Posts tagged catinca

Sunt Catinca, Soarele de pe strada mamei

Buna seara lume,

Stiu ca va astepati sa cititi ceva scris de mami care a venit cu un nou articol mișto și de actualitate, dar din păcate (sau din fericire) depinde de cum o vedeți :), nu e mami, ci eu. Da eu, Cati, Catinca, Soarele de pe strada mamei. Asta seara am dat peste blogul ei, știam de el de mult timp dar niciodata nu l-am deschis sa citesc fiecare articol. După o luuuungaaa lectura am tot vrut sa comentez în stânga și în dreapta legat de diferite faze și subiecte. O sa încep prin a va face un “preview” rapid a cine sunt. Fac 14 ani în 10 zile, m-am întors în țară de 5 ani și da încă sunt frantuzita (lucru despre care se face caterinca constant de catre prietenii mei- nu  mă deranjează pentru ca știu ca așa este). Mi-am urmat pasiunea pentru dans și arte, am făcut balet o buna perioada de timp (chiar îmi plăcea), dar din cauza unor incidente am decis ca este cazul sa mă las. Asta nu mi-a pus capăt nicidecum obsesiei mele pentru dans și muzica.Am ajuns sa nu pot face nimic FARA muzica și dans, fie ca e vb de spălat vase sau de dat cu mopul, mie îmi trebuie muzica. Ironic este ca și acum scriind, ascult muzica data la maxim (săracele mami și Bijou care trebuie sa îmi suporte cântatul continuu). De pictat încă pictez, mult. Nu mă compar cu mami la capitolul detalii și experiență dar ușor ușor învăț și eu. De chitara mă lasăsem, dar recent m-am apucat sa învăț sa cant la chitara electrică. Sunt înnebunită după orice fel de animal, dacă ar fii după mine am avea zoo în casa :)))))) 

(Ok, gata cu introducerile ca mi-e ca ne apuca 2022 și nu termin de vorbit și voi de citit )

Blondina  Bijou are aproape 8 ani . Facand abstractie de varsta ei, citind ce a scris mami, va pot spune ca nu s-a schimbat deloc…. Eu cu blondina avem o relatie de neintrecut : nu dormim una fara alta, daca eu plec doarme tot la mn in pat ca mna, stiti cum e aia cu “Mi casa es su casa”.  Bijou a cam luat-o prea in serios si acm tot ce e al meu i se cuvine ei. Noi o rasfatam, orice pentru printesica familiei:).  Recent a făcut fițe pentru ca s-a mai alăturat un mic cineva familii noastră, săracă cățea era foarte confuza când am intrat în casa cu un pui de pasaroi care ciripea. 

El este kiwi, un perus care acum o săptămână a început sa vorbească. Din păcate am ratat primele cuvinte ale copilului nostru mic pentru ca el era la bunica și eu cu mami și blondina, la mare, cu cortul la distracție. Este și el înnebunit după muzica, cântă cot la cot cu oricine, nu contează ca e bon Jovi sau Smiley  lui tot ii place. Dar dacă exista ceva ce iubește mai tare decât muzica este sa o întărâte pe Bijou, pentru ca prostanaca pune botul și se enervează, incepe sa latre de zor, mârâie, sare, face ca toate alea. Cu toate astea mai au și momente când se înțeleg și sunt calmi (când dorm )

Revenim la mine…

Bucureștiul e mișto, am realizat chestia asta după ce ne-am mutat aici, nu a fost ușor, recunosc dar pot spune cu toată sinceritatea ca nu îmi este dor de Bruxelles și de viață de acolo. Da, știu ce veți spune “e altfel, lumea gândește altfel” sau poate ca “sunt nerecunoscatoare pentru viață care mi-a fost oferită și pe care am avut privilegiul sa o am” lucru la care voi raspunde atât: sunt foarte recunoscătoare pentru toate experiențele de viață pe care le-am avut și toate oportunitățile minunate dar nicăieri nu e ca acasă, și sunt mândră ca spun asta. 

Aici, acum, sunt înconjurată de o grămadă de persoane care sunt alături de mine orice ar fi: prieteni, familie, cunoștințe și mai ales de mami. Sincer nu știu ce m-aș face fără ea, este omul care mă ajuta orice ar fi. Desi  o mai enervez eu și ne mai ciondănim nu mi-aș dorii niciodata alta relație cu ea decât cea pe care o am. Este omul în care am cea mai multa încredere, da, gândim diferit, și da ea vede lucrurile diferit decât mine uneori dar asta e normal, dar cu toate astea nu cred ca a existat vreo data când sfaturile ei sa nu fii fost bune și sa nu fii picat la tanc când aveam nevoie de ele. Tin sa ii mulțumesc și aici pentru tot, te iubesc mult mami <3. 

Oricum eu mă distrez din ce în ce mai tare cu oamenii care ne compara și spun ca sunt picătură din ea, Bunica de exemplu ia poze cu ea la varsta mea și începe sa ne explice cât de mult semănăm. Tata se uita la poze cu mine și de fiecare data îmi spune ca semna cu mami, dar cel mai mult remarca lumea asemananarile mele comportamentale cu ale ei, Sinceră sa fiu mă bucur ca seman cu ea la anumite chestii din comportamentul meu- unul din această find faptul ca noi nu suntem nici optimiste, nice pesimiste, suntem realiste din toate punctele de vedere, lucru care ajuta de multe ori în viață pentru ca da, pana la urma, vorba ei, “în viață nu e totul alb și negru, mai exista și nuanțe de gri”. Bine, eu , în stilul caracteristic i-am mai răspuns la chestia cu faze de genu “pai bine mai dacă o luam așa, mai e și roz, roșu, portocaliu, verde și tot așa”… pot sa va spun ca era un pic suparata pe mine atunci dar după asta i-a trecut pentru ca știa ca am dreptate în felul meu intortochiat🤣. 

