi ..imi reciteste la telefon toate criteriile de cautare pe care i le scrisesem „ca sa fie sigura ca a inteles totul cum trebuie”…ma roaga sa stabilim deja o intalnire…stabilesc pentru 29 iunie adica fix a doua zi dupa ce ajungeam la Bruxelles, dar ii spun foarte clar ca intalnirea nu este valabila decat daca imi trimite pe mail un numar de apartamente din care eu sa selectez si sa-i spun ce vreau sa vad (de altfel, asta le-am cerut la toti pentru ca, dupa cum le-am explicat si lor…timpul era extrem de scurt si nu aveam cum sa-mi pierd vremea vizionand niste apartamente care nu aveau legatura cu ceea ce cautam!). Imi promite ca face selectia si imi trimite pe mail…ok! Trec saptamanile si eu deja mai aveam vreo 4 zile pana sa plec si nu primisem nimic de la madama. Trimit un mail, trimit doua…nimic. Intr-o zi ii trimit un mail in care ii spun ca intalnirea se contramandeaza (eu cu bun simt) avand in vedere ca nu am primit nici macar o oferta de la ei. Mi se intoarce imediat un mail inapoi cu 10 oferte…care stupoare, nu respectau nici macar un singur criteriu de cautare din lista mea. Scriu inapoi acest lucru si mi se intoarce un mail foarte revoltat de la doamna in cauza care imi spune ca asistenta ei mi-a trimis foarte multe oferte si ca nu exista asa ceva sa nu selectez nimic din ele. Ca sa intelegeti mai bine..ofertele erau ceva de genul…eu cer cartierul Aviatiei, bloc de maxim 4 etaje, apartament la parter, etaj 1, 2 sau 3, de 3 camere, aproape de metrou si de parc si care sa coste maxim 800 euro pe luna si ei imi trimit Rahova, etajul 7, cu statie de tramvai langa (dar te duce pana la metrou…ai de mers vreo 5 statii) si costa vreo 1200 euro.

Cu chiu cu vai am reusit sa stabilesc cate doua-trei intalniri pe zi timp de trei zile….pentru niste apartamente care s-au dovedit a nu fi ceea ce aratau pozele si descrierile.

O alta paranteza pana sa trec mai departe – m-a socat o faza…pe aceste site-uri am gasit o agentie (care avea si site propriu) si care avea postate niste apartamente de intepeneai cat de misto erau…si colac peste pupaza…erau si extrem de bine ca pret. Mi-a mirosit mie ceva ciudat comparandu-le cu restul apartamentelor, dar le-am scris…si le-am tot scris…de vreo 10 ori..cerand informatii despre unele din acele apartamente. Raspuns 0. Intr-o zi, dupa ce doua cunostinte, care locuiesc in Bruxelles, au incercat sa-i sune si pe numarul agentiei si nu a raspuns nimeni, m-am enervat si le-am scris un mail in care-i intrebam daca ei chiar exista sau sunt cumva o agentie fantoma. In jumatate de ora mi-a venit inapoi un mail de la un domn agent care isi cerea scuze pentru ca nu mi s-a raspuns si care imi spunea ca din pacate absolut niciunul dintre apartamentele de pe site-urile mentionate nu mai este disponibil (10!!!!!!!) dar ca au o multime de alte apartamente noi intrate. I-am raspuns ca astept oferta conform criteriilor mele de selectie si a venit un nou mail: „ne pare rau, dar din pacate nu avem nici descriere si nici poze de la noile apartamente…n-ar fi mai bine sa fixam o intalnire si sa mergem direct sa vizitati???”. Merde…cum zice francezul si belgianul…nu frate, ca sunteti incompetenti si eu nu am auzit in viata mea asa ceva nici macar aici in Romania unde ceri verde si ti se da maro. Daca vreodata aveti nevoie de agentiile belgiene feriti-va de astia …se numesc N.A.I si au un site pompos cu multe apartamente ireal de frumoase si ieftine!

