Mai tineti minte filmele alea romanesti unde o tanti (de regula cineva gen Draga Olteanu Matei !) era fibrilata toata ca-i sosesc musafirii de la Bucuresti? Ei bine, eu n-am fost fibrilata ca-mi sosesc musafirii de la Bucuresti ci ca-mi vin prietenii cu masina incarcata cu diverse lucruri de care mai aveam nevoie…eu, dar mai ales Catinca, mica smechera a familiei, care ii astepta cu sufletul la gura sa-i aduca landoul pentru bebe si calculatorul (tare a mai suferit ca ea nu are laptopul ei aici si eu tare fericita am fost fara chestia aia care acum imi canta non stop in cap! :D). Asa ca da….au „vinit” musafirii de la Bucuresti (asta este si motivul absentei mele de pe blog din ultimele zile!), prietenul cel mai bun al sotului (sunt prieteni de cand erau copii!) cu sotia. Parol!
Am facut putin pe ghidul, am fost la restaurant (ce fericire pe capul Catincai…nici nu plecasem bine de acolo si deja ne intreba cand mai mergem!). Ei mai stau cateva zile….asa ca distractia continua! Maiine avem „programat ” un gratar de pomina cu prietenii nostri si cu nasii…sper sa tina vremea cu noi si sa fie cum este azi, adica neobisnuit de cald, soare si frumos!
PS: Camera Catincai se umple din ce in ce mai mult…in curand nu mi se va mai parea asa mare cum mi se parea pana acum…deja ne-am „imbunatatit” colectia cu un „mormorel adus din Germania!” (de musafiri!) care este de fapt ditamai ursu. Daca mai pun la socoteala si faptul ca Mos Craciun (bunica Ada si strabunica-bunica Mia!) au achizitionat deja celebra bucatarie (care e mare nene, nu gluma!) si faptul ca maimuta deja si-a facut lista cu ce trebuie sa-i cerem lui Mosu’ adica o camera pentru bebe care trebuie sa aiba obligatoriu dulap, pat, olita bradut si flori (nu radeti…asta vrea fi-mea!)…ma ia deja durerea de cap!
„Musafirii” si nasii (tati e sacrificat, face poza!) in Grand Place, la ora 11 noaptea (nu ma intrebati ce cauta copilul meu acolo la acea ora…nici macar nu ne-am dat seama cat era ceasul, iar ea nu a dat vreun semn de oboseala sau de plictiseala – oricum dormise vreo 3 ore dupa-amiaza – offff, ce parinti denaturati!) :
Soarele de pe strada mea! 