Hai ca am scris și eu roman ca ea, știți cum e “așa mama, așa fiica”.  Cu asta eu am cam închis paranteza numita “perspectiva soarelui de pe strada ei”. Sper ca nu v-am obosit prea tare cu tacanelile mele. Va pup și va urez o zi sau seara placutaaaaa

Leave a comment »

Old times…

Pentru ca tati azi este ocupat cu facutul bagajelor (adica mami, ca tati bantuie pe la parinti si socri …:D)..s-a gandit el sa se serbeze mai devreme, adica ieri. Asa ca ne-am strans toti prietenii de suflet si finii intr-o carciumioara . Ziua de ieri a fost pentru mine (si sunt sigura ca si pentru el!) una absolut minunata. Eu una parca m-am intors pe vremuri, cand, neavand copii, ne strangeam cu totii si vorbeam ore in sir, despre de toate si despre nimic, ne contraziceam, radeam, depanam amintiri, purtam tot felul de discutii „filosofice”. Ieri, toata lumea si-a lasat copiii acasa cu bunicii si „ne-am intors in timp”. Singura care a venit cu bebele la purtator, a fost o viitoare mamica din grupul nostru. A fost ciudat si in acelasi timp minunat…ciudat pentru ca, inevitabil, faceam ce faceam si tot la copii ajungeam :D. Nu am fost in stilul tipic al mamelor care ajung sa discute numai despre copii…mai degraba tatii au fost de aceasta data cei care se laudau care mai de care cu zambetele, nazbatiile si evolutiile copiilor lor. A fost foarte frumos pentru ca, dupa multe vreme, am reusit sa ne strangem toti, ca pe vremuri…

Ma uitam la prietenii nostri si mi-am dat seama cat de schimbati suntem toti. M-am bucurat ca anii nu au trecut peste noi degeaba…peste niciunul dintre noi. Ma uitam la chipurile lor (unii dintre ei imi sunt prieteni de cand aveam 5 ani, la fel si in cazul sotului meu) si imi aminteam franturi din trecut, din copilarie, din adolescenta, din facultate…

Nu vreau sa devin nostalgica (desi clar sunt), dar am descoperit cu bucurie, ca am un grup de prieteni in care, fiecare individ in parte a urcat treapta cu treapta si niciunul nu a dat inapoi ca racul. Suntem altfel si totusi aceeasi….suntem mai intelepti si totusi nu ne-am pierdut obiceiurile de pe vremuri de a ne tachina unii pe altii, de a rade unii de altii…nu ne-am abandonat poreclele, nu ne-am blazat, nu ne-am pierdut ardorea cu care ne contraziceam pe diferite subiecte si nici interesul pe care-l avem unii fata de altii. Nu simtim nici o secunda ca nu avem ce ne spune, nu exista pauze in conversatie…Intalnirea de ieri mi-a dat o putere interioara si o bucurie foarte mare. Avem amintiri impreuna, dar ceea ce este mai frumos este ca avem prezent impreuna si acest lucru, din punctul meu de vedere, este ceva ce nu gasesti prea des in zilele noastre. Ne vedem destul de rar strasi la un loc, tot grupul…culmea este ca de fapt sunt doua grupuri care s-au unit, intr-un mod absolut minunat – grupul meu de prieteni si grupul sotului meu de prieteni+ cei care au aparut dupa ce ne-am cunoscut eu si sotul meu. Din tot grupul au mai ramas doar doi necasatoriti si fara copii…ceea ce nu este deloc un impediment pentru ca amandoi iubesc copiii la nebunie, ii iubesc si ii rasfata pe copiii nostri, ai celorlalti din grup si se integreaza perfect cu umor si interes chiar si in discutiile noastre despre „plozii nostri minunati”.

Un amanunt pe care l-am sesizat ieri…si este cam prima data de cand avem copii si vad ca se intampla asta. Toata lumea a stat cu telefoanele pe masa, pregatiti sa raspundem la vreun apel venit de la bunici, dar in orele petrecute impreuna, niciunul din noi nu a pus mana pe telefon sa sune acasa sa vada ce fac copiii- semn ca si ceilalti, cred eu, au simtit ca si mine acea intoarcere in timp.:D E drept, la un moment dat unii s-au ridicat brusc si au declarat ca este ora de mancare, de somn de etc a copiilor…dar, culmea, la final s-a intamplat din nou ceea ce se intampla pe vremuri. Ne-am oprit la usa restaurantului sa ne luam „la revedere”…unde am mai stat vreo 20 de minute de vorba…apoi ne-am dus la masini sa plecam…si iar am facut „un popas” pentru cateva minute….iar cand am ajuns acasa…ei bine, am mai vorbit putin la telefon intre noi (ce de’, nu ne vazusem de multa vreme:D) ca sa povestim cum au reactionat copiii la vederea cadourilor primite!

Asadar, ieri, din punctul meu de vedere, nu am serbat numai ziua lui tati ci a fost exact ca pe vremuri…good times, old times.

Asa ca dragii nostri prieteni care cititi (si stiu ca cititi!!!), eu va multumesc pentru ziua de ieri…mi-a lipsit, mi-ati lipsit…asa stransi cu totii la un loc.