Ok. Am ajuns la Bruxelles…am fost la vizionari….intram pe site-urile alea care reunesc ofertele zilnic…si nu intra nimic nou….stateam si asteptam in fata cladirilor unde aveam vizionari ca proasta si ei veneau tarziu cu zambetul pe buze fara sa le pese ca eu am stat ca proasta acolo…mai mult…intr-o zi, am ajuns cu 10 minute mai devreme (ca de’ nu cunosteam orasul si plecam din timp de acasa!) si ma suna agentul (razand aproape sfidator) ca ei nu vin la intalnire si ca sa nu plec spre vizionare ca nu-l gasesc pe propietar…asta in conditiile in care cu o zi inainte imi confirmase ca a vorbit cu proprietarul ….afara ploua torential…si eu stateam din nou ca proasta in ploaie si incercam sa-i explic unui bou ca eu nu mai vreau sa reprogramez intalnirea cu ei ( intre noi fie vorba…oricum zona era de rahat si „cele 5 minute de mers pe jos pana la metrou” erau vreo 15 pe niste stradute intortocheate si dubioase).

Am intalnit doi agenti super profesionisti…unul de la care am si vrut sa inchiriem un apartament (era francez din Lyon) si care a alergat ca sa nu intarzie de a ajuns fleasca de transpiratie la intalnire si o belgianca pe la vreo 40 de ani super dichisita si cu tatele pe afara care mi-a facut o impresie super buna (tatele au facut impresie la sot nu la mine!) pentru ca tipa chiar stia sa-si vanda marfa si chiar puteai vorbi cu ea omeneste.

Din ciclul alte peripetii:

A doua zi dupa ce am ajuns, sotul meu imi spune …”uite, am mai gasit niste apartamente de inchiriat pe intranetul de la mine de la birou…hai sa mergem sa-l vedem pe asta”. Imi arata un apartament care din poze parea naspa…sau nu stiu ce era in capul meu…cert este ca eram deja nervoasa si am facut gura ca nu vreau sa-l vad. Spre finalul povestirii veti vedea ca eu m-am dus sa caut apartament la Bruxelles ca sa-l gaseasca tot sotul, printr-o bafta, ce-i drept! Pana la urma ne-am dus sa-l vedem si in secunda in care am intrat acolo mi-am dat seama ca ” ESTE APARTAMENTUL!”.  Povestea pe scurt. Chiriasul lucreaza in bransa cu sotul, proprietarul de asemenea.  Chiriasul s-a certat cu iubita si vrea sa plece de acolo ca nu are rost sa stea in 3 camere singur. El vrea sa predea contractul pe care il are cu proprietarul..noi vrem sa-l luam…i-am zis din prima. Problema: noi avem nevoie repede…maxim 1 augut…el are nevoie de timp sa gaseasca ceva. Ok…ii spunem ca vrem, ca picam noi la intelegere…si cand sa plecam…apare un alt contracandidat! Oupsss! Ramane ca ne suna tipul a doua zi…..povestea de aici curge furtunos…in sensul ca acel chirias ne-a sunat si ne-a zis ca de fapt proprietarul a gasit pe altcineva cu care deja negociaza si ca noi suntem optiunea 2 daca nu semneaza cu aia. Apropiatii…dar mai ales bunica mea (daca n-ai batrani sa-ti cumperi!) ne spun ca este o cacealma si ca precis chiriasului nu-i convine ca-l presam sa plece din casa si ca este posbil sa nici nu existe contracandidat (asta zice mama!) ci sa ne taraie asa pana isi gaseste! Zilele trec…eu sunt din ce in ce mai disperata ca mi-am lasat fata acasa ca sa ma duc si sa nu gasesc acolo nimic, agentii din ce in ce mai idioti, apartamente ioc…si ce este bun este mult mai scump decat ne permitem….si uite asa…ajungem in ultimele zile. Insist pe langa sot sa-l sune din nou pe chirias, el nu vrea ca zice ca nu facem bine daca sunam…pana la urma purtam noi o discutie in care ne dam seama ca oricum pentru noi este egal 1 august sau 1 septembrie…ca oricum vrem sa fim acasa de ziua fetitei, sotul oricum vrea sa-si ia atunci, la mijlocul lui august, concediu ca sa stea cu noi o saptamana…deci una peste alta…cu mutat cu aia, cu ailalta…tot la 1 septembrie ajungem. Asa ca il suna pe chirias care ii spune ca inca nu are vesti de la proprietar si ii spune ca daca lui ii convine 1 septembrie pentru noi este perfect si asa. Chiriasul pare super interesat si spune ca revine cu un telefon dupa ce vorbeste cu proprietarul (asta era marti seara!). Miercuri, nimic…joi eu plecam acasa. Eram cu nervii la pamant…aveam o singura optiune (un apartament la etajul 3, mai ieftin decat asta, dar nu se pot compara!- oricum pentru mine apartamentul ala era asa….ultima optiune de disperare!), sapasem tot internetul belgian, luasem cu sotul toate strazile la rand (din cartierul pe care l-am ales!) si ne oprisem sa notam fiecare anunt de inchiriere din geam…toate erau ba date, ba luate…plecam acasa cum venisem…cu nimic. Miercuri seara…ne ducem asa..la plezneala sa vedem doua apartamente….si cand iesem noi oripilati dintr-un apartament (frateeee asemenea tapet oribil ca acolo nu am vazut nicaieri in viata mea!) suna telefonul….era CHIRIASUL! Ne spune ca a vorbit cu proprietarul ca el si-a gasit sa se mute undeva de la 1 septembrie si ca cei cu care era in discutie proprietarul nu sunt dispusi sa astepte pana atunci! Bunica mea avusese dreptate! Fusese jocul lui…Pentru unii poate parea aiurea, dar mie mi-au dat lacrimile de fericire…nu este usor sa te muti intr-o tara straina si sa nu ai macar sentimentul ala ca-ti place macar casa in care locuiesti…ori pentru mine apartamentul asta este ideal (mai ales ca eu o sa stau multeeeee ore pe zi in el!)…are o gradina mica (perfect pentru Catinca!), e la parter- din 2 etaje (de fapt e complicat…in fata este etajul 1, in spate este cumva inaltata gradina si este parter), este foarte frumos in interior, are deja dulapuri in perete in fiecare camera si biblioteca in living (deci scutim si niste bani de mobila!), bucatarie super utilata,  sunt la cateva minute de mers pe jos de un parc imens (de 2-3 ori cat herastraul), la 3 minute de metrou..avem garaj etc, etc….Sotul mi-a zis sa nu ma bucur pana nu vedem contractul semnat ca se poate intampla orice…ei bine…contractul este la sotul meu…si il va semna miercuri…am inima cat un purice si ma rog la Dumnezeu sa mearga totul bine!