Dovada:

Stanga, fina mea (aoleu ce ciudat suna!) Georgiana , prietena mea din coplarie (yep…de pe la vreo 5-6 ani ai ei si ai animei). Drepta, Mada, tot prietena mea din copilarie, Mada (cea care este un izovor nesecat de Hello Kitty pentru fi-mea, fapt pentru care, Catinca este mereu nerabdatoare sa o vada!). Si cu ea ma stiu de cand ea avea vreo 5 ani si ii faceam tot felul de lucruri ca sa o sperii si s-o terorizez… 

El este Cristi, tata de baieti gemenei si baiat dragut de felul lui, doar ca asa se stramba el intotdeauna la poze (nu am poze normale cu el va jur!)…Cristi, prieten cu sotul meu din facultate

Stanga este Dana, mama de gemenei si sotie de Cristi (sau Cristi sot de Dana:D) prietena veche de care ma leaga amintiri multe, care ii explica viitoarei mamici Adriana (o alta prietena veche de care ma leaga multe amintiri) cum este cu bebeii…adica face pregatire loco. Dupa privirea Adrianei…ceeea ce povesteste nu este incurajator….:D (Adriana este sotie de Andrei care s-a ascuns de poze), adica sotia celui mai bun prieten al sotului meu, prieten din frageda pruncie!)

El este Tudor, alias Boieru sau mai nou, de cativa ani, Mos Craciun :D….prieten si coleg din facultate cu tati. Locul la masa nu l-a ales el, dar asa s-a nimerit …oricum el este o sursa nesecata de bunadispozitie si glume.

Ea este Nico, mama finutei mele si prietena mea. Viata a vrut ca noi sa ne cunoastem la un moment dat, sa fim vecine usa in usa si best friends ever…Cristina, fetita ei mai mare este prietena cea mai buna a Catincai.

In dreapta, Gelu, sotul Nicoletei si Nichi, finul numarul 1, sotul Georgianei.

Sarbatoritul zilei in timp ce-si astepta invitatii…

Astia sunt prietenii nostri….si ma bucur ca SUNT.

Later edit: Am stat eu si m-am gandit si m-am decis sa caut poze mai vechi cu ei si sa le postez ca sa vada si ei ce tineri eram…hihihi.

Comments (4) »

Natasa, Barbie, patinajul si salele mele!

Ea este „Natasa”…asa a boteazat-o bunica Ada cand a vazut-o ieri dimineata pe Skype! Nu vrea sa stea la poza pentru ca este „suparata” …de ce, numai ea stie! Coafura, in conceptia ei este tot de Barbie…de fapt toate sunt de Barbie pentru ca pe ea o cheama Catinca Barbie.

Azi a fost urat afara asa ca m-am trezit chitita s-o duc din nou sa patinze…visul ei cel mare este sa patinze ca Barbie (din desenul animat cu Barbie si poneiul magic!) sau mai degraba sa se invarta cum se invarte Barbie pe gheata.

Am ajuns la patinoar si am constatat cu uimire ca, desi i-am pus patinele in picioare pentru a doua oara in viata ei, se tine pe ele in echilibru (pe uscat!) si merge foarte bine….asa ca am profitat si am pozat-o!

Din fericire, fiind in timpul saptamnii, dimineata, cand toti copiii sunt la scoala…eram la patinoar doar noi si inca o mamica cu doi copii….5 oameni pe un patinoar mareeeee, mareee. Asa ca voinice foc..ne-am aventurat pe suprafata lucioasa si alba…eu in pozitia „cocosatul”, Catinca Barbie sustinuta din spate de sub brate si strigand cat o tinea  gura….”sunt Barbie…si patinezzzz, mami invarte-ma ca pe Barbie”. Picioarele ei fugeau in toate directiile, iar cand nu fugeau stateau nemiscate asteptand sa fie impinse de mami….

15 minute de patinaj care mie mi s-au parut ore, iar salelor mele ani….Catinca a fost extrem de fericita! Atat de fericita incat mi-a zis: „Mami da’ tu stii sa patinezi ca Barbie?” I-am spus ca stiu si atunci mi-a zis s-o scot afara pe bancuta si sa-i arat cum patinez eu…..inca 10 minute de magie, de aceasta data pentru mine…Doamne, aproape singura pe un patinoar nu cred ca am fost vreodata. Mi-am amintit cu drag de zilele in care stateam zilnic, ore intregi pe patinoarul Floreasca, mi-am amintit cum se taie gheata cu spatele si chiar mi-a reusit si o jumatate de pirueta din cele pe care le faceam odinioara perfect. Am dat vreo trei ture cu viteza maxima, savurand ideea ca nu trebuie sa feresc pe nimeni….am visat putin, alaturi de Catinca (care radea si striga de pe bancuta!) ca sunt Barbie si fac piruete!  Daca nu eram cu fetita …cred ca as fi stat acolo la nesfarsit…dar Barbie mica era deja obosita!

Salele mele au uitat de durere…dar acum si-au amintit! Catinca a mancat cu pofta spanac cu ou si un castron plin cu supa si a adormit lemn…

Comments (7) »

Noul manechin Benetton Germania!

„Spring is coming up..” in Germany Aachen sau cu ce se ocupa Catinca in magazine!

Comments (4) »

Catinca news!”Sufleca-mi coaja de banana!”

Postul meu incepe cu ultima ei “perla” : sufleca-mi si mie coaja de la banana!

Am spus ca am tot acumulat diverse lucruri din evolutia Catincai…dar uite ca acum cand trebuie sa scriu nu stiu cu ce sa mai incep!

In ultima vreme, mica printesa a devenit foarte atenta la ceea ce se intampla in jur si tine minte cel mai mic amanunt. Desi nu suna distractiv pentru mine sa recunosc, de foarte multe ori, este « memoria » mea si a tatalui ei. Daca vrem sa nu uitam sa cumparam ceva de la magazin trebuie sa-i spunem ei …si in mod sigur ne aminteste !

 Este extrem de creativa…pe zi ce trece, o vad cum evolueaza. Eu sunt o persoana extrem de exigenta cu mine si cu cei din jur si de foarte multe ori mi-am dat seama ca am asteptari uneori cam prea mari de la un copilas de doia ani si 6 luni….totusi, observ pe zi ce trece, evolutia ei ….a invatat toate culorile si asociaza verbal, doar din memorie, obiecte de aceeasi culoare, stie deja  un cantecel in franceza, sunt extrem de mandra ca stie doua rugaciuni, integral (Tatal Nostru si Inger, ingerasul meu !) si mai multe poezii. A invatat destul de multe cuvinte in franceza ceea ce ma face sa fiu ceva mai linistita cu apropierea momentului numit « gradinita ». Discutam foarte mult despre gradinita si déjà a inceput sa ma intrebe tot felul de lucruri….pentru moment pare incantata de idee desi i-am spus foarte clar, de mai multe ori, ca mamicile nu au voie acolo ! Ii place sa danseze si sa asculte muzica !

Desi se plictiseste destul de repede de activitatile pe care le face, atata vreme cat le face este extrem de concentrata si atenta la detalii…veti vedea in poze !

Este extrem de nerabdatoare sa mearga acasa, in Romania la bunici si a invatat sensul unor cuvinte gen « dor », « iubesc » etc….

A devenit extrem de iubareata si de lipicioasa…mai ales cand vrea ceva !:D

Este pe zi ce trece mai cocheta…vrea sa-si aleaga singura hainele cu care sa se imbrace si vrea sa-si cumpere tot felul de haine si pantofi din magazine.

 Negative…..pai avem si din astea ca nu se poate laude pe linie. Este extrem de tipicara si incapatanata. Acum 2 seri s-a suparat pe taica-su si a inceput sa planga pentru ca ea i-a cerut o foaie alba si el i-a dat mai multe. Supararea a fost si mai mare cand tati nu le-a pus la loc, acolo unde trebuia…adica exact in topul de hartie !E destul de dezordonata…nu reusesc s-o conving sa stranga toate jucariile dupa ce se joaca. Este ingrozitor de incapatanata cand vine vorba de mancare….isi deschide frigiderul si daca ea vrea placinta cu branza inainte sa manance de pranz…pai trebuie sa-i dai placinta ….norocul mare este ca indiferent ce vrea, mananca ceea ce-i dai dupa aceea.

„Gofrulet” (gauffre!) intr-o cofetarie din Bruges! In celelalte poze cu nasicile mici si acasa, in „atelierul de pictura” propriu!

Comments (2) »

La semaine de Carnaval!

Aici exista o sarbatoare care se numeste Saptamana Carnavalului. Copiii intra in vacanta timp de o saptamana, la gradinite se organizeaza petreceri mascate, iar in mall-uri si alte locuri se organizeaza tot felul de evenimente pentru copii. M-am dus azi cu „sorela” si cu pitica in Mall langa noi ca sa cautam niste cuburi lego (alea pe care le avem nu ne mai ajung ca sa facem constructii elaborate!) si am nimerit intr-o „chestie” foarte misto! Ateliere de creatie si distractie pentru copii. Amenajate pe toata lungimea mall-ului, in niste spatii ingradite…loc unde se picteaza, loc unde se construieste cu niste caramizi minuscule (maiine va fac poze!), loc unde se fac „curse” cu masinile si loc unde se fac diverse chestiute cu niste bucatele care seamana cu pufuletii..

Am proptit-o pe Cati intai la masinute…evident…acolo si-a dorit ca doar este innebunita dupa masini! Dupa aceea, la „pufuletii smecheri” care au incantat-o enorm…bucatelele se lipesc una de alta cu…apa…adica ii lipesti de o laveta umeda si apoi ii lipesti unii de altii pana faci „constructia” dorita. Cati vrea si ea acasa..i-am cautat, dar n-am gasit! Una peste alta, maimutica s-a imprietenit cu baietelul din poza…care o tot intreba ce construieste si isi aratau unul altuia ce fac!

Cred ca o tenta si constructia cu acele caramizi minuscule (cat buricul unui deget!), dar nu m-am incumetat s-o las pentru ca se umbla si cu „lipici” adica un soi de argila care le unea unele de altele! 😀

La pictura a fost foarte nostim pentru ca ii casunase pe o anumita portiune din foaie si pe aia tot punea culori unele peste altele! Noroc cu matusica …care s-a implicat in problema si a contribuit la desen! La final l-am lasat sa se usuce vreo 15 minute si ne-am intors dupa el…ca nu vroia sa plece fara el acasa!

Maiine cred ca o voi duce din nou ca prea s-a distrat bine!

Poze made by Miruna (matusica!)

Comments (18) »

O alta premiera!

Catinca a fost azi la patinoar! Are un DVD cu Barbie care tot patineaza si patineaza….si de o vreme incoace tot viseaza sa patineze si ea ca Barbie! Ce a iesit? Pai…mami are o durere de sale de nu mai poate, Catinca a fost lasata, intr-un final, intr-un spatiu destinat special copiilor mici incepatori…unde totul a fost bine (mai ales ca avea si suport special) pana s-a trezit pe jos si a constatat ca nu se poate ridica. S-a pus pe plans si a trebuit sa plecam…DARRRRR mi-a zis ca vrea sa mergem din nou maiine cand e mai putina lume si sa patinez eu cu ea. Asa vom face! Eu trebuie in mod clar sa-mi cumpar patine pentru ca cele date la inchiriere pentru adulti sunt groaznice… tati a facut doar poze ca e „virozat” si nu a intrat deloc sa patineze!