Cam astea au fost peripetiile mele imobiliare….si ca sa va faceti o idee …cateva poze care va arata cum este cartierul in care voi sta. Imi place foarte tare ca la belgieni…majoritatea caselor/minibloculete…cum vreti sa le spuneti arata asa…si in spate au gradini private (de regula apartin partelului) Practic se formeaza un dreptungi imens intre doua randuri de case (pozitionate pe doua strazi paralele) care este format tot numai din gradini…adica nu se aude nimic din traficul de afara si in general am constatat ca este super liniste (adica copiii lor sunt foarte cuminti…nici nu stii ca exista!)

Fotografii-0087Fotografii-0080

 

 

 

 

 

 

 

Fotografii-0081Fotografii-0078

 

 

 

 

 

 

 

Fotografii-0084Fotografii-0082

Comments (18) »

Circulatia si mijloacele de transport in Bruxelles!

Am avut norocul  sa vizitez sau sa stau in destul de multe tari, mult mai frumoase sau mai spectaculoase decat Belgia…dar ma declar total si definitiv impresionata de circulatia si mijloacele de transport  din Bruxelles. Este o adevarata placere sa mergi cu masina, este relaxant sa mergi cu metroul….

Daca are cineva impresia ca in Bruxelles nu exista blocaje in trafic, ca nu se merge bara la bara pe autostrada sau ca nu se blocheaza din cand in cand intersectiile…ei bine …se inseala..dar este CU TOTUL SI CU TOTUL ALTCEVA decat am vazut pana acum!