Mai am un film, dar nu l-am pus inca!

Dupa patinoar am fost in parc. Afara 6 grade cu un confort termic de -1 un grad….ceea ce veti vedea este real, nu este o gluma! Asa se tin copiii in parc aici! Mi-am facut cruci cu ambele maiini si am zis sa va pun o poza, doua…

Comments (13) »

La fel ca tati!!!

 

Comments (8) »

Catinca

Pur si simplu nu am avut o idee despre ce titlu sa pun acestui post…asa ca am apelat la esential: Catinca!

Credc ca am spus de o mie de ori pana acum ca fetita mea nu a fost  genul de pupacioasa si de iubareata…de la o vreme insa a inceput sa aiba tot felul de manifestari de tandrete, dragalasenie, mangaieri, strans in brate…de ma topesc precum untul la soare..

Pentru mine, „multumesc mami ca mi-ai facut mancarica buna” a devenit deja un lucru uzual…mai noi sunt manifestarile de aruncat in bratele mele si strans tare. Acum cateva zile vroia sa „pupe manuta” mea ca sa treaca buba si s-a luptat corp la corp cu mine ca sa o las sa ma pupe acolo unde am fost muscata de paianjen(nu am lasat-o pentru ca nu era deloc igienic!). Azi, si-a pus manutele pe obrajii mei si mi-a spus pe un ton bland si cu o lumina aparte in ochisori- „te mangai ca sa te iubesc!”. Catinca este un copil extrem de voluntar si extrem de incapatanat…probabil asta este si motivul pentru care la ea nu functioneaza decat explicatiile amanuntite, reale si cu enumerarea tuturor implicatiilor. Nu este usor de pacalit…as spune ca este din ce in ce mai greu de pacalit si nici usor de convins sa faca un lucru…dar daca o convingi atunci este in stare sa faca orice numai ca sa nu te supere. In seara aceasta, spre exemplu, pentru ca stie ca nu-mi place sa nu se culce imediat si ca ma supar daca ma striga de o suta de ori sub tot felul de motive reale sau mai putin reale ( gen „nu l-ai invelit pe bebe”, nu o gasesc pe Minnie, vreau apa, vreau pipi- dar nu face!) ..revenind…in seara asta avea in nasuc un muculet (scuzati expresia!). ca sa nu ma cheme a preferat sa se zgarme in nas pana si-a facut praf nasucul pe interior si si-a dat sangele. Vazand ca nu reuseste, a incercat sa-l sufle…si l-a umplut de sange pe Coco. intr-un final a cedat si m-a strigat. M-am speriat ingrozitor cand am vazut-o plina de sange la nas, dar m-am prins imediat ce se intamplase cand i-am vazut degetul. Am intrebat-o de ce nu m-a strigat si mi-a raspuns senina ca a crezut ca poate singura si nu a vrut sa ma trezeasca din somn. Ce as putea sa mai spun…altceva decat ca o iubesc? Are doi ani si jumatate si ii PASA! Nu este un copil terorizat, batut, certat, fortat sa doarma (intotdeauna se culca singura, cantam si spunem poezii inainte de culcare si niciodata nu am avut probleme cu ea sa o culc…se culca si doarme!), nu este un copil care sa fi fost lasat sa tipe si sa planga dupa maica-sa (si de 100 de ori daca ma cheama, ma duc!) si cu toate astea a inteles, cu explicatii amanuntite ca oamenii dorm, au nevoie de odihna si nu este frumos sa-i trezesti!

Sambata am fost la Anvers…am stat doar o ora si jumatate pentru ca era foarte frig  Nu am apucat sa vizitam mare lucru, doar am ratacit prin piata centrala si pe stradutele in jur. Ne vom duce pentru a vizita mai amanuntita cand se incalzeste. Catincai i-a placut foarte mult…veti vedea din poze de ce! singura problema, o reala problema: gauffre. Celebrele Gauffre belgiene, singurele „dulciuri” de care este dependenta si pe care le cere indiferent unde iesim in oras nu erau de gasit in Anvers asa ca placa preferata, timp de o ora si jumatate a fost „hai sa cautam gofrulet, eu vreau gofrulet”. Pana la urma am gasit si copilul meu nu si-a mai dorit nimic altceva decat sa se plimbe cuminte de mana, alaturi de mine si de tati. Un lucru marunt…dar absolut suficient sa convingi un copil de doi ani sa fie un inger.

Poate sunt incoerenta…dar inca sunt „vraja’ numita Catinca.

PS: Inainte de poze vreau sa va spun ultima noutate….”mami, je veux…TELEVIZOR!” :d Am ras cu taica-su de nu stiam unde sa ne mai ascundem ca sa nu ne vada…este un progres mare…este prima data cand foloseste „je veux” corect!

Comments (8) »

Legatura intre tortelini si creveti

Asta mancam eu ieri cand printesa mea a venit la mine si mi-a zis ca vrea si ea! N-am avut curaj sa-i dau ca erau „din pachet” si ii facusem cu tot felul de sosuri condimentate cu diverse chestii, dar i-am promis ca azi ii fac si ei!

Primul lucru dimineata: „Mami azi imi faci crevetei???” Imi tot storceam creierii ce vrea ea sa zica…” hai mami, crvetei din aia de care ai mancat tu ieri…. „Ahaaaa…” „Tortelini mami, nu creveti…!” „Da, da…din aia, tortelini!”