Cele mai frumoase lucruri:

– oamenii aia nu prea stiu sa foloseasca claxoanele…foarte rar auzi unul…in 10 zile…am auzit de vreo 5 ori 😀 (asta in conditiile in care am umblat foarte, foarte multe ore)

– se circula atat de relaxat, de civilizat…incat atunci cand te gandesti cum e la noi iti vine sa te muti, macar din motivul asta, acolo ca sa faci o cura de „liniste si respect”. Te lasa sa te bagi, nu-ti taie nimeni fata, nu vocifereaza, nu injura, nu dau din maiini….nici macar daca ai „adormit la stop”. Nu sunt fite si mers in scatait de roti, trecerile de pietoni sunt sfinte, nu te claxoneaza nimeni nervos sa maresti pasul daca esti visator pe trecerea de pieton.

– Daca cumva te apuca nebuneala si vrei sa mergi ca boul pe mijlocul drumului sau sa treci pe unde nu este trecere de pietoni…no problem…ei se opresc si te invita zambitori sa treci!

Sunt de o relaxare absolut impresionanta…

Am intrat la un moment dat intr-o intersectie aglomerata (conducea sotul meu) si ne-am bagat si noi cum am putut , dar tot blocam intersectia (impreuna cu alte 6 masini)….credeti ca am auzit injuraturi, claxoane sau altceva….Nop! Nenii aia au avut rabdare timp de doua semoafoare pe verde pentru ei…pana s-a deblocat intersectia…

Este absolut impresionanta reteaua de autostrazi, ringurile si tunelurile…intri in tunel in buricul orasului si iesi direct pe autostrada…sau intri in tunel care la mijloc se bifurca si fiecare iesire te scoate in alt colt al orasului…ce mai…se circula frumos si bine. Apropo…au si ei gropi…multicele, dar nu ca la noi! 😀

BILA NEAGRA

Oamenii astia au niste reguli de parcare absolut idioate…pe care, culmea, nici macar localnicii nu le cunosc bine. Am vorbit cu cativa dintre cei care locuiesc acolo si nici macar ei nu au fost capabili sa ne explice ce si cum….Singura regula clara o vezi cand ai un panou care iti spune ce ai voie si ce nu sa faci, intre ce ore…in rest exista o multitudine de reguli (unele inteleg ca foarte noi si destul de smechereste facute) conform carora esti „mancat” daca parchezi.

Un alt lucru care m-a derutat putin este regula prioritatii de dreapta si in general lipsa semnelor de circulatie. La ei esti obligat sa dai prioritate oricarui vehicul care vine din dreapta, indiferent daca iese de pe o alee, straduta, din garaj etc. Nu prea exista semne de circulatie, iar alea care exista sunt foarte mici si se cam pierd in peisaj….dar in  mare toata lumea respecta pe toata lumea si cei care vin din dreapta in general se opresc si ei si se uita ca sa nu existe accidente.

Metroul

Super bine pus la punct…o retea bine dezvoltata cu ajutorul careia ajungi aproape oriunde…mai putin in cateva comune (a se citi sectoare) . Metroul este legat si cu trenul si cu tramvaiul ceea ce este super ok.

Eu l-am folosit cu mult succes si multa placere pentru ca necunoscand orasul imi era foarte greu sa ajung rapid la vizionarile de apartamente care erau puse unele dupa altele. Am reusit sa ma descurc perfect …mai putin in prima zi cand m-a derutat un nene in metrou si mi-a zis ca pot lua orice metrou care vine pentru a ajunge la destinatia dorita si nu era asa…trebuia sa iau un anumit metrou. Oricum…metroul circula super bine, vine foarte des si ai panouri electronice care iti arata in timp real la ce statie este metroul care vine spre tine

Este foarte curat, nu este imbulzeala, nu miroase a pipi, ai scari rulante si la unele statii chiar si trotuare rulante si fiecare statie este decorata altfel. Cel mai tare m-a impresionat o statie numita Vandervelde (imi pare rau ca nu i-am facut poze) care era pictata ca o pajiste cu padure, cu iarba etc. Pana la jumatatea peretelui era pus mozaic marunt de culoare maro…care era chipurile pamantul. De acolo in sus erau pictate peisajele. Foarte frumos.

Alte lucruri care la noi sunt aproape inexistente…bezile pentru biciclete (se merge foarte mult cu bicicleta pe acolo!) si benzile speciale pentru autobuz.

Comments (5) »