M-am pus pe treaba si am migalit o gramada de tortelini umpluti cu carnita de pui tocata de mine si amestecata cu usturoi, patrunjel, rosii etc, i-am fiert si i-am pus la cuptor cu sos de rosii cu busuioc si cu cascaval ras…au iesit mai buni decat aia pe care-i mancasem eu ieri…iar catinca a fost extrem de fericita cand s-a trezit in fata unei farfurii pline pe care a devorat-o..spunand din cand in cand …”e delicioasa mami!” Va intrebati care este legatura intre creveti si tortelini…ei bine, Catinca imi tot da tarcoale de multa vreme, cand ma vede mancand creveti, iar eu tot incerc sa-i explic …ca nu sunt pentru copii. i-am dat o singura data sa guste o faramita si nu a parut sa nu-i placa, dar nici sa se dea in vant, dar cred ca undeva acolo in capsorul ei se tot gandeste la crevetei.

Cam astea ar fi noutatile…maiine incerc sa ajung la un medic dermatolog pentru ca de o saptamana am o eruptie pe mana care nu-mi mai trece – am stat linistita pentru ca arata ca celebrele mele reactii la intepaturile de insecte (a se citi paienjeni!), dar vad ca in loc sa se atenueze, parca se intinde si se umfla. Mancarimea s-a mai diminuat, dar deja arata destul de urat…

Comments (6) »

10 motive pentru care i-as da lui Dumnezeu nota 10!

Unul din motivele pentru care nu ma gandesc inca la al doilea copil este frica! Frica majora (si in 99% din cazuri reala!) ca cel de-al doilea copil nu va mai fi  la fel de cuminte, de mancacios, de ascultator etc ca primul. Daca aici detectati o nota de egoism in ceea ce scriu…ei bine, cred ca este reala.

Catinca a fost si este cam tot ceea ce-si poate dori un parinte. Am zece motive pentru care i-as da lui Dumnezeu, in fiecare zi, NOTA 10.

Iata-le:

1. Bebelus fiind s-a trezit o singura data pe noapte pentru alaptare (si mai tarziu, pentru biberon). E drept ca „singura data pe noapte” dura de la 2 noaptea pana pe la 4.30 pentru ca domnisoara era puturoasa la supt si mai adormea, mai sugea, iar adormea….Ulterior, cand a mai crescut putin (uite ca nu mai stiu exact pe la cate luni!) si-a scos si biberonul de noapte….ca atare, cred ca de pe la 7-8 luni am dormit toata noaptea.

2. Fiind primul copil am citit mult si am auzit miliarde de pareri venite din toate directiile, legate de somn. Ei bine, am facut cum a vrut copilul meu…adica l-am lasat sa doarma. Catinca nu a fost leganata pe genunchi, plimbata in brate sa adoarma, tinuta de mana, bibilita…a dormit si punct. Am pus-o in pat si „somn”…INTOTDEAUNA, chiar si cand a fost bolnavioara. Singurele exceptii au fost episodul de Craciun din 2008 cand a avut ceva obsesii si nu vroia sa se culce (obsesiile se numau brad si tata) si singura modalitate de a o culca era sa o las sa adoarma in brate la taica-su pe la 1 noaptea. Peste noapte se mai trezea de doua ori sa verifice daca tata e la locul lui si bradul la locul lui. Bradul trebuia sa fie la locul lui, tata nu trebuia sa fie ca altfel nu se mai culca (asa ca tata se ascundea in baie si eu faceam turul casei cu ea!). Episodul asta a durat 2 saptamani, lungi, in care eu eram disperata ca a luat-o copilul razna. Al doilea episod s-a petrecut acum cateva luni cand s-a speriat ingrozitor de un vagabond pe strada si cand tot vreo 2 saptamani „vroia umpic in brate” . Putinul insemna foarte putin. Un minut la mine in brate era suficient si se culca. Ambele episoade…au trecut aproape de la sine…fara mari smecherii si tertipuri de „rezolvare”. In concluzie, copilul meu a dormit in camera lui din ziua 1, timp de 5 luni am dormit cu randul (ori eu ori taica-su!) cu ea in camera, dupa care, ne-am mutat alaturi in camera noastra. Somnul de dupa-amiaza este sfant: ne punem in pat si adormim. fara scandal, fara plansete, fara tragedii.  A existat o perioada, tot foarte scurta cand nu prea vroia sa doarma (avea vreun an) dupa-amiaza si ma tot „luptam” cu ea…dar nu refuza pusul in pat…pur si simplu statea acolo si vorbea, se juca, lalaia…In ziua de azi, fata mea merge la nani, ne spunem noapte buna, bem laptele, seara o spunem pe „aia cu Doamne- Doamne” (adica Inger, ingerasul meu!), aranjam dupa un ritual bine definit papusile in pat, stingem lumina si gata.

3. Mancarea….a fost o chestie magica de la bun inceput. A mancat bine, a baut mult lapte (mult mai mult decat norma varstei ei!), bea in continuare. Am diversificat-o usor, fara probleme (doar branza de vaci nu a fost acceptata niciodata), mananca orice ii dau in afara de mazare care nu-i mai place. Mananca multe fructe si enorm de multe lactate. Mi-a luat intotdeauna bine in greutate si indiferent daca a fost vorba de febra, eruptie dentara sau viroza…a mancat excelent. A fost tot timpul peste media de greutate a varstei, dar acum nu se mai vede acest lucru pentru ca este inalta (ne apropiem de 97 cm…!).

4. S-a ridicat in picioare la 7 luni si la 11 luni mergea singura prin nisip (ca sa fure sticla de suc a vecinului de prosop!).

5. A vorbit foarte repede iar acum vorbeste perfect (ba chiar incepe sa vorbeasca incet, incet franceza), dar nu vrea sa cante si sa invete culorile. 😀 Pune un miliard de intrebari si inregistreaza tot felul de lucruri pe care ti le tranteste cand nu te astepti. Are o memorie excelenta a locurilor si lucrurilor. Stie exact fiecare bila de la cine a primit-o (are vreo 70 de bile!), retine locurile prin care am mai fost (chiar daca am fost o singura data!) si ce am facut acolo. Retine nume, figuri si stie sa le asocieze.

6. Nu face crize decat foarte rar (si alea se declanseaza din „nimic”), dar se potoleste extrem de repede. Nu se da cu fundul de pamant, asculta cand i se explica si te intelegi cu ea. Retine reguli de baza  (ceea ce este mai important le si respecta) privind siguranta si securitatea ei: nu se suie in lift fara mine, nu se apropie de cuptor, nu umbla la fire si prize, nu umbla la butoanele de la aragaz etc, etc.

7. Este un copil extrem de cuminte (chiar si eu ma minunez!) si rabdator. Sta 2 ore pe scaun la restaurant si se distreaza, merge la cumparaturi cu orele si nu se plange si nu se taraie pe jos…isi manifesta oboseala exact ca un copil mare: „am obosit, vreau acasa!” (si asta foarte rar!).Inca ceva: face curatenie in urma ei. Ajutata, dar face si comenteaza extrem de rar ….

8. Nu este bolnavicioasa. A avut si ea viroze, febra mare de la dinti, dar una peste alta sunt un parinte norocos pentru ca este rezistenta si are un sistem imunitar foarte bun.

9. Este sociabila cu oamenii pe care-i cunoaste si foarte, foarte precauta cu necunoscutii. Nu primeste mancare si nici altceva de mana unui strain. Am fost socata zilele trecute cand in Cora i s-a oferit ceva pentru degustare si ea a a raspuns in romana „nu vrea…am si eu acasa!”

10. Nu se indeparteaza niciodata de mine, indiferent unde suntem (chiar si in parc prefera sa ma aiba in raza ei vizuala!). In magazin intotdeauna o las sa faca ce vrea ea, tocmai pentru ca stiu ca daca me uit este langa mine…si oricum vorbeste continuu si imi alege ea ce sa cumpar…asa ca daca s-ar lasa tacerea as sti ca nu mai e langa mine. Apropo de magazine…nu darama din rafturi, nu strica, nu arunca…nici lucrurile ei, nici ale altora, nu ia sa puna in cos fara sa ma intrebe pe mine.

Toate lucrurile astea vin din „ghidajele” aplicate de mine, de taica-su si din faptul ca per total, familiile noastre ne-au respectat deciziile privind cresterea ei, dar  lucrurile astea vin, in primul rand,  de la Dumnezeu. Mi-a daruit un copil aproape perfect.

Sincera sa fiu…in micile ei momente de „scapari” (mofturi, maraieli…etc) ma intreb daca merita sa ma supar doar pentru atat…avand in vedere cate alte zeci si sute de „+” am.

Da stiu…sunt o norocoasa…si ma bucur ca Dumnezeu a „zambit” asa cand am nascut-o!

La  final…un mic remember!

Catinca Maria 0144

 

Catinca Maria 2132

 

Catinca Maria 2144

 

Catinca Maria 2774

IMG_0273

EforieNord Iulie-August 2008 303

 

IMG_3815

 

IMG_3944

 

IMG_4855

Imagine041

 

IMG_4939

IMG_5050

IMG_5218

Comments (21) »

Cu „bebe” si Catinca la bowling!

Ieri seara a venit randul unei noi „premiere” pentru Catinca si unui lucru pe care eu una nu l-am facut din facultate….am fost sa jucam bowling (impreuna cu doi dintre colegii lui tati). A fost super…mai ales pentru ca Doamne-Doamne m-a inzestrat cu un copil cuminte si ascultator. Evident, BEBE nu a lipsit nici el, a fost invitat de onoare. 3 ore in care printesa mea s-a distrat, a aplaudat si a ras cu gura pana la urechi, a „suflat” in bila lui tati ca sa-i poarte noroc. La intoarcere Catinca ne-a povestit cum am dat noi doi „gol” cu bila la popice!

Bebe s-a instalat comfortabil pe un scaun ca sa priveasca jocul!

IMG_5907

Eu ma minunez de locul asta nou si interesant!

IMG_5908

Un baietel de la „masa” vecina a venit sa faca cunostinta cu maimutica!

IMG_5911

Strike????

IMG_5930

Tati asta e un mare smecher…a fost campion!

IMG_5937

 

Am obosit putin…

IMG_5919

Leave a comment »

„Catincisme”!

„Mami acum vreau sa fac o magarie!” (ma auzise pe mine spunand ca este o magarie ce se intampla ….)

IMG_5841

„Mami uite fac o smecherie!” (impaturea o batista!)

In fiecare seara, inainte de culcare….”acum sa o spunem  pe aia pentru Doamne-Doamne!” (adica Inger, ingerasul meu!)

In spate, in scaunul de masina, vorbeste continuu, ca de obicei. La un moment dat: : „Mi-am pus caciula….mami, tati, nu-i asa ca sunt frumoasa cu caciula mea?”

Ce este Coco? „Magar”. Cine este Coco (asteptam un raspuns de genul prietenul meu!).” Iubitul meu, frumosul meu!”

„Mami, iesi afara si spune-le la copii ca nu am facut pipi pe mine si am facut la olita!”

La magazin: „Au revoire madame…sa papi tot !”

Eu nervoasa ca se tot foia in scaunul de masina si nu reuseam sa-i leg centurile: „Mami ploua tare si ma uda, lasa-ma sa-ti prind centurile”. Ea: „Lasa-ma sa te tin de manuta ca sa nu te mai ploua!”

Catinca…privindu-si genunchiul cu o vanataie mare….se apleaca si-l pupa zgomotos: „Mami am pupat genunchiul ca sa treaca repede bubita!”

IMG_5844

Logica: ” De ce fac eu pipi asa mult? ” Pentru ca bei apa multa. „De ce beau apa multa?” Pentru ca asa este sanatos. „Si daca beau suc mult o sa mai fac pisu mult?”…..”ahhhhhh, da”…”Da’ daca beau bere? ” Tu nu bei bere ca esti mica. „Aha… tati e mare si bea bere si nu face pisu mult!”

Pupatul propriilor parti ale corpului (mai ales picioarele…Doamne, narcisista mai e!) a devenit un obicei..In aceasta dimineata, fata mea s-a trezit si a spus: „Bonjour piciorutelor!” dupa care si-a pupat fiecare picior in parte.

Placinta: Am facut placinta cu branza si stafide si placinta cu mere. Catinca mi-a dat tarcoale si a „facut” si ea placinta in vasele ei. Cateva ore mai tarziu, Catinca manca de pranz, iar tatal ei (aflat si el prin zona la „vanatoare” de placinta!) era cu noi in bucatarie. Copilul a simtit atractia tatalui…si spune: „tati, ai grija la placinta mea…nu te apropia!”

Comments (12) »

Hello Kitty blonda si frumoasa…si colonelul Hati!

Cine-i Hello Kitty???? Nop, nu e mata aia cu fundita ci o frumusete mica si vesela cu niste ochisori incredibili…haioasa foc! E Sofia!

IMG_5858

Cine e colonelul Hati???? Unul din prietenii favoriti ai Catincai, elefantul din Cartea Junglei. Cu ei, cu Irina si Mihai am avut ocazia sa ne cunoastem (in sfarsit!) ieri seara. Dupa un „balet” elegant pe langa programul celor doua maimutitici (al caror program de somn nu corespunde- Sofia este o matinala, Catinca este o mica puturoasa!) ne-am dus sa vadem si noi dinozauri si alte animale…atat cat am apucat pentru ca nenii aia ne-au dat afara cam repede, mult prea repede…Cand ajunsesem si noi sa vedem pinguinii ne-au stins lumina, iar cu ursul de abia am apucat sa facem o poza! Chiar si asa, pe fuga, pot sa va spun ca cele doua s-au placut reciproc din prima clipa…au alergat si au topait, s-au catarat pe toate cele, s-au tinut chiar si de trompa Colonelului. Desi i-a placut Sofia, Catinca a ramas „fixata” pe mamica Sofiei…si toata seara mi-a vorbti de Irina. Pe Mihai l-a pomenit de cateva ori (semn ca-l place pentru ca ea nu este un mare „fan” al persoanelor de sex masculin) de cateva ori cand imi spunea „iti aduci aminte ca am fost si am vazut pesti cu Mihai?”

IMG_5854

IMG_5856

IMG_5870

 

IMG_5871

Cam asta am reusit sa vedem:

IMG_5878

 

IMG_5880

IMG_5881

Ploaia nu a reusit sa ne trimita la casele noastre…ne-am oprit si intr-o carciumioara, unde cele doua domnisoare s-au asezat comod pe canapea si au papat biscuiti (biscuitii Sofiei, pe care fi-mea a i-a refuzat politicos cu „am si eu acasa”, dar dupa aceea pofta a fost mai mare decat refuzul politicos!), apoi au defilat in pas saltat pana la acvariu, apoi din nou pe canapea…si tot asa. Noi, am stat la „un pahar de vorba”. Ne-a facut mare placere sa-i cunoastem pe Irina si Mihai, doi parinti fericiti sa aiba asa o minune si ne-am promis ca ne vom reantalni…speram sa nu aiba Mihai dreptate cu vremea urata si sa apucam sa facem si gratarul ala de care am vorbit!

IMG_5884

Comments (7) »

Catinca prinde fluturi!

Aseara, in timp ce ma uitam si eu linistita pe calculator la un episod din Grey’s Anatomy aud din dormitor de la fi-mea niste scehlalaituri….exact asa sunau ca schelalaiturile unui pui de catel.  Sar ca fripta si ma duc sa vad de ce „geme:, „plange” copilul in somn. Intru in camera la ea…si in lumina palida a lampii de noapte o vad stand in fund, intoarsa spre perete si dand din maiini. Ma asez in genunchi langa pat si vorbindu-i in soapta incerc sa o iau de manute si s-o asez inapoi in pat. Se ridica in genunchi si continua si mai concentrata sa dea din maiini ca si cum vroia sa prinda ceva in aer. In acel moment imi dau seama ca de fapt schelalaiturile erau mici hohote de ras si ca fi-mea prindea in somn (avea ochii inchisi!) „fluturi” sau cine stie ce naiba visa ea ca prinde. A mai opus rezistenta de vreo doua ori dupa care m-a lasat s-o culc la loc. Dimineata, am incercat sa vb cu ea si sa aflu daca a visat si ce a visat (uneori imi mai spune, dar nu stiu daca este real sau nu!), dar nu am aflat nimic.

Comments (2) »

Toamna in turcoise!

IMG_5658

IMG_5661

Comments (10) »